Sunteți pe pagina 1din 6

Structura de analiză a operei literare

(epic, dramatic)

I. Introducere

1. Opera autorului (volume, teme, titluri) & opinie critică;


2. Formula estetică (viziunea asupra actului de creaţie);
3. Situarea în contextul epocii (încadrare în directiile literare & prezentarea
curentului literar – apariţie, manifest, reprezentanţi, principii);
4. Definiţia speciei;
5. Tema operei comentate & paralele;
6. Semnificaţia titlului;

II. Cuprins

7. Structura / compoziţia (părţi, planuri) & comentare incipit / final;


8. Rezumatul / povestirea pe momentele subiectului;
9. Caracterizarea personajului principal :
• Locul personajului în operă
• Portret fizic (citate)
• Portret moral (dominanta caracterului & 3-4 trăsături, toate
argumentate cu comentarii, citate, opinii critice)
• Modalităţi de caracterizare :
– directe (de către autor, de către celelalte personaje, autocaracterizare)
- indirecte (prin fapte, gesture, atitudini, nume, limbaj, vestimentaţie,
relaţiile cu celelelate personaje )

10. Elemente se stil / tehnici :

• Perspectiva narativă :
- Obiectivă - narator omniscient – naraţiune la persoana a III-a (“par derriere”,
extradiegetică)
- Subiectivă – narator – personaj – naraţiune la persoana I (“avec”, intradiegetică)
• Tehnici narative : t. observaţiei, t. detaliului semnificativ
• Vocabular : arhaisme…neologisme
• Figuri de stil…
• Structuri sintactice etc.

III. Încheiere

11. Apreciere valorică a operei comentate, a scriitorului & opinie critică.

Notă : Fiecare punct, subpunct - cu alineat.


Niveluri stilistice (în special pentru genul liric)
“Cine comunică se comunică” (Tudor Vianu)
Nivelurile se analizează combinat, în ordinea ideilor poetice din text
1. Nivelul fonetic : se caută:
a. cuvinte care au “simbolism fonetic”(M. Grammont)
- frecvenţa lui “a” sugerează deschiderea
- i intensitatea
- m, n monotonia
- r,l curgerea
b. fig. de stil fonetice (asonanţe, aliteraţii, anafore), fonetisme specifice
2.Nivelul lexical : se caută :
a. selecţia lexicală dintr-o posibilă serie sinonimică (M. Eminescu – codru / pădure, colb
/ praf / pulbere)
b. arhaisme…………….neologisme
3.Nivelul morfologic : se caută :
a. articularea (articolul hotărât individualizează, art. nehotărât sau absenţa lui
generalizează)
b. repartiţia singular / plural (sg. - esenţa, unicul, pl. – multitudine, varietate, vastitatea
peisajului)
c. preferinţa pentru anumite părţi de vorbire (adjectivul – descriere, trăsături; verbul –
dinamism / mişcări sufleteşti, substantivul – densitate noţională)
d. persoana, la verbe şi la pronume (persoana I este marcă a eului liric, persoana a II-a
reprezintă alteritatea - Dumnezeu, iubita, natura- sau adresarea directă sau valoarea
generală, persoana a III-a sugerează efortul de detaşare, neimplicarea)
e. modurile / timpurile verbale :
- prezentul -2 valori : - prezentul etern – repetabilitatea, generalitatea
- prezentul perisabil, actualizează sentimental / imaginea
- imperfectul – timp al evocării, durativ : continuitatea, extinderea în timp
- perfectul simplu : acţiuni petrecute foarte aproape de momentul vorbirii;
- perfectul compus : acţiuni definitiv încheiate;
- m.m.c.p. : acţ. îndepărtate în timp;
- conjunctivul (să) : mod al dorinţei, visul de ……….
- condiţional-optativul (aş) : dorinţă condiţionată
- imperativul : impunere, îndemn;
- gerunziul – continuitate, muzicalitate
f. tipuri de fraze (structuri ample, multe subordonate – complexitate; structuri simple,
propoziţii principale – esenţializarea ideilor)
g. coordonarea / subordonarea (coordonarea pune elementele pe acelaşi plan,
subordonarea privilegiază elemental central)
h. punctuaţia :
- … punctele de suspensie : marchează o întrerupere momentană a vorbirii, motivateă de
prezenţa unor sentimente puternice (de precizat)
- ! marchează intonaţia exclamativă, motivată de sentimente puternice (..)
- ? – marchează intonaţia interogativă, meditaţia poetică / intrebări retorice
- , marchează puctuaţia vocativului, a interjecţiei (adresarea directă), apoziţia (o explicaţie), o
enumeraţie de elem. puse pe acelaşi plan, elipsa
4. Nivelul figurilor : se analizează toate figurile de stil, în ordinea apariţiei lor în text.
Este baza analizei, pe care se grefează celelealte niveluri.
Rolul semnelor de punctuaţie

• punctul – marchează sfârşitul unei comunicări intonate enunţiativ;


• punctele de suspensie – marchează o întrerupere momentană a vorbirii, motivată de
prezenţa unor sentimente puternice (... se prezintă sentimentele din contextul
respectiv);
• punct şi virgulă – marchează o pauză mai mare decât punctul şi mai mică decât
virgula, urmată de o continuare a comunicării (...........se dă ideea din text);
• două puncte – marchează o pauză după care se introduce vorbirea directă (dialogul)
sau o explicaţie, o enumeraţie (...........se dă ideea din text);
• virgula – marchează puctuaţia vocativului, a interjectţiei (adresarea directă), apoziţia
(o explicaţie), o enumeraţie de elemente puse pe acelaşi plan, elipsa; coordonarea prin
juxtapunere a doua parti de propozitie diferite (…….)
• semnul exclamării – marchează intonaţia exclamativă, motivată de sentimente
puternice (..........se dă ideea din text);
• semnul întrebării – marchează intonaţia interogativă, meditaţia poetică / întrebări
retorice (...........se dă ideea din text);
• linia de pauză – marchează o separare de planuri, cu scopul unei explicaţii sau al unei
diferenţieri (...........se dă ideea din text).

REGULILE DESPĂRŢIRII CUVINTELOR ÎN REGULILE DESPĂRŢIRII CUVINTELOR ÎN


SILABE SILABE

1. O CONSOANĂ ÎNTRE DOUĂ VOCALE trece în 1. O CONSOANĂ ÎNTRE DOUĂ VOCALE trece în
silaba următoare; silaba următoare;
ma-să; pă-du-re; u-ti-li-za-re; Această regulă se aplică şi în ma-să; pă-du-re; u-ti-li-za-re; Această regulă se aplică şi în
următoarele situaţii: următoarele situaţii:

a) dacă înaintea consoanei sau după ea se află un diftong sau a) dacă înaintea consoanei sau după ea se află un diftong sau
un triftong, la despărţirea în silabe consoana trece în silaba un triftong, la despărţirea în silabe consoana trece în silaba
următoare: următoare:
pâi-ne; stro-pea-lă; cre-ioa-ne; pâi-ne; stro-pea-lă; cre-ioa-ne;

b) atunci când între cele două vocale se află literele ce, ci, b) atunci când între cele două vocale se află literele ce, ci, ge,
ge, gi, che, chi, ghe, ghi, care redau o singură consoană, gi, che, chi, ghe, ghi, care redau o singură consoană, acestea
acestea trec în silaba următoare: trec în silaba următoare:
ve-che; în-ger; ve-he; un-gher; ve-che; în-ger; ve-he; un-gher;

2. DOUĂ CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE 2. DOUĂ CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE
la despărţirea în silabe se despart şi ele, prima consoană la despărţirea în silabe se despart şi ele, prima consoană trece
trece în silaba dinainte, iar a doua consoană la silaba în silaba dinainte, iar a doua consoană la silaba următoare: ar-
următoare: ar-tă; ac-tiv; tic-sit; mun-te; un-ghi-e; tă; ac-tiv; tic-sit; mun-te; un-ghi-e;

Excepţie: Excepţie:
Dacă în grupul de două consoane, a doua este l sau r, iar Dacă în grupul de două consoane, a doua este l sau r, iar
prima este b,c,d,f,g,h,p,t,v, despărţirea în silabe se face prima este b,c,d,f,g,h,p,t,v, despărţirea în silabe se face
înaintea întregului grup, adică cele două consoane fac parte înaintea întregului grup, adică cele două consoane fac parte
din aceeaşi silabă: din aceeaşi silabă:
o-braz: o-blu: co-dru: a-flu-ent; a-fri-can: o-braz: o-blu: co-dru: a-flu-ent; a-fri-can:
a-gra-fa; pe-hli-van: su-ple-ţe: pa-tru: a-gra-fa; pe-hli-van: su-ple-ţe: pa-tru:
co-vrig: e-vla-vi-e: co-vrig: e-vla-vi-e:

3. TREI SAU MAI MULTE CONSOANE ÎNTRE DOUĂ 3. TREI SAU MAI MULTE CONSOANE ÎNTRE DOUĂ
VOCALE, la despărţirea în silabe prima consoană se duce la VOCALE, la despărţirea în silabe prima consoană se duce la
silaba dinainte, iar celelalte două trec la silaba următoare. silaba dinainte, iar celelalte două trec la silaba următoare.
as-tru; mon-stru; con-struc-tor; as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
Excepţie: Excepţie:
In cazul grupurilor de consoane lpt, mpt, nct, ncţ, ncş, In cazul grupurilor de consoane lpt, mpt, nct, ncţ, ncş, ndv,
ndv, rct, rtf, stm, despărţirea se face după a doua consoană rct, rtf, stm, despărţirea se face după a doua consoană din
din grup: grup:
sculp-tu-ră; somp-tu-os; linc-şii; punc-taj; func-ţi-e; arc- sculp-tu-ră; somp-tu-os; linc-şii; punc-taj; func-ţi-e; arc-
tic; jert-fa; ast-ma-tic; sand-viş; tic; jert-fa; ast-ma-tic; sand-viş;

4. DOUĂ VOCALE ÎN HIAT se despart între ele, făcând 4. DOUĂ VOCALE ÎN HIAT se despart între ele, făcând
parte din silabe diferite: parte din silabe diferite:
a-er; a-le-e; po-e-zi-e; Atenţie! a-er; a-le-e; po-e-zi-e; Atenţie!
■când o vocală este urmată de un diftong sau de un triftong ■când o vocală este urmată de un diftong sau de un triftong
despărţirea se face înaintea diftongului sau a triftongului: despărţirea se face înaintea diftongului sau a triftongului:
plo-uă; le-oai-că; plo-uă; le-oai-că;
dif. trif. dif. trif.
fra-ier; su-iau; du-ios; fra-ier; su-iau; du-ios;
dif. trif. dif. dif. trif. dif.
poa-ie; stea-ua; poa-ie; stea-ua;
dif. dif. dif. dif. dif. dif. dif. dif.
Structura de analiză a operei literare
(gen epic, dramatic)

Introducere

• Opera autorului (perioada, teme, titluri) & opinie critica


• Definiţia speciei;
• Tema operei comentate & paralele;
• Semnificaţia titlului;

Cuprins

• Structura / compoziţia (părţi, planuri)


• Rezumatul / povestirea pe momentele subiectului (expozitiune,
intriga, desfasurarea actiunii, punct culminant, deznodamant);
• Caracterizarea personajului principal :
1. Locul personajului în operă
2. Portret fizic (citate)
3. Portret moral (dominanta caracterului & 3-4 trăsături,
toate argumentate cu comentarii, citate, opinii critice)
4. Modalităţi de caracterizare :
- directe (de către autor, de către celelalte personaje, autocaracterizare)
- indirecte (prin fapte, gesture, atitudini, nume, limbaj, vestimentaţie, relaţiile cu
celelelate personaje )
• Elemente se stil / tehnici :

- Perspectiva narativă :
- Obiectivă - narator omniscient – naraţiune la persoana a III-a
- Subiectivă – narator – personaj – naraţiune la persoana I
- Tehnici narative : t. observaţiei, t. detaliului semnificativ
- Vocabular : arhaisme…neologisme
- Figuri de stil… etc.

Încheiere

• Apreciere valorică a operei comentate, a scriitorului & opinie


critică.

Notă : Fiecare punct, subpunct - cu alineat.