Intaia noapte

In jur de ora 10… ma trezesc, deschid ochii… mda… la fel, iar am avut un vis ce
speram sa fie o realitate. Eram fericit, iubeam… ha-ha…
Colegul, ca de obicei, era plecat. Nu dormise pe acasa. Se pare ca prietena lui
pusese stapanire pe el. Ce mai, suntem barbati, nu putem rezista farmecelor unei femei,
mai ales cand ni se ofera cu atata ardoare… Avea sa fie o zi de sambata ca oricare alta, ca
cele care au fost pana acum, ca cele ce vor fi de acum incolo. Sau poate ca nu era asa,
poate ca ma simteam altfel in ziua aceea. Oricum, cartile le terminasem cu o zi inainte,
chef de invatat n-aveam, nu aveam nici o lume in care sa evadez.
Ma imbrac, fac patul, ma spal, mananc ceva si ma trantesc in pat. Era una din
zilele acelea de iarna, in care nu-ti venea sa iesi din casa. Si eu sunt un amator al
plimbarilor in aer liber, dar nu singur. Natura trebuie contemplata in doi. Ce rost are sa
vezi frumusetea ei, daca nu ai cui sa o arati? Ce rost are sa descoperi ecuatia vietii, daca
esti singur pe lume, ultimul din rasa ta? Prea tarziu… sau poate prea devreme?! Oricum
ma lecuisem si de plimbari de la ultima intalnire. Dupa vreo patru ore de ratacire prin
Brasov, am dus-o acasa. O sun peste cateva zile; era la pat… prinsese o raceala
groaznica. Dupa asta si-a dat seama ca nu sunt genul ei. Asa e… poate ca eram perfect…
mult prea perfect… si nimeni nu cauta perfectiunea pe la 20 de ani. Dar, oare, mai cauta
cineva perfectiunea?
La asta ma gandeam, tolanit in pat, acompaniat de niste ritmuri nebune, venite de
pe un post de radio. Si cum perspective prea fericite nu aveam, m-am decis sa-mi iau
locul in lumea virtuala.
-- O sa ma duc la net, mi-am zis. O sa incerc acolo sa scap de monotonia asta. O
uraaaasc!
Si am plecat. Pe la 11 eram acolo. Net-ul… aproape gol. Intru pe mirc cu nick-ul
meu, CURTEZANU, care, de altfel, ma caracteriza intr-o oarecare masura… si asteptam
sa fiu contactat. Nu ma bagam eu in seama. Era o regula de-a mea. Stiam ca vor intra pe
mine doar tipele care stiau ce vor si de la care puteam spera o discutie cat de cat
interesanta. Astept vreun sfert de ora, timp in care imi pierd vremea cu pustoaice ce se
dadeau interesante. Apoi apare EA… avea sa-mi schimbe cursul vietii.
<EA>: Buna! Ma curtezi si pe mine?
<CURTEZANU>: Hmmm… sa ma gandesc… oare meriti?!
<EA>: de ce sa te gandesti? Doar esti un curtezan. Nu asta este menirea ta? Sa incerci sa
intri in patul femeilor?
<CURTEZANU>: :))) interesant…, dar nu este de ajuns. Un curtezan nu e acela care
curteaza femeile, ci acela care este curtat de cele mai multe femei
<EA>: :))))) m-ai dat gata! Deci asa sta treaba?! Este o idee interesanta…
<CURTEZANU>: sa speram… deci, ce ai de gand?
<EA>: deci, eu acu ar trebui sa incerc sa intru in patul tau, nu?
<CURTEZANU>: se poate… cu toate ca sunt barbat, sa stii ca foarte greu se intra in
patul meu. Nici macar eu nu am acces asa usor. E o coada imensa in spatele lui si-mi ia
ceva timp sa ajung la el… :)))))))))
<EA>: esti glumet, imi place :))… imi plac tipii cu simtul umorului…
<CURTEZANU>: asta a fost un compliment? Nu-mi plac complimentele…
<EA>: nu, era o constatare… o sa-ti dai seama cand o sa fac un compliment :P

1
<CURTEZANU>: :P k
<EA>: deci chiar asa selectiv esti?
<CURTEZANU>: da, pentru ca am standarde foarte ridicate… nu sunt gigolo… rar imi
place cate o tipa, si de obicei cele care imi plac sunt ocupate…
<EA>: hmmm… interesant… nu am mai intalnit asa ceva pana acum… stii, Robbie
Williams, spunea ca toate femeile bune sunt maritate, iar toti baietii faini sunt
homosexuali… sigur nu esti pe invers?
<CURTEZANU>: loloy… asta era un compliment mascat? Inca ma mai gandesc la ce
preferinte am… din moment ce rar imi place cate o tipa, ma gandeam ca imi plac barbatii,
dar nu-mi place pe la spate, este animalic
<EA>: :)))))) deci nu esti pe invers?
<CURTEZANU>: nu… sau, nu inca…:)))
<EA>: uff, pana acum este bine… si da, era un compliment ascuns… ma bucur ca ai
putut sa-l observi
<CURTEZANU>: mda…sunt la Litere, an 2 si sunt invatat sa vad dincolo de material, de
sportul lingvistic
<EA>: asta este bine… ma bucur… si eu sunt la Baritru, tot an 2, am 22 de ani…
<CURTEZANU>: eu am 20… :(((((((… sper sa nu fie un impediment!
<EA>: hmmm… ma mai gandesc… si impediment pentru ce? Pe mirc orice este posibil
si nevinovat
<CURTEZANU>: joci tare… imi place
<EA>: cateodata fac si exceptii pentru tipi mai mici ca mine…
<CURTEZANU>: sa fiu eu una dintre exceptii?
<EA>: nush, vom mai vedea… trebe sa meriti daca vrei sa iesi cu mine
<CURTEZANU>: si ce trebe sa fac?
<EA>: he, he… asta trebe sa afli singur…
<CURTEZANU>: este o provocare, imi place… accept provocarea…
<EA>: ar fi pacat sa nu o accepti…
…
Si am continuat asa cam 2 ore… Si am decis sa ne intalnim. Nici unul din noi nu
voia sa scape o ocazie ca asta. Voiam sa vedem fiecare ce chip se ascundea in spatele
vorbelor. Era formidabila. De mult nu mai auzisem o discutie asa de interesanta. Dar
toate s-au oprit aici. Caci atunci cand ne intalneam, nu era asa cum ma asteptam, nu era
EA… si acum mi-era la fel de frica, dar destinul avea sa fie de partea mea. A sosit ora
intalnirii… trebuia sa plec. Am ajuns pe acasa, am intrat in sifonier si am iesit de acolo cu
o pereche de pantaloni negri, o bluza neagra, pe gat si cu geaca de piele. Mi-am luat
pantofii si am plecat. Voiam sa fac impresie si am reusit… doar eram un curtezan, nu?
Ora 14:00… livada… a fost punctuala… era chiar EA, zana la care visam de cand
incepusera sa apara primele semne ale pubertatii… un par negru ce cadea in valuri pe
paltonul de aceeasi culoare. Niste ochi la fel de negri, doar cu urme de machiaj, ce te
hipnotizau dintr-o singura privire. Trebuia doar sa te priveasca putin si erai topit. Nu mai
puteai vorbi, nu te mai puteai misca. Un nas minuscul ce incerca sa apere doua buze, ce la
fiecare deschidere sopteau “saruta-ma!”. Era chiar EA, zana mea, femeia perfecta, aceea
pentru care credeam ca merita sa astept, sa sper…, sa cred…, sa visez…

2
 -- Buna, curtezane, mi-a soptit o voce ce credeam ca vine tocmai din si
atinge suav corzile vocale si-si face iesire printre dintii marmoreici, gata sa
prinda intre mrejele lui toata fiinta celui caruia i se adreseaza.
-- “Buna”, am barguit eu. Nu o cunosteam. Ea, da… i-am aratat poza in
timpul discutiei de pe mirc si i-am cerut sa vina ea sa ma abordeze la
intalnire. Nu credeam ca ai sa vii, am continuat eu. Dupa tepele ce le-am luat
in inceputurile mele de “mircoman”, rar imi dau intalnire din prima zi de
discutie cu o fata… si asta in cazuri speciale… si asta, te asigur, e un caz
special.
-- Parca spuneai ca nu faci complimente, spuse ea razand suav.
-- Nu fac, am spus eu, era o constatare.
Ea rade iar, iar buzele ei incercau sa lase vederii o dantura perfecta, ca si cum o
draperie s-ar trage si ar lasa sa se vada coloanele de fildes ale unui templu stavechi.
-- Ma bucur, continua ea. Ma bucur ca ai venit si ca avem ocazia sa ne intalnim.
Simteam nevoia sa vb cu cineva si cum mi-era greu sa ma descarc cuiva face2face, am
apelat la mirc, sperand sa dau peste cineva care sa ma asculte si ma bucur ca am facut-o.
Am dat peste tine.
-- Dar tu nu stii ca nu trebe sa faci complimente unui baiat? Ca si-o ia in cap…
-- Dar si baietii merita uneori complimente. Si trebe sa le spui asta, sa fie
constienti de lucrul asta, afirma ea impunator si decisiv.
-- Bine, fie… eu vroiam doar sa-mi elimin roseata din obraji. Nu sunt obisnuit cu
complimentele.
-- Ar fi trebuit sa fii. Un baiat ca tine…
-- Nu vrei sa termini? Vrei sa ma pui la colt asa usor? Am intrerupt-o eu.
-- Bine, spuse ea, schitand un zambet machiavelic. Apropos, am vazut roseata din
obrajii tai si cred ca sunt un pic cam sadica. Imi plac barbatii care se simt atinsi, barbatii
sensibili, care stiu sa aprecieze un gest, o afirmatie.
-- A, da! Raspunsei eu… am uitat ca esti femeie. Putini barbati reusesc sa se
ascunda in fata unei femei.
Si am inceput sa ne plimbam. Nu ne interesa unde mergem, atat timp cat eram
impreuna si incercam sa ne cunoastem mai bine.
-- Stii? Am spus eu la un moment dat. Te-ai gandit vreodata cum poate un film
vazut sau o carte citita iti poate schimba radical modul tau de gandire?
-- Te ascult, imi spuse ea cu o privire intrebatoare.
-- Am citit de curand “Rusoaica”, de Gib Mihaescu. Era acolo o chestie faina cu
un tip, care de fiecare data cand intalnea o femeie, care se apropia cat de cat de ideal, o
refuza… isi perfectiona de fiecare data idealul. Voia mai mult si mai mult. Se auto
condamna la singuratate. Asa eram si eu. De fiecare data, la fiecare fata, eu trebuia sa
gasesc cate un defect ca sa o inlatur.
Si m-am oprit, incercand sa gasesc in ochii ei un efect al vorbelor mele. Dar ei
ramaneau ganditori.
-- Continua mi-a zis ea, luandu-mi mana in mainile ei. Acea atingere suava,
primordiala, acel sentiment care-ti spune ca insusi un inger te-a atins. Asa de intens a
fost. O atingere, care mi-a insuflat curaj sa continui. Dar si-a retras repede mana , parca
urmarita de o teama inconstienta.

3
 -- Si am vazut si “Pact cu diavolita”, am continuat eu. Era si acolo o idee, care,
cumulata cu cea anterioara, mi-a dat de gandit. Ideea era ca femeia nu doreste langa ea un
sentimental pur, ci o combinatie intre virilitate si romantism. Iar cand are de ales, alege
virilitatea. Pana acum eram un sentimental, un visator, voiam sa fac totul ca la carte, dar
nu-mi iesea nik bun, dar nu stiam unde greseam. Tocmai aici era greseala: cazusem in
extremism. Si m-am gandit sa ma schimb. Mi-a spus cineva odata un aforism de-al lui
Cioran: “iubirea e o combinatie intre brutalitatea unui vampir si sensibilitatea unei
anemone”. Si de-abia acum inteleg. De aceea marii poeti, marii ganditori, marii vizionari
ramaneau singuri. Nu erau doriti, erau previzibili. Si nu vreau sa fiu si eu asa. Nu mai
vreau sa fiu asa.
Ma priveste cu o sfidire ciudata in ochi si-mi spune:
-- Imi place cum gandesti. Chiar imi place. Erai un curtezan si nu stiai ce vor
femeile, de fapt. Acum esti cu adevarat unul. E asa cum spui tu. Femeile nu vor tipi, care
la fiecare rasarit sau apus de soare sta si plange. Devine o obisnuinta. Asta nu e
romantism, e doar monotonie. O combinatie intre virilitate si romantism e cheia inimii
unei femei. O poezie spusa cand trebe, un buchet de flori ocazional, o declaratie o face sa
se simta iubita. O mangaiere fugara, un sarut patimas, o atingere erotica, chiar brutala as
putea spune, o face sa se simta dorita. Asta vrea o femeie. Ea vrea de fapt 2 barbati: un
Don Juan si un animal neimblanzit si cum 2 nu poate avea, cauta intr-unul trasaturi de la
amandoi. Ai dedus bine. Pe mine cu greu ma poate face un barbat sa ma culc cu el. Daca
stie sa astepte, daca stie sa ma faca sa-l doresc, asteptandu-ma, il doresc eu pe el, si nu
mai e nevoie sa-mi propuna el acest lucru. Il rasplatesc cum se cuvine. Cu conditia sa
merite acest lucru.
-- Da, interesant punct de vedere, afirm eu. De fapt era logic. Barbatii sunt morti
dupa sex, femeile dupa dragoste si diferenta nu e mare. Sexul e vulgar, dragostea e
erotism. Diferenta e modul in care il faci. Trebe sa stii sa mangai o femeie, sa o saruti, sa
o cauti, ca ea sa-si dea seama ca nu vrei doar carnea ei, placerea ce ti-o poate oferi, ci o
vrei pe ea, toata, toata fiinta ei. Aici e secretul. Preludiul face dintr-o partida vulgara de
sex o partida de dragoste. Astfel femeia nu se mai simte folosita. Stie catucauti si
placerea ei, nu numai satisfacerea poftei tale carnale.
-- Ma bucur ca ti-ai dat seama, imi spune ea surazand. E chiar bine. Imi place
chiar foarte mult cum gandesti, esti special.
-- Nu sunt deloc special. Sunt doar un tip care si-a dat seama de ceea ce se petrece
in jurul lui. Un tip care a stat prea mult in umbra pentru a nu sti cam cum merg treburile.
Si de pe tusa inveti mai repede regulile jocului, iar daca ma mai lauzi mult, n-o sa mai
incap pe strada asta. Nu vreau simple vorbe, vreau fapte.
-- Daca meriti indeajuns de mult, o sa-ti demonstrez si prin fapte, spune ea cu
subinteles.
-- Si la ce fapte te-ai gandit? Intreb eu cu o sticlire in ochi.
-- Deocamdata nu ma gandesc la nik, afirma ea rece, lasand sa i se vada un
zambet suav si fugar.
-- Iar joci tare… e bine… iar ea zambeste, aratand o dantura perfecta, incadrata de
doua buze rosii, de parca toata caldura fiintei sale s-a strans pe aceste ferestre ale inimii
ei.
-- Am impresia ca s-au inversat rolurile, continuai eu, la inceput, eu eram cel ce
trebuia sedus. Acum trebe ca eu sa te seduc. De fapt voiam sa vad ce-ti poate capsorul.

4
 -- Esti fenomenala! Izbucnesc eu… esti chiar fenomenala!!!
-- Stiu, afirma ea seducator. Si pentru ca ti-ai dat seama, primesti un pupic pe
obraz.
Eram in al 9-lea cer. Era primul contact intre buzele ei si pielea mea… simteam ca
plutesc. Era ca si cum timpul a stat pe loc, spatiul s-a dilatat, iar noi am ramas singuri in
universul nostru.
-- Doar atat? Am reusit eu sa spun intr-un tarziu…
-- Mai mult trebe sa cuceresti. Centimetru cu centimetru. Pana aici! Si zicand asta
isi duce degetul pana in dreptul buzelor mele, ce frematau la atingerea ei.
Si am tinut-o asa ore in sir. Ne-am plimbat ca nebunii… se facuse seara si am
luat-o incetisor spre casa ei. Fiind un gentilman trebuia sa o fac si pe asta, cu toate ca
eram rupt de oboseala. Ma dureau toti muschii. Intr-un tarziu am ajuns la ea acasa. La
scara blocului m-am oprit. Parea nehotarata. Am pupat-o de “noapte buna”.
-- Sa ma visezi frumos, i-am spus eu dulce.
-- O sa te visez asa cum esti, mi-a raspuns la fel de seducator.
Eram terminat, sangele fierbea in mine.
-- Nu crezi ca merit si eu o cafea? I-am spus eu. Sper ca ai ajuns sa ma cunosti
destul de bine ca sa vezi daca merit sa bem o cafea impreuna.
-- Sa ma gandesc… oare meriti sa bei o cafea facuta de mine?!
Eu am incercat o privire de catelus alungat pe strada si batut de vant. Se pare ca a
avut efect. Mi-a zis provocator:
-- Bine, bare-mi atat sa meriti si u, avand in vedere faptul ca m-ai suportat toata
ziua.
-- A fost o placere, afirm eu, stiind ca seara nu avea sa se termine aici.
Imi zambeste usor si ma invita sus. Un apartament mare, o perfecta ordine, un
miros de curat si de feminin. Iti starnea chiar si cele mai refulate dorinte. Ma invita sa
stau jos pana face ea cafeaua si se schimba in ceva mai comod. Aveam ocazia sa o cunosc
mai bine prin intermediul dormitorului ei. Niste carti pe masa, romane, filosofie, un
calculator si o multime de ursuleti, iepurasi, mutulache. Ceea ce m-a marcat: nici un
poster. Nici un artist la care sa viseze. Era ciudat, era PERFECT…, era EA. Am stat asa
cam 10 min, incercand sa-mi inchipui ceea ce se va intampla mai departe, dar eu nici nu
speram sa se intample chiar asa…
A intrat in camera imbracata intr-o fusta pana la genunchi si un maieut ce-i
puneau in evidenta formele perfecte, aproape venusiene. S-a asezat langa mine pe pat si
mi-a servit cafeaua. Eram corp langa corp si ii simteam parfumul, parfumul ei de
femeie… amandoi eram muti. Sa fi fost din aceeasi cauza? Linistea dinaintea furtunii?
-- Stii ca esti primul baiat pe care l-am adus in casa mea, mai ales in camera mea,
de la prima intalnire?
Nu am raspuns nik. Nu aveam ce-i raspunde. Doar m-am uitat la ea cu o privire
languroasa. Ea continua:
-- Ti-am spus asta pentru ca vreau sa te simti special… pentru ca esti special. Nu
multi sunt asa. Si ma bucur ca am dat peste unul ca tine. Ma bucur ca am dat peste
TINE…
Eram mut. Nu stiam ce sa zic. Intr-un tarziu am zis si eu:
-- Si tu esti speciala, te asteptam de mult. Te-am vazut chiar dinainte de a ne
cunoaste. Te-am vazut in visele mele… la fel… aceeasi ochi, aceleasi buze… si zicand

5
asta i-am atins pe rand ochii si buzele. A frematat putin si s-a retras o clipa inapoi. Eu
continui… voiam sa elimin tensiunea… sau sa o sporesc. Mai ales ca ai suportat sa te
plimbi toata ziua prin oras. Presupun ca esti foarte obosita.
-- Da, mi-a raspuns ea. Ma dor toate oasele.
-- Lasa-ma sa incerc ceva. poate reusesc eu sa te dezmortesc putin
Nu am mai asteptat acordul ei. Am trecut in spatele ei pe pat, i-am cuprins umerii
si am inceput sa-i masez usor. Gemea usor la fiecare contractie a mea.
-- Ah, imi spune ea… ma simt asa de bine. Esti perfect. Nu-ti pot gasi nici o fisura
ca sa am motiv sa te trimit acasa.
-- Vrei sa ma trimiti acasa? Intreb eu, in timp ce ea gemea usor sub mainile mele
ce-i masau cand brutal, cand suav umerii si gatul.
-- Nu stiu, gemu ea… ratiunea imi spune ca nu e bine…, dar toate celelalte
simturi ma obliga sa te tin langa mine…
-- Atunci ar trebui sa le dai ascultare… nu vrei sa te pui rau cu ele…
Corpul ei mirosea asa de frumos, parul ei emana o mireasma imbatatoare. Am
inceput sa o sarut pe umeri, pe gat, iar mainile mele ii cautau sanii. Intr-un tarziu i-a gasit.
Si au inceput sa-i mangaie suav, in timp ce eu continuam sa-i acopar gatul cu buzele
mele. Mainile au inceput sa coboare tot mai jos. La un moment dat mi-a oprit mainile si
s-a ridicat in picioare… si mi-a soptit in treacat:
-- Nu!…
Un “nu” spus parca dupa secole intregi de lupta launtrica. M-am ridicat si m-am
dus langa ea. M-am ridicat si m-am dus langa ea, si am privit-o in ochi, intrebator:
Nu merit mai mult? Ce trebe sa fac sa merit mai mult?
s-a uitat la mine cu niste ochi ce parca spuneau: “tu trebe sa stii; eu ti-am spus”.
I-am soptit suav si rezemat:
-- Sa astept… da…
Dar impulsiv am inceput tragic:
-- Dar am asteptat o viata nu mai pot astepta, nu mai pot.
Si am cuprins-o in brate, i-am strans mijlocul suav in brate si am inceput sa o
sarut pe buze. Atat a mai apucat sa mai spuna:
-- Nici eu… nici eu nu mai pot astepta… te vreau acum… aici… mereu… in
totalitate.
[…]
A fost intaia mea noapte, intaia mea noapte cu adevarat speciala. Nici nu stiu cum
am ajuns acasa. Stiu doar ca m-am trezit fericit intr-o dupa-amiaza…
-- Nu se poate! Doar n-a fost iar un vis… sper sa nu fi visat iar. Nuuu…!
Resemnat, ma duc in baie sa fac un dus. Nu stiu de ce, eram epuizat. Ma dezbrac
si atunci vad in oglinda semnul ce-l asteptam sa apara, sa-mi confirme ca nu era un vis,
ca era un vis, ca era un vis devenit realitate… era scris cu markerul pe pectoralii mei un
nr de mobil si mesajul: “te vreau acum… aici… mereu… in totalitate”. Eram in extaz,
erau ultimele ei cuvinte. Ca o confirmare. Atat am mai apucat sa spun:

-- Vin, iubirea mea… acolo… acum… mereu… in totalitate…

- Sfarsit –