C1

DR. PENAL
2.10.2014

DREPT PENAL - PARTEA GENERALA

ramura de drept;
stiinta a dreptului penal (idei, teorii si conceptii privitoare la dreptul penal)doctrina
dreptului penal;
obiectul stiintei dreptului penal dreptul penal (ramura de drept);
drept penal poena (pedeapsa);
in alte sisteme se numeste drept criminal crimen (infractiune);
s-a propus denumirea de drept al apararii sociale.

Ion Tanoviceanu Dreptul penal este acea ramura a dreptului public care se ocupa de
infractiuni si de pedepsele ce trebuiesc aplicate acelor care le comit.
DEFINITIE: sistemul normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala prin
interzicerea ca infractiuni, sub sanctiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase
pentru valorile sociale, in scopul apararii acelor valori, fie prin prevenirea infractiunilor, fie
prin aplicarea pedepselor celor care le savarsesc.
OBIECTUL: relatiile de aparare sociala;
Intinderea acestor relatii:
-

relatiile de represiune;
relatiile de represiune si conformare;

SCOPUL: prevenire si sanctionare;

NECESITATEA:
-

necesitatea apararii valorilor sociale;

existenta fenomenului infractional si necesitatea combaterii acestuia;

criminalitate legala - totalitatea infractiunilor savarsite la un moment dat;

criminalitate aparenta (relevata) totalitatea infractiunilor care au ajuns la

cunostinta autoritatilor;
criminalitate reala criminalitatea dovedita;

cifra neagra a criminalitatii criminalitatea ascunsa, ea este estimata (diferenta

dintre criminalitatea legala si cea aparenta);

necesitatea reglementarii actiunii de aparare a valorilor sociale prin:

1. ocrotirea sistemului de valori prin prevederea faptelor periculoase si a pedepselor;
2. ocrotirea individului impotriva actiunii arbitrare a organelor statului.

C1

DR. PENAL
2.10.2014

APARAREA SOCIALA DIN PERSPECTIVA ISTORICA

PERIOADA PRESTATALA:
razbunarea = nelimitata; limitata (talion);
compozitia = intelegerea dintre victima si agresor, victima renunta la dreptul de
razbunare daca primeste de le agresor o compensatie.

DUPA APARITIA STATULUI: apararea valorilor sociale a devenit o functie

importanta a statului, sistemul compozitiunii este preluat de stat sub forma de amenda.

TRASATURILE DREPTULUI PENAL

1. Caracter autonom: justificat prin existenta unui obiect propriu de reglementare;
- teza caracterului subsidiar dreptul penal nu reglementeaza relatii sociale proprii, ci
doar relatii de sanctionare, complementare altor ramuri de drept;
- exista valori sociale ocrotite numai de dreptul penal [ex: sentimentul de mila
lasarea fara ajutor a unei persoane aflate in dificultate a carei viata, sanatate sau
integritate corporala este in pericol si care nu are putinta de a se salva (art. 203 C.p.),
profanarea de cadavre sau morminte (art. 383)];
- exista valori sociale protejate prin intermediul normelor dreptului civil, muncii etc.,
dar si prin intermediul dreptului penal nu devine auxiliar
2. Caracter unitar (art. 236 din L. nr. 187/2012)
- partea generala/speciala drept penal general (comun, ordinar)/special
3. Caracter de drept public

FUNCTIILE DREPTULUI PENAL

Prevenirea savarsirii de infractiuni:

- incriminarea faptelor periculoase;
- amenintarea cu sanctiunea.
Asigurarea cadrului legal de realizare a apararii sociale (aratarea faptelor periculoase,
a sanctiunilor ce se vor aplica, precum si modul cum va avea loc tragerea la
raspunderea penala):
- ocrotirea societatii;
- ocrotirea individului impotriva abuzurilor
Asigurarea dezvoltarii noilor valori sociale.

C1

DR. PENAL
2.10.2014
POLITICA PENALA

Parte a politicii in general ce cuprinde masuri si mijloace de combatere a fenomenului

infractional la un moment dat prin prevenire si reprimare;
Dreptul penal este principalul instrument al politicii penale;
Politica penala se poate realiza si prin intermediul normelor apartinand altor ramuri de
drept, dar si prin mijloace economice, educationale, culturale etc.
Marc Ancel Politica penala este in acelasi timp stiinta si arta, al carei obiect este
de a permite cea mai buna formulare a regulilor pozitive prin care societatea
reactioneaza contra fenomenului criminal si de a da indrumari atat legiuitorului
insarcinat cu edictarea legii penale, cat si judecatorului insarcinat sa o aplice sau
administratiei penitenciare insarcinate sa traduca in realitate hotararea
judecatorului penal.