Oboseala este starea de slabiciune generala a organismului datorita unui efort, fizic sau intelectual.

Oboseala, fie musculara, fie cerebrala, se manifesta prin tulburari ale atentiei, ale perceptiei, ale actitatii
psihomotrice, prin scaderea randamentului efortului depus, prin greseli in executarea actitatilor desfasurate.
Din punct de vedere subiectiv, senzatia de oboseala este mai mult sau mai putin vaga: o slabiciune
generala, care nu poate fi definita si localizata, cu o tonalitate ce variaza de la sentimentul nevoii de repaos
pana la stari chinuitoare. Oboseala normala, fiziologica, are caracterul unei reactii de aparare a organismului
si este insotita de o dificultate de concentrare, de reducere a oiciunii fizice si spirituale, semnaland
necesitatea repaosului. Oboseala nu este o boala, ea nu are decat temporar consecinte asupra organismului.
Oboseala fiziologica, dupa o munca desfasurata rational, procura deseori un sentiment de multumire, de
satisfactie. Este vorba de acea satisfactie a omului care a reusit sa scoata din mintea si mainile lui un lucru
bun, cu care se mandreste. Aceasta il face sa se simta multumit, satisfacut, cu toate ca este obosit.
Oboseala fizica se datoreste acumularii in muschi a acidului lactic si a acidului uric, produsi ai meolismului
incomplet al glucidelor, iar cea intelectuala unei insuficiente oxigenari a creierului.
Oboseala poate fi:
1. Oboseala fizica.
- oboseala provocata de solicitarea fizica a intregului organism
- oboseala provocata de satisfacerea unilaterala a unor grupe de muschi
. - oboseala provocata de solicitarea organelor de simt (zuala, auditiva, olfactiva).
2. Oboseala psihica sau intelectuala
- oboseala provocata de monotonia muncii sau a mediului
- oboseala provocata de solicitarea unilaterala a functiilor psihomotrice
- oboseala cauzata de emotii puternice
- oboseala cauzata de insumarea unor influente nefavorabile de lunga durata.
3. Oboseala patologica, care apare ca un simptom de baza in unele boli generale ca infectii, tulburari
endocrine sau de nutritie, boli ale sangelui, intoxicatii.
Metodele de prevenire a oboselii sunt

Organizarea judicioasa a timpului de lucru prin alternanta timpului de lucru cu

pauze deodihna (este bine ca in aceste pauze sa se faca exercitii
de gimnastica respiratorie), repartizarea muncilor mai grele dimineata, repartizarea
eforturilor fizice si intelectuale in functie de ritmul saptamanal (eforturile cele mai
intense sa fie desfasurate mai ales in a treia si a patra zi, dupa ziua de repaos).
- Recuperarea organismului prin odihna activa - miscarea sub diferitele ei forme si
alternarea muncii intelectuale cu cea fizica si pasiva - somnul.
- Iluminarea corespunzatoare a locurilor de desfasurare a diferitelor actitati
(intelectuale sau fizice), protectia ochilor impotriva surselor puternice de lumina.
Nu faceti economie de curent - un bec de 100 W face ata mai frumoasa decat unul de
50 W.
- Etarea zgomotelor si, daca este necesar, protectia impotriva lor cu ajutorul antif o
anelor.
- Trebuie sa se ete graba, agresitatea, iritarea. Iritarea, furia exagerata, olenta sunt
lucruri de care trebuie sa invatam sa ne ferim si aceasta in primul rand pentru a ne
proteja sanatatea. Violenta, furia, nu ne elibereaza de necazuri, de stres, de
neplaceri, ci, din contra, duce la o crestere a tensiunii arteriale.
Potrit specialistilor, oamenii care-si pierd cumpatul usor sunt cei mai predispusi la
infarcturi timpurii. Etarea efectuarii mai multor lucruri in timp record presupune
esalonarea sarcinilor in vederea rezolvarii lor la timp.
Surmenajul este o stare de oboseala prelungita si accentuata a organismului
datorita solicitarii excesive a actitatii fizice sau intelectuale. Daca senzatia de
oboseala este un semnal prin care organismul este avertizat ca rezervele sale de
energie sunt pe cale de istore, starea de surmenaj arata o epuizare a acestor rezerve.
Surmenajul apare atunci cand posibilitatile de recuperare ale organismului sunt
depasite, recuperarea nemaiputindu-se face in conditiile obisnuite de munca si
repaos. Pe intelectual, apar tulburari de concentrare a atentiei si de memorizare.
Randamentul poate sa ramana nemodificat, insa aceeasi munca pretinde un efort de
2-3 ori mai mare decat in conditii normale. Un om surmenat este lipsit de dinamism,
de spirit de initiativa, nu are chef de munca, nici de distractie, traieste intr-o
continua excitare psihica si inclinare catre depresiune, teama si neliniste nemotivata.
Apar tulburari de somn (adormire si trezire dificila, somn superficial), insomnii. in
unele cazuri se constata chiar tulburari de ritm cardiac, manifestari digestive,
sensibilitate exagerata la zgomot etc. Fenomen anormal, patologic, surmenajul este
cauza principala a nevrozei astenice, raspandita din ce mai mult in toata lumea.
Trebuie spus ca orice factor care pune la grea incercare actitatea creierului poate
declansa surmenajul.
Surmenajul slabeste rezistenta organismului, predispunand astfel la tot felul de boli.
Oamenii surmenati se imbolnavesc mai usor, bolile evolueaza mai grav, cu
complicatii. Omul surmenat face abuz de medicamente pentru a suprima oboseala,
pentru a reimprospata memoria, pentru a atenua nervozitatea si iriilitatea. Acest
remediu, insa, nu anuleaza cauzele surmenajului. De asemenea surmenajul persista
cand, pentru a innge oboseala, se folosesc asa-zisele substante stimulante ca
tutunul, cafeaua sau alcoolul. Orice incercare de a inlocui odihna cu substituenti nu
numai ca ramane fara efect, dar se soldeaza cu un rezultat diametral opus, adica cu
accentuarea oboselii.
Sistemul nervos indeplineste o munca grea, incordata, fiind conducatorul si
coordonatorul tuturor proceselor psihofizioiogice din organism. Desi foarte delicat,
el prezinta o neobisnuita putere de rezistenta. Cheltuirea energiei insa intr-un ritm
grabit, accelereaza in acelasi timp procesul de imbatranire a organismului, lata de
ce este necesar sa cheltuim energia nervoasa cu socoteala, cu economie. Aceasta
inseamna sa crutam, sa menajam sistemul nervos si sa-i cream conditii optime

pentru buna si armonioasa lui functionare. Cheltuirea rationala a timpului,

economisirea energiei nervoase, pastrarea bunei dispozitii, chiar in imprejurari
nefavorabile, fac parte din arta de a trai. Umpleti-va mintea cu ganduri bune si
frumoase in asa fel incat sa nu mai fie loc pentru griji si teama.
Omul surmenat trebuie sa ceara ajutorul medicului. Surmenajul nu trece la fel de
usor ca simpla oboseala si daca cere masuri mai atente, remediul de baza ramane tot
odihna.
Supraefortul (fortarea) este o oboseala impusa organismului pana la stadiul extrem,
care poate duce la accidente grave, uneori mortale (inhibitie cardiaca, inima
fortata).
Prin stres intelegem:
1. Situatie, stimul ce pune organismul in stare de tensiune.
2. insasi starea de tensiune deosebita a organismului prin care acesta isi mobilizeaza
toate resursele sale de aparare pentru a putea face fata unei agresiuni fizice sau
psihice. Stresul poate fi provocat de emotii pozitive si se numeste eustres, sau de
emotii negative si in acest caz se numeste distres. HANS SELYE (1907-l982) medic
canadian de origine austriaca (cel care a introdus termenul de stressin anul 1950), a
definit stresul astfel: stresul este raspunsul nespecific al organismului la toate
solicitarile care i se fac\".
Toate solicitarile sau agresiunile la care este supus organismul vor perturba
echilibrul biologic al acestuia, aducandu-l intr-o stare de pericol. Stresul este o
caracteristica atat de inerenta sistemului de ata adus de cilizatie incat, fara
exagerare, se poate spune ca bolile cilizatiei au aproape in exclusitate si stresul ca
factor de risc patogenetic.
Stresul prelungit mareste riscul de a contracta infectii. Se pare ca cei predispusi la
imbolnari sunt cei care se adapteaza mai greu agresiunii factorilor stre santi.
Dupa HANS SELYE, reactia organismului fata de stres are trei faze care formeaza
sindromul general de adaptare\". Aceste faze sunt:
1. faza de alarma in care organismul incearca sa se apere de actiunea nociva prin
actiunea puternica a sistemului endocrin;
2. faza de revenire (rezistenta specifica), in care organismul pare ca se adapteaza la
situatie, comportandu-se relativ normal;
3. faza de epuizare apare dupa o perioada mai indelungata de actiune a sistemului
nociv.
O situatie\" prea mult prelungita sau prost controlata a stresului poate duce la
aparitia unor boli diferite ca:
- boli cardiovasculare: tulburari de ritm cardiac, palpitatii, hipertensiune arteriala,
infarct miocardic, arterioscleroza, angina pectorala
- boli digestive: ulcere gastro-duodenale, constipatie, diaree
- boli alergice si imunkare: astm, eczeme, rinita, herpes.
-

Vitamin

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Vitaminele sunt substane chimice organice necesare n cantiti mici pentru ca organismul s fie
sntos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de ctre organism, deci ele trebuie ob inute din
alimentaie.
Termenul de vitamine nu cuprinde ali nutrieni eseniali cum ar fi mineralele, acizii grai eseniali
sau aminoacizii eseniali.
Suplimentarea cu vitamine este larg rspndit n ziua de azi. Multor alimente li se adaug vitamine
n plus fa de ce conin iniial n timpul procesului de fabricaie. Una din problemele suplimentrii cu
vitamine este faptul c multe dintre ele cresc n mod semnificativ apetitul. n ziua de astzi,

obezitatea este o problem serioas, iar suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua.
Exist oameni care au devenit obezi din cauza suplimentrii cu vitamine n copilrie sau
adolescen.
Termenul de vitamin a fost folosit pentru prima dat de biochimistul polonez Casimir
Funk n 1912. Vita, n limba latin, nseamn via, iar sufixul -amin este pentru amine; la
momentul respectiv se credea c toate vitaminele sunt amine. Acum ns se tie c nu este aa.

Istorie
Importana mncrii anumitor alimente pentru pstrarea sntii a fost recunoscut cu mult nainte
s se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici tiau c dac hrneau un pacient cu ficat, acesta se va
vindeca de orbire de noapte, acum tiindu-se c este cauzat de o deficien de vitamina A.
n 1747, chirurgul scoian James Lind a descoperit c citricele i preparatele din ele previn scorbutul,
o boal letal, n care colagenul nu se formeaz corect i caracterizat prin vindecri lente,
sngerri ale gingiilor i dureri acute. n 1753, Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totui,
descoperirea sa nu era unanim acceptat. n expediiile Marinei Regale din secolul XIX, de exemplu,
se credea c scorbutul era prevenit de o igien bun la bordul navei, exerciii fizice regulate i
meninerea moralului ridicat al echipajului, n locul unei diete bazat pe mncare proaspt, a a c
aceste expediii au continuat s fie compromise de scorbut. n acea perioad, cnd Robert Falcon
Scott a fcut cele dou expediii n Antarctica la nceputul secolului XX, teoria medical general
acceptat era c scorbutul era cauzat de mncarea la conserv contaminat.
n 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrnit oareci cu un amestec artificial de toi constituenii
laptelui cunoscui la momentul respectiv, adic proteine, grsimi, carbohidrai isruri. Acetia au
murit, n timp ce oarecii hrnii cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o concluzie
precum c "un aliment natural ca laptele trebuie deci s conin, pe lng ingredientele principale
cunoscute, mici cantiti de substane necunoscute eseniale vieii" [1]. Concluzia tras de el a fost
respins de ceilali cercettori, care nu au putut s reproduc rezultatele experimentelor sale. O
diferen a fost faptul c el a folosit zahr normal (zaharoz), pe cnd ceilali cercettori au folosit
zahr din lapte (lactoz), care nc mai coninea cantiti mici de vitamina B.
n 1905, William Fletcher a descoperit c prin mncarea orezului nedecorticat n locul celui
decorticat se prevenea boala beriberi. n anul urmtor, Frederick Hopkins a afirmat c alimentele
conin "factori accesori"pe lng proteine, carbohidrai, grsimi etc.care sunt necesari corpului
uman. Cnd Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrieni a crui bioactivitate
fusese identificat de Fletcher, a propus ca acesta s fie numit "Vitamin". Numele a devenit repede
sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar pn cnd s-a demonstrat c nu toate vitaminele
sunt amine, cuvntul era deja popular. n 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final s
cad, pentru a se dezaccentua legtura cu "aminele", dup descoperirea faptului c vitamina C nu
avea component aminic. n limba romn, forma a rmas neschimbat, spre deosebire delimba
englez.
La nceputul anilor 1900, oamenii de tiin au fost capabili s izoleze i s identifice un numr de
vitamine. Iniial, lipide din ulei de pete au fost folosite pentru vindecarearahitismului la obolani, iar
nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A". ntre timp, numele a fost schimbat, el
devenind vitamina D, care este subiectul dezbaterilor pe tema faptului c aceasta nu este ntradevr o vitamin, fiind un derivat steroid.

Vitaminele umane
Pentru oameni exist 13 vitamine, mprite n dou grupe, cele patru solubile n grsimi (A, D, E i
K) i cele nou solubile n ap (opt vitamine B i vitamina C).

Numele
vitamin
ei

Denumire chimic

Necesar
ul
minim
Solubilit
Suprado
Deficien, boal
zilnic
ate
z
mediu
(M,1930)[2]

Vitamin
Retinol
aA

Grsimi

Orbire de
noapte,Keratomal 25.000 ui 620g
acia

Vitamin
Tiamin
a B1

Ap

Beriberi

1 mg

Vitamin
Riboflavin
a B2

Ap

Ariboflavinoz

1,1 mg

Vitamin
Niacin
a B3

Ap

Pelagra

2.500 mg 12 mg

Vitamin
Acid pantotenic
a B5

Ap

Paresteziaz

Vitamin
Piridoxin
a B6

Ap

400 mg

1,1 mg

Vitamin
Biotin
a B7

Ap

30 g

Vitamin
Acid folic
a B9

Ap

1.000 g 320 g

Vitamin
Cianocobalamin
a B12

Ap

Anemie

2 g

Vitamin
Acid ascorbic
aC

Ap

Scorbut

75 mg

Vitamin Lamisterol, Ergocalciferol, Calciferol, Dihidrota

Grsimi
a D1-D4 chisterol, 7-dehidrositosterol

Rahitism

50.000
IU

2 g
pentru
toate
vitamine
le D

Vitamin
Tocoferol
aE

Grsimi

50.000
IU

12 mg

Vitamin
Naftoquinon
aK

Grsimi

75 g

= Deficiena de acid folic (Vitamin B9) n timpul sarcinii este asociat cu boli congenitale ale
bebeluilor i este legat de apariia cancerului.

Unele dintre vitamine sunt cunoscute dup numele din literatura de specialitate mai veche. Vitamina
B2 este numit i vitamina G. Vitamina B7, sau biotin este tiut i ca "vitamina H". Vitamina B9,
sau acid folic i ali folai precum "vitamina M (acid pteril-tri-glutamic)" sunt cunoscute drept
folicin. Vitamina B3 apare i ca "vitamina PP", un nume derivat de la termenul nvechit "factor
prevenitor de pelagra". Multe alte substane eseniale ale dietei care erau numite la nceput vitamine
sunt acum clasificate ca facnd parte din alte grupuri.
Alte vitamine posibile sunt DMAE (pete, ou, soia, creier), acidul lipoic (ficat), acidul folinic (ficat),
bioptrin (pete, ficat), PPQ (mai jos) i coenzima Q (carne, iaurt, soia).

Deficiene i excese de vitamine

Un organism poate supravieui pentru un timp fr vitamine, dei deficitul prelungit de vitamine
poate duce la boli, de obicei dureroase i potenial fatale. Rezervele organismului de vitamine pot
varia foarte mult; un adult poate avea un deficit de vitamina A sau B12 de un an sau mai mult nainte
s se apar vreo boal, n timp ce vitamina B1 din rezerve nu rezist mai mult de dou sptmni.

Vitaminele solubile n grsimi pot fi pstrate ca rezerv n organism i sunt toxice cnd sunt luate n
exces. Vitaminele solubile n ap nu sunt pstrate n organism, cu excepia vitaminei B 12, rezerva ei
aflndu-se n ficat.

Pseudo-vitamine

Vitamina F este termenul care desemna la nceput acizii grai eseniali pe care corpul nu i
poate sintetiza. Au fost exclui din categoria vitaminelor pentru c sunt acizi grai. Acizii grai
sunt o component major a grsimilor care, ca i apa, sunt necesare organismului n cantiti
mari i deci nu sunt sub incidena definiiei vitaminelor, care sunt necesare n cantiti mici.

Herbalists and naturopaths a numit diferite substane chimice terapeutice "vitamine", dei nu
sunt, printre care vitamina T, vitamina U i vitamina X.

Unele autoriti n domeniu spun c ubiquinona, numit i coenzima Q10, este o vitamin.
Ubiquinona este produs n cantiti mici de organism, ca i vitamina D.

Vitamina B15 (Acid pangamic); substana nrudit dimetilglicina este numit greit vitamina
B15, dar numit i B16.

Toxinele Laetrile i amigdalina sunt numite uneori vitamina B17. i acidul pangamic, i laetrile
au fost propuse ca fiind vitamine de Ernst T. Krebs; nici una nu a fost recunoscut drept vitamin
de comunitatea medical. Capacitile vitaminei B17 de a combate cancerul au fost negate de
multe experimente. Ele produc drept metabolit acid cianhidric i pot provoca moartea.

Flavonoizii sunt numii uneori i vitamina P.

Factorii de cretere a animalelor au fost desemnai vitamine, precum acidul paraaminobenzoic (PABA), care este factorul datorit cruia cresc penele psrilor (vitamina B 10),
folacina (vezi acid folic) acid pteril-heptaglutamic este factorul de cretere a psrilor (vitamina
B11 sau vitamina Bc-conjugat) i acidul orotic ca vitamina B13 pentru obolani.

Cteva substane erau crezute a fi vitamine complexe B i sunt numite vitamine B n

literatura veche, incluznd B4 (adenin) i B8 (acid adenilic), dar nu mai sunt recunoscute ca
vitamine.

Doctorii mici au etichetat i unele analgezice i antibiotice ca vitamine.

Nomenclatur
Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri:

DENUMIREA ALFABETICA:

se folosesc literele mari ale alfabetuluiu A,B, C,D,E K i diferii indici n cadrul unui tip de vitamin
D2-D3, B1, B2 ,B6 etc.

DENUMIREA CHIMIC: are la baz structura chimic a vitaminei

A1 RETINOL

B1 TIAMIN

B2 RIBOFLAVIN

B6 PIRIDOXINA

C ACID ASCORBIC

E TOCOFEROL

H1 ACID PARAAMINOBENZOIC

K FITOMENADION

DENUMIREA TERAPEUTIC dup efectul terapeutic

A ANTIXEROFTALMICA

C ANTISCORBUTIC

D ANTIRAHITIC

E ANTISTERILITII

PP ANTIPELAGR

K ANTIHEMORAGICA

Clasificare[modificare | modificare surs]

S-a ncercat o clasificare n funcie de mecanismul de aciune, dei nu este pe deplin cunoscut
pentru toate vitaminele. Multe vitamine funcioneaz ca atare sau dup o prealabil biotransformare,
formnd coenzime ale unor enzimespecifice (toate vitaminele B, biotina, vitaminele A i K). Altele
acioneaz pe ci asemntoare hormonilor (D i A). Unele (vitaminele C i E) func ioneaz ca
sisteme antioxidante fa de peroxizii nocivi. Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalit i
particulare de aciune. O clasificare mai veche mprea vitaminele n 2 mari clase, n func ie de
solubilitatea lor: - vitamine hidrosolubile (solubile n ap),din care fac parte toate vitaminele B,
biotina, acidul ascorbic; - vitamine liposolubile, insolubile n ap, solubile n lipide (grsimi), din care
fac parte vitaminele A,D,E i K. Exist o serie de substane, numite antivitaminecare prezint o
aciune antagonist vitaminelor i care produc efectele avitaminozelor respective. n principiu fiecare
vitamin poate avea una sau mai multe antivitamine.

SOLUBILITATE:

LIPOSOLUBILE : A, D, E. K (solubile n grsimi).

HIDROSOLUBILE: COMPLEXUL B , VITAMINA C (solubile n ap).

MECANISM DE ACIUNE

EFECT NUCLEAR actioneaz influennd transcripia ADN : vitamina A i vitamina D. EFECT

MEMBRANAR- mpiedic aciunea unor radicali liberi n organism vitamina E, vitamina C.
TRANSFERAREA UNOR GRUPRI FUNCIONALE (CO2, CH3, NH2) vitaminele B1, B6, B12,
BIOTINA, ACID FOLIC. TRANSFER DE ELECTRONI : Vitamina PP, vitamina B2, vitamina K.
VITAMINELE HIDROSOLUBILE
Din aceast clas fac parte compui polari, solubili n ap, dar cu structuri i func ii biochimice foarte
diferite.Un numr dintre ele alctuiesc grupul vitaminelor B, prezente n drojdie, n semin e de
cereale, n ficat. Lipsa de aport prin alimentaie, provoac stri de policaren i nu de
hipovitaminoz anume. Sunt absorbite la nivelul intestinului subire, trecnd n circulaia portal.
Se stocheaz n cantiti foarte mici i sunt eliminate urinar.De aceea trebuie continuu furnizate prin
alimentaie . Excesul este, n general bine tolerat, surplusul eliminndu-se urinar, far afectarea
organismului. Excepie face supradozarea unora cum sunt acidul nicotinic i vitamina B6

Utilizri colocviale ale termenilor

Vitamina A i vitamina C sunt folosite n argou ca reprezentnd buturi alcoolice i,

respectiv, cafein.

Sedativul ketamin este numit deseori vitamina K cnd este folosit ca drog.

Vitamina Dragoste este menionat n cntecul lui Patti Page, I Don't Care if the Sun Don't
Shine, referindu-se la dragostea nsi.

Vitamina V este un colocvialism pentru Viagra, vitamina Z pentru Zoloft i vitamina

R pentru ritalin (n special cnd se sugereaz c acestea sunt recomandate cnd nu este
nevoie (sau hiperbolic: luate la fel de comun ca i vitaminele)).

Colocvial, cuvntul vitamin se refer n general la suplimentele de vitamine, produse, de

obicei, sub form de pilul, care conin una sau mai multe vitamine pure, folosite pentru a
suplimenta coninutul n vitamine al unei diete.

Colocvialisme mai puin cunoscute:

Vitamina G este argou pentru berea Guinness.

Vitamina J este folosit pentru a se referi la Jgermeister, care este o butur alcoolic din
plante exportat din Germania.

Biotina mai este gsit ca vitamina H.

Vitamina I este utilizat pentru ibuprofen.

Vitamina S este argou pentru steroizi.

Vitamina W este folosit pentru ap.

Vitamine non-umane[modificare | modificare surs]

Organisme diferite au nevoie de substane organice diferite. Majoritatea mamiferelor au nevoie, cu
unele excepii, de aceleai vitamine ca i oamenii. O excepie important este vitamina D;
majoritatea mamiferelor o poate sintetiza. Cu ct o specie este mai puin nrudit cu mamiferele, cu
att cerinele organismului devin mai diferite. De exemplu, unele bacterii au nevoie
de adenin. Quinona pirroloquinolina(PQQ), care se gsete n iaurt, a fost descoperit ca vitamin
pentru oareci n 2003. Pisicile de cas au nevoie de nutrientul taurin; aceasta este o vitamin
pentru ele, dar nu i pentru oameni, pentru c ei i-o pot sintetiza.

Efecte ale vitaminelor i surse ale

acestora[modificare | modificare surs]
Vitami
na

Efecte

Surse

ntreine vederea, n special

cea nocturn

ajut la
formarea oaselor i dinilor

ntreine sntatea pielii,

gingiilor, mucoaselor

protejeaz contra infeciilor

morcovi, ardei kapia, ardei gras, sfecl roie, spanac, varz

regleaz multiplicarea celular roie, tomate, salat verde, unt, brnz, ou, lapte,urzic

i troficitatea mucoaselor i
aesuturilor

necesar n funcia
de reproducere

protejeaz celulele de
aciunea radicalilor liberi

ajut la
transformarea glucidelor i grsimi
lor n energie

are valoare n transmiterea

influxului nervos

are rol important n

combaterea unor afeciuni ca:

polinevrite de diferite
origini

B1

legume uscate, fulgi

de cereale, orez integral, pine integral, drojdie de
lare i ale nervilor periferici i bere, tre de gru, lapte
pareze, paralizii medu

boli infecioase ale sistemului

nervos

accidente vasculare i
afeciuni cardiovasculare

afeciuni hepatice i
ale cilor biliare

stri de
dezechilibru acido-bazic

B2

este esenial n producerea de cereale integrale, drojdie de bere,

ou, lactate
energie
particip la
degradarea proteinelor, glucidelor

i grsimilor

indicat la alptare

este indicat n:

conjunctivit, keratit

catar de primvar,
afeciuni alergice

hemoragii retiniene,
blefarospasm, fotofobie, heme
ralopie

enterocolite,
porfinurie, insuficien
hepatic

anemii, tulburri de
absorbie a fierului

favorizeaz
absorbia calciului i fosforului

indirect stimuleaz depunerea

srurilor minerale n oase

indicaii:

rahitism, osteomalaci
e, facturi

carii repetate

decalcifiere n
timpul sarcinii

glbenu de ou, unt, lapte de vac

psoriazis, leziuni
cutanate, lupus tuberculos

contraindicaii:

nefrite, litiaz renal

procese degenerative
cardiovasculare

arterioscleroz

nu se administreaz
doze mari n timpul sarcinii!

protejeaz organismul fa de
aciunea radicalilor liberi

particip la formarea i
protejarea globulelor roii i ale

ulei de germeni de porumb, ulei de germeni de floarea soarelui,

semine de floarea soarelui, alune, spanac, pine
neagr, unt, cartofi prjii, fin de gru, varz, ou

esuturilor

indicaii:

sterilitate (la ambele

sexe)

avort habitual,
iminen de avort

vrsturi

tulburri
neuromusculare survenite n
cursul sarcinii

prurit vulvar

hepatit epidemic i
cronic

distrofii musculare

reumatism muscular

insuficien cardiac

infarct miocardic

psoriazis

acnee

sclerodermie
particip la formarea de

protrombin (un coagulant natural

alsngelui)
K

particip la formarea oaselor

indicat n
prevenirea hemoragiilor cu diverse
localizri

spanac, salat verde, urzici, roii, mazre, cereale, uleiuri vegetal

e, ou, lactate