Paralele - intre CRESTINISM, BUDHISM si ISLAM

Paralele intre Crestinism si Budhism

Pornim de la ideea central, comun budhismului si crestinismului: mntuirea.
Amndou religiile ntind omului o mn de ajutor, ca s se mntuiasc de sub
stpnirea ntunericului si a rului. In scopul acesta crestinismul ofer omului luminile
revelatiei divine, comunicrile pe care spiritul suveran le-a fcut spiritului uman n curs
de mai multe veacuri, prin oameni alesi, a cror serie s-a ncheiat cu Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu. Budhismul nu poate oferi neamului omenesc o revelatie, o Biblie n felul
celei crestine. nvttura lui Budha si a ucenicilor lui, cuprins n Trodipika, este plin
de elemente fantastice, de povestiri mitologice, cu neputint de a satisface exigentele
unei critici istorice si criteriile unei revelatii adevrate.
Crestinismul e religie descoperit de Dumnezeu, budhismul e opera unui ntelept.
Crestinul crede ntr-un Dumnezeu personal. Budhismul nu are n crezul su pe
Dumnezeu; nu-L neag si nu-L afirm n locul hazardului orb, crestinismul admite
providenta divin; budhismul, cauzalitatea oarb. Crestinismul are un cler si un cult
religios, prin care sufletele se purific si se nalt spre Dumnezeu; budhismul a nlocuit
rugciunea cu meditatia si cerul cu nirvana. Crestinismul e teocentric; budhismul e
antropocentric. Dup crestinism lumea e creat cu scopul de a ne pregti pentru viata
si fericirea vesnic; pentru budhism lumea e vesnic, un lant nesfrsit de mizerii si
dureri de care trebuie s scpam ct mai degrab. Dup crestinism lumea e bun (Fac.
1,31; Ps. 103,25; 1 Tim. 4, 4), pentru c e opera lui Dumnezeu, n care se oglindeste
iubirea si puterea Creatorului; iar rul din lume a izvort din vointa liber a creaturilor
rationale; de asa ceva budhismul nu are cunostint.
Crestinismul este o antropologie, o nvttur despre facerea omului din trup
muritor si suflet nemuritor. Budhismul nu stie nimic nici despre creatia omului, nici
despre nemurirea sufletului. Crestinismul are o nvttur despre libertatea si cderea
omului, despre originea si transmiterea pcatului, a rului metafizic, moral si fizic. In
budhism lipseste ideea de libertate, cdere si pcat. Budha vrea s mntuiasc lumea
de boal, suferint, btrnete si moarte, adic de rul fizic, nu de rul etic, din care se
naste cel fizic; el vrea sa scape lumea de existent, nu de impuritatea pcatului.

El urmreste nimicirea existentei, nu vindecarea naturii czute, pe cnd ''Fiul

Omului a venit s caute si s mntuiasc pe cel pierdut'' (Luca 19,10), s-si dea sufletul
Su rscumprare pentru pctosi (Matei 20,28), s mantuiasc poporul de pcate
(Matei 1, 21).
In crestinism mntuirea e realizat prin Iisus Hristos si se nfaptuieste prin harul
Sfntului Duh, prin rugcnme, credint dreapt si fapte bune. In budhism omul e cu
totul singur n lume si singur la mntuire. In crestinism omul e cu Dumnezeu oricnd si
oriunde ar fi. In budhism tinta vietii e nimicirea existentei; n crestinism tocmai invers:
mntuirea sufletului si asigurarea vietii vesnice.
Crestinismul are un asezmnt al mntuirii, o organizatie social-comunitar;
Biserica. Pentru budhism viata ideal este celibatar, trit n singuratate, n linistea
pdurilor, ca ascet si cersetor. Monahismul crestin e o exceptie care ntreste regula.
Cel budhist este o regul care vrea s generalizeze exceptia. Monahismul crestin aduce
folos culturii morale si vietii de obste; cel budhist e steril si constituie o povar pe
umerii vietii sociale.
Crestinismul are o nvttur despre nemurirea sufletului (eshatologie) si despre
viata vesnic; budhismul nu are. Admite si budhismul lumi si vieti viitoare, dar toate
pline de suferinte. Crestinismul e optimist; budhismul e pesimist, subiectiv, arbitrar,
vede viata numai prin ochelari negri, ca si cnd nasterea, copilria, tineretea,
btrnetea n-ar avea parte de nici o lumin si nici o bucurie, ci numai de ntuneric,
durere si ntristare. Crestinismul ne ndreapt privirile si actiunile spre viata etem,
spre un cer nou (2 Petru 3,13). Budhismul ne ndreapt spre nirvana, spre repaosul
absolut, spre linistea etern a noptii nesfrsite. Pentru crestini rul e trector; pentru
budhism, rul e suveran. In crestinism binele e triumftor; n budhism rul nu se stinge
dect prin atingerea existentei n odihna etern din noaptea nirvanei. In crestinism
suferinta are un rol educativ si mntuitor, pentru c aurul n foc se lmureste si omul n
suferint se nnobileaz. In budhism crucea nu are nici un sens viata e rstignire si
rstignire lipsit de bucuria nvierii si de fericirea nemuririi. Budhismul e iremediabil
pesimist pentru c nu stie nimic despre cauza primar, nici de ro lul lumii si al vietii, nici
despre tinta lor final Crestinismul ne nvat s iubim viata, budhismul s o uram.
Idealul crestin este desvrsirea vietii; al budhis mului mortificarea, nfrnarea si
suprimarea ei.

Are budhismul o moral demn de urmat: opreste fur tul, omorul... si propag
iubirea nu numai ntre oameni dar si fat de animale?... Biblia le are mai demult n
decalog, si mai complete. Morala evanghelic, desi nu cuprinde norme pentru iubirea
animalelor, e neasemnat mai uman, mai rational si superioar fat de cea budhist.
Morala budhist, desi se refer si la animale e o morala natural, rmas mult n urma
moralei crestine. Morala crestin e o moral pozitiv, te oblig s faci binele, nu numai
s nu faci rul: S iubesti dezinteresat pe Dumnezeu si pe aproapele; cea budhist e
negativ, interesat, vag, poate chiar egoist, dup axioma- Trebuiesc iubite toate
fiintele, cum o mam si iubeste copiii''. Budhismul nu urste; crestinismul iubeste. In
budhism iubirea e simpatie si comptimire; n crestinism e virtute activ si lucrare
caritativ. Budhismul e cvietist si static; crestinismul e factor dinamic, etic progresist
cultural. Budhismul e steril pentru viata practic, talant ingropat n pmnt;
crestinismul e activ, ncurajeaz, mangie, zideste, nmulteste talantii darurilor
naturale. Crestinismul nu are spitale pentru animale, dar are ii schimb spitale si azile
pentru oameni (si pentru animale, veterinari). Dup etica si filosofia budhist munca e
o povar nedemn de un ascet pentru care se recomand cersetoria. In crestinism
munca e o virtute moral si o datorie profesional, sfnt si obligatorie pentru toti
oamenii: ''Cine nu lucreaz nici s nu mnnce'' (11 Tes.3,10).
Budhismul nu are nici o ntelegere pentru viata familial. Conceptia budhist
despre familie e nenatural, iar despre femeie este mai aproape de conceptia
primitivilor, decat cea a civilizatilor. Budha a tolerat poligamia si in acsi timp a
recomandat ferirea de femeie, ''ca de un sarpe veninos''. Textele budhiste spun c
femeile sunt ''crude si rele'', ''nestioase ca ciorile'' si ''nestatornice ca nisipul''.
''Desfrnarea se tine de femeie ca murdria...'' dac budhismul propag o astfel de
conceptie despre munc si femeie, nu e de mirare c a fost definit ''religia lenei''
(Hellsald), ''religia cimitirelor'' (Sf. Diamandi), asemenea unui sistem planetar din care
lipseste soarele Dumnezeirii, o ''sinucidere vie''. Crestinismul si n privinta aceasta e
antipodul budhismului. Munca si familia crestin sunt modele n omenirea ntreag0.
Mai izbitoare sunt deosebirile dintre Iisus si Budha. Iisus e Unul: ntruparea Fiului;
Budha e rencarnarea unui alt Budha, al 24-lea, dup 550 de renasteri (spunea el). In
unele temple budhiste se ador si Budha cel viitor. Budha are antecesori si succesori;

Iisus nu are. Iisus S-a nscut dintr-o fecioar modest si curat, n srcia unui staul de
vite.
Budha s-a nscut dintr-o familie regal, n luxul unui palat mprtesc. In copilrie
si tinerete Iisus munceste si viziteaz templul; Budha se distreaz si petrece.
Iisus e ntru totul desvrsit; Budha numai dup saturatie si dup dezgustul de
plceri cuget la suferinte si remediile de mantuire. Iisus stie ce vrea de la nceputul
activittii Sale publice; Budha numai dup ctva ani de ucenicie si de alergri pe la
asceti. Iisus lucreaz la mntuirea omenirii din cea mai curat mil si din cea mai
dezinteresat iubire de oameni; Budha din cel mai mare dezgust de plceri si din pur
egoism. Iisus e demofil; Budha e aristocrat. Iisus lupt cu pcatul; Budha nu-l
cunoaste. Iisus parseste cerul, mama si toate rudeniile ca s propage Evanghelia si s
ntemeieze Biserica. Budha prseste, dup cum nsusi declar ''domeniul cel larg al
plcerilor si miile de femei frumoase, ca s aflu cunoasterea cea mai nalt, cea mai
perfect'', si ca s ntemeieze o comunitate de clugri. Evanghelia lui Iisus e istorisire
natural, simpl si cuceritoare. Scrierile budhiste sunt fantastice, extraordinare, de
necrezut. Iisus anunt c religia Lui va dura pn la sfrsitul veacurilor; Budha pune
religiei sale un termen de 500 de ani. Iisus a murit rstignit la 33 de ani; Budha moare
intoxicat, pentru c la 80 de ani a mncat lacom o farfurie de carne de porc afumat si
cu orez. Iisus nviaz si triumf; Budha moare nfrnt de dorinta lcomiei, ironie a sortii
fat de un ntelept care a predicat mntuirea numai pentru sine nsusi!...
Toate aceste premize ne duc logic la concluzia c Iisus e Dumnezeu, iar Budha
ntru toate e numai om. Crestinismul e divin; budhismul e uman. Aderentii si ucenicii
lui Iisus muncesc, se roag, triesc n comuniune de iubire si viat cu Dumnezeu;
aderentii si ucenicii lui Budha mediteaz si nu au simt pentru munc, nici pentru
rugciune. Din astfel de pricini vedem ct deosebire este ntre crestinism si budhism
numai n privinta mntuirii. Tot asa sunt si deosebiri esentiale ntre nasterea
supranatural a lui Iisus din Fecioara Maria si povestirile fantastice despre
antecedentele zmisliri si nasteri a lui Budha; ntre nasterea si copilria lui Iisus, si a lui
Budha; ntre ispitirea lui Iisus, prin pine, prin slava lumii si preancrederea n
Dumnezeu, si cea a lui Budha, prin aur si cohorte de femei; ntre ucenicii lui Iisus si ai
lui Budha; ntre nvtturile, minunile si profetiile lui Iisus, si invtturile, minunile si
prezicerile lui Budha; ntre transfigurarea lui Iisus si iluminarea lui Budha, ntre
moartea lui Iisus si a lui Budha... Sunt ici-colo comune, dar cu obiecte diferite,
ireductibile.

Dac la toate aceste deosebiri fundamentale, adugm si schimbrile si adaosurile

care s-au fcut budhismului originar: cultul unei mari multimi de zei, ingeri si demoni,
idolatria si hagiolatria, tolerarea haremurilor, a poligamiei si poliandriei, credintele
politeiste si superstitiile populare, ne ncredintm c religia budhist fat de cea
crestin nu poate avea trecere dect ntr-o lume primitiv sau decadent, care se
complace n scepticism, indeferentism si pesimism; nicidecum n lumea optimismului
crestin: robust, lupttor si progresist.
Budhismul are o latur filosofic, serioas si sincer, care se rezum la: ateism,
metempsihoz, pesimism, celibat, srcie si renuntare (la pofte, plceri, cstorie si
avere; cu alte cuvinte la moartea civilizatiei si a progresului). Exist si al doilea
budhism, popular, politeist, superstitios, idolatru. Sub ambele forme, budhismul ''e un
spiritualism fr suflet, o virtute fr datorie, o moral fr Dumnezeu'' (Barthelemy
Saint Hilaire).
Tot ce e bun n budhism avem multiplicat n crestinism; tot ce lipseste n budhism,
avem din belsug n crestinism; toate contradictiile budhismului: pretentiile de a
propaga o religie fr Dumnezeu, o moral fr libertate, o evolutie fr creatie, o
liniste si fericire absolut fr viat vesnic, toate constituie un omagiu pretios, pe care
erorile l aduc adevrului si religiile inferioare unicei si adevratei religii.
Crestinismul este divin, pentru c ntemeietorul lui este divin: lumin din lumin,
Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat. Ceilalti ntemeietori de religii sunt
oameni si numai oameni. Iisus este om desvrsit si mai mult dect omul: e Fiul lui
Dumnezeu, care dispune de aceleasi atribute si puteri ca si Tatl. Ceea ce nici unul
dintre ntemeietorii de religii n-a pretins si n-a putut pretinde, Iisus Hristos pretinde ca
si Tatl: cult religios si credint n autoritatea Sa infailibil: ''Toti s cinsteasc pe Fiul
cum cinstesc pe Tatl...'' (Ioan 5, 23). Crestinismul se ntemeiaz pe viata, nvttura,
faptele, moartea si invierea lui Iisus--singurul ntemeietor de religie Care-si d viata ca
mrturie a divinittii Sale si a operei Sale mntuitoare.
De personalitatea exceptional a lui Iisus Hristos e legat prin urmare
superioritatea crestinismului fat de celelalte religii si filosofii: buntatea
crestinismului de buntatea lui Iisus, perfectiunea crestinismului de perfectiunea lui
Iisus, dumnezeirea crestinismului de dumnezeirea Mntuitorului. Noi pe acestea le
mrturisim, cu credint si cu dragoste, pn la moarte.
''Incolo fratilor, bucurati-v, desvrsiti-v, mngiati-v, uniti-v n cuget, triti n
pace si Dumnezeul dragostei si al pcii va fi cu voi'' (2 Corinteni 13, 11)

Diferene ntre islam i cretinism

Am observat n primul capitol pe de o parte, modul n care Islamicii i
promoveaz micarea, modul lor de gndire, cum i cldesc ei teologia despre
Dumnezeu. Apoi, n capitolul doi, am observat pe de alt parte, la cretinism. Astfel, n
acest punct, gsim c este foarte important s observm diferenele dintre aceste
dou grupri. Vom observa modul de abordare a fiecrui grupri cu privire la cele mai
importante aspecte ale vieii unui individ, o comparaie analizat de F. Ridenour.
3.1 Diferene cu privire la Dumnezeu
Cretinii consider c Dumnezeul unic este revelat n Biblie ca Tat, Fiu i Duhul
Sfnt. ntr-o singur esen a Dumnezeirii exist trei persoane: Dumnezeu Tatl,
Dumnezeu Fiul i Dumnezeu Duhul Sfnt. Ele sunt co-egale, i co-eterne (Matei 3:1317; 28:19; 2 Corinteni 13:14). Pe de alt parte, Islamicii afirm c nu exist alt
Dumnezeu dect Alah Dumnezeul.
3.2 Diferene cu privire la Isus Hristos
Cretinii afirm c Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, una cu Tatl,
Rscumprtorul fr pcat al omului pctos. Prim moartea sa pe cruce n locul
nostru i prin nvierea Sa dintre cei mori Isus a devenit pentru cei ce-L primesc
Mntuitorul lor (Ion 1:13-14; Evrei 4:15; 1 Petru 3:18; 1 Corinteni 15:3). Apoi, putem
vedea c Islamicii consider c Isus Hristos a fost doar un om, un profet egal cu Adam,
Noe, Avraam i Moise, dar ca toi acetia, mult mai puini importani dect Mohamed.
Hristos nu a murit pentru pcatele omului; de fapt Iuda, i nu Isus a murit pe cruce.
3.3 Diferene cu privire la pcat
Mai nti i vedem pe cretini care spun c pcatul este rebeliunea trufa,
independena fa de Dumnezeu manifestat n form activ, sau pasiv (Romani 1:1523; 3:10,23). Iar Islamicii cred c pcatul este eecul n a mplini voia lui Alah, n a
ndeplini datoriile religioase prescrise n cei Cei cinci stlpi ai credinei, despre care
am discutat n capitolele anterioare.

3.4 Diferene cu privire la mntuire

Cretinii observ c Hristos, Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce pentru pcatele
noastre, dup Scripturi (1 Corinteni 15:3-4) i astfel mntuirea este i poate fi doar n
El. Pe de alt parte, Islamicii consider c omul i ctig propria mntuire prin faptele
sale; el va fi pedepsit pentru pcatele sale.
Concluzie
Cea mai mare diferen pe care o putem observa ntre cele dou, este c educaia
islamic afirm c omul trebuie s i rezolve singur problema pcatelor sale. Ei i
ctiga mntuirea prin mplinirea celor 5 stlpi ai credinei. Dac el nu reuete s fac
asta, este vina lui deoarece Coranul spune: Oricine rtcete, poart ntreaga
responsabilitate pentru rtcirea Sa (Sursa 10:109). Aceast gndire este n total
contradicie cu Sfintele Scripturi. Isaia afirm c toi au pctuit (Isaia 53:6).
Apostolul Pavel preia i accentueaz acelai adevr n Romani 3:23. Deoarece toi sunt
pctoi, singura cale de mntuire este prin credina n Isus Hristos. Ca i iudaismul,
religia islamic pune pe umerii omului o povar grea de responsabilitate. Isus Cristos a
promis c va ridica aceste poveri: Venii la mine toi cei trudii i mpovrai, i Eu v
voi da odihna Cci jugul Meu este bun i sarcina Mea este uoar (Matei 11:28,30).
Care este diferena ntre Isla m i Cretinism? Foarte simplu: Mahomed care s-a crezut
profet este mort, n timp ce Hristos este un Mntuitor Viu!