Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRIC

Derivarea si integrarea functiilor reale


Referat pentru disciplina Metode numerice in inginerie electrica
Grupa: 125B
Autor

Data predrii referatului:

17.12.2014

Cuprins
1

Derivarea numerica a functiilor reale ...................................................................................... 3


1.1

Introducere ....................................................................................................................... 3

1.2

Chestiuni studiate ............................................................................................................. 3

1.3

Rezolvarea unor functii de derivare cu ajutorul interpolarii ............................................ 3

1.4

Evaluarea complexitatii algoritmilor ................................................................................ 4

Integrarea numerica a functiilor reale ...................................................................................... 5

2.1 Introducere.5
2.2 Chestiuni studiate ..5
2.3 Rezolvarea unor functii de integrare cu ajutorul interpolarii.5
2.4 Evaluarea complexitatii algoritmilor.6
3 Concluzii.................................................................................................................................. 9
Bibliografie ..................................................................................................................................... 9

Derivarea numerica a functiilor reale

1.1 Introducere
Metodele numerice de derivare au o larga aplicabilitate n inginerie, de exemplu atunci
cand expresia analitica a derivatei functiei este complicata si cere un efort mare de evaluare
sau atunci cand functia are expresia necunoscuta.
Derivarea numerica se reduce la calcule aritmetice (adunari, scaderi, nmultiri si mpartiri),
folosind formule relativ simple deduse prin aproximarea functiei de derivat printr-un polinom de
interpolare. In acest fel, din punct de vedere teoretic, problema derivarii numerice se reduce,
practic, la problema interpolarii functiilor.

1.2 Chestiuni studiate


1. Evaluarea numerica a primei derivate
2. Analiza experimentala a erorii de derivare numerica
3. Analiza derivarii numerice de ordin superior;

1.3 Rezolvarea unor functii de derivare cu ajutorul interpolarii


Problema derivarii numerice se formuleaza diferit n urmatoarele doua cazuri:
prin cod, indicand algoritmul care permite evaluarea functiei n orice punct al domeniului de
definitie;
prin date,indicand valorile functiei numai intr-o retea de puncte din domeniul de definitie,
numite noduri.

Interpolarea functiei obtinute prin cod se aplica atunci cand evaluarea functiei dureaza
foarte mult.
x
y

X0
Y0

X1
Y1

.....
....

.....
.....

Xn
Yn

N+1 noduri al retelei de interpolare(discretizare)

),k=0..n
Interpolarea unei functii definite tabelar consta in determinarea unei functii g care sa treaca
prin nodurile retelei de discretizare.
g(x)-functie de interpolare

)=

)=

k=0..n

In cazul in care n=1,polinomul de interpolare:

Are derivata:
)
Calculele pot fi continuate pentru grade superioare, prin folosirea polinomului Newton
de interpolare.
In cazul retelei de noduri echidistante cu pasul h = xi+1 xi aceste relatii capata o forma mult
mai simpla:

g(x) =
1.4 Evaluarea complexitatii algoritmilor
Analiza erorilor
Pasul de derivare are o valoare optima, finita, pentru care eroarea este minima.
Pentru h > hoptim, predomina eroarea de trunchiere, datorata trunchierii seriei Taylor.
In general, eroarea de trunchiere are ordinul O(hn), deci scade cu micsorarea pasului h si
cresterea gradului n.
Pentru h < hoptim, predomina eroarea de rotunjire cauzata de faptul ca sistemul nu poate
retine decat un numar limitat de zecimale. Aceasta eroare creste pe masura scaderii pasului h,
datorita fenomenului de anulare prin scadere.
Efort de calcul
Timpul de calcul creste cu cresterea ordinului n al aproximarii, fiind necesare n + 1
evaluari ale functiei f pentru calculul primei derivate.
Exercitiu: Fie functia y=f(x) definita tabelar:

x
y

1
1

3
2

5
4

7
1

Sa se determine derivata functiei n nodurile retelei de discretizare utilizand diferentele finite


astfel: formulele progresiva si regresiva de ordinul ntai pentru primul si respectiv ultimul nod,
formula centrata de ordinul doi pentru nodurile interioare.
Pasul:

=3-1=2

Derivata progresiva si derivata regresiva de ordinul ntai n primul nodsi respectiv ultimul nod
sunt:
)

Derivatele centrate de ordinul doi n nodurile interioare sunt:


)
)

In cadrul programului demonstrativ am ales functia


,punctul in care se calculeaza
derivata
si pasul h=2 si se observa ca eroarea afisata cu pasul impus este mai mare decat
cea din pasul optim .
In cadrul programului analiza erorilor sunt afisate erorile la 3 ordine de derivare (ordinul
2,ordinul 4 si ordinul 6) si se observa ca ,cu cat creste ordinul eroarea scade.
In cadrul programului derivate de ordin superior ordinul maxim de derivare a fost ales 5
xmin=0 si xmax=10 si 100 noduri se constata ca apare efectul Runge.

2 Integrarea numerica a functiilor reale


2.1 Introducere
Integrarea numerica se aplica functiilor care nu pot fi integrate analitic (sau ar necesita calcule
complicate) sau n cazul functiilor date tabelar, de exemplu cele rezultateexperimental.
In general, metodele de integrare numerica se bazeaza pe aproximarea functiei de
integrat prin functii mai simple, a caror integrala se poate evalua usor. O metoda de
aproximare frecvent utilizata n cadrul integralelor este metoda interpolarii polinomiale
pe portiuni.

2.2 Chestiuni studiate


1. Calculul numeric al integralei definite, pentru cateva functii elementare;
2. Analiza experimentala a erorii la integrarea numerica;

2.3 Rezolvarea unor functii de integrare cu ajutorul interpolarii


In cadrul funtiilor de integrare sunt trei metode de rezolvare:
Metoda trapezelor
Metoda Simpson
Metoda Romberg
Metoda trapezelor:
- (n+1 noduri) este cea mai simpla
-pasul
-aproximarea intre doua noduri successive printr-un polinom de gradul intai (o dreapta)

- cu aproximarea ariei subntinse de graficul functiei ntre doua noduri succesive (i si i+1), cu
aria trapezului sprijinit de axa Ox,
-prin insumarea tuturor ariilor trapezelor care se formeaza in acest fel ,se obtine valoarea
aproximativa a integralei definite a lui f , intre aceste puncte.
)
))
(
-aria unui trapez este
Metoda Simpson:
-aproximarea functiei intre 3 noduri succesive (i-1,i,i+1) printr-un polinom grad 2
- presupunand aceeasi retea de n + 1 noduri echidistante, dar cu n par, si considerand
originea n punctul xi, se poate scrie
)
)
)
)
)
)
- asadar, se aproximeaza aria subntinsa de functia de integrat ntre punctele xi1 si
xi+1 cu aria subntinsa de parabola P dintre punctele h si h:
-conditiile de interpolare

)
)

Metoda Romberg:
-depinde de pasul de integrare h
-eroarea de trunchierescade cu micsorarea pasului
-formula se simplifica daca la fiecare iteratie se injumatateste pasul
- Iteratiile se pot opri pentru acel ordin m, la care eroarearelativa este mai mica decat o valoare
impusa.

2.4 Evaluarea complexitatii algoritmilor


Analiza erorilor
In cazul integrarii numerice, se pot defini doua tipuri de erori:
eroarea locala, care apare prin aproximarea ariei subntinse pe un interval elementar(de
lungime h, respectiv 2h) cu aria elementara specifica metodei: aria trapezului(la metoda
trapezelor), respectiv aria subntinsa de parabola (la metoda Simpson).
eroarea globala, care apare prin aproximarea integralei cu suma ariilor elementare.
La metoda trapezelor, eroarea locala are ordinul O(h3), iar n cazul metodei Simpson ea are
ordinul O(h5). Eroarea globala este mai mare decat eroarea locala, avand ordinul O(h2) respectiv
O(h4).
Efort de calcul
Timpul de calcul depinde de numarul de noduri din reteaua de discretizare, avand
ordinul liniar O(n), atat in cazul metodei trapezelor cat si n cazul metodei Simpson.

Exercitiul 1: Fie functia y=f(x) definita tabelar:


x
y

1
1

2
3

4
2

-este neuniform
-pasul nu este succesiv
Metoda Romberg:

6
4

I=
Exercitiul 2: Fie functia y=f(x) definita tabelar:
x
y

1
1

3
4

5
2

7
3

9
1

11
2

13
5

-este uniform
-pasul este 2
Metoda trapezelor:
)
)
Metoda simpson:
)
)

Tabel 1: Calculul

n
eroare

2
4,17E02

numeric al integralei definite (X^2) x [0,1]


4
1,04E02

7
3,40E03

10
1,67E03

15
7,41E04

20
4,17E04

eroare

eroare
4.50E-02
4.00E-02
3.50E-02
3.00E-02
2.50E-02
2.00E-02
1.50E-02
1.00E-02
5.00E-03
0.00E+00

eroare

10

15

20

25

Fig1.Eroare absoluta
Se constata ca ,cu cat gradul polinomului este mai mare cu atat eroarea scade.
Tabel 2: Calculul
pt
h=10^-2

Metoda
eroare

numeric al integralei definite (sin(x)) x [0, ]


Trapezelor
10^-5

Simpson
10^-10

Romberg
2
10^-12

Romberg
3
10^-14

Se observa ca in tabelul 2 eroarea cea mai mica o are Romberg cu 3 iterati ,urmand metoda
Simpson si metoda trapezelor.

3 Concluzii
3.1 Derivare
Se constata ca pentru aproximarea derivatei ntr-un nod al retelei de discretizare se
folosesc valorile functiei n nodurile vecine. Cu cat ordinul aproximarii este mai mare, cu
atat sunt utilizate mai multe noduri din vecinatatea iar calculul este mai complicat.

Aproximarile de ordin doi ofera erori de trunchiere mai mici decat aproximarile
progresive si regresive de ordinul ntai:

Erorile care apar prin folosirea formulelor de derivare numerica depind de doi factori:
pasul de derivare h;
gradul polinomului de interpolare n.
In general, eroarea de trunchiere are ordinul O(hn), deci scade cu micsorarea pasului h si
cresterea gradului n.
Timpul de calcul creste cu cresterea ordinului n al aproximarii, fiind necesare n + 1
evaluari ale functiei f pentru calculul primei derivate.
Derivatele de ordin superior se pot calcula numeric prin aplicarea recursiva a formulei
de derivare de ordinul ntai, dar erorile sunt tot mai mari pentru derivatele de ordin
superior, generand importante instabilitati numerice.

3.2 Integrare
Spre deosebire de derivarea numerica, integrarea este o operatie relativ stabila numeric,
dar mai lenta, din cauza numarului sporit de calcule care trebuie efectuate.
Metoda trapezelor e mai flexibila, deoarece foloseste o retea cu numar oarecare de
noduri, spre deosebire de metoda Simpson, care necesita un numar impar de noduri.
Metoda Romberg este cea mai exacta, dar si cea mai lenta, necesitand un numar relativ
mic de iteratii, nsa la fiecare iteratie reteaua de noduri se ndeseste de doua ori.
Romberg cu 3 iteratii are precizia cea mai buna.

Bibliografie
[1] Gabriela Ciuprina, Mihai Rebican, Daniel Ioan: Metode Numerice n Ingineria Electric.
ndrumar de laborator, Editua Printech, 2013, disponibil la
http://mn.lmn.pub.ro/indrumar/indrumarLMN2013_20sept2013.pdf.