Relatia copilarie-joc

Copilaria este cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia, reprezentand varsta
inocentei si a candorii. Jocul si joaca sunt elemente caracteristice copilariei, ele ii
dau farmec, reprezentand o modalitate prin care copii pot descoperi lumea
inconjuratoare si totodata minunatele lucruri pe care copilaria le poate oferi. Aceste
elemente se afla intr-o legatura foarte stransa: prin joc, copii descopera lumea, iar
adultii se intorc la perioada copilariei, redescoperind acea varsta a inocentei.
Intr-un anume fel, copilaria se confunda cu jocul. La aceasta varsta jocul este o
forma de participarevoluntara la cadrul si conventiile jocului. Jocul insemana nu
doar placere, ci si indrazneala si risc,inteligenta, vocatie si experienta, acesta fiind
o activitate umana complexa, greu de cuprins intr-o definitie multumitoare, data
fiind marea diversitate a formelor sale de manifestare
Motivul jocului se regaseste in numeroase opere ale unor mari scriitori dar
fiecare dintre acestia ne prezinta propria sa viziune asupra copilariei: unii scriitori
ca Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi creioneaza in operele lor o
copilarie fericita, lipsita de griji, in care preocuparile principale sunt jocul si joaca
pe cand alti scriitori, precum Ionel Teodoreanu, George Cosbuc, George
Toparceanu, ne prezinta o copilarie trista in care copiilor le sunt aratate greutatile
si responsabilitatile vietii prea devreme, acest lucru devenind traumatizant pentru
acestia.
Aceasta subiectivitate cu care este tratata copilaria desluseste un univers
specific, in care un obiect are o imagine aparte si fiece conceptie este filtrata prin
prisma proprie, devenind specifica poetului. Aparand in mai multe opere literare,
jocul a luat diferite forme de-a lungul timpului. Sensul lui s-a schimbat de la un
scriitor la altul, de la cel prim de activitate distractiva pana la cel mai profund.
Unul din meritele sale cele mai mari este ca bogatia aceasta a sensurilor sale a
sporit frumusetea si varietatea literaturii insasi.