Sunteți pe pagina 1din 6

LabVIEW

Generalităţi

a) LabVIEW (Laboratory Virtual Instrument Engineering Workbench) este un


mediu de dezvoltare programe care spre deosebire de alte medii de programare ca
PASCAL, C, BASIC care utilizează un limbaj secvenţial cu linii de text, foloseşte un
limbaj grafic de programare numit „G”. Ca şi limbajele mai sus menţionate, limbajul
„G” este un limbaj de programare general dar cu biblioteci bogate de funcţii specializa-
te pe domenii, cum sunt: algebră liniară, generare şi procesare semnale, analiza siste-
melor, lucrul cu periferici, etc.

b) Programele LabVIEW se numesc instrumente virtuale (VI). Ele sunt formate


din două părţi, distribuite în două ferestre : - panoul frontal
- diagrama bloc
Panoul frontal poate să aibă aspectul unui instrument real (acesta fiind motivul
denumirii de instrument virtual) şi conţine toate elementele (butoane, leduri, grafice,
etc.) necesare operării interactive a programului creat şi vizualizării rezultatelor obţinu-
te. Elementele din panoul frontal sunt de două tipuri:
• elemente de control: servesc pentru introducerea datelor în program
• indicatoare: folosite pentru afişarea rezultatelor obţinute.
Fiecare element din panoul frontal poate fi de tip control sau indicator.

Fiecărui panou frontal îi este ataşată o diagramă bloc care este de fapt codul sur-
să scris în limbajul grafic „G” al programului propriu-zis şi conţine toate icoanele co-
respunzătoare instrucţiunilor, constantelor, funcţiilor aritmetice şi procedurilor utilizate
precum şi terminalele corespunzătoare elementelor de control şi indicatoarelor din pa-
noul frontal. Fluxurile de date sunt determinate în diagrama bloc prin legături repre-
zentate prin linii între icoane.

c) Posibilitatea folosirii VI-urilor ca subprograme în alte VI-uri reprezintă o altă


facilitate puternică a limbajului LabVIEW în direcţia programării orientate spre obiec-
te (POO). După ce un VI a fost creat, acestuia i se poate ataşa o icoană şi se poate utili-
za ca subVI în diagrama bloc a unui VI de nivel superior. Elementele de control res-
pectiv indicatoarele din panoul frontal al subVI-ului respectiv vor alcătui intrările res-
pectiv ieşirile icoanei corespunzătoare. Numărul nivelelor dintr-o asemenea structură
ierarhică de subVI-uri nu este limitat.
Utilizarea mediului de programare LabVIEW

Lansarea în execuţie a programului LabVIEW se face cu un click dublu asupra


icoanei de pe desktop sau asupra icoanei ataşate programului din grupul
corespunzător din StartMenu/Programs din Windows 2000. La pornire apare un
panou frontal gol cu diagrama bloc corespunzătoare, pe care le putem utiliza pentru a
crea o aplicaţie nouă. Atât fereastra panoului frontal cât şi cea a diagramei bloc are
trei tipuri de meniu: meniu principal Pull-Down Menu, meniu particular Pop-Up
Menu şi meniu de butoane de comandă Palette.
Meniul principal conţine opţiuni şi comenzi comune pentru majoritatea
aplicaţiilor Windows cum sunt:
- New din meniul File - deschiderea unui VI nou
- Open (File) - deschiderea unui VI existent
- Close (File)-închiderea unui VI
- Save (File) - salvarea VI-ului
- Copy (Edit) - copierea în Clipboard a unui obiect
- Paste (Edit) - inserarea obiectului din Clipboard în fereastră, etc. precum şi
multe altele, particulare mediului LabVIEW cum este de exemplu meniul Controls
din fereastra panoului frontal care conţine elementele de control şi indicatoarele
utilizabile în panourile frontale. In fereastra de diagramă bloc meniul Controls este
înlocuit cu meniul Functions care conţine instrucţiunile, funcţiile matematice şi
procedurile (subVI-urile) predefinite în limbajul LabVIEW.
Meniul particular se poate activa poziţionând cursorul pe un element din
panoul frontal sau din diagrama bloc şi apăsând butonul drept al mouse-ului.
Conţinutul meniului particular apărut depinde de obiectul asupra căruia a fost po-
ziţionat cursorul şi conţine opţiuni referitoare la acesta. Dacă cursorul nu a fost po-
ziţionat pe nici un obiect, meniul particular va fi defapt meniul Controls în panoul
frontal, respectiv Functions în diagrama bloc.
• Meniul de butoane conţine butoane de comenzi şi de indicare a stării VI-ului. Un
VI poate fi operat în două moduri: mod de editare şi mod de execuţie. Meniul de bu-
toane se schimbă în funcţie de modul de operare al VI-ului.

Modul de editare se foloseşte pentru crearea şi modificarea VI-urilor, pentru po-


ziţionarea şi determinarea dimensiunii obiectelor din panou, introducerea datelor etc.
Instrumentele utilizate pentru editarea VI-urilor pot fi selectate din fereastra de instru-
mente (Tools). Fereastra Tools poate fi activată făcând clic pe Show Tools Palette din
meniul Windows. În mod editare meniul de butoane are următoarea formă:
Butoane de execuţie Meniuri derulante
pentru formatarea
textelor si obiectelor

Meniu derulant de Meniu derulant pentru Meniu derulant de


Meniu derulant de
formatare a textelor selectarea distributiei ordonarea obiectelor
aliniere a obiectelor
obiectelor

Buton de execuţie (Run). Când VI-ul este în execuţie, butonul de execuţie se


schimbă la forma şi apare butonul de Stop de forma . Aplicaţia se poa-
te opri prin apăsarea butonului Stop.

Butonul de execuţie întrerupt indică faptul că VI-ul nu poate fi compilat dato-


rită unor erori. Efectuând un click asupra acestui buton apare o fereastră cu
descrierea erorilor existente în VI.

Butonul Stop în forma când aplicaţia nu este în rulare.

Buton de pauză. Suspendă temporar execuţia programului.

Fereastra Tools si instrumentele principale sunt arătate în figura de mai jos.

Buton pentru activarea cursorului de poziţionare a obiectelor


Buton de operare. Activează cursorul din diagrama bloc respectiv din panoul frontal.
care serveşte la introducerea datelor.
Buton de activare a cursorului pentru
Buton de activare a cursorului pentru
introducerea şi modificarea textelor.
legarea obiectelor din diagrama bloc.
Buton de activare a meniurilor pop-up ale obiectelor.
Buton de înserare ştergere puncte de
Buton de activare a cursorului pentru poziţionarea
oprire execuţie (Breakpoints)
intregii diagrame în interiorul ferestrei
Buton de înserare a unor indicatori de
Buton de obţinere culoare obiect.
verificare a datelor intermediare.

Buton de activare a paletei de culori Buton de activare a cursorului pentru colorarea obiectelor.
Modul de execuţie se foloseşte pentru rularea şi depanarea programelor. În mod
execuţie forma meniului de butoane este a ferestrei de diagramă este:

Butoane de execuţie Butoane de execuţie pas cu pas.


Sunt active numai când butonul de
pauză este activat

Buton oprire aplicaţie Buton urmărire


Buton oprire
execuţie
temporară, pauză).

Buton de execuţie continuă. Când VI-ul este în mod de execuţie continuă, bu-
tonul se schimbă în

Buton pentru urmărirea execuţiei VI-ului. Activându-l, acest buton apare în


forma , iar în diagrama bloc se va vizualiza fluxul de date şi valoarea date-
lor la trecerea prin nodurile din diagramă.

Buton cu ajutorul căruia se începe execuţia pasului următor (Step into).

Buton cu ajutorul căruia se trece prin execuţia unui pas (Step over).

Buton de terminarea execuţiei unui pas (Step out).

Legarea elementelor din diagrama bloc se face în direcţia de „curgere” a datelor.


Terminalele elementelor de control au numai ieşire iar cele ale indicatoarelor au numai
intrare. Orice element din panoul frontal poate fi de tip control sau indicator. Schimba-
rea tipului se face cu comanda Change to Control respectiv Change to
Indicator din meniul particular al elementului respectiv.
Pentru a găsi mai uşor terminalele elementelor din panoul frontal este recoman-
dată denumirea lor cu comanda Show-Label din meniul particular corespunzător şi
introducerea unui nume. În acest caz terminalul corespunzător din diagrama bloc va
apare cu acelaşi nume.
Căutarea terminalului corespunzător elementului din panoul frontal sau invers se
poate face şi cu comanda Find-Terminal respectiv Find-Indicator (Find-
Control) din meniul particular al elementului.
Elementele din diagrama bloc pot avea mai multe intrări respectiv ieşiri. În co-
nectarea acestor elemente este foarte utilă fereastra de Help care se poate deschide din
meniul Windows cu comanda Show Help Window sau cu combinaţia de taste
Ctrl-H. Poziţionând cursorul asupra unui element din diagrama bloc în ferestra de
Help apar intrările şi ieşirile existente şi o scurtă descriere a elementului.
Vizualizarea diagramei bloc corespunzătoare unui panou frontal sau invers, se
face cu comanda Show Diagram respectiv Show Panel din meniul Windows.
Elementele limbajului LabVIEW

Tipurile de variabile mai importante utilizate în LabVIEW sunt :

• numeric - reprezentarea variabilei numerice (double, single, integer,


etc.) se poate selecta cu comanda Reprezentation din meniul particular
corespunzător.

• logic (boolean)

• şir de caractere (string)

• tablou (array) - este un tip compus format dintr-un număr de elemente,


fiecare având acelaşi tip (numeric, logic, şir de caractere, articol, etc.). Putem
avea tablouri mono- sau multi-dimensionale.

• articol (cluster) - este un tip compus format dintr-un număr de componen-


te numite câmpuri. Spre deosebire de tablouri câmpurile pot fi de tipuri diferi-
te.

Instrucţiunile, funcţiile şi procedurile limbajului „G” se găsesc în meniul Functions.

Constante

- numeric; - logic (boolean); - şir de caractere (string);

Operatori aritmetici şi logici Funcţii matematice

- adunare; - şi logic; - mai mare;


- scădere; - sau logic; - mai mic;
- înmulţire; - negare; - mai mare sau egal;
- împărţire; - egal logic; - mai mic sau egal;

- rotunjire; - diferit; - restul şi rezultatul împărţirii întregi;

- sin(x) - log. natural - exponenţială


- generare val. aleatoare
Instrucţiuni

Structura for.
Are două terminale: - număr de cicluri efectuate;
- contor de iteraţii;
Este echivalent cu următorul pseudo-cod :
for i = 0 to N-1
Execută diagrama din interiorul ciclului;

Structura iterativă cu test final intern (while).


Ciclul se execută până când (terminalul de condiţie) primeş-
te valoare adevărată (true). Este echivalent cu :
do (Ciclul se execută cel puţin o dată.)
Execută diagrama din interiorul ciclului;
while Condiţia este adevărată (true);

Structura case. Poate să fie de două tipuri în funcţie de ti-


pul variabilei legate de terminalul de selecţie (notat cu „?”). Da-
că selectorul este de tip boolean structura are două bucle cores-
punzătoare secvenţei if ... then ... else.... Dacă selectorul
este de tip numeric structura poate avea până la 231-1 bucle şi
corespunde instrucţiunii de selecţie multiplă case selector do
.... Întotdeauna se execută o singură buclă în funcţie de valoarea
selectorului.

Structura de secvenţă (sequence).


Este utilizată pentru a controla secvenţa operaţiilor executate.
Secvenţele noi se pot adăuga cu comenzile Add Frame
Before sau Add Frame After din meniul particular al aces-
tei structuri. Schimbul de date între secvenţe se realizează cu
nişte variabile locale a căror simbol apare pe rama secvenţei la
comanda Add Sequence Local din meniul particular. Valoa-
rea variabilei legate de acest simbol va fi utilizabilă în secven-
ţele următoare.
Structura de formule (formula nod).
Este utilizată pentru evaluarea unor formule mai complicate,
care în acest mod pot fi introduse mai simplu decât prin utiliza-
rea blocurilor matematice. Terminalele care corespund intrărilor
şi ieşirilor din funcţiile introduse în buclă pot fi create cu co-
menzile Add Input respectiv Add Output din meniul parti-
cular al structurii. Operatorii matematici utilizabili în această
structură se pot vizualiza cu fereastra Help.