DEFINITIE BETABLOCANT

Medicament capabil sa se opuna anumitor efecte ale catecolaminelor (adrenalina, noradrenalina, dopamina) organismului.
Indicatii si contraindicatii - Betablocantul, pe durata indelungata sau ca urgenta, este indicat in hipertensiunea arteriala, angorul, tulburarile
de ritm cardiac, infarctul miocardic si prevenirea mortii subite dupa un infarct, precum si migrenele si algiile fetei (sindrom dureros specific
fetei). Glaucomul (hipertensiunea intraoculara) poate, de asemenea, sa fie tratat cu betablocante. Contraindicatiile, variabile de la un produs
la altul, trebuie sa fie respectate in mod absolut de catre subiectul invarsta: bloc auriculoventricular (incetinirea conductiei influxurilor electrice
intre auricule si ventricule), insuficienta cardiaca nestapanita printr-un tratament, bradicardia (incetinirea ritmului cardiac) importanta, arterita,
sindromul lui Raynaud (tulburare circulatorie a mainilor evoluand prin crize). Aceste medicamente sunt administrate mai ales pe cale orala,
uneori pe cale injectabila, in caz de urgenta. Impotriva glaucomului sunt disponibile anumite produse sub forma de colir.
Efecte nedorite - Unele din ele sunt benigne: tulburari digestive (dureri de stomac, greturi, vome, diaree), astenie, insomnie si cosmaruri,
sindromul lui Raynaud si parestezii (furnicaturi) ale mainilor si picioarelor, eruptie cutanata. Alte efecte sunt mai grave: bloc
auriculoventricular, bradicardie, cadere a tensiunii, insuficienta cardiaca, criza de astm, hipoglicemie (mai ales la diabeticii tratati cu
hipoglicemiante), impotenta. In plus, trebuie supravegheata asocierea cu alte medicamente antiaritmice si sa nu se intrerupa vreodata in
mod brusc un tratament cu betablocante, deoarece aceasta poate provoca un infarct la persoanele atinse de angor. (PROPRANOLOL,
TIMOLOL, NEDOLOL)

DEFINITIE BLOCANTI CALCICI

Este un medicament capabil sa se opuna intrarii calciului in celule. Inhibitorii calcici actioneaza modificand contractia musculara a arterelor.
Ei incetinesc, de asemenea, transmisia influxului nervos spre muschiul cardiac, ceea ce corecteaza unele aritmii. Aceasta clasa de
medicamente este utilizata in tratamentul insuficientei coronariene si al hipertensiunii arteriale. Inhibitorii calcici nu sunt recomandabili atunci
cand bolnavul sufera de insuficienta cardiaca si cand exista tulburari de conductie. Unele asocieri cu medicamente active pe inima sunt
intotdeauna delicate si supravegheate indeaproape. Cum toti inhibitorii calcici cresc debitul sangvin in tesuturi, eventuale dureri de cap,
bufeuri de caldura, vertije, pot surveni, dar dispar adesea ca urmare a tratamentului. Ei antreneaza uneori edeme ale gambelor si o
hipotensiune arteriala.
Sinonim: inhibitor calcic, antagonist calcic, blocant al canalelor de calciu. (NIFEDIPINA, VERAPAMIL, PREMILAMINA)

DEFINITIE DIURETICE
Substanta care creste eliminarea urinara de apa si ioni de sodium, corectand starile de retentie (retinerea produsilor eliminate in mod normal
prin secretie, excretie dintr-un organ sau tesut) hidrosalina
Medicament care creste excretia urinara a organismului, utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale si al edemelor. Exista trei tipuri de
diuretice, care actioneaza fiecare asupra unui segment al nefronului (unitatea functionala a rinichiului). Mecanismul de actiune generala a
diureticelor consta in favorizarea eliminarii ioniJor din plasma sangvina (mai ales a sodiului si clorului), provocand un fenomen de osmoza
care antreneaza in urina apa plasmei sangvine.
Principalele indicatii ale diureticelor sunt hipertensiunea arteriala si edemele consecutive unei insuficiente cardiace, unei boli renale sau unei
ciroze hepatice. Utilizarea medicamentelor diuretice in regimurile de slabire nu are eficacitate reala: ea provoaca o pierdere de apa, uneori
nefasta, dar nici o pierdere de grasime.
Contraindicatiile si interactiunile medicamentoase sunt foarte numeroase si variaza dupa produsul folosit. Astfel, diureticele sunt, in general,
contraindicate in caz de insuficienta renala si incompatibiJe cu antiinflamatoarele. In afara agravarii unei insuficiente renale, diureticele pot
avea ca efect nedorit anomalii ale nivelurilor de ioni sangvini (scaderea sodiului, cresterea sau diminuarea potasiului), un diabet, reactii
alergice. Diureticele pot antrena uneori o surditate, reversibila in caz de intrerupere rapida a tratamentului. (FUROSEMID, BUMETAMID,
TORSEMID)

DEFINITIE ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE

Antiinflamator = produs care combate inflamatia (reactia de raspuns a organismului la un agent patogen ( care provoaca o boala) fizic,
chimic sau microbian)
Aceste produse, denumite si AINS (fenilbutazona, indometacin etc.), apartin diverselor categorii, dar sunt toate capabile sa blocheze
formarea unor substante ca prostaglandinele, mediatorii chimici necesari dezvoltarii inflamatiei. Ele sunt eficace indeosebi in fazele acute ale
inflamatiei si sunt utilizate in reumatologie (artrita, puseu inflamatoriu al unei artroze, tendinita), in traumatologie, in urologie (colici nefretice),
in ginecologie (ciclu menstrual dureros). Antiinflamatoarele nesteroidiene nu trebuie sa fie asociate intre ele, nici cu anticoagulante (risc de
sangerari), nici cu sterilet (risc de ineficacitate contraceptiva). In general, ele sunt contraindicate in caz de antecedente alergice la unul dintre
cele doua, ori la aspirina. Exista, de asemenea, antiinflamatoare cu actiune lenta (saruri de aur, metotrexat), al caror efect nu este constatat
decat dupa cateva saptamani. (FENILBUTAZONA, INDOMETACIN, IBUPROFEN, DICLOFENAC)

DEFINITIE ANTIBIOTIC
Este substanta (materie concreta) organic ce are efect bacteriostatic ( antibiotic care impiedica dezvoltarea bacteriilor ) sau bactericid
Substanta de origine naturala sau sintetica, utilizata contra infectiilor cauzate de bacterii. Se dispune de mai multe zeci de antibiotice,
grupate in mai mult de zece familii.
Caracteristici si administrare - Fiecare antibiotic poseda mai multe caracteristici.
- Spectrul de actiune este lista bacteriilor asupra carora antibioticul este activ. Spectrul poate sa fie larg sau ingust dupa numarul de tipuri de
germeni sensibili la acest antibiotic. Alte bacterii se numesc "rezistente" (rezistenta naturala). Dupa necesitati, un prelevat local continand
bacterii este trimis la un laborator, care realizeaza o antibiograma (studiul eficacitatii alegerii unor antibiotice pentru bacteria in cauza) in
scopul adaptarii tratamentului.
- Caracterul bacteriostatic sau cel bactericid al antibioticului corespunde opririi proliferarii sau, respectiv, distrugerii bacteriilor.
- Devenirea lui in organism determina caile de administrare posibile (locala, orala, injectabila) in functie de repartitia preparatului in tesuturi,
de puterea sa de penetrare in celule, de organul prin care se elimina (rinichi sau ficat).
- Toleranta depinde de toxicitatea preparatului si de probabilitatea de alergie a bolnavului fata de medicament.
Alegerea unui antibiotic depinde, de asemenea, de natura infectiei (localizare, gravitate) si de starea bolnavului (antecedente de alergie,
boala renala sau hepatica). Uneori este necesar sa se asocieze mai multe preparate in timpul unui tratament, de exemplu in cazul infectiilor
grave.
Efecte nedorite - Majoritatea antibioticelor poate provoca greturi, o diaree (prin modificarea florei intestinale) sau chiar reactii alergice
(cutanate sau mai severe), care interzic folosirea ulterioara a oricarui antibiotic din aceeasi familie. Ele pot, de asemenea, sa favorizeze
aparitia unei micoze (in principal, candidoza).
Pe de alta parte, exista un risc mai general: aparitia la o bacterie a unei rezistente la un antibiotic fata de care ea era anterior sensibila
(rezistenta dobandita), prin secretarea unei enzime care se opune actiunii medicamentului (de exemplu, betalactamaza se opune actiunii
betalactaminelor). O rezistenta aparuta la unele suse si la un bolnav dat poate, in anumite cazuri, sa se extinda de o maniera epidemica in
sanul florelor bacteriene ale bolnavului si ale anturajului sau. Acest efect este favorizat de o utilizare prea frecventa si inadecvata a
antibioticelor. ( CEFALEXIN, PENICILINA V, TETRACICLINA, DOXICICLINA, AMOXICICLINA)

DEFINITIE ANTISPASTIC
Produs care combate spasmele muschilor netezi din organele interne ( ATROPINA, PAPAVERINA, SPASMOVERIN)

DEFINITIE HEPATOPROTECTOR
Produs care are efect de protectiv a ficatului. ( ESSENTIALE FORTE N, SILIMARINA, HEPAID)