Boala Basedow Graves

In boala Basedow glanda tiroida are un volum crescut difuz, este de consistenta
crescuta si bogat vascularizata. Modificarile patologice de la nivelul sau sunt
hipertrofia (cresterea volumului) si hiperplazia (cresterea numarului de celule)
parenchimului.
Oftalmopatia din boala Basedow se caracterizeaza printr-un infiltrat inflamator
la nivelul continutului orbitei (care respecta globul ocular) cu limfocite,
plasmocite si mastocite.
Dermopatia din bola Basedow este caracterizata de ingrosarea dermului,
acesta fiind infiltrat cu limfocite si mucopolizaharide hidrofile, metacromatice.

Manifestarile clinice se clasifica in manifestari care reflecta tireotoxicoza

asociata si cele specifice bolii Basedow.
Cele mai frecvente manifestari clinice ale tireotoxicozei sunt: labilitate
emotionala, nervozitate, tremor, insomnie, transpiratie excesiva si intoleranta
la caldura precum si cresterea peristaltismului intestinal. De asemenea
scaderea ponderala este obisnuita in pofida mentinerii sau cresterii apetitului.
Este prezenta si slabiciunea musculaturii proximale cu diminuarea fortei,
manifestata adesea prin dificultate la urcarea scarilor. La femeile aflate in
periomenopauza exista tendinta de aparitie a oligo si amenoreei. In general
simptomatologia dominata de nervozitate este prezenta la tineri in timp ce la
varstnici predomina simptomatologia cardiovasculara si oftalmologica.
Manifestarile specifice ale bolii Basedow sunt:
- gusa difuza hiperfunctionala
- dermopatia
- oftalmopatia.
Aceste manifestari apar in diverse combinatii si cu o frecventa foarte variabila,
cea mai frecventa fiind gusa.

Gusa difuza hiperfunctionala poate fi asimetrica si lobulara. Depistarea unui

freamat la nivelul glandei tiroide indica de obicei prezenta tireotoxicozei, insa
acest semn este uneori prezent si in alte forme de hiperplazie tiroidiana.
Diagnosticul diferential se face cu murmurul venos si suflul carotidian. La
palparea tiroidiana poate fi depistat un lob piramidal marit.

Dermopatia se manifesta de regula la nivelul partii posterioare a picioarelor

fiind denumita mixedem pretibial. Acesta este un fenomen tardiv care apare la
aproximativ jumatate din pacienti in stadiul activ al tireotoxicozei si teoretic la
toti pacientii cu oftalmopatie.
Dermopatia (manifestari ale tegumentelor si fanerelor) este caracterizata prin:
- tegumentele sunt catifelate, calde, umede, fine, eritematoase (roseata in
special la emotii in regiunea anterioara a gatului si toracelui)
- uneori este prezent dermatografismul tegumentar
- prurit tegumentar
- hiperpigmentare la nivelul zonei periorbitare (semnul Jellinek), precum si la
nivelul coatelor, mainilor sau hiperpigmentare difuza
- vitiligo
- alopecie (pilozitatea de la nivelul scalpului este scazuta, fina, foarte friabila)
- pilozitatea corporala este fina si mult redusa
- unghiile se subtiaza, devin moi, friabile si lucioase.

Oftalmopatia este caracterizata de:

- retractia pleoapei superioare care determina descoperirea unei portiuni mari
a sclerei conferind pacientului o privire fixa, tematoare ce creeaza impresia
unei aparente exoftalmii. Aceasta determina intarzierea coborarii pleoapei
superioare in realizarea miscarilor determinand asinergismul oculo-palpebral.
Cauzele acestui mecanism sunt reprezenate de spasmul muschiului ridicator al
pleaopei superioare datorita activitatii crescute a sistemului nervos simpatic
(activitate adrenergica)
- cornee cu suprafata umeda si lucioasa

- exoftalmia aceasta consta in proeminenta globilor oculari insotita de

deschiderea exagerata a fantei palpebrale. Exoftalmia este frecvent bilaterala si
foarte rar se intalneste unilateral. Privirea in acest caz este fixa si datorita
deschiderii exagerate a fantei palpebrale ochii lacrimeaza si vederea este dubla
(diplopie). Uneori exoftalmia poate progresa catre forma maligna, instalanduse pierderea vederii
- congestia conjunctivei care este mai intensa spre marginea de circumscriere a
pleaopelor insotita de hipersecretie lacrimala
- semnul plafonarii limitarea miscarii in sus a globilor oculari la un anumit
prag
- oftalmoplegie incapacitatea ochilor de a executa miscari
- uneori este prezent nistagmusul miscari sacadate ale globilor oculari in
deplasarea lor rotatorie in plan orizontal sau vertical.

Tratamentul bolii Basedow este de trei tipuri: medical, chirurgical si cu

radioiod.Tratamentul medical urmareste limitarea cantitatii de hormoni
tiroidieni produsi de glanda. Agentii antitiroidieni blocheaza chimic sinteza
hormonilor, acest efect se mentine pe perioada administrarii medicamentului si
poate de asemenea accelera evolutia spre remisie prin efectul antiimun al
acestor agenti.Tratamentul chirurgical consta in ablatia tesutului tiroidian
limitand astfel productia hormonala. Aceasta se poate obtine si prin
administrarea de iod radioactiv.In general tratamentul antitiroidian pe termen
lung este de preferat la copii, adolescenti, adulti, tineri si femei gravide insa
poate fi administrat si la varstnici.Tratamentul hormonal antitiroidian
presupune administrarea unei doze suficiente de medicament pentru a obtine
eutiroidie (functie tiroidiana normala). La majoritatea pacientilor se poate
folosi propiltiouracil, in doza de 100-150mg de trei patru ori/zi. De asemenea
se poate utiliza metimazol, totusi propiltiouracilul are avantajul inhibarii
conversiei periferice T4 in T3 si de aceea asigura o inbunatatire mai rapida a
simptomelor. Dupa obtinerea eutiroidiei dozele zilnice pot fi reduse pana la
cele mai mici doze care controleaza tireotoxicoza.
Iodul inhiba eliberarea hormonilor din glanda tiroida hiperfunctionala iar
efectul sau de ameliorare apare mai rapid decat in cazul agentilor antitiroidieni.

Acesta se va folosii in special la pacientii cu crize tireotoxice si la cei cu afectiuni

cardiace severe.Datorita componentei adrenergice din tireotoxicoza, se
utilizeaza diferiti agenti antiadrenergici. De electie este propranololul care in
doza de 40-120mg/zi amelioreaza manifestarile adrenergice cum ar fi
transpiratiile, tahicardia si tremorul.Utilizarea iodului radioactiv este o metoda
relativ simpla, eficienta si necostisitoare avand efecte de ablatie comparabile
cu cele ale interventiei chirurguicale. Principalul dezavantaj este producerea
hipotiroidiei.Inaintea introducerii tratamentului cu iod radioactiv, tratamentul
de electie era tiroidectomia subtotala aceasta fiind inca utilizata la pacientii mai
tineri la care tratamentul antitiroidian era ineficient.