Capcanele ambitiei

De mic copil sorbeam cuvios vorbele frumoase ale oamenilor ce efortul si destinul I-a legitimat sa
stea in fata mea si a grupurilor la care m-am adaugit vremelnic. Poate fara sa realizez suficient am
dezvoltat o slabiciune fata de dresorii limbajului, ce nu m-a ingrijorat vreodata ci am pretuit-o ca un
viciu drag. De la acestia am auzit prima data despre ambitie. Am facut reverente de fiecare data in fata
cuvantului, era un reflex firesc care ma aducea mereu la un consens binefacator cu grupurile iar datorita
nesigurantelor care le purtam in adolescenta ,consensul si alinierea erau scopul meu. Mai tarziu am
auzit ca exista perspective, iar ca unii se sacrifica tacit sau zgomotos pentru aceasta idee atat azi cat si
in istoria tumultoasa. Perspectiva incolteste greu, isi cauta mereu crapatura din asfalt sub forma
timpului potrivit, a locului potrivit si asa mai departe.Perspectiva se expune mereu la o reactie, la un
risc, e o carte interzisa din care iti citesti tie ceea ce tu gandesti, e o forma de acceptare si propasire a
propriei persoane. Din fericire in viata exista si perioade de insingurare, care desi sunt damnate social
multi le vor ramane recunoscatori pentru ce pot oferi pe mai departe. Singuratatea este mult mai
fireasca decat pare, este cautata din natura firii si o puteti vedea manifestata in economie la scara mare
prin nazuintele la proprietate privata.Nimeni nu este prea dornic sa imparta un birou sau o camera de
camin de pilda.Efervescenta grupurilor precum si plictisul de a-ti aranja masca sociala de fiecare data
cand pleci sau cand te intorci, dilema vesnica daca ai fost destul de dragut si de amabil, poate pregati
terenul pentru noi cautari. Cel mai des incepe cautarea de sine cu idilica si eventuala regasire. Este
momentul in care perspectiva ta , parerea ta conteaza cel putin pentru tine mai mult ca niciodata,
continui in schimb sa nu o exhibi prea des. Orice lucru prezentat prea des se devalorizeaza asa ca o
folosesti mai mult pe post de baterie de reincarcare si incepi in pauzele dintre reverentele aprobatoare
sa gandesti cum simti. Prin acest proces am inceput si eu ca si altii sa imi formez o opinie proprie in
general si in cazul de fata despre tema ambitiei. Cand esti tanar ideea de a-ti dori arzator ceva este
foarte seducatoare, iar aceasta ardoare genereaza ambitia, ce incalzeste sau supraincalzeste in functie de
caz sperantele de realizare.
Vizualizarea este de raza lunga, la orizonturile imaginatiei poti fi deodata antreprenor, scriitor, bancher,
avocat si pe langa asta filantrop, te gandesti mereu sa ii rasplatesti pe cei dragi din jurul tau. Ai samanta
ambitiei semanata , de parinti, bunici si matusi increzatoare, de unii profesori, de carti inspirationale si
asa mai departe. Aparent exista toate conditiile numai ca de multe ori succesul apare din lipsa
conditiilor, din lipsuri sau rezistenta la amanare a rasplatii, cazul cu prajitura oferita copiilor mici inspre
testarea rabdarii este de notorietate. Ambitia este unul dintre cuvintele elastice care se muleaza usor pe
orice situatie, poti sa il rostesti la orice si tot iesi rezonabil daca te afli intr-o criza de idei. Elasticitatea
lui il face greu de definit. Daca intrebi pe cineva intamplator 'Ce este ambitia?' vei observa o mare
suita de raspunsuri ezitante si o uluiala a interlocutorului ca nu ii iese definitia si ca tu ai intrebat un
lucru evident. Elasticitatea lui il face foarte popular pentru ca ii da o nuanta de universalitate, potrivit la
toate. Mai sunt o seama de cuvinte din aceasta tagma si sunt unelte retorice deosebite si cel mai
important accesibile. Pe aceasta formula apare cliseul, cu a sa valoare contestabila, folosit ca arma
retorica de cei care imita valoarea cu dorinta de a fi confundati cu ea. Noroc ca lumea este destul de
dinamica si oratorii cliseelor sunt scuturati si dezechibrati in permanenta insa nu mereu cu succes din
doua motive: a)transmit stilul mai departe, iar echipa este mereu dornica sa isi flateze inaintasul prin
imitatie, b) creeza un mediu nesolicitant, bazat pe acceptare si toleranta generala in primul rand fata de
ei insisi.
M-am intrebat mereu cum poti sa prinzi o invatatura reala din spatiul public care e mereu partinitor
unui curent si pe deasupra mai dilueaza realitatea in tipica amabilitate oficioasa? Realitatea este mereu
o combinatie intre alb si negru, realitatea nu are sclipiciul saloanelor TV, realitatea este un strans
echilibru intre plictis si euforie, intre intuneric si lumina. O strada flancata de felinare noaptea are mai
multa realitate decat platourile TV, de aceea strada inspira atat de multa frica, pentru ca aduce realitatea
si disperseaza demagogia seducatoare. Este unul dintre motivele pentru care am o intelegere personala

a ambitiei.
Capcana1. Ambitia de a controla totul.
Organizarea sociala actuala nu mai permite ambitia de a avea totul. Statele occidentale au politici solide
de redistribuire, coeficientul inegalitatii devine un termen economic din ce in ce mai popular. Posesia
incepe sa devina tot mai problematica, proprietatile sunt tinte ale impozitarii crescatoare. Posesia poate
sa antreneze un vacarm consumerist, sa transforme din ce in ce mai multi cetateni cinstiti in pradatori
materialisti. Tentatia consumerista poate sa aduca oamenii pe terenul gri al activitatilor ilicite si sa
primejduiasca ordinea in sistem. Organizare actuala nu mai incurajeaza posesia asa ca dorinta de putere
va merge inspre satisfactia indirecta numita control. Ambitia de a controla poate fi si ea irezistibila si
poate scuza mijloacele. Un exemplu din politica romaneasca legata de ambitia de control poate fi
eforturile neostoite ale multora de a avea unanimitatea, in propriul partid, in consilii locale, judetene si
asa mai departe. Aceasta ambitie pentru unanimitate a tergiversat mereu faptele si au fost o manta de
vreme rea cand incepea fuga de responsabilitate. Se puteau auzi mereu apeluri la unanimitate din
primarii sau parlament si erau prezentate ca cea mai mare piedica pentru o guvernare buna. E ca si in
viata cand esti preocupat prea mult de a-i 'descrie' pe ceilalti ramai pe o banca clevetind, mirandu-te
mereu de ultimele barfe. O parte dintre partide intrau intr-o galceava interminabila, ca nu mai stiai daca
se detesta mai mult pe ei sau pe celelalte partide. Ce-i de la conducere incercau sa inabuse diferentele
de opinie , sa aiba unanimitate de opinie si intrau intr-un cerc vicios in care conflictul isi gasea mereu
resurse. Ambitia de a controla totul este o fantezie, ce nu isi va regasi realizarea din cauza firii
oamenilor. Orice grup are cativa care se opun conducerii, care speculeaza plictiseala membrilor docili
si pasivi incercand sa isi inainteze agenda personala. Atentia care le-o acorzi te vor cobori in
comparatia pe care si-o doresc contestarii. Contestatarilor le oferi in schimb sansa unei comparatii
foarte favorabile, iar daca duelul e strans exista posibilitatea sa isi stranga si simpatizanti. Schimbarea
ca si ambitia se muleaza foarte usor pe situatii si are o eticheta pozitiva ce o face foarte atractiva pentru
sustinere. De fiecare data cand accepti o provocare calculeaza inainte ce coborare de nivel atrage cu ea.
Ambitia de a controla totul atrage un consum de resurse prea mare, incat s-ar putea sa iti pierzi
resursele si sa oferi un castig doar orgoliului tau. Victoria pirica , aceea care se face cu pretul majoritatii
resurselor este mereu insufletita de o ambitie prea mare, de un orgoliu prea umflat.
Capcana2. Ambitia nu este unanim apreciata
Obisnuinta si stanjeneala fata de grupuri I-a facut pe oameni sa afirme multe vorbe decorative. Fixatia
pe exterior, aspect accesibil largii majoritati a facut ca cel putin in public sa se acorde mare atentie
suprafetei, simtul vizual este cel care strange cea mai multa informatie in fond. Vorbele de suprafata au
aparut pe acelasi principiu, nu au o baza solida insa sunt atat de acceptate la suprafata incat contribuie
mereu la reafirmarea lor chiar cand datele contrazic clar. Soceitatea se poate intelege foarte bine pe
fondul comparatiilor. Pe acest fond s-a propulsat consumerismul, vecinul a vazut noua masina a
celuilalt vecin, colegul de scoala a vazut un telefon mobil supradotat si a inceput sa se compare
defavorabil pe acest aspect si a mers ca urmare sa si-l cumpere si alte exemple. Ambitia genereaza si ea
de foarte multe ori termeni de comparatie ce se vor dovedi defavorabili mai incolo. Auzeam prin
Spania cazuri de romani care prindeau o pica fata de compatriotul mai harnic si il 'laudau' la patron.
Aceasta situatie este mai prezenta decat vrem sa credem, e o forma de agresivitate pasiva fata de
ambitiosi, pentru ca o ambitie prea mare este mereu un apel de provocare, se provoaca raporturile
dintre oameni. Exista mereu tendinta de provocare prin comparatie. Imi amintesc ca imi erau provocate
deseori cunostintele de istorie de catre persoane din afara domeniului, dat fiind faptul ca am trecut pe la
niste olimpiade de istorie. O ambitie mai mare decat a sefului tau este mereu privita cu suspiciune, asa
ca ambitia trebuie temperata la suprafata. Daca declansezi ambitia prea puternic iti creste sansele foarte
mult sa devii insuportabil in comparatie si sa ciuntesti din stralucirea sefului fapt ce nu te mai face asa
util. Sefii sunt mereu atenti la efectul comparatiile, in fond acesta misca societatea, cel putin prin
cosnumerism. Sarkozy de pilda ii sugera frumoasei Carla Bruni sa nu mai poarte tocuri in preajma lui.

Superiorii ierarhici au tendinte megalomanice si asta ii face de multe ori sa ridice prin gratia formarii
lor cei mai modesti si inocenti angajati aflati pe palierul tau. Unul dintre capriciile superiorilor e sa
transforme pe cei mai vulnerabili in cei mai puternici din colectiv, iar promovarea pe functii inalte le va
oferi vulnrabililor sansa importanta de adaptare la functia oferita, iar profetia de la sine implinita(vor fi
apelati mereu cu numele functiei inalte) pe multi ii va ajuta sa isi intre in rol destul de bine incat sa se
transforme radical. Nu trebuie subestimata pasiunea superiorilor pentru inocenta(aparenta), ce-i drept
mai mult in cazul fetelor. O sa explic in alt articol cum functioneaza inocenta in mediul dur al
afacerilor. Ambitia nu trebuie savurata in grupuri mari. Ambitia se cultiva cel mai bine in particular.
Capcana3.Ambitia si oamenii care o predica
Am afirmat mai sus ca ambitia se cultiva cel mai bine in intimitate, intr-o oarecare singularitate. Pe
parcursul devenirii noastre vom intalni foarte multi oameni care vorbesc despre aceasta. Inainte de asta
ar fi bine de inteles termenul de patronaj al ideilor sau patronaj spiritual in acest context. Oamenii care
iti vor vorbi despre ambitie si alti termeni sclipitori rareori o fac dezinteresat, deoarece altruismul
contravine firii umane in cele mai multe cazuri. Sper ca se intelege ca oamenii de afaceri de pilda nu
fac acte filantropice din altruism decat in cazuri exceptionale. Patronajul ideilor asupra ta este una
dintre cele mai sofisticate strategii de investitie intr-un pupil promitator cu o la fel de promitatoare
returnare.Aceasta strategie este destul de comfortabila, tocmai de aceea 'meseria' de consultant a luat un
asa mare avant.Un consultant fiscal iti va spune ca ambitia ta trebuie respectata, iar redistribuirea prin
taxe sa nu te atinga decat ca un fulg. Predica ambitiei se face in general cu patos, este o caracteristica a
predicii sa te implici emotional, prin patos de pilda. Implicarea emotionala cand se predica o idee
denota in cele mai multe cazuri o experienta intensa cu tema predicii. Omul in general se consuma mai
mult in cazul unui esec decat in cazul unei victorii, asa ca predica foarte emorionala, patetica poate sa
iti ofere niste indicii importante despre infrangerile in fata ambitiei inregistrate de 'impecabilul'
predicator. Predicatorul relativ detasat are mai multa credibilitate mereu. Veti intalni pe parcursul vietii
cu siguranta cu betivi care vorbesc de abstinenta cu fustangii care vorbesc de femeia unica si asa mai
departe fara sa stiti cu cine vorbiti. Puteti miza totusi pe un indiciu, patosul exagerat deseori
semnaleaza conflictul pierdut al omului cu viciul in cauza. Cei care striga mai tare impotriva coruptilor
ii gasim dupa un mandat in aceeasi situatie. Este destul de interesant fenomenul.
Capcana 4 Ambitia si suprasolicitarea.
Succesul unui plan este data in mod hotarator de transpunerea sa abila in timp. Omul de succes nu se
grabeste, pentru ca si-a aranjat atat de bine planul incat graba nu isi mai are rostul. A reusit sa se
pozitioneze in ansamblu, si astfel interventiile sale scurte devin mereu hotaratoare si suficiente fara sa
solicite prea mult timpul sau graba. Ambitia provoaca mereu echilibrul, echilibrul relatiilor dintre
oameni, echilibrul propriilor resurse si asa mai departe. Ambitia vine mereu cu o fortare, o schimbare
de ritm, ce loveste in obstacole mai tare. Ambitia poate sa suprasolicite foarte mult, poate sa fie mai
consistenta pe o portiune si sa nu mai gaseasca resurse pentru a doua parte a drumului. Oricare ambitios
a simtit macar o data reintoarcerea la linia de start pe diferite motive, acuzare de trisare, accidentare sau
revolta competitorilor. Orice situatie in care dai totul prin gratia ambitiei, isi cere o pauza in care sa nu
faci aproape nimic. Este principiul compensarii pe care il intalnim peste tot. Acea pauza daca te-ai
suprasolicitat poate fi pauza decaderii ,a somnului pe lauri. Atingand culmile succesului prin ambitie
incepi sa devi mai greu motivabil, iar flancat de vanitate vei contribui la cultivarea unei eventuale
personalitati insuportabile. Exista niste cazuri regretabile prin corporatii de suprasolicitare, insa ce ar fi
la fel de trist este ca oamenii aceea poate nu au inteles ambitia si cum functioneaza de fapt, cum
provoaca dezechilibre in raporturile dintre oameni, in sanatatea lor si cum este de multe ori o arma
oratorica fata de care nu am deprins sa ne aparam. Dar ambitia are evident multe de oferit pentru cei
care o inteleg cu adevarat. Cred ca s-au umplut zeci de mii de pagini despre ea , daca am spus ceva
inedit sau util cu atat mai bine.
Acest articol este ambitia mea intr-o frumoasa seara de decembrie.