APARATUL CARDIOVASCULAR

ANATOMIE
INIMA

Este un organ musculo-cavitar. Este formata din doua cavitati asezate supr rior,
numite atriul drept si atriul st�ng, si din doua cavitati dispuse inferior,
nuinii'-ventriculul drept si ventriculul st�ng. Prezinta pentru descriere trei
fete numiic dupa raporturile principale, sterno-costala, pulmonara (�n raport cu
plam�nul nUlun i si diafragmatica. Cordul are uh v�rf orientat inferior si o baza
orientata supei n n Are si o margine numita margine dreapta. Atriile sunt separate
de venlricull pi in santul coronar: Ventriculul este �ntrerupt anterior de
originea arterelor iniin (trunchiul pulmonar si artera aorta). Ventriculii sunt
separati �ntre ei prin santurile interventriculare anterior si posterior. Fiecare
atriu prezinta o pre�lungire ��n fund de sac" numita ure�chiusa (auricul). Acestea
�ncadreaza
?
8
arterele mari de la baza cordului, form�nd un ansamblu numit �corona cordis" (fig.
6.1).
:'..' ,'.) f
CAVITATILE INIMII ' �nu-
Atriile sunt separate �ntre ele jmn^septul interatrial. iar ventriculii prin
septul interventricular. Atriile "pot fi separate de ventriculi printr-un plan
transversal, numit planul ventil al inimii, �n acest plan se gasesc inelele
fibroase, care circumscriu orificiile atrio-ventriculare drept si st�ng si separa,
de fapt, atriul de ventricul.
Atriul drept, �n el se des�chid orificiile venelor cava superioara si inferioara
si orificiul sinusului

Fig. 6.1. Inima.

/. vena cava inferioara; 2. vena brahiocefalica dreapta; 3. vena brahiocefalica
str�nga; 4. aorta ascendenta; 5. trunchiul brahiocefalic arterial; 6. artera
carotida comuna st�nga; 7. artera subclavie st�nga; 8. trunchiul arterei
pulmonare: 9. artera pulmonara st�nga; 10. urechiusa dreapta; 11. urechiusa
st�nga; 12. ven�triculul st�ng; 13. ventriculul drept.

131

coronar. Este tapetat pe aproape jumatate din suprafata cu muschi pectinati

(fascicule de fibre musculare, dispuse ca dintii unui pieptene). Pe septul inter-
atrial se gaseste o depresiune numita fosa ovala. Inferior, �n atriul drept se
observa ori flciul atrio-vcntricular drept marginit de valva tricuspida (formata
din trei valvule numite caspide).
Aplicafic practica, �n viata intrauterina fosa ovala este �n mod normal deschisa
si se numeste fereastra ovala. Persistenta ferestrei ovale dupa nastere icpic/mt�
o comunicare patologica �ntre �inima dreapta", care vehiculeaza s�nge neoxigeiiut,
si �inima st�nga" care transporta s�nge oxigenat.
Atriul st�ng, �n el se deschid orificiile celor patru vene pulmonare, doua drepte
si doua st�ngi, �n partea inferioara este orificiul atrio-ventricular st�ng
hicuspid sau mitral.
La interiorul ambelor cavitati atriale se vad mici orificii prin care se deschid
venele mici ale inimii.
Ventriculul drept. Comunica cu atriul drept prin orificiul tricuspid. Pentru
fiecare valvula a acestui orificiu exista �n ventriculul drept c�te un muschi
alungit proeminent �n cavitate, numit muschi papilar. De pe v�rful acestor muschi
se �ntind p�na la marginea libera a cuspidei corespunzatoare asa-numitele corzi
tendinoase. Acestea nu permit valvulelor sa se rasfr�nga �n atrii �n timpul
contractiei ventriculare. Restul peretelui ventricular este tapetat de fascicule
musculare dispuse nesistematizat, numite trabecule. Acestea proemina fata de
peretele ventricular si au rolul de a mari suprafata de contact cu s�ngele. Din
ventriculul drept pleaca superior trunchiul pulmonar. El �ncepe la nivelul
orificiului trunchiului pulmonar, prevazut cu trei valvule �n forma de cuib de
r�ndunica numite valvule semilunare.
Ventriculul st�ng comunica cu atriul st�ng prin valva mitrala, �n acest ventricul
exista doi muschi papilari legati prin corzi tendinoase de cuspidele
corespunzatoare. Si aici exista trabecule musculare dispuse �n retea. Din partea
superioara a ventriculului pleaca aorta ascendenta, care �ncepe la nivelul
orificiului aortic prevazut cu trei valvule.
STRUCTURA INIMII
Masa musculara cardiaca poarta numele de miocard. Acesta este acoperit la �Xtcnor
de cpicard (lama viscerala a pericardului seros) si la interior, de endocard.
lindocardul este un epiteliu unistratificat, care se continua la nivelul
orificiilor irlcriulc si venoase cu tunica intima a vaselor care vin sau pleaca
din inima. Este ise/ii(A pe un strat de tesut conjunctiv subendocardic care
contine numeroase cnninatii nervoase.
Scheletul fibros al inimii este suportul conjunctiv fibros pe care se insera
Ibrele miocardului. Este format de partea superioara, membranoasa, a septului
nterventricular si de inelele fibroase, care limiteaza orificiile atrio-
ventriculare si .le arterelor pulmonara si aorta.
Miocardul nu este uniform repartizat de-a lungul peretelui cardiac. Astfel,
ieretii atriilor sunt mai subtiri dec�t cei ai ventriculilor, iar peretele
ventriculului .rept este mai subtire dec�t al celui st�ng.
32

Miocardul este format din tesut muscular de tip adult si din tesutul nodal
(excito-conductor).
Miocardul de tip adult, care reprezinta cea mai mare parte, are fibrele dispuse �n
trei straturi si orientate longitudinal si circulat. El are rol �n executarea
contractiei, iar celulele sale se numesc miocite de lucru.
Tesutul nodal este format din miocite de tip embrionar care pot genera, si
con�duce impulsul nervos. Acest tesut formeaza sistemul excito-conductor organizat
astfel:
1. Nodului sinoatrial Keith-Flack se gaseste �n atriul drept subepicardic,
l�nga
orificiul venei cave superioare. El genereaza stimuli electrici cu frecventa de
72/minut
si conduce �ntreaga activitate cardiaca.
2. Nodului atrio-ventricular Aschoff-Tawara este situat la baza septului inter-
atrial pe partea dreapta.
�ntre cei doi noduli nu exista o legatura directa cu structura excito-conductoarc.
Stimulul electric emis din nodului sinoatrial ajunge la nodului atrio-vcntricular
din aproape �n aproape prin intermediul miocitelor de lucru.
3. Fasciculul atrio-ventricular His este singura cale de comunicare electrica
�ntre atrii si ventricule. Pleaca de la nodului atrio-ventricular si coboara pe
pnrtoii
dreapta a septului interventricular. El se �mparte �ntr-o ramura dreapta pentru
ventriculul drept si o ramura st�nga, care strabate septul interventricular,
ajunge �n
ventriculul st�ng si se bifurca �ntr-o ramura anterioara si una posterioara,
subendocardic.
4. Reteaua Purkinje este reprezentata de totalitatea terminatiilor nervoase �n
care se �mpart ramurile fasciculul His. Fibrele acestei retele sunt �n contact cu
miocitele de lucru.
VASGULARIZATIA INIMII
i ' " t : i'.'
Vascularizatia arteriala
Cordul primeste s�nge oxigenat prin intermediul a doua artere coronare, care
pleaca din prima parte a aortei ascendente numita bulbul aortic.
Artera coronara st�nga, dupa un traiect de l cm, se �mparte �n doua ramuri:
- artera interventriculara anterioara, care coboara �n santul interventricular
anterior;
� artera circumflexa coronara, care merge �n partea st�nga a santului coronar.
Artera coronara dreapta, intra �n partea dreapta a santului coronar.
Toate arterele se termina pe fata diafragmatica a inimii. Ultimele ramificatii ale
vaselor coronare sunt de tip terminal, adica reprezinta unica sursa de
vascularizatie a unui teritoriu de miocard.
Aplicatie practica. Aceasta explica de ce, �n obstructia ramurilor arterelor
coronare, teritoriul muscular deservit de ele, neav�nd alta sursa de
vascularizatie se necrozeaza, produc�ndu-se infarctul miocardic.
�n realitate, �ntre vasele coronare pot exista anastomoze, dar de calibru mic si
ineficiente practic.
133

''; Vascularizatia venoasa ' �/ -^ < � � �

Cea mai mare vena a inimii se numeste sinusul coronar si se gaseste �n partea
diafragmatica a santului coronar. Se deschide �n atriul drept. Preia prin
afluentii sai 60% din s�ngele venos al inimii, �n sinusul coronar se deschid
venele:
- vena mare a inimii, care vine din santul interventricular anterior, trece
prin
partea st�nga a santului coronar si se deschide �n partea st�nga a sinusului;
- vena medie a inimii, care vine din santul interventricular posterior;
- vena mica a inimii, care vine din partea dreapta a santului coronar si se
varsa �n partea dreapta a sinusului venos.
Aproximativ 40% din s�ngele venos al cordului este preluat de venele anterioare si
venele mici ale cordului. Acestea se deschid prin mici orificii �n toate
cavitatile inimii.
INERVATIA EXTRINSECA A INIMII
Inervatia simpatica se face prin nervi cardiaci cervicali (superiori, mijlocii si
inferiori) care pleaca din lantul simpatic cervical. De asemenea, se face prin
nervii cardiaci toracici care au originea �n maduva toracica la T4 T5 si fac
sinapsa �n lantul simpatic paravertebral.
Inervatia parasimpatica se face prin ramuri cardiace superioare si inferioare din
nervul vag
Toate aceste ramuri formeaza o retea numita plexul cardiac situat la baza inimii.
Din plex ramurile nervoase ajung la inima �mpreuna cu arterele coronare.
Inervatia extrinseca are rolul de a adapta functia cordului la nevoile
organismu�lui. Astfel, simpaticul are efect cardioaccelerator, iar parasimpaticul
efect cardio-modcrator.
PERICARDUL "
Este un sac fibro-seros, care �nveleste inima. Are doua componente:
\.pericardulfibros, asezat la exterior. Are consistenta fibroasa, este rezistent
si inextensibil. Pericardul fibros este legat de formatiunile vecine prin
ligamente: sternopericardice, frenopericardice (care �l leaga de diafragma) si
vertebro-pericardice.
2. pericardul seros este organizat topografic �n doua foite, care se continua una
cu cealalta: foita viscerala (epicard) si foita parietala (care captuseste
pericardul fibros). �ntre foite exista o lama fina de lichid care faciliteaza
miscarile cordului. Cele doua foite delimiteaza cavitatea pericardului.
Aplicatie practica: acumularea de lichid �n sacul pericardic �n cadrul
pericarditelor poate duce la compresia cordului (sindromul de tamponada cardiaca),
datorita inextensibilitatii pericardului fibros.
134
PROIECTIA CORDULUI V^
PE PERETELE TORACIC '''n' i
Fig. 6.2. Proiectia toracica a focarelor de
auscultatie ale cordului.
/. stern; 2. focarul aortic; 3, focarul pulmonar,
4. focarul tricuspid; 5. focarul Mitral
Fata sternocostala are o zona care vine �n contact direct cu peretele toracic.
Restul acestei fete vine �n raport cu peretele toracic prin intermediul
recesurilor pleurale costo-mediastinale st�ng si drept, care o acopera partial.
Proiectia la suprafata toracelui a conturului �ntregii fete sterno-costale
delimiteaza la percutia cordului aria matitatii cardiace relative, �n interiorul
acesteia se poate delimita aria matitatii cardiace absolute corespunzatoare zonei
de raport nemediat dintre cord si torace.
Astfel, proiectia matitatii relative se poate obtine unind urmatoarele puncte:
drcupln sus articulatia 3 condrosternala dreapta; dreapta jos articulatia 5
condrostcrniilrt dreapta; st�nga sus spatiul 2 intercostal st�ng la 2 cm lateral
de stern; st�ngn |�s
. spatiul 5 intercostal st�ng pe linia meilm
claviculara (corespunde loculvii unde vfli hil
inimii vine �n raport cu toracele si muie �r
3- j_\ Ir 2. poate palpa socul apexiun) (fig (>.2).
SISTEMUL CIRCULATOR
Acest sistem poate fi comparat cu o retea imensa de vase comunicante prin care
s�ngele este pus �n miscare datorita fortei de pompa aspiro-respingatoare a
inimii. Aceasta retea vasculara poate fi sistemati�zata �n doua teritorii
distincte (fig. 6.3):
_ Fie. 6.3. Sistemul circulator.
^~*\ f \
^l) reteatapilarapulmonaraiJ) artere pulmo-
narej(JU vene pulmonare\4) artera-aorta;
\^5}vena cava inferioara f6\>e>taporta;l7\artera mezenterica superioara\8jretea
capilara uttestinala; 1,9) retea capUaca periferica;
f]0\ retea capilara hepaticalln venesupra-
^ hepatice.
1. Marea circulatie, �n care s�ngele
oxigenat pleaca din ventriculul st�ng, este
transportat prin artere la organe si tesuturi
unde pierde oxigenul la nivelul retelei de
capilare. S�ngele neoxigenat se �ntoarce
prin vene la inima �n atriul drept.
2. Mica circulatie, �n care s�ngele ne�
oxigenat pleaca din ventriculul drept, ajunge
prin arterele pulmonare �n plam�ni, se oxige�
neaza la nivelul retelei de capilare si se �n�
toarce prin venele pulmonare la inima �n
atriul st�ng. tErnar
135

GENERALITATI PRIVIND STRUCTURA VASELOR "f�*;?*.-:

� ' . .,,. , . ,
Tipurile de vase din care este format sistemul circulator sunt:
I. Artere, care transporta s�nge oxigenat (exceptie arterele pulmonare care
Inmsporta s�nge ncoxigenat). Dupa calibrul si tesutul predominant �n tunica medie,
arterele pot fi:
artere mari (elastice); ' '
- artere mijlocii (musculo-elastice); "
- artere mici sau artcriolc (musculare).
Structura arterelor: au peretele format din mai multe tunici: tunica intima la
interior, reprezentata de un cpiteliu (endoteliu); tunica medie formata din fibre
musculare si elastice �n cantitati si proportii variate; tunica externa
(adventicea) formalii clin (esut conjunctiv, vasa vasorum si fibre nervoase
vegetative dispuse �n retea �n jurul arterei.
Aplicatie practica: lezarea unei artere este foarte dureroasa datorita bogatei
inervatii senzitive a peretelui.
II. Capilarele. Sunt vase de calibru foarte mic cu peretele foarte subtire, for�
mat numai din endoteliu. Capilarele fac legatura �ntre arteriole si venule.
III. Venulele. Aduna s�ngele din reteaua de capilare, se continua cu venele.
IV. Venele. Transporta s�nge neoxigenat (cu exceptia venelor pulmonare care
transporta s�nge oxigenat). Peretele lor este mai subtire dec�t cel arterial, iar
diametrul este mai mare dec�t al arterelor. Venele sunt de culoare albastra si nu
au
puls. Au structura asemanatoare cu arterele, dar tunicile medie si externa sunt
mult
mai subtiri.
SISTEMUL VASCULAR AL MARII CIRCULATII ;<s !! "*�.
Artera aorta are originea �n ventriculul st�ng, la nivelul orificiului aortic. Are
trei parti: aorta ascendenta, crosa aortei si aorta descendenta. Se termina �n
abdomen, unde se �mparte �n arterele iliace comune - dreapta si st�nga.
Auriu ascendenta are o prima parte dilatata numita bulbul aortic. De aici pleacA
arterele coronare.
("mvn (arcul aortei) �nconjoara superior pediculul pulmonar st�ng. Se termina In
nivelul ligamentului arterial (acesta se formeaza prin fibrozarea canalului
arte�rial, care leaga �n viata intrauterina artera pulmonara st�nga de artera
aorta). Din arcul aortic se desprind �n ordine: trunchiul brahio-cefalic (care se
�mparte �n artera subelavie dreapta si carotida comuna dreapta), artera carotida
comuna st�nga si artera subelavie st�nga.
Aorta descendenta arc doua mari segmente: toracic si abdominal. Aorta toracica se
termina la nivelul vertebrei T12 unde strabate diafragma, coboara prin toracc,
cuprinsa �ntre esofag (anterior) si coloana vertebrala (posterior). Are ramuri
parietale: arterele intercostale 3-11, arterele subcostale si arterele
diafragmatice superioare. Arc si ramuri pentru viscerele toracice: artere
bronsice, esofagiene, pericardicc si mcdiastinale.
136

Aorta abdominala se termina la nivelul vertebrei L5, unde se bifurca, are un

traiect retroperitoneal si este situata anterior de coloana vertebrala si la
st�nga venei cave inferioare.
Ramuri: artere diafragmatice inferioare - dreapta si st�nga; trunchiul celiac care
se �mparte �n artera gastrica st�nga, artera hepatica comuna si artera splenica;
artere suprarenale mijlocii; artere renale; artera mezenterica superioara; artere
genitale (ovariene sau testiculare); 4 artere lombare de fiecare parte; artera
mezenterica inferioara si artera sacrala medie.
Arterele iliace comune dreapta si st�nga sunt ramurile terminale ale aortei
abdominale. Se termina dupa 4-5 cm, anterior de articulatiile sacrp-iliace. Aici
se divid �n arterele iliaca interna si externa.
Artera iliaca externa strabate spre interior fosa iliaca si paraseste pelvisul,
posterior de jumatate ligamentul inghinal. De aici se continua cu artera femurala.
Ramuri: artera circumflexa iliaca profunda si artera epigastrica inferioara.
Artera iliaca interna coboara pe peretele lateral al pclvisului. Dupa 3-5 cin se
�mparte �n ramuri:
a) ramuri parietale: artera rusinoasa interna, artera iliolombara, artera
sucnilrt
laterala, obturatoare, fesiera inferioara si fesiera superioara;
b) ramuri viscerale: artera ombilicala, artere vezicale, artera duetului defe�
rent, artera vaginala, artera uterina si artera rectala medie.
Arterele capului si g�tului
Artera carotida comuna dreapta se termina la marginea superioara a cartilajului
tirtid unde se �mparte �n arterele carotida externa si interna. Artera .carotida
comuna �mpreuna cu nervul vag si vena jugulara interna formeaza manunchiul
vasculonervos al g�tului. Acesta este �nconjurat de o teaca de tesut conjunctiv
numita teaca carotica. Manunchiurile vasculo-nervoase se gasesc lateral de trahee
si esofag.
Carotida comuna prezinta la nivelul bifurcatiei o dilatatie a peretelui numita
sinus caro tic. Acesta este o zona reflexogena importanta si este inervat de
ramuri din lantul simpatic si din nervii IX si X. Aici exista numerosi receptori
pentru presiune (baroreceptori) care pot sesiza rapid modificarile tensiunii
arteriale si pot declansa reflexe compensatorii.
Artera carotida comuna st�nga difera de cea dreapta prin faptul ca are originea �n
torace, �n crosa aortei.
Artera carotida externa are originea la marginea superioara a cartilajului tiroid,
�ntr-o regiune topografica numita trigonul carotic. Se termina posterior de colul
mandibulei �n grosimea glandei parotide, unde se �mparte �n artera temporala
superificiala si artera maxilara. Ramuri: artera tiroidiana superioara, faringiana
ascendenta, faciala, linguala, occipitala, auriculara posterioara, temporala
super�ficiala, maxilara.
Artera carotida interna �ncepe �n trigonul carotic si se termina �n cutia
craniana. Aceasta artera intra �n craniu prin canalul carotic si, dupa un scurt
traiect lateral de corpul sfenoidului, se �mparte �n ramuri: artera cerebrala
anterioara, artera cerebrala medie, artera coroidiana, artera comunicanta
posterioara.
137