Sunteți pe pagina 1din 21

1.

Medicina in timpul lui Hipocrate


- inregistra unele schimbari,cum ar fi atitudinea grecilor fata de cauza bolii.
- invatatii si cei care practicau medicina nu mai considera boala ca fiind o pedeapsa data de zei. Daca un
pacient putea fi vindecat se foloseau toate mijloacele posibile. Daca afectiunea nu putea fi vindecata sau
macar ameliorata,el era abandonat,atat de medici cat si de vecinii sai.Boala continua sa fie un blestem al
oamenilor daca nu al zeilor.
In timpul lui Hipocrate,grecii inventasera un sistem ipotetic care explica mecanismul bolii prin existenta
a patru umori ale organismului.
Aparitia acestui sistem a fost influentata de:
existenta a patru elemente de baza:apa,aerul,focul si pamantulului
conceptia potrivit careia fortele contrare trebuiesc mentinute in echilibru la nivelul cosmosului si
microcosmosului uman,concomitent cu punerea accentului pe cifra 4
influenta asupra corpului a celor 4 anotimpuri
secretiile vizibile ale organismului:sangele,flegma,bila galbena si bila neagra
Existau trei stadii ale bolii:
- o modificare a proportiilor dintre umori cauzata de factori interni sau externi
- raspunsul organismului la aceasta modificare prin febra saufierbere
- criza rezultanta cand boala se termina prin eliminarea umorii in excess sau prin moarte
In secolul al V-lea i.H,indelungata dezvoltare a medicinei grecesti a fost incununata cu aparitia lui
Hippocrate.Din acest moment si pana in zilele noastre medicina a continuat sa fie sub influenta invataturilor
sale.
Scrierile lui Hippocrate, reunite sub titlul Corpus Hippocraticum, contin aproape sigur si lucrari ale
altor autori din Cos,Cnidos,Sicilia si din alte regiuni.
Detaliile anatomice sunt putine si nu sunt prezentate sistematizat.Cele patru umori,corespunzatoare
celor patru elemente constituie baza fiziologica care permite functionarea organismului.Armonia este
necesara pentru mentinerea sanatatii.
Cauza bolilor este fie imediata datorita unor dificultati de cauza interna,fie mai departata,sub influenta
unor factori externi,cum sunt clima,igiena, individuala, dieta, activitatea si mediul inconjurator.In lucrarea
Despre aer,apa si locuri Hippocrate se refera la influenta mediului asupra starii de sanatate.El este
considerat parintele biometeorologiei-stiinta care se ocupa cu studiul interrelatiilor dintre organismul uman
si factorii meteorologici. Hippocrate este foarte preocupat de stabilirea prognosticului unei boli.
Juramantul este cel mai cunoscut document care se asociaza cu numele lui
Hippocrate.El este utilizat de cateva secole de absolventii invatamantului medical in intregime sau cu
modificari. Acest faimos testament contine atat obligatii cat si interdictii.El incepe cu un angajament fata de
zei,profesori si viitorii studenti. Interdictiile se refera la vatamarea pacientului,medicamente mortale, avort,
chirurgie, intretinerea de relatii sexuale cu pacientii sau servitorii acestora,precum si la pastrarea secretului
professional.Indatoririle cer medicului sa actioneze cu onestitate si credinta.
Principiile metodei hippocratice pot fi rezumate in felul urmator:
Observa totul-o atentie deosebita se acorda istorcului bolii
Studiaza mai degraba pacientul decat boala-important este cum reactioneaza bolnavul fata de boala sa,nu
doar tipul de boala de care sufera acesta.
Evalueaza sincer
Ajuta natura
Daca metoda hippocratica este folosita astazi,medicul poate sa observe bolnavul in mod obiectiv,evitand
atitudinile rigide si ferindu-se sa adopte orice doctrina.Mai mult chiar,in present incepem sa folosim din nou
doctrina lui Hippocrate,analizand bolnavul in intregime si tinand cont de mediul in care traieste.

2.Galenus si medicina galenica(circa 129-200)


a fost probabil cel mai influent scriitor de subiecte medicale din toate timpurile. Pentru aproape 1500 de
ani,prin activitatea sa,el a reprezentat o autoritate incontestabila in domeniul medicinei in numeroase tari.Cu
o usoara inclinatie spre polemica,dar totusi cu vederi largi,Galen a fost un observator atent,un dogmatic
autoritar si un ganditor original.
1

In calatoriile sale,Galen a avut posibilitatea sa observe numeroase boli,tratamente si sa cunoasca o serie


de curente medicale.La Alexandria el a venit in contact cu medicii sositi sa studieze din intreg Imperiul
Roman si a avut totodata ocazia sa participe la ingrijirea pacientilor.
Cand s-a intors la Pergamon,peste cativa ani,Galen dobandise o oarecare reputatie datorita catorva
lucrari de anatomie si fiziologie si perspicacitatii sale clinice.Datorita faimei si pozitiei sale sociale,el a fost
numit medicul gladiatorilor. Necesitatea mentinerii luptatorilor in forma l-a facut sa inteleaga importanta
masurilor igienice si a celor preventive.Traumatismele suferite de acestia l-au determinat sa studieze
anatomia si in special cea legata de oase,muschi si articulatii.
Galen a scris in limba greaca-limba sa natala si in acelasi timp limba stiintifica-numeroase lucrari de
anatomie,fiziologie,farmacologie,patologie,terapie,igiena,dietetica, si filosofie.El a ridiculizat intotdeauna opiniile si metodele care ii erau contrare,
indiferent daca erau contemporane sau mai vechi.
O a doua trasatura caracteristica a sa a fost folosirea teoriei umorale mostenita din trecut.In functie de
ponderea celor patru umori,el a clasificat personalitatea in patru tipuri:flegmatic,sanguine,coleric si
melancholic.
O alta caracteristica a activitatii lui Galen a fost accentual pus pe detaliile anatomice.El a aratat ca
venele sunt conectate cu inima,in timp ce nervii isi au originea in sistemul nervos central.A descris anatomia
maduvei spinarii,ureterelor,
oaselor si muschilor.Fiindca disectiile umane care au fost utilizate in Alexandria nu mai erau premise,Galen
a fost nevoit sa studieze anatomia facand disectii pe animale sau facand observatii in cazul unor
traumatisme. Din aceasta cauza Galen a facut multe greseli,in special in ce priveste organelle interne.Cu
toate greselile si conceptiile eronate,este surprinzatoare abundenta detaliilor precise din scrierile sale.Timp
de secole savantii vor accepta descrierile sale fara a incerca sa le verifice.
In calitate de clinician,el era probabil inegalabil.Spre deosebire de Hippocrate care descria si rezultate
positive si rezultate negative,Galen vorbea aproape in exclusivitate despre succese,adesea insotite de
satisfactii personale.
O parte insemnata a tratamentelor sale se bazeaza pe principiul lui Hippocrate de a ajuta refacerea
naturala prin metode blande ca de exemplu dieta,odihna si exercitii fizice.Prevenirea bolilor prin masuri de
igiena juca de asemenea un rol important.
O trasatura caracteristica a lui Galen este folosirea pe scara larga a medicamentelor.El aduna plantele
medicale si isi pregatea singur retetele,neavand incredere in altii.Numeroasele ingrediente pe care le folosea
la un singur preparat i-au facut pe unii sa le numeasca preparate galenice.
O alta combinatie farmaceutica extraordinara realizata de Galen a fost teriaca.
Acest preparat antic contine o multime de ingrediente a fost folosit la inceput ca antidot pentru muscaturile
de sarpe si pentru combaterea otravirilor si chiar a epidemiilor.
Tragedia lui Galen a constat in faptul ca avea nevoie de un successor si nu a
existat nimeni care sa-i ia locul. Nimeni nu a reusit sa-l egaleze sau sa intre in competitie cu el pana in
secolul al XVII-lea,cand Vesalius,un anatomist din perioada Renasterii,avea sa-I clatine autoritatea.

3. Medicina medievala in lumea crestina


Urmasii lui Iisus Hristos din Nazareth erau convinsi de iminenta intoarcerii sale, de ziua judecatii de
apoi si de sfarsitul situatiei prezente, ceea ce a dus la inexistenta unor preocupari fata de suferintele fizice ale
lumii terestre, care reprezinta temelia oricarui sistem de sanatate.
In gandirea iudaica, boala a fost mult timp privita ca o pedeapsa a pacatelor sau ca o dezaprobare
divina, Biserica neincercand sa descurajeze aceasta credinta populara; mai mult, institutia punea accent pe
reconstituirea misiunii de vindecare a lui Hristos. Au aparut astfel, numeroase instituii pt. ingrijirea celor
bolnavi: ptochia-pt.cei saraci, xenodochia-pt.straini etc. Bazele primului spital au fost puse de catre Elena,
mama imparatului C-tin, in jurul anului 330, pt.ca, mai tarziu, numeroase spitale crestine, ce copiau modelul
celor militare existente in Imp.Roman, sa apara, precum cel de la Roma, infiintat inainte de 394 de catre
Fabiola, o doamna bogata, reprezentand primul spital crestin din Europa. Cele trei secole care au urmat
recunoasterii Bisericii crestine de catre imparatul C-tin au dus la declansarea unei lupte intense impotriva
2

dezv. ortodoxiei, aparand diferente in ceea ce priveste practica medicala intre cele 2 biserici. Astfel, pt
castigarea rapida de noi credinciosi, icoanele au devenit instrumente ale vindecarii. Separarile ireversibile au
devenit tot mai frecvente insa, una dintre ele jucand un rol important in ist. medicinei: dupa inlaturarea din
functie a patriarhului C-tinopolului, Nestorius, considerat ca a negat natura divina a lui Hristos, acesta a
infiintat o scoala medicala la Edessa, iar, ulterior, o alta la Gundishapur, cu o evolutie infloritoare. Mai
tarziu, apare o noua asociere-cea dintre ordinele calugaresti si spitalele de caritate crestina care au permis
manastirilor sa si asume organizarea ingrijirilor medicale in Apus pt mai bine de 500ani.
Evul mediu timpuriu: Un rol important in aceasta perioada lau avut diversele popoare, precum cele
germanice, de exemplu, care au acordat o atentie deosebita medicilor si sanatatii publice, in sec.5-7.
Popoarele celtice, situate la nord si la vest de franci, erau sub conducerea druizilor, care aveau atat functii
clericale, cat si curative, pe cand insulele britanice au constituit o exceptie de la reintoarcea la medicina
populara, evidenta si in spatiul rusesc, de altfel. Odata cu destramarea stabilitatii din nordul Italiei, datorata
conflictului dintre goti si lombarzi, respectiv localnici, medicii si pacientii au avut de suferit, fiind nevoiti sa
se protejeze singuri, pt ca, in final, medicii laici sa inceteze a exista. In statutul ordinului creat de
Sf.Benedict era prevazuta ingrijirea bolnavilor numai prin rugaciune si interventie divina, astfel incat studiul
medicinei a fost interzis. In aceasta perioada, dominata de Biserica, calitatea actului medical lasa mult de
dorit, manastirile avand diviziuni speciale pt.medici; munca acestora, insa, rezumanduse la tehnici
nestiintifice. Totodata, au aparut si mediatori ai miracolelor facute de Dumnezeu, anumite personalitati
religioase precum gemenii Cosma si Damian, doi medici din sec.3, care au savarsit numeroase vindecari
miraculoase, dintre care unele si postume sau precum Sf.Pantaleon din Nicomedia. Un medic calificat, de
asta data, a fost Alexandru din Tralles care a facut numeroase observatii importante:a stabilit originea
epilepsiei la niv. creierului, a atras atentia asupra folosirii abuzive a opiului samd, utlizand, totodata, si
procedee magice de vindecare, precum cel pt.tratamentul febrei intermitente.Infiintarea universitatilor:
Bazele adevaratei educatii medicale s au pus abia in noile universitati create, prima dintre ele fiind cea din
sudul Italiei, de la Salerno, infiintata de 4 maestri:grecul Pontus, romanul Salernus, evreul Helinus si arabul
Adela, ce permitea si accesul femeilor la pregatirea medicala(ex: Trotula-autoare a unui tratat de obstetrica).
Una dintre personalitatile ce au jucat un rol important in scoala medicala de la Salerno a fost Constantinus
Africanul, iar cea mai cunoscuta lucrare a acestei scoli a fost un poem in lb.latina-Regimul salernitan de
sanatate(Floarea medicinei), elaborata in a2a jumatate a sec.18; sunt intalnite, de asemenea, si scrierile cu
caracter deontologic-Despre vizita medicului la bolnavide Archimatteus. In aceeasi perioada, Roger
al2lea, primul rege al Siciliei, a introdus examenul de licenta(sustinut dupa 3 ani de logica, 5 de medicina si
chirurgie+ un stagiu de un an sub conducerea unui medic cu experienta) pt.practicarea medicinei. In afara de
scoala medicala de la Salerno, tot mai multe univ.au luat nastere:cea din Paris, univ. din Anglia, Germania
s.a. in care era atribuit un statut superior practicii medicale fata de chirurgie (care a cunoscut insa
reprezentanti de seama-Salicet, Guy de Chauliac s.a.), iar teologia si filozofia crestina erau supreme
stiintelor naturale. Treptat, a inceput sa se acorde o atentie din ce in ce mai mare anatomiei, sec.19
reprezentand debutul disectiilor pe cadavre, sub indrumarea celui mai bun specialist- Mondino de Luzzi de
la Univ.din Bologna, care a redactat si un tratat in 1316-Anatomia.
Perioada evului mediu mijlociu: Europa a iesit din perioada intunecata a Evului Mediu timpuriu in
jurul anului1000, viitorul aratandu se, in acel moment, luminos. La sfarsitul sec.13, Sf. Thomas Aquinas,
bazandu se pe teologie, a redactat o noua doctrina- Thomism sau Scholasticism, care acorda suprematie
supranaturalului fata de natural, dar in adevaratul sens lumea naturala si supranaturala erau separate, daca nu
independente. Cu toate ca a inceput sa se dezvolte comertul, societatea europeana a ramas izolata si rurala,
astfel incat medicii cu pregatire universitara erau accesibili numai celor cu un statut social ridicat, marea
masa a oamenilor continuand sa apeleze la vindecatorii populari si la barbierii-chirurgi, iar nasterile erau
supravegheate de moase. In sec.12-13, controlul spitalelor si al infirmeriilor a fost transferat municipalitatii
(au aparut marile spitale europene: Hotel-Dieu la Paris, Santo Spirito la Roma etc.), iar, in timp ce consiliile
bisericesti interziceau practica medicinei de catre ordinele monastice, acestea nu incetau sa apara- Ordinul
Cavalerilor Teutoni, Ordinul lui Lazarus(ingrijirea leprosilor). Cruciadele din aceasta perioada au avut un
efect pozitiv-patrunderea unor preparate medicale in Europa, dar si un impact negativ enorm-maladiile
precum lepra, ciuma,mai apoi sudor anglicus etc,ceea ce a condus la o adevarata explozie a cultelor
dedicate sfintilor care puteau vindeca boala. In timpul sec.13, populatia generala avea un acces restrans la
ingrijirile medicale, Parisul, de exemplu, dispunand de doar o jumatate de duzina de medici pt.serviciile
publice. Regimul alimentar era considerat foarte important in tratamentul bolilor(supe, lapte, oua), in timp
3

ce medincamentele erau folosite pe scara larga(teriaca). Misticismul a devenit f.raspandit in perioada Evului
Mediu mijlociu, considerandu se ca exista o legatura intre posedarea de catre duhurile rele si o anumita
afectiune, des utilizate fiind si amuletele( pt.alungarea duhurilor rele). Chirurgia era,in general, limitata la
tratarea plagilor, fracturilor, amputatiilor etc., vechea traditie araba privind utilizarea cauterului persistand.
Spre sfarsitul perioadei medievale, chirurgii au inceput sa fie organizati in 2 grupuri:cei care au beneficiat de
o pregatire superioara si cei care se identificau cu barbierii (cei ce realizau sangerarile), in Franta diferenta
fiind chiar legiferata.

4. Med.medievala in lumea islamica


In timpul primelor 5sec. ale erei Crestine, invaziile barbare, dezastrele, epidemiile, precum si
atitudinea antielenistica a Bisericii Crestine au dus la pierderea a numeroase scrieri grecesti si romane. In
sec.7, noua religie islamica a contribuit la pastrarea invataturilor clasice care mai existau, iar apoi le-a trimis
inapoi lumii europene. Arabii au raspandit o cultura medicala laica, au acordat studiilor medicale un loc
important in cadrul civilizatiei lor, numerosi istorici considerand insa ca aceasta contributie s a rezumat doar
la compilatie si pastrare, uitand de marii ganditori islamici.
In anul 489,au avut loc primele contacte cu cultura greaca, fiind infiintat, de catre nestorieni, spitalul
din Gundishapur, unde acestia au intalnit medici greci, astfel incat, in timpul lui Mohammed(570-632),
cunostintele grecesti erau deja raspandite in lumea araba. In sec.urmator, islamismul s a raspandit, formandu
se 3califate principale: 1.la Baghdad, 2.la Cordoba 3.la Cairo.. Primul centru dominant a fost cel de la
Baghdad unde au fost traduse in lb.araba scrierile greco-latine (opere ale lui Aristotel,Hippocrate,Galen)de
catre cunoscuti traducatori precum Hunain ibn Is haq, Rhazes si Avicenna fiind unii dintre cei mai faimosi
scriitori, umanisti si medici musulmani de origine persana. Dupa ce califatul de la Bagdad si a pierdut
influenta, s au impus medicii-filozofi Averoes, Avenzoar si Maimonides din califatul de la Cordoba pt.ca,
ulterior sa se infiinteze spitalul din Cairo, in cadrul sultanatului egiptean.
Arabistii au pus bazele farmaciei si chimiei ca stiinte, luand nastere profesia de farmacist, au pus la
punct tehnici de distilare, cristalizare, dizolvare, sublimare, reducere si calcacinare. O mare importanta se
acorda instruirii clinice a medicilor, fiind descrise boli precum scabia si abcesul mediastinal, altele fiind
aprofundate: pericardita, tuberculoza(Avicenna sugerand chiar caracterul transmisibil al tuberculozei). Cea
mai importanta contributie medicina araba a adus o in domeniul spitalelor, fiind superior organziate si de o
eficienta sporita celor crestine sau romane.
Atitudinea islamului fata de originea bolilor era asemanatoare cu conceptiile iudeo-crestine: Allah
provoca boala ca o pedeapsa pt.pacatul unei personae sau pt.motive in afara capacitatilor umane de
intelegere. Oamenii puteau spera in miracolul vindecarii prin intermediul rugaciunilor, dar putea sa ceara
ajutor divin si prin intermediul medicului. Coranul pretuia medicina ca una dintre stiintele de frunte,
bolnavii find ocrotiti, iar acordarea ajutorului si sprijinului celui aflat in dificultate era apreciata pozitiv.
Religia islamica credea in existenta vietii de apoi, astfel incat disectiile umane erau interzise, ceea ce a dus
la existenta a numeroase speculatii privind functionarea org.interne si circulatia sangelui. Arabistii
foloseau,in general, aceleasi metode precum grecii si romanii, diagnosticul bazandu-se pe 6 criterii, dintre
care comportamentul pacientului, excretiile(plosca pe jumatate umpluta cu urina devenind simbolul
medicului),caracterul si localizarea durerii etc, un rol important avandu l si astrologia. Chirurgia, fiind prost
vazuta, cauterizarile, sangerarile s.a. erau facute de oameni fara pregatire, la fel ca si litotomia. O
caracteristica ca tratamentului o reprezenta folosirea pe scara larga a medicamentelor, lucrarea lui
Dioscorides-De Materia Medica-fiind intens studiata.
La inceput, medicii erau pregatiti in cadrul unor centre de invatare sau spitale si primeau dreptul de
practica de la profesorii lor pt.ca, ulterior,sa se introduca examenul obligatoriu(in sec.10), femeile
ocupanduse,in acea perioada,de probleme de obs.si ginecologie.O dezv.rapida au cunoscut si spitalele
islamice:la Bagdad,Damasc si Cairo. C:intotdeauna au existat sch.intre lumea islamica si cea crestina,atat in
timpul suprematiei civilizatiei islamice,cat si in perioada sa de declin.

5. Personalitati ale medicinei arabe


4

Medicina araba. Arabii, pe langa faptul ca au conservat traditiile in domeniul medicinei (care riscau
sa dispara ca urmare a invaziilor barbare, a dezastrelor, si a atitudinii antielenistice a Bisericii Crestine din
spatial European), ci dimpotriva, ei sunt cei care au pus bazele farmaciei si a chimiei ca stiinte, au pus la
punct tehinici de distilare, de cristalizare, sublimare, calcinare si de reducere. Cu toate ca medicii continuau
sa isi preprare propriile medicamente, a aparut si meseria de farmacist. De asemenea, se acorda o mare
importanta instruirii clinice a medicilor, cativa dintre ei au facut observatii stralucite care au resitat de a
lungul tipului. Au fost descrise boli ca de ex : scabia, si abcesul mediastinal; au fost aprofundate boli ca
tuberculoza si pericardita, Avicenna sugerand pana si caracterul transmisibil al tuberculozei.
Rhazes (850-950), de origine persana, a fost unul dintre cei mai cunoscuti vindecatori ai califatului
de la Gundishapur, si nu numai.acesta a fost apreciat atat ca profesor, cat pentru activitatea sa depusa la
patul bolnavului . A scris 237 de carti in domenii foarte variate, cum ar fi : alchimie, anatomie, fiziologie si
etica. O mare parte din opera sa o constitue compilatiile teoriilor lui Hippocrate si Galenus. El este cel care a
reusit sa introduca numeroasele cunostinte grecesti cu privire la medicina, in lumea araba. Lucrarea sa cea
mai cunoscuta este kitab al-Hawi, cuprinzand 24 de volume, in care sunt trecute in revista cunostintele
medicale si chirurgicale ale epocii. Rhazes aplica teoria umoroasa a lui Galen, utiliza pietrele pretioase in
tratamentul bolnavilor, si credea k numarul copiilor pe care ii va naste o femeie gravida era indicat de
numarul pliurilor, a facut prima descriere exacta a varicelei si a rujeolei, a preferat utilizarea unei
medicamentatii sanatoase in locul medicamentelor, recomandand folosirea unor remedii simple.
Avicenna (980-1037), supranuit si principele medicilor, este cea mai importanta personalitate a
medicinii arabe, fiind considerat corespondentul lui Galen. A avut numeroase preocupari in domeniul
gramaticii, poeziei, geometriei, astronomiei, fiziologiei, medicinei interne si chirurgiei. In fizica, a sugerat
posibilitatea de a se masura viteza luminii. Cea mai cunoscuta opera a sa (dintre cele aprox 100) este
Canonul. acesta cuprinde cinci capitole : medicina teoretica, medicamentele simple, unele boli si
tratamentul lor, bolile generale, farmacologia. simptomatologia bolilor este amanuntit descrisa, dar
diagnosticul este pus mai ales in functie de puls si urina. Avicenna a introdus pansarea ranilor cu vin. Tot el
a descris si focul persan adica antraxul si diabetul, sau boala urinei dulci , stia sa deosebeasca
meningita de meningism, paralizia faciala centrala de cea periferica.lucrarile sale au jucat un rol important in
invatamantul medical de la sfarsitul Evului Mediu si din vremea Renasterii.
Abulcassis a scris cea mai importanta lucrare in domeniul medicinei. Cartea sa al-Tasrif, in 30 de
volume, si continea un capitol dedicat chirurgiei. Acesta a fost primul text sistematizat si insotit de ilustratii
din domeniul chirurgiei. In aceasta lucrare erau descrise cauterizarea, aplicarea de ventuze si sangerarea, dar
se acorda in acelasi timp o atentie deosebita anatomiei, chiar daca aceasta avea la baza descrierile lui Galen.
n partea final a tratatului Al-Tasrif, Al- ahrawi menioneaz un adevrat arsenal de scule i dispozitive
chirurgicale, numrul lor ajungnd la aproape 200, cum ar fi: forceps, ace chirurgicale, crlige, spatule,
scalpel, fierstraie pentru oase, chiuret, retractor, aplicarea cauterizrii rnilor i a arterelor deschise. Totui
n cazul sngerrii, insist asupra aplicrii ligaturii vaselor sangvine. A avut contribuii la dezvoltarea
chirurgiei plastice. Dovedete ndemnare chirurgical n tratarea ginecomastiei i ajunge s efectueze
operaii de mamoplastie. Se ocup i de neurochirurgie i craniotomie, ca tratament chirurgical al
tulburrilor mintale.
Maimonides a fost cel mai cunoscut medic arab de origine iudaica, scrierile acestuia se refera la
dieta, igiena, prim ajutor, otraviri si problema de medicina generala. A fost un adept al teoriilor umorale si a
metodelor medicinei arabe. El a scris despre bolile psihice i a descris turbarea i intoxicarea cu beladon
(mtrgun).

6.1 Medicina in renastere


Renasterea (sec. XV-XVI) a readus in prim-plan valorile antichitatii. Pe plan laic se dezvolta
doctrina umanista, care considera ca Dumnezeu l-a creat pe om liber si omul trebuie sa aiba demnitate
(Despre demnitatea omului - Pico della Mirandelo).
- reforma religioasa, marile descoperiri geografice
- progrese in: - anatomie, fiziologie;
- patologie, terapeutica
- chirurgie
Anatomia
5

Pna atunci, disectiile fusesera interzise, dar odata cu aparitia facultatilor de medicina, au inceput sa
se permita (prin bule papale) disectii in scop didactic. Era disecat cte un singur cadavru intr-un an
universitar. Erau interdictii clare referitoare la comentariile privind opera lui Galen. Disectiile se faceau in
amfiteatre (putea participa oricine), profesorul citea din Galen, iar barbierul-chirurg taia
Andreas Vesalius (Vesal) - belgian, fiu de farmacist, a studiat la Paris (universitatea era de tip
Galenic), dar a terminat studiile la Padova, unde a devenit mai trziu profesor de anatomie. Este considerat
intemeietorul medicinei moderne.
- a pus bazele stiintei disectiei, folosind instrumente speciale
- efectua disectii paralele, pe un numar crescut de cadavre (metoda stiintifica de cercetare)
- a studiat corelnd structuralul cu functionalul
- ! este autorul primului atlas anatomic (6 planse, la Venetia, in 1538)
- a denumit cu cte un cuvnt anume diverse formatiuni anatomice, in neolatina
- scrie un tratat complet de anatomie (Basel, 1543), cu formatiunile prezetate in pozitii active.
Tot la universitatea din Basel se gaseste un schelet preparat de Vesal
- dupa publicarea tratatului se refugiaza la Madrid, unde apare editia a II-a (1555)
- este condamnat ca eretic la moarte prin ardere pe rug, dar pedeapsa este comutata intr-o
calatorie la Ierusalim (pe drum este mncat de rechini in Marea Mediterana)
Personalitatea cea mai reprezentativa a patologiei renascentiste este Girolamo Fracastoro.
- poet de limba neolatina
- autorul teoriei sferelor homocentrice in astronomie (contemporan cu Copernic)
- primul critic literar
- descrie foarte bine sifilisul (Sifile a fost un pastor pedepsit pentru ca iubea fata pe care o
iubea si zeul; vindecat apoi prin remediul propus de Fracastoro, care descrie astfel in versuri
tratamentul)
- a delimitat foarte bine din punct de vedere clinic si epidemiologic ciuma si variola
- lanseaza ideea ca bolile infecto-contagioase nu sunt aduse de miasmele morbide, ci de
seminte ale bolii (Despre contagiune & bolile contagioase - 1546)
- ! De abia in 1878, Pasteur si Koch demonstreaza ca bacteriile sunt factorul cauzal al
diferitelor boli
cartoful a schimbat alimentatia).
Medicamentele chimice isi fac aparitia. Teoria iatrochimica este o varianta moderna a umoralismului
hipocratic, starea de sanatate se considera ca este pastrata prin mentinerea starii chimice normale a
organismului.
Toate facultatile de medicina erau religioase. Oficial se cerea ca operatia chirurgicala sa fie indicata
de medic iar chirurgul s-o execute la indicatiile si sub controlul medicului.
Ambroise Pan a fost cel mai mare chirurg din acel timp.
- a urmat cursurile colegiului de chirurgie de la Paris (chirurg de roba lunga)
- numeroase operatii in armata franceza
- numeroase inventii in chirurgie (instrumente noi)
- redescopera ligatura vasculara
- propune pansamentul simplu in tratamentul plagilor (initial tratamentul era de cauterizare cu
ulei de soc fierbinte)
- autor al unei carti de chirurgie (1545)
- intemeietorul balisticii in medicina legala
William Harvey, William Harvey s-a nscut n localitatea Folkestone, din Anglia, ca unul din cei ase fii ai
lui Joan i Thomas Harvey. Spre deosebire de creatorul anatomiei moderne, Andreas Vesalius, el nu i-a
petrecut copilria fcnd vivisecii pe animale. La diseciile cadavrelor a luat parte n timpul studiilor de la
Gonville and Caius College, n Cambridge, unde s-a specializat n medicin. Spre deosebire de predecesorii
si, William Harvey lucreaz in termeni cantitativi, matematici i propune metode fizice de studiu a curgerii
lichidelor prin tuburi elastice.

n anul 1628, a publicat renumita lucrare Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et Sanguinis in animalibus
(Cercetarea anatomic despre micarea inimii i a sngelui n animale; prescurtat De Motu Cordis), care a
demonstrat justeea teoriei sale pe tema circulaiei sngelui n organismul uman. Lucrarea coninea
descrierea sistemului circulator, al crui element de baz este inima, care pompeaz sngele din artere n
aort i mai departe spre extremiti i ale pri ale corpului. Harvey a anulat teoria lui Galen, considernd c
ficatul nu ar fi n msur s produc o asemenea cantitate de snge, necesar pentru aprovizionarea
ntregului organism. A dovedit, totodat, c inima transfuzeaz la fiecare or 245 kg snge. Acest rezultat l-a
obinut folosindu-se de calcule hidraulice.
n anul 1651 William Harvey a publicat studiul de embriologie intitulat "Exercitationes de Generatione
Animalium". Primul semnal al existenei epigenezei, care trateaz dezvoltarea ca proces de trecere a
substanelor simple n structuri tot mai complicate, au fost experimentele lui Harvey pe embrionii de gin.
Marcelo Malpighi este considerat fondatorul histologiei. Avea o are capacitate de obseravare si a inceput
studiile microscopice asupra palntelor, insectelor, tesuturi animale, embrioni si organe umane. Proncpalul
aport la dezvoltarea cunostintelor privind capilarele, transportul sangelelui de la artere la vene la nivelul
plamanilor -1691 Des Pulmones. Ca si Galileo s- a folosit de noile descoperiri in domeniul
opticii(microscopul) extinzand utilizarea acestuia catre organizarea fiintelor vii dincolo de ceea ce putea fi
obseravat cu ochiul liber. Tot el a descoperit existenta glomerulului renal, tubulilor urifinferi, papile =le de
la nivelui dermului. Papile le gustative si unele componente ale ficatului care au dus la impunatatirea
practicii medicale. in embriologie, a fost primul care, cu ajototul icroscopului, a prezentat consituirea
detaliata a embrionului in fazele incipiente. De asemenea a aratat ca nu exista bila neagra, pe care anticii o
considerau ca fiind una dintre cele 4 umori ale corpului omenesc, impreuna cu bila galbena, sange si flegma

THomas Sydenham- un hipocrate englez


Cand Sydenham avea sa moara, la 65 de ani, el avea sa lase in urma sa, printre alte carti medicale si
Observationae Medica, un volum de observatii si concluzii medicale, care va fi cartea de capatai a scolilor
medicale din urmatorii 200 de ani! Sydenham a fost primul care a descris si i-a dat numele scarlatinei
(Sacarletfever).Tot el a fost acela care a deosebit-o, pentru prima oara, de rujeola Sydenham a introdus
opiumul in practica medicala si a fost primul medic care a tratat anemia ce se datora lipsei de fier cu
alimente care contineau acest mineral!Daca o sa mai adaugam ca el a fost acela care a popularizat folosirea
chininei in m alarie, o sa intelegem cum lucra mintea sa in una din serile lui noiembrie 1668/ In cabinetul
sau din Londra avea sa demistifice inca una din superstitiile din acea vreme: dansul Sfantului Vitius cum
era numita pana atunci acea afectiune care blestema numai copiii si care, dupa cum spuneau batranii, era
un fel de dans nesabuit, ciudat - si invaluit in mister - al copilului, tinut mai tot timpul in casa de rusine.

6. Medicina in Renastere si post-Renastere


In medicina, ca si in alte domenii, perioada care a cuprins sec XV XVI s-a caracterizat printro
surprinzatoare trezire si printro dezvoltare accelerata a descoperirilor dup ace mii de ani batuse pasul pe loc.
Giorgio Vasari 1511-1574 un artist, architect si om de litere florentin a numit aceasta perioada Renastere,
datorita credintei ca a avut loc o intoarcere la val culturalf ale Greciei si romei antice. Numeroase elemente
au provocat sau au favorizat aceasta larga miscare regeneratoare a artelor literelor, stiintelor,
gandirii,structurilor religioase si sociale. Doi dintre acesti factori au fost in mod deosebit profitabili pt
medicina. Primul a fost dezvoltarea spiritual datorita careia unele personalitati au pus in discutie principii si
notiuni consecrate si considerate in mod definitive rezolvate. Al doilea a fost descoperirea si dezvoltarea
rapida a tiparului care a facut posibila diuzarea de cunostinte prin intermediul cartii si nu numai orintrun
invatamant verbal.Un alt factor important a fost dezoltarea industriei locale si a comertului.
Cucerirea Constantinopolului de catre turci in 1453 a dus la refugierea unui nr mare de carturari
greci, in special in partea de nord a italiei. Universitatile din bologna, padova si ferrara atrageau studenti din
7

intreaga europa. Astfel, in a doua jumatate a sec 15, conditiile sociale, economice si politice din nordul
italiei au favorizat o adevarata explozie a activitatilor intelectuale si creative.
Printer preocuparile cultural ale umanistilor din perioada renasterii medicina a ocupat un loc
privilegiat, orice om cultivat din aceasta epoca simtindu-se atras si interest de secretele corpului uman si de
dereglarile functionarii sale. Acei care se consacrau acestui studiu esential pt activitatea lor se dovedeau a fi
totodata cultivate si ganditori.
Primii umanisti cu preocupari in domeniul medicinei au trait sau macar au studiat la universitatile din
nordul italiei. Ei erau specializati in fizica, astronomie, partial dat interesului crescut fata de magie si
astrologie.
Meritul principal si durabil al acestei epoci luminate a fost nasterea anatomiei moderne. Se poate
spune ca Renasterea a pus primele baze ale medicine stiintifice. Spiritual nou care anima medicina impunea
acest adevar ca este iluzoriu sa cauti sa intelegi sau sa reface dereglarile organismului inainte de a-I cunoaste
bine structura sa. Or aceasta structura nu era mai bine cunoscuta la inc sec 15 decat pe e timpul lui Galen.
Indispensabila inainte de toate studiului rational al fiziologiei si patologiei, cunoasterea anatomiei nu
necesita nici un mijloc deosebit in afara de un cutit pt disectie si o vedere buna. Studierea anatomiei cerea
inainte de toate o deschidee a spiritului capabil sa verifice afirmatiile anticilor, sa intrepte erorile lor fara
teama, sa completeze constatarile lor sis a treaca la noi cercetari obiective.
Tot timpul evului mediu anatomistii s-au lovit de un obstacol major: interdictia de a diseca corpuri
umane. Dupa ce sau retras intro clandestinitate periculoasa ei aau obtinut in sfarsit posibiliattea unei
activitati reduse in cateva amfiteatre de disectie.
In periioada Renasterii stiinta si arta au fost mai apropiate ca oricand in istoria omenirii. Artistii
se intereseau de aproape de studiile anatomistilor la care participau uneori. Ei urmareau un scop dublu: pe de
o parte punerea talentului lor la dispozitia anatomistilor care aveau nevoie de ei pt a insoti studiile scrise cu
imagine anatmice iar pe de alta parte de a se perfection ei insisi in reprezentarea corpului uman.
In timpul perioadei medicevale erau acceptate si copiate ilustratii anatomice mai vechi, care
contineau numeroase greseli. In general insa, cei care executau reproduceri dupa ilustratii mai vechi
introduceau la randul lor noi erori fie din necunoastere fie dat tehnicii deficitare. Primele ilustratii
anatomice tiparite pastrau vechea traditite a manuscriselor medieval. Lucrarea Fasciculuc medicinae era o
colectie de scrieri contemporane pt medicii practicieni. La prima editie, din 1491, a fost folosita pt prima
data gravura in lemn pt o ilustratie anatomica. Ilustratiile cuprindeau desene care indicau localizarilee unde
se putea practica sangerarea. Ele erau insotie de explicatii scrise pe marginici. Disectiile erau prezentate
intro maniera primitive si lipsita de realism.

7. Iatromecanica
Iatromecanica ( iatrofizica ) considera ca organismul uman este un mechanism care functioneaza in virtutea
acelorasi principii matematice si legi fizice care domina si lumea anorganica.
Pentru majoritatea iatromecanistilor fenomenele biologice esentiale se petrec la nivelul substantei solide si
nu la cel al lichidelor din organism. Conceptia solidista inlocuieste astfel conceptia umoralista care domina
de multe secole.
Sanctorius-( 1561- 1636) reprezentant al curentului mecanicist a construit termometre si a redat studii
importante in domeniul fiziologiei metabolismului.A determinat modificarile greutatii corporale in urmele
ingerarii de alimente , excretie si perspiratie. A reprezentat o abordare noua a proceselor fiziologice. a
observat c greutatea organismului uman se modific nencetat. El a construit un cntar mare si asezat ore n
sir pe acest cntar si urmrea propria greutate. Peste noapte, Sanctorius pierdea aproape un kg. Cauzele sunt
multiple: prin ndeprtarea CO2 din organism, greutatea omului scade cu 75-85 g n 24 ore. Pe cale
pulmonar se evapor 150-500 g ap zilnic, iar prin piele si mai mult.
Giovanni Alfonso Borelli ( 1608 1679 ) cel mai de seama reprezentant al iatromecanistilor . A incercat
sa aplice principiile mecanice in domeniul medicinei efectuand remarcabile studii asupra muschilor ,
masurand forta de contractie si precizand deosebirea dintre musculatura voluntara sic ea autonoma.

Giorgio Baglivi ( 1669 1707 ) era supranumit Hippocrate al Italiei. considerat extremist in dom.
Iatromecanicii , a incercat sa realizeze asocieri intre fiecare organ si o anumita masinarie.

8. Iatrochimia
Iatrochimia proclama identitatea dintre procesele biologice si combinatiile chimice pe care
cercetatorii le urmareau in retortele din laboratoarele lor
Abia odata cu Paracelsus(1493-1541)alchimia s-a despartit definitiv in doua directii : una a
sarlatanilor care ducea la ridicol si temnita si alta a ganditorilor cu minti clare si ascutite care prin munca
perseverenta , pusa in slujba adevarului care duce la progres.Medicul si alchimistul elvetian Paracelsus in
lucrarea sa Opus pararuirum fundamenteaza iatrochimia si enunta cele trei esente pure :Mercur-sulf-sareunde sulful este principiul combustibilitatii caci arde total fara sa lase cenusa.
Paracelsus foloseste sulful pentru tratarea bolilor de piele .Trebuie mentionat ca si astazi sulful se foloseste
la tratarea scabiei si a altor afectiuni dermatologice.Cu mult inaintea lui Paracelsus , la romani Claudius
Galenus (131-201) medical lui Marc Aureliu dezvolta farmaceutica si creeaza o doctrina intemeiata pe
observatii si experimente . Denumirea de preparate galenice pentru produse extrase din plante cu ajutorul
lichidelor se foloseste si astazi.
Paracelsus enunta definitia iatrochimiei- stiinta utilizarii chimiei in medicina.El considera ca starea de
boala este provocata de lipsa unor substante si pentru inlaturarea ei este necesar ca acestea sa fie redate
organismului . Tot lui i se datoreaza introducerea in terapeutica a numeroase preparate anorganice cum ar fi
preparatele mercuriale in tratamentul sifilisului in locul unor extracte din plante .Tot el foloseste notiunea de
principiu activ care a determinat imbogatirea terapeuticii cu numeroase substante organice.
Ca profesor la Basel, Paracelsus a iniiat curentul iatrochimic. El credea c toate corpurile organice sunt
alctuite din mercur, sare i sulf i lega bolile de lipsa ori excesul acestor elemente. Principiul care st la
baza iatrochimiei este deci chimia pus n slujba medicinei i este reprezentativ pentru chimia
farmaceutic.
A introdus chimia in terapeutica. Paracellsus a preconizat cura de ape minerale, a recomandat opiul
in combinatie cu mercurul, sulful, fierul , arsenicul , sulfatul de cupru si potasiu in asa numitul specificum
purgans paracelsi a popularizat tincturile si extractele alcoolice
O parte din urmaii lui Paracelsus, folosind n mod exigent unele medicamente toxice, erau pe punct de a
compromite ideile sale.
Unul dintre cercettori care a introdus n fapt experiena n baza studiului fenomenelor chimice a fost
Johann Baptist van Helmont (1577-1644). A fost adeptul teoriei galenice, dar cu timpul a devenit un
aprtor al iatrochimiei. n lucrarea ndreptar pentru prepararea medicamentelor s-a preocupat de
problema mecanismului de aciune a medicamentelor asupra organismului. A fost primul care a comparat
greutatea urinei cu cea a apei si a determinat densitatea. A artat de exemplu c sucul gastric are caracter
acid i a explicat apariia unor boli prin creterea cantitii i a recomandat n unele boli de stomac ageni
alcalini. A fcut numeroase experiene cu lichide biologice din corpul uman. Prin aceste ncercri timide a
pus bazele fiziologiei chimice. Datorit ideii c anumite corpuri se conserv n diferite transformri, chimic
se nfiripeaz noiunea de element, Van Helmont fiind ntemeietorul chimiei pneumatice.El credea ca toata
materia poate fi in final redusa la apa. A pus bazele conceptiei conform ca boala reprezinta o entitate
distincta cu o existanta parazitara in organism.
In urma unor experimente Van Helmont a ajuns la concluzia ca fermentii ( enzimele ) reprezinta o
componenta fundamentala a tuturor mecanismele fiziologice. Considera ca febra reprezinta o reactie a
organismului la dezechilibrul celor 4 umori de asemenea el era impotriva folosirii sangerarii si a
purgativelor respingand rolul lor in restabilirea echilibrului umorilor.Folosea in terapeutica in special
produse de natura chimica.
nainte de el nu se fcea o distincie ntre aer i celelalte gaze, el fiind primul care a introdus noiunea de
gaz. Cercetri aprofundate a fcut ns asupra bioxidului de carbon pe care l-a preparat din piatr de var i
acizi i l-a numit gaz sylvestre, artnd c este identic cu gazul rezultat din arderea crbunelui sau la
fierberea sucului de strugure. Operele lui complete au fost editate de fiul su, n 1648, Ortus medicinae
vel opera et opuscule omnie.
9

9. Medicina in secolul Luminilor


-sec.18 debuteaza cu realizari in domeniul medical,filosofic,si fizico-chimic;
-1700-De morbis artificium(despre bolile meseriasilor),tratatul italianului Bernardino da carpi Ramazzini;
-cativa ani mai tarziu apare Teoria medica vera(Adevarata teorie medicala)Georg Ernest Stahl;
-in traducere Latina Cautarea adevarului de Rene Descartes;
-1704 Isaac Newton Traite doptique iar Denis Papin ia marile in stapanire cu inventia sa,vaporul;
-R.A.Reaumur, fizician-chimist-naturalist,studiaza experimental sucul gastric(1713);
-1710 Tratatul asupra principiilor cunoasterii omenesti ale olandezului Berkley;
-este un secol plin de tratare si de premieri medicale; o epoca in cae filosofarea devine un mod intellectual;
-medicina Secolului Luminilor este sensibila la competitia de idei, actiuni si rezultate, atenta la propriile ei
imperative, posibilitati si obiective; nu opereaza cu imaginea unui tip uman construit in birou, sau in ideal, ci
unul vazut in natura sa fiziologica si-n perspective restaurarii sanatatii sale integrale; este in spiritual
medicilor sa distinga intre traditie= experienta milenara si anacronism= vechiul depasit de evidente.
-pentru medicina, circulatia de idei, schimbul de experienta, este mai mult decat sensul originar al
conceptului de cosmopolitism(universalizare) este insasi salvarea vietii;
-prof.Christian Rickmann Univ din Jena, Johann Peter Franck(1745-1821) in Sistemul unei politii sanitare
complete Franck scrie despre un invatamant medical specializat;
-1787 Viena policlinica pt copii;
-1769 Londra dispensar pt copii bolnavi;
-la sf sec.18 incepe constructia la Paris a celui mai mare spital din Europa pt copii, in folosinta in 1802;
-spre sf sec. in 1796 se incepe vaccinarea antivariolica;
-1794 Vincenzo Chiarugi (1759-1820), medic si psihiatru Italian, fondator al spitalului Sf.Bonifacio;
-G.Cardano infiinteaza un invatamant pt surdo-muti;
-spaniolul Pedro Pouve proiecteaza un invatamant propriu-zis pt aceasta categorie de handicapati fizici;
-in Franta Rodrigues Pereire se ocupa de scolile pt handicapati(speciale);
-in Germania Heinicke infiinteaza la Leipzig(1788)o scoala speciala;
-in sec.urmator apar numeroase asemenea scoli in Europa;
-Francesco Torti Tratat asupra folosirii chimiei(1709);
-Felice Fontana(1720-1805) naturalist si psiholog florentin, experimenteaza stricnina, morfina, emetine,
iodul, cianurile;
-William Withering(1785)proprietati miraculoase ale digitalei(degetel),din frunze se extrage digitalina cu
efecte cardiotonice,reglatorii si ca diuretic;
-Erasmus Darwin(1751-1802),experimente asupra digitalei, cardiopatii hidropice;
-1702 acidul basic;1792 alcoolul absolute;uleiuri analgezice;
-1773 Ronelle le Jeune descopera uree in secretia renala;
-Domenico Cotugno izoleaza o albumina coagulata in secretia renala(1764);
-Van Helmout descopera in urina sedimente de sare marina, ammoniac;
-1775 Pool si Dobson descopera in urina diabeticilor zahar;
-1797 John Rollo descopera glucoza in sange zaharul strugurilor,prima analiza chimica a sangelui;
-Laurent Lavoisier(1743-1794) stabileste legile conservarii materiei; studiaza compozitia aerului si apei,
demonstreaza rolul O2 in combustii si-n respiratie, ardere ce degaja caldura; descopera procesul chimic in
fiziologia respiratiei(1743).Face primele masuratori calorimetrice; cu descoperirile lui Lavoisier incepe
biochimia ca stiinta;
-1704 Newton Traite doptique 1728 apare fotometria;
-1730 Reamur scara termometrica la 4 ani dupa celei a lui Fahrenheit;
-1744 Krantzenstein, efectele electroscopiei, medical Halle o aplica in paralizii(1795);
-1786 Galvani-electricitate de origine musculara explicate in De viribus electricitas in motu
musculari(Despre puterea electricitatii in miscarea muschilor);
-1792 Volta demonstreaza electrostimularea fiziologica;
-1715 cel dintai tratat medical de variolizare preventive tiparit la Venetia de Pylario care l-a slujit p
Brancoveanu 12 ani la Bucuresti;
-variola ia cu asalt Parisul(1719) continental(1774) Londra(1720) Marsilia(1721)
10

-bolile profesionale sunt prezentate de Bernardino Ramazzini De morbis artificium(Despre bolile


mestesugarilor);
-vaccinarea antivariolica a medicului Edward Jenner este epocala dar ca si chinina si digitala va intra in uz
larg in secolul urmator;
-febra tifoida,atent studiata de Morgagni(1761) boala a mainilor nespalate care va fi stopata odata cu
descoperirea medicatiei antibiotice la jumatatea sec.20;
-Anatomia patologica de Morgagni;
-Giovani Battista Morgagni(1682-1771) la 19 ani sustine doctoratul in medicina;gaseste cele 150 cazuri de
tuberculoza pulmonara,perfecioneaza tehnica disectiei;
-Francois Xavier Bichat(1771-1802) publica in 4 ani:Traite des membranes en general, des diverses
membranes en particuler(1799);Recherches physiologiques sur la vie et la mort(1800);Anatomie
generale appliqu a la physiologie et a la medicine(4 volume) viata pt Bichat este suma totala a functiilor
care se opun mortii;
-Herman Boerhaave(1668-1738) se remarca prin studii anatomo-clinice; l-au preocupat chimia,activitatea
chimica,invatamantul medical si fiziologia;Elementa chimica, Institutiones medicae(1708), De usu
ratiocinii mechanici in medicina(1703);
-Leopold Auenbrugger(1792-1809) publica un tratat privind percutia toracelui ca metoda de investigare
clinica; percutia intra in practica curenta insa dupa ce Jean Nicolas Corvisart(1755-1821) traduce in limba
franceza(1808) cartea Inventum novum ex percusione thoracis humani dupa o jumatate de secol; cu
ajutorul percutiei maladiile pulmonare ajung sa fie cunoscute;
10. Personalitati in secolul Luminilor
Giovanni Morgagni - Medic si anatomist italian
A pus bazele anatomiei patologice
A fost prof de anato la Padova din 1775 si pana la moartea sa
A stabilit ca fiecarei modificari anatomice ii corespunde o modificare functionala specifica.
A publicat o lucrare intitulata despre sediile si cauzele bolilor studiate cu ajutorul anatomiei.Aceasta
lucrare sintetizeaza experienta unei activitati clinice de aproape jum de secol,pe bazaa 500 de
disectii.Tratatul cuprinde 5 parti:bolile capului,toracelui,abdomenului si afectiunile chirurgicale
Boerhaave - a fost medic, botanist i umanist olandez. Este considerat ca fiind fondatorul nvmntului
medical clinic.
Prof la universitatea din Leyden
Nu a facut descoperiri decisive in nici un domeniu al stiintei,a fost un pedagog desavarsit si un f bun autor
de manuale.
Publica un tratat de chimie ,un manual de fiziologie institutiile medicale
Multi dintre elevii lui au devenit somitati stiintifice
Auenbrugger - Este considerat unul dintre fondatorii medicinei moderne. A introdus tehnica de
examinare prin percuie.
Observa ca lovind cu degetul in torace se aud diferite zgomote,in functie de conditia patologica.Sunetul mat
i-a permis sa puna diagnosticul de pleurezie
Bichat - a fost anatomist, fiziolog i medic francez
Este considerat ntemeietorul histologiei i patologiei modern
Tatl, medic, i-a fost primul instructor.
Bichat a studiat matematica, apoi medicina la Montpellier. n perioada 1791 - 1793, studiaz la Lyon
chirurgia i anatomia sub conducerea profesorului i chirurgului Marc Antoine Petit
Intr-o singura iarna a efectuat 600 de necropsii.
A demonstrate ca fiecare organ e format din tesuturi diferite,fiecare avand functie diferita
A decedat in urma unei disectii contactata in sala de disectie.
Corvisart - Medical lui napoleon
Recunoaste importanta percutiei pt investigatia clinica si reediteaza in traducere opera lui Auenbrugger
11

Edward Jenner - cunoscut pentru cercetarea i munca lui introducnd un vaccin pentru variol, o boal
care a ucis milioane de oameni de-a lungul secolelor.
Punctul de plecare a fost observatia ca o anumita boala intalnita la bovine,provoaca la om o afectiune
benigna,care il protejeaza ulterior de imbolnavirea cu variola.Dupa 20 de ani de cercetare acesta a spus ca
vaccine apara de variola si nu prezinta nici un risc.A trecut la aplicarea acestei metode,luand puroi idintr-o
pustule si punand-o pe degetele celeilalte.Incercare a de a-l varioliza pe cel vaccinat nu a reusit.
Luigi Galvani - a studiat la nceput teologia, ulterior medicina, ntre anii 1762-1775 fiind ns profesor de
medicin la catedra de anatomie din Bologna
Galvani a observat fenomenul de contracie a muchilor scheletici de la piciorul de broasc la o excitare cu
un curent electric. Prin aceast descoperire, el a pus bazele pentru cercetrile ulterioare a electrochimismului
celular.
Ramazzini - S-a nscut la Carpi, Provincia Modena. n 1659 i ncheie studiile de medicin la Parma. n
1682 obine un post de profesor n acest domeniu n cadrul Universiti din Modena
Pentru tratamentul malariei, Ramazzini propune chinina, un alcaloid extras din scoara arborelui numit n
Peru "Quina" sau "Quina-Quina".
Ren Lannec - a inventat stetoscopul n 1816. Utiliznd mai multe foi de hrtie rulate n form de
cilindru pentru a asculta pieptul unui pacient, a observat c sunetele se aud amplificate i mai clar.
Volta: Constatarile experimentului lui Luigi galvani si Alessandro Volta au deschis largi perspective
electrofiziologiei nervilor si muschilor.Au evidentiat forta electrica proprie a tesuturilor ,forta ce se
exteriorizeaza mai ales in mom contractiilor musc.
Jenner - cunoscut pentru cercetarea i munca lui introducnd un vaccin pentru variol, o boal care a ucis
milioane de oameni de-a lungul secolelor
Punctul de plecare la constituit obs ca o boala, vaccina,intalita la bovine provoaca si la om o afectiune
benigna,acre il protejeaza ulterior impotriva imbolnavirii de variola. Jenner testeaz vaccinul contra
variolei, pe James Phipps, un bieel de opt ani. nc decnd era student la Medicin, a observat c pacienii
care dezvoltau variola taurinelor (o maladie infecioas a vacilor caracterizat prin erupie cutanat i
transmiterea la om) erau protejai mpotriva variolei. Prin urmare, l-a vaccinat pe James, fiind sntos, cu
puroi luat de la o persoan bolnav de variola taurinelor i ulterior a demonstrat c aceast persoan era
protejat mpotriva inoculrii voluntare cu variol
11. Medicina sec XIX
1. Trasaturi generale
Medicina inregistreaza incepand cu sec. XIX un puternic avant, primele decade sunt marcate de
continuarea conceptiilor medicale din sec. XVIII ulterior doua realizari importante : anestezia si
descoperirea microorganismelor au schimbat radical cursul medicinei.
Medicina sec. XIX s-a caracterizat prin realizarea cercetarilor de laborator (medicina experimentala),
folosirea electricitatii in realizarea unor analize, dezvoltarea tehnicii de depistare a
bacteriilor,microorganismelor, folosirea unor subsatnte pentru reducerea durerilor- anestezia, care a dus la
dezvoltarea chirurgiei, evidentierea rolului asepsiei si antisepsiei in reducerea ratei mortalitatii, deasemenea
evidentierea importantei tratamentelor balneare, precum si a utilizarii razelor X in vizualizarea unor
anomalii a organelor interne si a scheletului .
Revolutia industriala a dus la aglomerarea oraselor si la necestatea organizarii medicilor, spitalelor si a
activitatilor de sanatate.
Principala tinta a medicinei preventive era aprovizionarea cu apa potabila si indepartarea gunoaielor si a
apelor reziduale, factori ai raspandirii maladiilor.
Starea de sanatate a muncitorilor conta pentru obtinerea unei productivitati crescute.
Edwin Chadwick, comisar regal a stabilit reglementari pentru indepartarea gunoaielor si pentru protectia
mediului.Cu toate acestea la mijlocul sec. XIX devasta Londra( 14.000 morti) .
La inceputul secolului Franta era liderul in dezvoltarea medicinei(descrierea separarii nervilor din
maduva spinarii, informatii privind nutritia- valoarea proteinei, s-a descoperit siringa intr-o forma
asemanatoarea cu cea din zilele noastre, elaborarea unor noi medicamente prin sinteza chimica,etc.).
12

2. Noi perspective , domenii de activitate si exigente


2.1 Medicina experimentala
Fondatorul fiziologiei experimentale a fost Claude Bernard care s-a dedicat in exclusivitate cercetarii de
laborator, a elaborat numeroase lucrari in care a prezentat descoperiri importante in urma experimentelor. A
pus bazele cercetarii stiintifice in fiziologia experimentale in lucrarea ,,Introducere in studiul medicinei
experimentale.Alte studii experimentale au fost elaborate de :Ch.Ed.Brown fondatorul
endocrinologiei,W.Beaomont observatii si experimente asupra sucului gastric si a digestiei, I.Pavlov
cunoscut prin cercetarile asupra reflexelor conditionate si in domeniul digestiei(1904-Premiul Nobel).
2.2 Anestezia
H.Davy a observat rolul oxidului de azot in reducerea durerilor si a propus folosirea lui in anestezie.Pana
in 1831 toti cei trei anestezici de baza: eterul, oxidul de azot si cloroformul fusesera descoperiti, dar
proprietatile lor sedative au fost folosite in scop medical mai tarziu.
Eterul a fost utilizat pentru prima data intr-o operatie sub anestezie generala de catre chirurgul
Cr.W.Long in anul 1842, dar a fost acceptat dupa anul 1846 de doctorul Morton la Boston si Liston la
Londra.Un an mai tarziu J.Y.Simson , doctor ginecolog, a demonstart ca cloroformul produce mai putina
agitatie, tuse si greata, si a fost anestezicul cel mai folosit o lunga perioada, dar s-a demonstrat ca eterul este
mai sigur in operatiile de lunga durata.
Oxidul de azot a fost folosit pentru prima data de stomatologul H.Wells in 1848.El reprezinta si in zilele
noastre cel mai sigur si usor mijloc pentru a induce anestezia pentru operatiile mici, iar in cele majore pentru
a fi combinat cu agenti mai puternici.
Alt anestezic, cocaina,folosita de Niemann, Freud si Halsted.
Folosirea anestezicilor au dus la dezvoltarea chirurgiei.
2.3. Bacteorologia
J.Henle, la mijlocul sec. XIX, a dedus ca microorganismele pot fi cauzele unor infectii.Primele studii
referitoare la natura patogena a bacteriilor au fost facute pe bacterii de dimensiuni mari, usor
observabile(bacilul antraxulului care provoaca boli fatale la animale).
J.Lister a tras concluziile ca exista in aer particole invizibile, responsabile de infectii, pe care le-a numit
,,praf bolnav.
L.Pasteur a demonstrat rolul germenilor patogeni in declansarea unor boli si a descoperit posibilitatea de
imunizare prin vaccinare impotriva tuberculozei.
Robert Koch si Victor Babes,fiecare in parte, au pus la punct un tratament antirabic.
2.4. Imagistica medicala
In anul 1895 , W.C.Roetgen a descoperit razeleX.La inceput ele au fost folosite in medicina pentru
diagnosticarea fracturilor si a deformarii oaselor.Mai tarziu au inceput sa fie evidentiate anomalii ale
toracelui si a tubului digestiv.La sfarsitul sec. XIX, W.B.Canon a descoperit ca o mixtura de bismut si
bariu, substante radio-opace, delimitau in mod clar intestinele dupa expunere la raze X.In zilele
noastre,suspensii similare,fac accesibil intregul tub digestiv la examenele radiologice.
2.5. Electrofiziologia
G.B.A.Duchenne a fost unul din fondatorii neurologiei in Franta si a fost primul care a facut apel la
folosirea curentului electric pentru a trata pacientii bolnavi de reumatism si pentru a studia muschii.
2.6. Asepsia si antisepsia
I.Semmelweis a demonstrat natura contagioasa a infectiilor post-partum, analizand evenimentele care au
avut loc in saloanele de obstretica din Spitalul general din Viena.A observat ca rata mortalitatii ,in
saloanele in care se pregateau studentii ,ajungea la aproximativ 20%, iar in saloanele in care lucrau
medicii si asistentele, rata mortalitatii era de 3%.A ajuns la concluzia ca este foarte important pentru
stoparea raspandirii infectiilor si scaderea ratei mortalitatii, mediul aseptic.A cerut medicilor si
studentilor sa-si spele mainile cu apa si sapun si sa le cufunde intr-o solutie clorinata, inainte de a intra in
salon si dupa fiecare operatie de examinare.
Continuatorul acestei teorii J.Lister a observat ca o fractura inchisa se vindeca mai repede(o
protejeaza pielea impotriva infectiilor), si a folosit o solutie de acid carbonic pentru a distruge orice
bacterie.Alaturi de L.Pasteur care a folosit temperaturile inalte pentru a face mediul aseptic, au pus
bazele antisepsiei(sterilizarea materialelor chirurgicale sau de injectare)
2.7. Homeopatie
13

Samuel Hahnneman a fost fondatorul medicinei homeopatice, bazate pe principiul ,,similia similibus
curantur(prescrierea unor droguri care la omul sanatos ar produce simptome asemanatoare celor ale
bolii care ar trebui tratata) si pe utilizarea medicamentelor in doze foarte mici.
12. Personalitati in medicina secolului al XIX-lea
1.Claude Bernard - a fost medic i fiziolog francez. Este considerat printele fiziologiei i fondatorul
medicinei experimentale. Unul dintre marii investigatori tiinifici n domeniul medicinei, este cunoscut
pentru cercetrile sale privind mecanismele digestiei, n special pentru descoperirea funciei glicogenice a
ficatului, a aciunii sucului pancreatic i a mecanismului vasomotor. Claude Bernard i consacr ntreaga sa
carier studiului fiziologiei. Una din metodele sale de cercetare era vivisecia. Bernard susinea c progresul
medicinei i necesitatea uurrii suferinei umane ar justifica suferina animalelor, care era puternic
contestat chiar i de ctre soia sa. Aceasta (ca i fiica lor, de altfel) i-a manifestat n nenumrate rnduri
indignarea. Cei doi s-au desprit, iar ea a devenit o lupttoare mpotriva practicii viviseciei.
2.Robert Koch - a fost un bacteriolog german. A stabilit cauza bacterial a mai multor boli infecioase i a
descoperit microorganismele care cauzeaza antraxul (1876), infectarea rnilor (1878), tuberculoza (1882),
conjunctivita (1883), holera (1884) si alte boli. A fost profesor la Universitatea din Berlin din 1885 pn n
1891 i ef al Institutului de Boli Infecioase (pe care l-a fondat tot el), din 1891 pn n 1904. n cursul
cercetarilor sale bacteriologice pentru guvernul german i pentru cel englez, a cltorit n Africa de Sud,
India, Egipt i n alte ri. Cu aceasta ocazie, el a facut studii valoroase cu privire la boala somnului, malarie,
ciuma bubonic, lepra i alte boli. Pentru contribuiile lui la studiul infeciei tuberculoase, Koch a primit in
1905 Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicina.
3.Konrad Roentgen - a fost un fizician german. Ca profesor al universitii Wrzburg, studiind descrcrile
electrice n tuburi vidate, a descoperit n anul 1895, emisia unor radiaii penetrante, pe care le-a numit
radiaii X
La inceput razele X au fost folosite in medicina pt diagnosticarea fracturilor si a deformarilor
osoase.Ulterior pt studierea tubului digestiv
Rntgen a descoperit razele care i poart numele din pur ntmplare, experimentnd n laboratorul su
efectele descrcrilor sarcinilor electrice de mare intensitate prin tuburi de sticl umplute cu gaz la presiuni
foarte joase
n noiembrie 1895, a descoperit c, dac tubul prin care trece sarcina electric este izolat cu un carton negru
pentru a exclude orice surs de lumin, n condiiile lucrului ntr-o camer obscur, un carton care are pe una
din suprafeele sale platinocianid baric devine fluorescent, chiar dac este la o deprtare apreciabil de
tub. Rntgen a mers mai departe i a observat c acelai fenomen, al nregistrrii transparenei unui corp, are
loc i folosind plci fotografice. Prima radiografie din lume a fost fcut la scurt timp de ctre Rntgen,
surprinznd pe clieele fotografice oasele i inelul unei minii a soiei sale
Willem Einthoven- a fost medic i fiziolog olandez. A adaptat pt practica medicala un aparat care permitea
masurarea unor curenti electrici de mica intensitate.Acest aparat a permis pt prima oara inregistrarea
activitatii electrice a inimii,cu ajutorul EkG
Pentru cercetrile sale n domeniul electrocardiografiei i pentru realizarea primei electrocardiograme i s-a
decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicin n anul 1924.

Louis Pasteur- a fost un om de tiin francez, pioner n domeniul Microbiologiei. A stability rolul
fermenilor in declansarea unor boli. A demonstrate ca unele creature microscopic sunt responsabile de
procesul de fermentatie.Pasteur a aratat deasemenea ca incalzirea vinului la o temperature de 60 de grade
distruge microorganismele care produceau alterarea acestuia,process numit pasteurizare. A izolat bacilul
antraxului.Atunci cand a fost solocitat de fermieri sa investigheze cauza holerei la gaini ,nici nu a intuit ca
va ajunge sa descopere metoda de prevenire a antraxului.Intorcandu-se dintr-o vacant a observant ca unele
culture ale germenilor care produc holera gainilor pe care le pregatise inainte de plecare erau inoffensive
atunci cand erau injectate la gainile sanatoase si ca daca acesetea erau injectate ulterior la gaini sanatoase ele
nu faceau boala..A concluzionat astfel ca microbii crescuti intr-un anumit interval de temperature erau
inofensivi Incepand cu 1875 a descoperit o serie de agenti patogeni pt om:stafilococul,streptococul
14

Henri Becquerel - fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel n domeniul fizicii n anul 1903, a
urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontan. n anul 1896 experimenteaz cercetnd
fosforescena srurilor de uraniu. Dup ce unele preparate radioactive le-a depus n ntuneric cu o plac
fotografic, obsearv negrirea plcii fotografice determinat de radiaiile probelor de uraniu. Aceasta
dovedete existena radiaiilor care se comport altfel ca i razele de lumin vizibil. n anul 1903 primete
Bequerel premiul Nobel n domeniul fizicii mpreun cu fizicienii francezi Pierre Curie i Marie Curie
pentru munca de cercetare depus n domeniul radioctivitii. El primete premiul ca recunoatere a
meritelor sale deosebite, pe care le-a realizat prin descoperirea radioactivitii naturale. Dup numele
fizicianului francez va fi denumit Bequerel unitatea de msur pentru radioactivitate.
Pierre si Marie Curie
Pierre Curie (n.15 mai 1859 - d.19 aprilie 1906) a fost un fizician francez, pionier n studiul radioactivitii,
laureat al Premiului Nobel pentru Fizic n 1903
mpreun cu profesorul Desains studiaz lungimile de und ale radiailor calorice, iar mpreun cu fratele
su mai mare Jacques, efectueaz lucrri asupra cristalelor descoperind piezoelectricitatea. n 1882, el
prsete Sorbona pentru a deveni ef de lucrari la coala de fizic i chimie din Paris. i-a dat teza de
doctorat din cercetrile asupra magnetismului.
Marie Curie a fost o savant polonez stabilit n Frana, dublu laureat a Premiului Nobel. A fost prima
femeie care a primit un premiu Nobel i singurul savant care a primit dou premii Nobel n dou domenii
tiinifice diferite (fizic i chimie). A introdus n fizic termenul de radioactivitate. Este cunoscut pentru
cercetrile sale n domeniul elementelor radioactive, al radioactivitii naturale i al aplicaiilor acestora n
medicin. ncepe cercetri n domeniul radioactivitii, la care se va altura curnd i soul su, descoperind
mpreun noi elemente radioactive: poloniul i radiul. Pentru aceste cercetri primesc ammdoi Premiul
Nobel pentru Fizic n 1903, mpreun cu Henri Becquerel. Dup tragica moarte a lui Pierre Curie,
accidentat mortal de o trsur n 1906, Maria Curie continu singur cercetrile. n 1911 i se decerneaz
Premiul Nobel pentru Chimie.
Rudolf Virchow -a fost un medic i renumit patolog german, fondator al patologiei celulare
Celebrul su dicton Omnis cellula e cellula ("Orice celul provine din alt celul") a modificat radical
gndirea medical n direcia unui nou concept, i anume considerarea apariiei bolilor drept consecin a
turburrilor n structura i funciunea celulelor organismului. Alte contribuii eseniale ale lui Virchow la
dezvoltarea medicinii sunt descoperirea i izolarea nosologic a leucemiei, precum i studiile sale asupra
naturii trombozei, inflamaiei venoase i emboliilor, principiile stabilite de el fiind i astzi valabile
Virchow s-a angajat pentru introducerea unui sistem social de ocrotire sanitar a populaiei, contribuind la
nfiinarea primelor spitale comunale (Friedrichshain, 1874 i Moabit, 1875) n Berlin. Tot la iniiativa lui, a
devenit obligatorie n Prusia examinarea n|abatoare a crnii de porc, pentru prevenirea infestrii cu
Trichine. n 1869, Virchow a avut un rol determinant n construirea unui sistem de canalizare i depurare a
apelor menajere i a unei aprovizionri centrale cu ap potabil n Berlin.
Ignaz Semmelweiss - a fost medic maghiar
-a descoperit c, prin simple msuri de igien n clinicile de obstetric, poate fi drastic redus riscul de
apariie a febrei puerperale.
A observant ca rata mortalitatii era mai mare in saloanele cu paciente consultate de student decat in
saloanele de care se ocupau asistentele.El a descoperit ca in primul salon medicii veneau de la disectii su
examinau pacientele pe cand in cel de-al doilea salon prof si assist. Nu luau parte la autopsii.Suspiciunile
acestuia au crescut in momentul in care un coleg de-al sau murise in urma infectiei contactate dup ace s-a
15

taiat cu bisturiul in timp ce autopsia o vixtima a febrei pueretale.Acesta a cerut medicilor si studentilor sa
cufunde intro sol clorinata mainile inainte sa consulte pacientele si rata mortalitatii a scazut.
Joshep Lister
A observant ca in cazul fracturilor inchise vindecarea se facea fara complicatii si ca atunci cand fracturile
erau deschise,interveneau numeroase infectii.Aceste infectii apareau frecvent si dupa amputatii.El a tras
concluzia ca exista in aer particule responsabile de aceste infectii
Studiind scrierile lui Pasteur, Lister i d seama c fermentarea i putrezirea pot avea loc i n absena
oxigenului i aceasta n prezena anumitor microorganisme. Tratnd instrumentele chirurgicale i rnile cu
fenol, Lister ajunge la performana (1869) de a reduce mortalitatea operatorie de la 50 la 15 la sut.
William Morton
Morton a folosit eterul pentru a anestezia doi pacienti la Spitalul General din Boston, Massachusetts, pe 16
octombrie 1846, n fata unei audiente formata din chirurgi renumiti. Rezultatele au fost publicate si anestezia
a fost curnd folosita peste tot n lume
James Simpson
Multi dintre noi nu si-ar imagina chirurgia moderna fara anestezice. Totusi, acestea nu au fost folosite
mereu. Cu cteva sute de ani n urma, interventiile chirurgicale se faceau fara anestezie si astfel pacientii
erau supusi unor chinuri groaznice.
Simpson nu a fost multumit de eter,care incepuse sa fie utilizat ca anestezik la acea vreme, si a dorit sa
caute alt anestezic. Auzind despre experimentele francezului Jean Pierre Marie Flourens, s-a concentrat pe
cloroform.Cloroformul devenise cea mai des folosita metoda de anesteziere generala.Dupa o perioada s-a
ajuns totusi la concluzia ca eterul era mai bun pt anesteziile de lunga durata
Ilia Mecinikov
a fost microbiolog, imunolog, anatomist i zoolog rus, cunoscut pentru cercetri de pionierat n domeniul
sistemului imunitar i pentru descoperirea tratamentului holerei. Pentru cercetrile sale n domeniul
fagocitozei, n 1908 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicin.
Samuel HAhnemann
a fost medic, scriitor i traductor german
Printele homeopatiei, Hahnemann, a fost un medic cu o gndire original care a devansat mult lumea
medical de la nceputul sec. XIX
Samuel Christian Hahnemann s-a nscut la Meissen, n sud-estul Germaniei,
Teoria vitalist introdus de reprezentanii colii de la Montpellier considera c organismul posed o "for
vital", o energie specific uman responsabil de toate activitile fiziologice din corp. Astfel de teorii ale
sec. XVIII nu au reuit ns s promoveze nite metode terapeutice eficiente iar cantitile mari de droguri
folosite, frecvent n amestecuri, purgaia excesiv, sngerarea nu ofereau alinare pacienilor. Hahnemann era
mpotriva acestor metode i n lipsa unor mijloace corespunztoare de tratament el recomanda o alimentaie
echilibrat, exerciiile fizice i aerul curat. A combtut de asemenea metodele brutale de tratare a bolnavilor
psihici recomandnd blndeea i rbdarea

16

Nikolay Ivanovich Pirogov was a prominent Russian scientist, doctor, pedagogue, public figure, and
corresponding member of the Russian Academy of Sciences (1847). He is considered to be the founder of
field surgery, and was one of the first surgeons in Europe to use ether as an anaesthetic. He was the first
surgeon to use anaesthesia in a field operation (1847), invented various kinds of surgical operations, and
developed his own technique of using plaster casts to treat fractured bones. His name is one of the most
widely recognised in Russian medical history, and he is considered a Russian national hero.
13. Etica medicala de-a lungul timpului
Codul lui Hammurabi
- reprezinta cea mai importanta creatie a epocii;
- cuprinde 9 articole dintr-un total de 282, care se refera onorariile medicilor, precum si pedepsele
administrate in caz de esec terapeutic. Tinand cont de onorariile expuse in acest cod putem trage concluzia
ca medicii erau bine platiti pentru activitatea pe care o desfasurau. De asemenea, pedepsele severe prevazute
in cod pentru medici trebuiesc comparate cu pedepsele care includeau executia, aplicata pentru greseli in
cazul altor categorii profesionale sau in cazul comiterii unor infractiuni. Este posbil ca pedepsele aplicate in
Cod sa nu fi fost aplicate intocmai. Unele scrieri sumeriene descoperite mai recent si avand o vechime mai
mare decat Codul lui Hammurabi indica pedepse mai putin severe.
Juramantul este cel mai cunoscut document care se asociaza cu numele lui
Hippocrate.El este utilizat de cateva secole de absolventii invatamantului medical in intregime sau cu
modificari. Acest faimos testament contine atat obligatii cat si interdictii.El incepe cu un angajament fata de
zei,profesori si viitorii studenti. Interdictiile se refera la vatamarea pacientului,medicamente mortale, avort,
chirurgie, intretinerea de relatii sexuale cu pacientii sau servitorii acestora,precum si la pastrarea secretului
professional.Indatoririle cer medicului sa actioneze cu onestitate si credinta.
Rolul medicilor iudei care au fost practicieni foarte reputati a fost deasemenea foarte important in
practica deontologiei medicale. Opera lui Maimonide este o stralucita marturie. Moise Maimonide, medic,
filozof si talmudist eminent, descendent al unei linii de rabini si inalti demnitari iudei, pregatit pentru
ascensiunea sa in creeare unei culturi vaste, medic personal al sultanului Saladin care a trait in sec. al XIIlea dupa Hristos, ne-a lasat o opera deontologica mistica cunoscuta sub numele de : Rugaciunea lui
Maimonide.
Legile lui Manu reprezinta o colectie de reguli privind viata de zi cu zi car si anumite ritualuri,
elaborata intre anii 200 i.Hr si 200d.Hr. in care se stabileau ca medicul poate fi pedepsit in cazul folosirii
unor tratamente nepotrivite. Pe de alta parte, daca pacientul vindecat refuza sa plateasca, proprietatea lui
putea sa fie confiscata in favoarea doctorului. Preotii, prietenii si cei saraci beneficiau de tratamente gratuite.
Taxele pentru ceilalti pacienti se determinau in functie de veniturile fiecaruia.
Cea mai importanta opera a lui Iustinian a fost cea legislativa. In timpul sau a fost alcatuit Corpus
juris civilis, format din patru sectiuni (Codul lui Iustinian, Digestele, Institutele, Novellele). Codul lui
Iustinian se refera la dreptul de adoptie al femeilor si la anularea pentru pater familias a dreptului de
alienare, rezervand copiilor bunurile mamei.
Organizatia Mondiala a Sanatatii(OMS) a fost infiintata in anul1964. Ea este o egentie a
Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), care se bazeaza pe principiul ca sanatatea este o stare de bine,
completa din punct de vedere fizic, mintal si social si nu numai absenta bolii sau a infirmitatii, care ar
trebui sa fie un drept al tuturor oamenilor. OMS asigura un schimb de informatii epidemiologice si statistice
intre tarile membre, publica reviste si carti de specialitate, ofera servicii de consultanta la cerere, contribuie
la standardizarea medicamentelor si tehnicilor si actioneaza, in general, ca un organism de coordonare
pentru mentinerea sanatatii populatiei globului. Primul obiectiv al OMS, eradicarea variolei, a fost realizat in
anul 1980. Urmatoarele tinte sunt eradicarea leprei si malariei. Pe masura ce bolile infectioase au inceput sa
fie controlabile, sanatatea persoanelor varstnice a inceput sa intre in atentia organizatiilor de sanatate
publica. Studiile au inceput sa fie centrate asupra cauzelor, prevenirii si tratamentului unor afectiuni
degenerative ca bolile cardiovasculare, cancerul, bolile pulmonare cronice etc.
14. Medicina geto-dacica
Stramosii nostrii, geto-dacii, despre care Herodot spunea ca erau cei mai viteji si mai drepti din
marele neam al tracilor, au avut o medicina situata la un nivel superior celei populare. La curtea regilor
geto-daci se gaseau preoti care aveau in subordine un anumit numar de sacerdoti. O buna parte dintre acestia
erau medici. Chiar si despre legendarul Zamolxis se spune ca a fost medic. Preotii, in special cei care traiau
17

retrasi in zonele montane, aveau preocupari in domeniul filozofiei, astronomiei, botanicii si medicinei. Ei
erau cunoscuti sub numele de ctistai polistai sau capnobatai si se bucurau de respectul populatiei.
Masura pe care a luat-o Burebista , la indemnul lui Deceneu, sfatuitorul sau, de a distruge o parte
din vii, pentru a pune capat consumul abuziv de vin, demonstreaza marea influenta pe care o aveau
sacerdotii. Preotii geto-daci se bucurau de un mare prestigiu, posedand in exclusivitate nu numai secretul
cunostintelor religioase, ci si pe cel al practicilor medicale. Sacerdotii faceau experinmente, studiind
insusirile tamaduitoare ale diverselor plante. Concomitent ei aveau si preocupari astronomice, urmarind
miscarea astrelor.
Platon vorbea despre ideea vrednica de medicina moderna de a trata in acelasi timp si corpul
bolnavului si psihicul, idee pe care i-o atribuia lui Zamolxis si care este are corespondente cu principiile
scolii medicale din Cos, care a culminat cu Hippocrate.
Fara indoiala exista un cul al zeilor. Zeul superm vindecator al geto-dacilor era Zalmoxis. Numele
unui alt zeu, Derzos (sau Derzis) care simboliza sanatatea si puterea era inscris pe inele-amulete. Zeita
Bendis era considerata ca fiind marea mestera a farmecelor.
Oamenii credeau in deochi si cautau impotriva lui ajutorul sarpelui, al amuletelor cu chip de
animale.
In terapie, geto-dacii au utilizat cu succes plantele medicinale, produsele animale, substantele
anorganice si procedeele fizioterapeutice.
Hidroterapia era larg folosita, Dacia fiind vestita pentru apele sale termale. Apele vindecatoare de
la Geoagiu, Calan si Baile Herculane erau cunoscute si pretuite.
In lucrarile Despre materia medicala, apartinand medicului grec Pedaniuds Dioscorides si
Herbarul a carui autor anonim a fost numit Pseudo-Apuleius s-au consemnat numeroase denumiri dacice de
plante. Din cele 42 de plante dacice, care apar in aceste texte, 26 sunt considerate ca autentic geto-dace, din
care 18 au fost identificare. Printre acestea figureaza plante cu efecte anestezice, cicatrizante, sedative etc.
In fortificatiile Sarmizegetusei Regia a fost descoperita de I.H.Crisan trusa unui chirurg de razboi:
un bisturiu, o penseta, mai multe vascioare pentru pastrarea substantelor medicamentoase si o placa mica de
cenusa vulcanica. Aceasta cenusa vulcanica, presarata pe o rana avea proprietatea de a grabi cicatrizarea ei.
Chirurgii daci executau trepanatii craniei. Cei mai multi cercetatori sustin ca trepanatiile se faceau
in scop terapeutic (nu in practica magica) dupa traumatisme craniene, in care aschiile osoase rezultate
produceau diferite simptome, care dispareau dupa inlaturarea fragmentelor osoase infundate.
Geto-dacii cunosteau proprietatile toxice ale veninului de vipera. Ovidiu (poetul roman exilat la
Tomis) mentioneaza obiceiul triburilor geto-dace de a-si unge sagetile cu venin de vipera. Placile de
marmura erau cele care serveau la prepararea alifiilor.
Sapaturile din Muntii Orastiei aduc la lumina numeroase cisterne si conducte ceea ce atesta
existenta unor preocupari de igiena publica. Apele captate erau aduse in orase prin olane de pamant ars,
protejate cu jgheburi de lemn, acoperite cu scanduri ingropate.
O dezvoltare mai mare a practicii medicale s-a realizat in Dobrogea, unde grecii au infiintat colonii
in scop comercial.
Dupa cucerirea Daciei de catre Traian, in cei 165 de ani cat a durat stapanirea romana, s-a
desfasurat aici o bogata activitate medicala. Au crescut preocuparile in domeniul iginei, construindu-se
apeducte, canalizari si bai publice, au aparut instalatii balneare noi.
Numarul mic al medicilor din Dacia, cunoscuti pana astazi, ar putea duce la concluzia ca in aceasta
provincie s-a desfasurat o slaba activitate medicala, insa bogatul instrumentar medico-chirurgical scos la
iveala de arheologi sta marturie ca numarul medicilor trebuie sa fi fost mult mai mare
15. Personalitati ale medicinii romanesti
Emil Palade: ->George Emil Palade s-a nascut la data de 19 noiembrie 1912 la Iasi,a facut scoala primara in
orasul natal si liceul in Ploiesti.Dupa terminarea liceului urmeaza facultatea de medicina din Bucuresti
->pleaca in SUA cu recomandare din partea profesorului sau,Grigore T Popa in 1946 si incepe sa lucreze la
Institutul Rockefeller.
Activitate stiintifica:1. descrie structura ultrafina a mitocondrei si totpografia unor enzime ale catenei de
oxidoreducere celulara. 2.descopera ribosomii, organite implicate in sinteza proteinelor, care, in onoarea sa,
vor fi numite o vreme granulele Palade. 3.descrie, impreuna cu Keith Porter, reticulul endoplasmic,
precizandu-i functiile
18

In 1952 : creaza fixato rul Palade (tetraxoid de osmiu 1% in tampon de veronal sodic), pentru microscopia
electronica.
1974 obtine premiul nobel pt descoperirile din structura celulei( pt contributia sa la izolarea corpuscurilor
celulari,pt punerea in evidenta a granulelor lui Palade,pentru cercetarile asupra fen biochimice de la
nivelul membranei celulare) impreuna cu colaboratorii:Albert Claude si Christian de Duve. In 1975 e numit
membru de onoare al academiei romane
Victor Babes - s-a nscut la data de 28 iulie 1854 la Viena
Si-a inceput cariera stiintifica ca asistent in laboratorul de Anatomie Patologica de la Budapesta (18741881). Intre anii 1881-1887 devine doctor-docent ( profesor asociat) si profesor de histopatologie la
Facultatea de Medicina din Budapesta. A efectuat stagii de specializare la Munchen, Heidelberg,
Strassbourg, Paris si Berlin.
Este unul din fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de bacteriologie din lume
Activitate stiintifica: a descoperit peste 50 de germeni patogeni. A aratat ca bolile carceacul oilor si
hemoglobinuria boilor sunt produse de niste microorganisme( Babesii))A facut studii despre
turbare,lepra,TBC,difterie. A inventat vaccinul antirabic si descopera seroterapia si principiile antibiozei
Pe lng activitatea tiinific a fost preocupat de mbuntirea strii sanitare a populaiei, n special n
combaterea i prevenirea pelagrei.
Gheorghe Marinescu- a fost un medic neurolog romn, profesor la Facultatea de Medicin din Bucureti,
membru al Academiei Romne, fondatorul colii Romneti de Neurologie.
A studiat in tara,a fost asistentul lui Victor Babes.A lucrat in Franta timp de 8 ani ,unde a studiat anatomia
patologica nervoasa
treprinde cercetri pe teme foarte variate, ale cror rezultate apar n numeroase lucrri ca Cercetri histochimice asupra fermenilor oxidani n fenomenele vieii (1924), Btrnee i rentinerire (1929), Reflexele
condiionate. Determinism i cauzalitate n domeniul biologiei (1938). n afara monografiilor a publicat
peste 1000 de articole n reviste de specialitate
publica la Paris lucrarea intitulatacelula nervoasa
Constantin Parhon
Constantin Ion Parhon s-a nscut la data de 15 octombrie 1874 n oraul Cmpulung Muscel . atl su
era originar din inutul Secuiesc.
A facut studiile Focsani si Buzau. Dupa ce termina liceul la Ploiesti, doreste sa studieze mai intai
stiintele naturale insa in final opteaza pentru medicina. A studiat apoi la Facultatea de Medicin din
Bucureti (1893-1900)
Dupa terminarea stagiului militar,doctorul Parhon cere sa fie numit in postul vacant de medic la
Spitalul Rallet
E considerat unul din parintii endocrinologiei pe plan mondial,acesta inaugurand publicarea unor
studii asupra extractelor glandular,incepand cu tiroida si ovarul.
A publicat la paris in 1909 tratatul secretiile interne,primul din lume care prezinta problemele de
endocrinology
Face studii asupra imbatranirii si considera ca substitutia hormonala poate preveni imbatranirea.
Nicolae Paulescu - Nicolae Constantin Paulescu om de tiin romn,medic si fiziolog,s-a nascut la data
de 8 noiembrie 1863 in Bucuresti
a studiat medicina la Paris, ncepnd cu anul 1888, obinnd n 1897 titlul de Doctor n Medicin cu teza
"Recherches sur la structure de la rate"
n 1906 a elaborat o metod original de extirpare a hipofizei la cine pe cale trans-temporal, care
ulterior va fi aplicat n chirurgia hipofizei la om
Importante pentru fiziologie si medicina sint studiile sale privind fiziologia normala si patologica a
pancreasului endocrine;este descoperitorul insulinei.
Desi acesta a descoperit insulin,premiul nobel va fi luat de banting si MacLeod.
19

Parhon a publicat cu 8 luni inaintea celor 2 cercetatori rezultatele studiilor sale,anuntand ca a preparat
un extract apos din glanda pancreatica,pe care l-a numit pancreina.
Grigore T Popa - s-a nascut la data de 1 mai 1892 in comuna Suranesti,judet Vaslui.
Studiaza la Iasi(liceu +facultate de medicina).Ajunge professor de anatomie si embriologie.
Obtine o bursa de Rockefeller de studii in Statele Unite.Ulterior isi continua studiile in Anglia si
Chicago
A cercetat sistemul port hipofizar si a demonstrat existenta unui pachet vascular care face legatura intre
hipofiza si hipotalamus.Primele rezultate ale studiilor sale sunt publicate in revista The Lancet.Gr
Popa e considerat unul din intemeietorii neuro endocrinologiei
Ion Cantacuzino - fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar romn, fondator al
colii romneti de imunologie i patologie experimental.
dup terminarea studiilor, lucreaz n Institutul "Pasteur" din Paris ca asistent al lui Ilija Mecinikov n
domeniul mecanismelor imunitare ale organismului.
Cercetari pt combaterea malariei
Combate TBC-ul in Romania
A lucrat in Iasi la spitalul de boli infectioase,a carui director a fost
Incepnd cu anul 1896 public lucrri despre sistemele i funciile fagocitare n regnul animal i despre
rolul fenomenelor electrofiziologice n mecanismele imunitare
Datorit lui Ioan Cantacuzino, Romnia a fost a doua ar din lume, dup Frana, care a introdus n 1926
vaccinul BCG
Ana Aslan - a fost medic romn specialist n gerontologie, academician din 1974, director al Institutului
Naional de Geriatrie i Gerontologie (1958 - 1988)
n anul 1919, lucreaz alturi de marele neurolog Gheorghe Marinescu.

1952 - prepar vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat n peste 30 de ri


1980 - a inventat, mpreun cu farmacista Elena Polovrgeanu, Aslavital, produs geriatric

C.Danielopolu - a fost un medic, fiziolog i farmacolog romn, profesor universitar la facultatea de


medicin din Bucureti
A studiat interdependena dintre sistemul nervos somatic i cel vegetativ, a creat metoda viscerografic
n medicina experimental i n clinic, a adus contribuii la patogenia i tratamentul anginei pectoral
A fost o autoritate la nivel mondial n studiul sistemului neurovegetativ, introducnd noi metode pentru
investigarea acestuia, ca de pild, proba atropinei i ortostatismului.
Daniel Danielopolu a fost membru al mai multor foruri tiinifice internaionale, al academiilor de
Medicin din Paris, Madrid i Buenos Aires, precum i al societilor de medicin din Paris i Viena.

16. Medicina Antica


Medicina egipteana sprijinea viata sanatoasa, conform adevarului si dreptatii. Egiptenii aveau deja medici
specializati pe sistem digestiv, circulator. Si indienii au scrieri vechi despre medicina, cu pana la 2000 I. Hr.,
promovand longetivitatea. Medicina iulvetica se bazeaza pe plante medicale, alimentatie, meditatie (yoga).
Rinoplastia indiana este o tehnica de reconstructie plastica (pt nas, operatii de cataracta). Medicina chineza,
cu corigini de pana la 3000 de ani I. HR., asociata cu exercitiile fizice, medicina bazata pe plante,
cunoasterea chakrelor. Chinezii au fost foarte fini observatori ai corpului uman (cunoscatori a pana a 200 de
tipuri de puls). Componentele ying yang circula in corp la nivelul a 12 meridiane energetice, locuri ce ar
avea rezistenta electrica minima.
Sta la baza acupuncturei. Acele inlesneau iesirea energiei ying si yang sau patrunderea ei acolo unde era
energie in exces. (in prezent nu este o tehnica foarte bine cunoscuta). Plantele medicinale se mai introduceau
in organism frecandu-le de piele si arzand usor pielea cu un bat incins. Variolizarea este una din primele
tipuri de vaccinari, folosite impotriva variolei.
20

1) Medicina in timpul lui Hipocrate: 1


2) Claudius Galenus si medicina galenica: 1-2
3) Medicina Medievala in lumea crestina: 2-3-4
4) Medicina Medievala in lumea islamica: 4
5) Personalitati ale medicinei arabe: 5
6) Medicina in renastere: 5-7
6) Medicina in Renastere si post-renastere: 7-8
7) Iatromecanica:8
8) Iatrochimia: 9
9) Medicina in secolul Luminilor: 10-11
10)Personalitati din secolul Luminilor: 11-12
11) Medicina in secolul 19: 12-14
12) Personalitati ale medicinei sec 19: 14-15 (16-17)
13) Etica medicala de-a lungul timpului: 17
14) Medicina geto-dacica: 17-18
15) Personalitati ale medicinei romanesti: 18-20
16) Medicina antica:20

21