Ganduri

Creier umplut de nimicuri esentiale

Teluri distruse de valuri reale
Inima franta in umilinta
Viata pierduta pe un fir de undita
De ce tu ? De ce acum ? De ce ?
SI iar si iar si iar ma disperi
Pleaca sau vino mi-e totuna
Gand nebun ce imi omori mana
Gand nebun ce imi distrugi mintea
GAND NEBUN
ce stai numai la ea.
De ce ?
Si totusi de ce ai plecat ?
Fiindca ai stat destul ca sa stiu cand minti.
Si totusi ai mintit fiindca ai plecat ?
Sau ai plecat fiindca ai mintit ?
De ce ?
DE CE ?
De ce am ajuns sa imi soptesc ca nu e nimic
Cand el, creier nebun sa gandit ca mai trebuie un pic ?
Cum de am cazut in plasa asta tesuta prost de propria-mi minte?
Cum de nu am gasit nodul de scapare printre nimicurile esentiale ?
Caracter abuziv, caracter innebunit, caracter relativ
si toate intr-o minte de om,
intr-o minte de nimic,
intr-o minte cu un caracter definitiv.