1.

Introducere
1.1. Transportul public

Transportul reprezinta un domeniu al activitatii social-economice prin care se realizeaza

deplasarea bunurilor materiale si a oamenilor in spatiu, cu ajutorul unor vehicule sau instalatii
speciale, pe anumite cai de circulatie, in vederea satisfacerii necesitailor materiale si spirituale
ale societatii.
Evolutia transporturilor a fost impusa de dezvoltarea mereu ascendenta a factorilor de
productie. Multe din cuceririle stiintei si tehnicii, mai mult sau mai putin spectaculoase la
vremea respectiva, au fost puse in slujba dezvoltarii si modernizarii bazei tehnico-materiale a
transporturilor care, la randul ei, a fost capabila sa asigure oamenilor o gama variata de
servicii intr-un timp din ce in ce mai redus. Sporirea necontenita a volumului productiei
materiale, necesitatea schimbului de marfuri, nevoia de deplasare la distante mari a bunurilor
si oamenilor au constituit factori promotori ai dezvoltarii ascendente a transporturilor, ai
adancirii viziunii muncii si in cadrul acestei activitati.
Transportul urban si, in special, componenta sa principala, transportul public de
pasageri, constituie una dintre cele mai importante functii ale unui oras, deoarece prin
intermediul acestuia se asigura unitatea si coerenta tuturor activitatilor sale.
Transportul urban de pasageri este caracterizat prin: numarul mare de pasageri
transportati; schimbari de vehicule; distante scurte; accesibilitate buna; disponibilitate
mare.Transportul urban de pasageri trebuie privit in contextul dezvoltarii generale a orasului,
al importantei sale politice si social-culturale, determinante fiind, intinderea teritoriului servit,
numarul locuitorilor, volumul cererii de transport si specificul activitatii.Transportul urban de
pasageri constiutuie un servicu vital, iar pentru marile orase, o nevoie absoluta in vedrea
functionarii cat de cat rezonabile, fiind constituit, in cele mai multe cazuri, ca un monopol
natural subordonat autoritatii locale si gestionat, de regula, de o singura companie (regie)
pentru toate modurile de transport.
Transportul urban de pasageri are la baza o seri de factori stimulatori, printre care pot fi
amintiti:
- distribuirea in spatiu a populatiei;
-colaborarea economica si politica intre diferite tari;
- cresterea timpului liber al oamenilor etc.

Un sistem eficient de transport urban are urmatoarele scopuri:

- asigurarea unei capacitati de transport suficiente;
- relizarea accesibilitatii;
- realizarea unui timp minim pe traseul origine-destinatie;
- siguranta realizarii prestatiei pe orice vreme;
- un confort acceptabil pentru pasager;
- efecte negative minime asupra linistii locuitorilor si mediului inconjurator.
Aceste scopuri trebuie realizate la un pret posibil de suportat de catre beneficiarii
prestatiei de transport.
Desi are o pozitie importanta in cadrul activitatii umane, transportul urban, in general,
constituie, in prezent, o problema greu de rezolvat in majoritatea oraselor moderne.
Transportul public trebuie sa fie benefic pentru majoritatea populatiei, care include si unele
categorii defavorizate, care nu isi pot permite, din punct de vedere financiar, transportul
individual sau, nu au capacitatea sa il utilizeze.
1.2. Transportul urban pe plan mondial
Pe plan mondial, in functie de nivelul de dezvoltare al oraselor, necesitatea de deplasre a
locuitorilor

fost

satisfacuta

in

mod

diferit.

In Europa de Vest, automobilul a cucerit piata serviciilor de transport urban in defavoarea

transportului public, iar intensa utilizare a acestuia, a avut drept rezultat un trafic dificil,
generator de stres, limitarea spatiului de parcare si miscare, cresterea pluarii etc.
Pentru ca activitatile sociale, economice si culturale sa se desfasoare eficient, iar calitatea
mediului sa nu se inrautateasaca, este necesara impunerea transportului public in viata
orasului,

prin

imbunatatirea

calitatii

serviciilor

oferite

de

acesta.

In orasele Europei de Est, pana in anii 90, transportul urban public detinea rolul
principal. Companiile (regiile) de transport public, care detineau in parc vehicule
necorespunzatoare, ofereau servicii de calitate slaba, inregistrand beneficii minime sau
pierderi. De aceea, companiile (regiile) de transport public au facut si fac fata cu greu
transformarilor

socio-economice

ale

perioadei

de

tranzitie.

In ultimii ani, transportul urban public din Europa de Est este concurat serios de deplasrea
populatiei cu autoturisme personale. Datorita situatiei financiare precare insa, companiile
(regiile) de transport nu-si pot permite aplicarea imediata a unor masuri radicale de
revigorare. Adevarata redresare a companiilor (regiilor) est-europene de transport se va realiza

pe baza unei strategii pe termen lung si va fi sustinuta fianciar de companiile (regiile) de

transport, cu sprijinul autoritatilor locale. Politica adoptata fata de transportul public este o
optiune

pe

termen

lung.

La elaborarea principiilor pentru un sistem integrat de transport, trebuie sa aiba in vedere ca,
rentabilitatea transportului public nu trebuie apreciata pe baza balantelor proprii de venituri si
cheltuieli, ci, in functie de efectele utile pe care acesta le produce asupra vietii orasului.
In orasele occidentale, rolul social al transportului urban de pasageri, rezulta din obiective
bine definite, iar finantarea acestuia este o problema a intreagii comunitati si nu numai a
companiilor de transport sau autoritatilor locale.
1.3. Tendinte pe plan mondial
Pe plan mondial, din studiile efectuate in legatura cu utilizarea vehiculelor de transport
public, se desprind urmatoarele tendinte:
- proiectarea si constructia de metrouri;
- proiectarea si constructia de sisteme extrastradale (de regula, subterane) pentru orase
cu o populatie de peste un milion de locuitori si autobuze sau tramvaie rapide;
- utilizarea pe scara larga a autobuzelor;
- utilizarea troleibuzelor in zonele urbane mai putin aglomerate;
- utilizarea tramvaielor pe cale proprie, separata de restul traficului in zonele periferice
si semicentrale ale oraselor, cu trecerea in subteran in zonele centrale.
Peste tot in lume transportul public este prioritar, iar functionarea sa este
recunoscuta drept o utilitate publica. Se lucreaza intens la studierea si perfectionarea
diverselor tipuri de vehicule si dispozitive pentru transportul urban.
Directiile principale in care se depun eforturi sunt urmatoarele:
- adaptabilitate sporita la conditii diferite de trafic;
- diminuarea tuturor tipurilor de noxe;
- crearea de noi tehnologii, eficiente sub aspect economic;
- sporirea confortului pasagerilor in timpul deplasarilor;
- sporirea vitezelor medii de deplasare, in vederea cresterii volumului de transport si a
reducerii timpului de calatorie.
3. Transportul urban in Bucuresti

In ceea ce priveste transportul de suprafata se poate spune ca in Bucuresti exista o

traditie a transportului public urban inca de la sfarsitul sec.XIX,cand pe strazile capitalei
apareau primele tramvaie trase de cai.
Regia Autonom de Transport Bucureti este principala companie de transport public
de persoane din Bucureti i judeul Ilfov.
Transportul de suprafa n Bucureti este responsabilitatea Regiei Autonome de
Transport Bucureti (RATB), i include un sistem extensiv de autobuze, troleibuze, tramvaie
i o linie de metrou uor. Reeaua RATB este printre cele mai dense din Europa, fiind a patra
cea mai mare de pe continent i transportnd 2,26 milioane de pasageri pe zi pe cele 80 linii
de autobuz, 20 linii de troleibuz i 26 linii de tramvai (incluznd metroul uor menionat).
Deoarece sistemul este des utilizat, mijloacele de transport sunt deseori foarte ncrcate. Ca i
metroul, sistemul RATB trece printr-o faz de rennoire, caracterizat de convertirea liniilor
de tramvai n linii de metrou uor i achiziionarea de vehicule noi, mai ales pentru autobuze.
Una din principalele probleme cu care se confrunt regia este proporia mare de cltorii
frauduloase. Peste 75% dintre bucureteni au cltorit fr bilet, conform unui sondaj realizat
pe www.ratb.ro, i peste 98% dintre acetia foarte des.