Sunteți pe pagina 1din 9

Bulimia nervoasa

Autor: Dr. Simona Stiuriuc

Bulimia nervoasa este o tulburare de


alimentatie caracterizata prin reprimarea
aportului de hrana pentru o anumita perioada
de timp, urmata de o alimentatie excesiva si
sentimente de vina si decadere
personala. Virsta medie a debutului este 18
ani. Suferinzii incearca sa depaseasca aceste
sentimente in diferite moduri. Cea mai
comuna forma este varsatura indusa,
infometarea, folosirea laxativelor, clismelor,
diureticelor si efortul fizic excesiv sunt
deasemeni frecvente. Bulimia nervoasa apare
mai ales la femei decit la
barbati.Antidepresivele, in special
inhibitoarele recaptarii de serotonina, sunt
larg folosite in tratamentul bulimiei nervoase.
Boala este familiala iar ereditatea acesteia este de 54-83%.
Ciclul implica frecvent alimentatie rapida si fara control care este oprita cind bulimicul este
interupt de catre o alta persoana sau stomacul doare prin supradistensie, urmata de varsaturi
autoinduse sau o alta forma de curatare. Acest ciclu poate fi repetat de citeva ori pe saptamina sau
in cazurile mai grave de citeva ori pe zi.
Debutul bulimiei nervoase apare in adolescenta intre 13 si 20 de ani, iar multe cazuri au suferit
inainte de obezitate, dintre care multi au avut recaderi in trecut cu episoade de alimentare excesiva si
varsaturi chiar si dupa un tratament de succes si remisiune.
Persoanele cu bulimie sunt totusi capabile sa interactioneze si sa traiasca in mediul de zi cu zi fara a le
fi afectate abilitatile de catre boala.
Bulimia nervoasa este dificil de detectat comparata cu anorexia nervoasa, deoarece bulimicii tind sa
aibe greutate usor peste medie sau sub medie. Multi bulimici se angajeaza in comportamente
alimentare usor dezordonate, fara a intruni criteriile complete de bulimie nervoasa.
Pina la 60% dintre cazuri, pacientii cu bulimie nervoasa raporteaza istoric anterior de anorexie. Fata
de indivizii cu tulburari alimentare necomplicate care tind sa fie obezi, persoanele cu bulimie au de
obicei greutate normala. Istoricul natural al tulburarilor alimentare cuprinde diferite diagnostice in
timp aplicate pacientilor, unii intrunind criteriile anorexiei nevoase, bulimiei nervoase si ale tulburarii
alimentare in diferite variante. Dezvoltarea anorexiei la indivizii care prezinta initial bulimie nervoasa
este posibila desi nu comuna.
Fata de anorexici, bulimicii experimenteaza fluctuatii semnificative ale greutatii corporale, dar
greutatea lor nu este de obicei atit de severa sau evidenta precum la anorexici. Prognosticul pe lunga
durata pentru bulimici este usor mai bun decit pentru anorexici, iar rata de recuperare este usor mai
mare. Totusi multi bulimici continua sa mentina comportamente usor anormale de dieta, chiar si dupa
perioada de recuperare.

Etiologie:

Ca si in anorexie, nu exista o cauza definita si cunoscuta a bulimiei. Datorita complexitatii tulburarii,


cercetarile din cimpurile medicale si psihologice continua sa-I exploreze dinamica. Bulimia este in
general asociata a debuta odata cu insatisfactia fata de corpul propriu. Individul poate fi de fapt
subponderal, dar atunci cind se uita in oglinda acestia vad o imagine distorsionata si se simt greoi fata
de cum sunt in realitate. La inceput imaginea distorsionata a corpului duce la dieta. pe masura ce
imaginea continua sa fie vazuta mai mare decit in realitate dieta escaladeaza si conduce la practici
bulimice.
In unele conditii neurologice sau medicale, pot apare comportamente alimentare anormale, dar
caracteristica psihologica esentiala a bulimiei, grija extrema fata de forma si greutate nu este
prezenta. De exemplu supraalimentatia este comuna in depresie, totusi acesti indivizi nu se angajeaza
in comportamente care sa induca scaderea in greutate si nu sunt ingrijorati de imaginea corpului si
greutate, caracteristica bulimicilor.
Cauzele organice ale bulimiei sunt inca investigate. Exista indicii ca bulimia si alte tulburari alimentare
pot fi asociate cu anomaliile in nivelul mesagerilor chimici (neurotransmitatorii) din creier, in
special serotonina. Alte studii cu persoane bulimice au gasit alterari in rata metabolica, perceptive
scazuta a satietatii si reglare neuroendocrine anormala.
Portretele media ale unei forme corporale ideale sunt considerate a fi un factor contribuitor asupra
bulimiei. Alimentatia excesiva si rapida nu este declansata de foamea intensa. Este un raspuns la
depresie, stress sau alte sentimente legate de greutatea corporala, forma sau alimente. Acest
comportament aduce frecvent senzatie de calm sau fericire (euforie) dar sentimentul de vina
inlocuieste repede euforia de scurta durata.
Ca si in alte tulburari alimentare, bulimia nervoasa apare predominant la femei. Studiile arata un
raport de 10:1, femei: barbati. Medicii trebuie sa ramina deschisi si asupra pacientilor de sex masculin.
Psihopatologia si atitudinile barbatilor cu tulburari alimentare par a fi similare cu cele ale femeilor,
ambele asociate cu istoricul familial al acestor tulburari.
Factori de risc:
- sexul feminin
- virsta - bulimia debuteaza frecvent in adolescenta sau perioada de adult tinar, este mai comuna la
facultate
- istoricul familial - tulburarile alimentare cum este bulimia sunt mai frecvente la persoanele cu
parinti sau frati care sufera de o tulburare alimentara
- dieta - persoanele care pierd in greutate sunt frecvent sustinute de comentariile pozitive ale altora si
de aspectul modificat
- influentele familiale - persoanele care nu se simt sigure in familie, ale caror parinti sau frati sunt
prea critici sau ii tachineaza asupra aspectului lor fizic sunt la risc de bulimie si alte tulburari
alimentare
- tulburarile emotionale - persoanele cu depresie, tulburari anxioase si obsesiv-compulsive sunt mai
predispuse la tulburari alimentare
- sportul, serviciul si activitatile artistice - atletii, actorii si personalitatile de televiziune,
dansatoarele si modelele sunt la risc ridicat de a dezvolta tulburari alimentare.

Semne si simptome:
Anorexia nervoasa si bulimia sunt caracterizate de anomalii in comportamentele alimentare asociate
cu o frica de a cistiga in greutate si o imagine a propriului corp distorsionata. Acestea sunt

acompaniate de anomaliile ale starii afective si ale perceptiei foamei si a satietatii.Alimentatia


dezordonata si efortul de a controla greutatea se manifesta prin restrictii dietare, alimentatie
excesiva si rapida si alte comportamente compensatorii pentru a preveni cistigul in greutate.
Bulimia nervoasa are trei simptome primare:
- aport regulat a unor cantitati mari de alimente alaturi de senzatia pierdeii controlului asupra
comportamentului alimentar
- folosirea regulata a unor comportamente compensatorii inadecvate cum ar varsatura autoindusa,
laxativele sau abuzul de diuretice, infometarea si exercitiile fizice obsesiv-compulsive
- grija excesiva fata de greutatea si aspectul corpului.
Specialistii cred ca sansa recuperarii creste cu cit bulimia nervoasa este detectata mai devreme.
Semne de alarma in bulimia nervoasa:
- indicii ale alimentatiei excesive, incluzind disparitia unor cantitati mari de alimente in perioade de
timp scurte sau existenta unor ambalaje alimentare indicind consumul unor cantitati mari de alimente
- indicii ale comportamentelor de curatare incluzind vizite frecvente la toaleta dupa masa sau miros de
varsatura, prezenta ambalajelor sau a cutiilor de laxative sau diuretice
- regim fizic excesiv, rigid in ciuda vremii, a oboselii, bolii sau leziunilor, necesitatea arderii caloriilor
- tumefierea neobisnuita a obrajilor sau a zonei mandibulare
- calusuri pe spatele miinilor si cicatrici prin autoinducerea varsaturilor
- decolorarea sau patarea dintilor
- crearea unor ritualuri si stiluri de viata care sa permita efectuarea comportamentelor alimentare
anormale
- izolarea fata de prieteni si activitatile obisnuite
- in general comportamente si atitudini care indica scaderea in greutate, dieta si controlul alimentatiei
drept griji principale.
Exista doua tipuri de bulimici:
- Tipul care apeleaza la curatare: isi autoinduc varsatura prin introducerea degetelor in gura si
declansarea reflexului de varsatura sau ingerarea de emetice cum ar fi siropul de ipeca pentru a
inlatura rapid alimentele din corp inainte de a fi digerate sau folosesc laxative, diuretice sau clisme
- Tipul care nu apeleaza la curatare: aproximativ 8% dintre cazuri, acestia fac exercitii fizice excesiv
dupa un efort de a elimina aportul caloric dupa alimentatie.
Tulburarile organice determinate de bulimia nervoasa:
- reflux gastric cronic dupa alimentatie
- deshidratare si hipopotasemie cauzate de varsaturile frecvente
- dezechilibru electrolitic care poate conduce la aritmie cardiaca, stop cardiac si chiar deces
- esofagita sau inflamatia esofagului
- trauma orala in care insertia repetata a degetelor sau altor obiecte determina laceratii ale mucoasei
gitului si gurii
- gastropareza sau golirea intirziata a stomacului
- constipatia, infertilitate
- marirea glandelor salivare ale gitului
- ulcer peptic, calusuri sau cicatrici pe fata posterioara a miinii datorita ranirii prin incisivi
- fluctuatii constante ale greutatii.
- contactul frecvent intre dinti si acidul gastric poate determina:
- eroziuni dentare frecvente
- perimoliza sau eroziunea smaltului dentar

- cresterea in volum a glandelor salivare.


Precum si in alte tulburari psihiatrice pot apare iluziile sau alte semne si simptome lasind persoanei
afectate falsa impresie ca nu este acceptata de altii. Persoana poate suferi complicatii fizice
precum tetanie, convulsii epileptice, aritmii cardiace si slabiciune musculara.
Bulimicii sunt mai predispusi la tulburari afective precum depresia sau tulburarea anxioasa
generala. Bulimia nervoasa afecteaza 1-2% dintre adolescenti si femeile tinere. Aproximativ 80% dintre
pacienti sunt femei. Persoanele care se lupta cu boala par a avea greutatea medie pentru virsta lor.
Multe dintre aceste persoane recunosc ciudatenia comportamentelor lor si faptul ca sunt periculoase
pentru sanatate. Bulimia este frecvent asociata cu simptomele depresiei si modificari in adaptarea
sociala.

Diagnostic:
Negarea si secretismul pacientilor cu aceasta tulburare ingreuneaza diagnosticul. Individul nu vine in
atentia medicului decit cind o conditie asociata sau alta problema psihologica severa se manifesta.
Parintii, membrii familiei, sotii, profesorii pot identifica un individ cu bulimie, desi multe persoane cu
aceasta tulburare isi tin problema in privat si ascunsa. Un istoric detaliat al comportamentului
individului obtinut de la familie, observatia clinica a comportamentului individului si uneori testarea
psihologica contribuie la diagnostic.
Membrii familiei care observa simptomele bulimiei la o persoana apropiata o pot ajuta prin cautarea de
ajutor precoce. Tratamentul precoce poate preveni problemele viitoare. Bulimia si malnutritia care
rezulta pot afecta aproape orice organ din corp crescind importanta diagnosticului timpuriu si a
tratamentului. Bulimia poate fi fatala.
Sunt bulimica?
Mai multe raspunsuri pozitive arata posibilitatea unei tulburari alimentare:
Esti obsedata de forma si greutatea corpului tau?
Mincarea si dietele iti domina viata?
Iti este frica ca nu te poti opri cind incepi sa mininci?
Maninci pina ti se face rau?
Te simti vinovata, rusinata sau depresiva dupa ce maninci?
Vomiti sau i-ei laxative pentru a-ti controla greutatea?

Tratament:
Metodele de curatare a tractului digestiv folosite de catre bulimici nu sunt eficiente in a scapa de
calorii, de acea majoritatea persoanelor bulimice sfirsesc prin a cistiga in timp in greutate. Varsatura
imediat dupa alimentatie va elimina doar 50% dintre caloriile consumate, deoarece absorbtia de calorii
incepe din momentul in care mincarea ajunge in gura. Laxativele si diureticele sunt chiar si mai putin
eficiente. Laxativele scapa doar de 10% din caloriile ingerate iar diureticele nu fac nimic, doar elimina
apa. Se scade in greutate dupa administrarea de diuretice, dar nu se elimina calorii, ci apa din
organism.
Pacientii cu bulimie prezinta o varietate de complicatii medicale si psihologice care sunt considerate a
fi reversibile, printr-un abord multidisciplinar terapeutic. Tratamentul poate fi condus de un psihiatru
sau, in unele cazuri, de un psiholog clinician.
Medicatia:
Un numar de antidepresive sunt benefice in tratamentul bulimiei. Citeva studii au demonstrat
cafluoxetine si unii inhibitorii ale recaptarii serotoninei sunt eficiente in tratamentul builimiei.

Fluoxetine este aprobata in tratamentul tulburarii. Alte tipuri de antidepresive incluzind inhibitorii
monoamin oxidazei, antidepresivele triciclice si buspirona s-au dovedit toate a diminua alimentatia
excesiva si varsaturile la persoanele care sufera de bulimie. Totusi inhibitorii recaptarii de serotonina
ramin prima alegere pentru tratament datorita sigurantei si a incidentei scazute a efectelor adverse.
Alte droguri sunt astazi in investigare ca posibile tratamente pentru bulimie. Exemple sunt drogurile
antiepileptice topiramat si ondansetron.
Unii pacienti pot necesita spitalizarea datorita extinderii complicatiilor medicale si psihologice. Altii
pot cauta programe de ajutor extraspitalicesc.
Psihoterapia:
Este cel mai comun tratament pentru bulimie si cel mai cercetat. Poate implica angajament finaciar si
mult timp, mai ales daca pacientul se lupta si cu alte probleme cum ar fi abuzul sexual, depresia,
abuzul de substante sau probleme relationale. Psihoterapia poate fi de ajutor nu doar tulburarilor
alimentare si pentru sanatatea emotionala.
Tratamentul se adreseaza nevoilor psihice si fizice ale pacientului pentru a reface sanatatea fizica si
obiceiurile alimentare normale. Pacientul trebuie sa identifice emotiile interne si credintele
anormale care conduc la tulburare in primul rind. Un tratament adecvat se adreseazaproblemelor de
control, autoperceptie si dinamica familiala. Educatia nutritionala si controlul
comportamental aduce pacientului alternative sanatoase. Consilierea in grup sau grupurile de
sustinere pot asista pacientul in procesul de recuperare.
In finalul tratamentului pacientul va trebui sa invete sa se accepte pentru a avea o viata psihica si
emotionala sanatoasa. Refacerea sanatatii mentale si fizice va necesita probabil timp iar rezultatele
vor fi gradate. Rabdarea este o parte vitala a procesului de recuperare. O atitudine pozitiva alaturi de
efortul din parte individului afectat este o alta componenta integranta a unei recuperari de succes.
Terapia cognitiv comportamentala:
Este considerata tratamentul de electie pentru persoanele cu bulimie. Este o metoda limitata de timp
si tintita care ajuta persoana sa inteleaga cum gindirea lor si imaginea negativa asupra corpului
influenteaza direct negativ alimentatia si comportamentele negative.
Prima parte a terapiei va ajuta persoana sa intrerupa ciclul vicios al alimentatiei si varsaturilor. Va
ajuta persoana sa-si monitorizeze obiceiurile alimentare sis a evite situatiile care ii fac sa manince
excesiv. Tratamentul ii va ajuta pe pacienti sa faca fata stresului in moduri care nu implica
alimentatia, sa manince regulat si sa lupte impotriva nevoii de a varsa. Cea de-a doua parte a
terapiei va ajuta pacientul sa-si inteleaga gindurile disfunctionale asupra propriei imagini, greutatii,
formei corpului si a dietei.
Persoanele sunt sfatuite sa poarte haine in care se simt confortabil, prin care sa se exprime si nu sa
impresioneze pe altii, sa stea deoparte de cintar, de revistele de moda, sa-si ingrijeasca corpul
mergind la masaj, manichiura sau spa, sa fie active.

Bulimia nervoas, considerat, la nceput, doar drept variant nefericit a anorexiei


nervoase, s-a difereniat n timp din punctul de vedere al modelului psihopato-genetic, dar i n
ceea ce privete profilul psihologic al pacientelor. Conceptul de bulimie nervoas a trecut printro serie de modificri, pornind de la tabloul unei afeciuni monosimptomatice i pn la
polimorfismul clinic.
n anii 1970, conceptualizarea nosografic a bulimiei nervoase, binge eating sau hiperorexiei, a

trecut, aadar, de la nivelul simptomatic, strns legat de anorexia nervoas i/sau obezitate, la
nivelul de sindrom. Din punct de vedere temporal, cam n acelai timp i independent unii fa
de alii, clinicienii din diferite ri au propus diverse descrieri ale acestei entiti diagnostice,
care, n final, a fost acceptat sub denumirea de bulimia nervoas.
n timp, ca urmare a stabilirii amnunite a criteriilor de diagnostic, tulburrilor de alimentaie
aa-zis clasice le-au fost adugate ,,forme atipice, desemnate de DSM IV (APA, 1994) drept
nespecificate (not otherwise specified). Descrise drept forme mai uoare ale sindroamelor
complete, anorexia nervoas i bulimia nervoas, tulburrile nespecificate au un impact la fel de
notabil avnd n vedere: (1) semnificaia clinic similar, putnd afecta n aceeai msur
sntatea individului; (2) prevalena n rndul adolescentelor. ns, bulimia nervoas reprezint
o tulburare de alimentaie camuflat, greu de recunoscut de o persoan insuficient instruit,
avnd n vedere c pacienii au greutate corporal normal sau sunt supraponderali. Pe de alt
parte, aa numitul binge eating disorder, tradus n literatura de specialitate de limb romn ca
tulburarea mncatului compulsiv, const n consumarea unei cantiti mari de alimente ntr-o
perioad scurt de timp. Spre deosebire de un individ care mnnc mult, un pacient, care
mnnc n mod compulsiv prezint un sentiment de pierdere a controlului, fiind incapabil de a
opri episodul compulsiv, chiar dac a trecut de mult timp de stadiul n care s-a manifestat
saietatea. Adesea, alimentele sunt consumate n secret, departe de ochii celorlali, i ntr-un
timp foarte scurt. Un episod bulimic se ncheie, nu de puine ori, prin discomfort abdominal sau
ia sfrit o dat cu terminarea alimentelor sau n cazul n care individul este ntrerupt de apariia
cuiva n apropiere. Consecina este culpabilitatea i, ca urmare, sunt cutate modaliti de a
anihila efectele consumului excesiv de alimente, fie prin provocarea vomismentelor, fie prin
administrarea de laxative, diuretice sau chiar efectuarea de clisme, n vederea acumulrii unei
cantiti ct mai mici de calorii. Exist, ns, i pacieni ale cror mecanisme compensatorii sunt
reprezentate de abuzul de exerciii fizice sau de perioade ndelungate de post alimentar, ceea
ce duce n final la episoade bulimice de intensitate i mai mare. Unii pacieni, diagnosticai cu o
astfel de tulburare de alimentaie, vor avea sentimentul de a fi mncat prea mult, chiar i dup
ce au consumat cantiti foarte mici de alimente, aa numita bulimie subiectiv.
Unele evenimente de via pot precipita apariia bulimiei la persoanele predispuse s dezvolte
aceast tulburare. Debutul unui regim de slbire fr supravegherea unui medic nutriionist,
uneori sub guvernarea unui model care a reuit s slbeasc, cel mai adesea un numr mare
de kilograme ntr-un timp foarte scurt, o prieten, mama, sora, poate fi un astfel de factor
declanator. Exist, totodat, situaii generatoare de stress psihosocial, precum o cltorie n
strintate, participarea la o nunt sau la o reuniune la care este important imaginea
personal, unele critici cu privire la aspectul fizic, o ruptur sentimental, plecarea, schimbarea
colii sau a locului de munc, situaii care se pot dovedi a sta la baza apariiei bulimiei
nervoase. Studiile efectuate pn n acest moment nu au demonstrat existena unei legturi
directe ntre abuzurile suferite n copilrie i bulimie, ceea ce nu nseamn c la nivel individual
un traumatism psihologic nu poate s fi avut sau s aib o inciden asupra tulburrii aprute la
o anumit persoan.
Teoriile explicative ale bulimiei accentueaz importana modelrii bio-psihosociale de tip
vulnerabilitate (biologic i psihologic) stress. Se pare c bulimia rezult din factorii de risc
generali care favorizeaz un regim alimentar. Printre aceti factori de risc se numr factori
biologici (sex feminin, obezitate premorbid, obezitate corporal, pubertate precoce), factori

psihologici (insatisfacie corporal, alimen-taie restrictiv, stim de sine sczut, funcionare


dup principiul totul sau nimic, impulsivitate, dificultate n controlul emoiilor), dar i unii factori
socio-culturali (cultul pentru siluete filiforme, competitivitate, multiplicarea rolurilor sociale) i
familiali (comportamente alimentare perturbate i tulburri psihiatrice n cadul familiei, conflicte,
prini mai mult abseni) (Fairburn si Brownell, 2002).
Stice, n anul 2001, aduce n discuie presiunea sociocultural a siluetei filiforme i
internalizarea idealului de thinness, care induc un sentiment de insatisfacie corporal fetelor
tinere, n special adolescentelor. Aceast insatisfacie favorizeaz apariia, n cazul acestora, a
unor afecte negative i comportamente de regim alimentar care accentueaz i mai mult
afectivitatea negativ social a imaginii asupra corpului lor. Aceste reacii fa de insatisfacia
corporal amplific riscurile dezvoltrii unor comportamente bulimice. Pentru Bardone-Cone
(2006), ns, bulimia este rezultatul interaciunii dintre trei factori: perfecionismul, lipsa de
ncredere n propria persoan i insatisfacia corporal.
Persoanele care sufer de bulimie consider c emoiile negative ar putea fi reglate prin
intermediul crizelor lor hiperfagice i/sau al purgaiilor (Treasure et al., 2003) i un procent
important dintre acestea manifest afecte negative de tipul anxietii, tristeii, sentimentului de
vid sau de singurtate chiar nainte de apariia crizelor. Emotivitatea negativ scade rapid la
nceputul crizei i chiar n timpul purgaiei, dar, dup diminuarea tensiunilor, bulimiile i purgaiile
antreneaz reacii emoionale negative, de aceast dat de tipul ruinii, culpabilitii, disperrii,
situaie care favorizeaz apariia unor noi crize. Bulimiile, purgaiile i, mai ales, consecinele
acestora, precum fatigabilitatea, dificultile de concentrare, izolarea social, critici, furturi,
automutilri, deterioreaz, de asemenea, stima de sine care are deja de suferit. Exist anumite
stiluri cognitive pe care le regsim frecvent la cei care sunt diagnosticai cu bulimie nervoas i
care pot contribui la meninerea tulburrii. Raiona-mentul dihotomic de tipul totul sau nimic
este regsit cel mai adesea n evaluarea propriei performane. Individul se descrie pe sine n
termeni de bun sau ru sau n termeni de sub control sau fr control (Garner et al., 1982).
Faptul de a fi ingerat o cantitate redus de alimente interzise poate determina o trecere rapid a
imaginii de sine de la bun la rea, cu apariia consecutiv a gndului c dieta este deja
compromis i eforturile ulterioare sunt neimportante, dar i a judecii am oprit dieta, deci nu
valorez nimic.
Alte stiluri cognitive descrise drept frecvente n bulimia nervoas sunt reprezen-tate de: referirea
la sine, abstractizarea selectiv i suprageneralizarea (Fairburn, 1981). Meerman i
Vandereycken realizeaz o sistematizare util privind susinerea simptomatologiei prin aria
cognitiv:
Abstracia selectiv sau fundamentarea unei convingeri prin indicii singulare, n timp ce
dovezile verosimile ce contravin sunt ignorate. De exemplu: Nu m pot stpni. Mi-am propus
s nu mnnc tot ce mi se ofer, dar se pare c nu am suficient voin.
Suprageneralizarea sau stabilirea unei reguli n baza unui singur eveniment i extrapolarea
acestei reguli asupra unor situaii care nu sunt similare.
Supravalorizarea sau exagerarea semnificaiei unor consecine nedorite. Stimulilor li se
acord o semnificaie nalt, care nu se confirm la o analiz mai atent: Nu cred c pot
suporta s mi se spun c m-am ngrat.
Personalizarea i referirea la sine sau interpretarea egocentric a unor evenimente
impersonale sau supravalorizarea unor evenimente legate de propria persoan: Ieri colegele

de serviciu rdeau cnd am intrat n birou. Cred c rdeau pentru c m-am ngrat un
kilogram.
Gndirea magic sau credina c exist un raport de tip cauz-efect ntre evenimente
independente: Orice mnnc dulce se pune pe coapse.
Bulimia este nsoit adesea de anxietate patologic (anxietate social, anxietate generalizat),
de depresie clinic, de comportamente suicidare i de automutilri, precum i de abuzuri de
substane toxice sau medicamente (alcool, calmante, marijuana, amfetamine, pentru
diminuarea apetitului, diuretice). Tulburarea se manifest la persoanele sensibile la critic sau la
respingere, la cele care sunt, mai degrab, perfecioniste. Acestea reacioneaz, de obicei,
emoional i, unele dintre ele impulsiv n unele situaii (Fairburn i Brownell, 2002; Nef i Simon,
2004). Bulimia nervoas se asociaz cu anxietatea (43%), cu dependena de medicamente sau
droguri, cu tulburarea bipolar (12%) i cu tulburrile de personalitate (sau trsturi marcate de
personalitate 50-70%). Comorbiditatea tulburrilor de alimentaie cu personalitatea de tip
borderline este mult discutat n literatur, datele existente indicnd o frecven ntre 2% i
60%, variaie cauzat de criteriile de diagnostic folosite.
Studiile au artat i existena comorbiditii bulimiei cu fobiile, anxietatea generalizat, panica,
depresia major i alcoolismul. 1030 de perechi de gemene (53,3% monozigote si 46,7%
dizigote ) au fost intervievate, prevalena bulimiei nervoase dovedindu-se a fi de 2,8% ( Kendler
et al., 1995). Kendler et al. atribuie apariia bulimiei nervoase celor trei factori majori de risc:
riscul genetic, mediul familial i mediul specific individului, cei trei factori prezentnd o dinamic
discret n declanarea tulburrii. Fiecare domeniu de risc influeneaz comorbiditatea ntr-o
manier diferit.
Tulburrile de alimentaie prezint dou laturi distincte, latura somatic i latura psihic, i, de
aceea, evaluarea i managementul trebuie s se adreseze att componentei medicale,
nutriionale, ct i componentei psiho-sociale, necesitnd implicarea unei echipe
multidisciplinare.
Asociaia American de Psihiatrie propune un numr de principii terapeutice pentru abordarea
tulburrilor de conduit alimentar. Abordarea bulimiei nervoase se axeaz pe reechilibrarea
nutriional, interveniile psihoterapeutice individuale sau de grup i tratamentele psihotrope.
Principalele obiective ale reechilibrrii nutriionale constau n reducerea tulburrilor alimentare:
episoade de supraalimentare urmate de comportamente compensatorii. Totodat, terapia se
bazeaz pe o evaluare bio-psiho-social, propunndu-i s ntrerup factorii de autontreinere
a tulburrii i s ofere un maximum de responsabilitate clientului. Un obiectiv important este
acela al ameliorrii stimei de sine i schemei corporale, innd cont deopotriv de contextul
social i familial al individului. Este vorba despre o terapie structurat, transparent,
individualizat, limitat n timp i care are nevoie de evaluri periodice ca urmare a frecventelor
recurene.
n ceea ce privete psihoterapiile validate empiric n abordarea bulimiei nervoase i a binge
eating disorder, terapia cognitiv-comportamental clasic, care intervine asupra preocuprilor
corporale exagerate i a manifestrilor comportamentale sub form de restricie alimentar,
hiperactivitate fizic, gnduri compulsive, purgaii i terapia interpersonal, care se centreaz
asupra dificultilor de adaptare psihosocial (Fairburn i Brownell, 2002) au fost studiate i
validate ca tratamente prefereniale ale bulimiei i ale hiperfagiei bulimice (tulburrii bulimice).
Exist, ns, terapii precum terapia comportamental dialectic i terapia schemelor, care se

centreaz pe dificultile de control emoional (Treasure et al., 2003) sau terapia cognitiv
integrativ, care are n vedere intervenia asupra alimentaiei, emoiilor i schemelor
comportamentale personale i interpersonale (Thomson, 2004), terapii care se pot dovedi utile
i crora, pentru moment, nu li se poate imputa dect insuficienta prob a timpului.