Viziunea asupra timpului si spatiului in fizica

In mod traditional, timpul e vazut ca fiind masurarea distantei dintre evenimente.

El
e
compus din trecut, prezent si viitor. Trecutul e considerat ca fiind ceva deja intamplat si nu poate fi
schimbat. Viitorul, in schimb, e considerat ca fiind disponibil unei multitudini de posibilitati. Oamenii
masoara timpul folosind multe unitati, unele bazate pe evenimente reale (rotatia Pamantului, in jurul
Soarelui), altele sunt arbitrare. Descrierea clasica timpului facuta de Isaac Newton din lucrarea sa
"Principia e ca timpul "curge constant, la fel pentru toti. Adica e independent de evenimentele ce au loc
in cadrul sau. Aceasta descrierea a timpului a fost eliminata de Einstein si teoria sa.
Ideea clasica de timp e partinitoare datorita felului in care oamenii percep "trecerea timpului.
Constientizam evenimentele dintr-un punct de vedere personal si presupunem ca asa e peste tot. Abordarea
clasica a timpului nu explica de percepem timpul in acest mod si nici cum este dobandit acest efect.
Celelalte teorii despre natura timpului pun in discutie "radacinile acestui punct de vedere natural.
Relativitatea
Teoria Relativitatii apartine fizicianului Albert Einstein. La inceput a existat sub forma a 2 teorii:
Teoria Speciala a Relativitatii a aparut in 1905 si afirma ca viteza de "curgere a timpului nu este aceeasi in
tot Universul depinde de observator (adica e relativa). Unii oameni percep "curgerea timpului altfel
decat alti oameni. De exemplu, pe masura ce imbatranim, procesam mai putine informatii pe secunda
despre mediul inconjurator, de aceea percepem trecerea timpului ca fiind mai rapida.
Dar teoria lui Einstein merge si mai departe. Relativitatea timpului nu e cauzata de varsta noastra, e
cauzata de viteza miscarii prin spatiu. Cu cat mergem mai repede prin spatiu, cu atat mai incet ne deplasam
prin timp. Teoria relativitatii ne cere sa vedem spatiul si timpul, nu ca entitati separate, ci sub forma unui
concept numit spatiu-timp. Timpul devine cea de a 4 dimensiune ce se adauga la celelalte 3 dimensiuni ale
spatiului cu care suntem obisnuiti (inaltime, latime si lungime). Aceasta reprezentare a timpului este
cruciala pentru intelegerea celorlalte teorii despre natura timpului,
Oamenii poseda o retina bidimensionala, ceea ce inseamna ca vedem doar in 2 dimensiuni.
Perceperea celei de a 3-a dimensiuni e rezultatul perspectivei si a vederii noastre binoculare. Daca am fi
avut retine tridimensionale, am fi fost capabili sa percepem simultan toate laturile unei camere peretii,
podeaua si tavanul in acelasi timp!
Din acest motiv e foarte greu, daca nu chiar imposibil, pentru un om sa vizualizeze cea de a 4-a
dimensiune.
Pentru a depasi aceasta piedica, este bine sa folosim analogii, ce contin un numar mic de
dimensiuni, atunci cand vorbim de mai mult de 3 dimensiuni, chiar si atunci cand timpul e una din ele. In
acest caz sa ne imaginam ca Universul are o forma cuboidala, iar oamenii sunt bidimensionali si au retine
unidimensionale. Sa ne imaginam ca dimensiunile spatiale sunt latimea si inaltimea unei sectiuni de
cuboid, iar oamenii se pot deplasa in sus, in jos, in stanga si in dreapta. Sa ne imaginam ca adancimea
cuboidului e timpul.
Sa ne imaginam acum ca un om bidimensional se afla la jumatatea inaltimii cubului. El incepe sa se
deplaseze in sus (prin spatiu, nu prin timp) pana ce va ajunge la marginea cuboidului. Acuma el se va
deplasa in jos, dar in acelasi timp se va misca si inainte prin timp. De data aceasta va dura mai mult sa
ajunga in locul de unde a plecat deoarece el nu mai are o ruta directa se deplaseaza si prin timp.
Dupa cum se vede deplasarea prin timp, incetineste deplasarea prin spatiu. Acelasi lucru e valabil si
invers. Daca se mentine o pozitie fixa in spatiu si deplasarea se face doar prin timp, va dura mai putin pana
la atingerea unui moment anume din timp decat atunci cand miscarea se executa in spatiu si timp. Deci
miscare in spatiu iti incetineste miscarea in timp. Asta ne spune relativitatea despre timp. Dar procentajul
de incetinire a timpului, in timpul miscarii prin spatiu, este foarte mic in timpul situatiilor cotidiene. Pentru
a observa o diferenta notabila, e necesara o deplasare in spatiu cu o viteza egala sau cat mai apropiata de
cea a luminii.

Relativitatea a fost demonstrata. Au fost puse ceasuri atomice in avioane ce se deplasau cu viteze
mari. La sfarsitul zborului, ceasurile atomice au fost comparate cu cele de la sol. Au fost gasite mici
diferente ce fusesera prevazute exact de ecuatiile matematice a relativitatii.
Teoria generala a relativitatii a fost publicata in 1916 si merge si mai departe. Einstein sustine ca
masa curbeaza "tesatura spatiu-timp pentru a crea iluzia gravitatii. Din nou, o analogie cu un numar
minim de dimensiuni e ideala. Imaginati-va ca pe o folie de cauciuc se aseaza bile de bowling. Bilele
curbeaza folia de cauciuc. Orice obiect ce se deplaseaza prin apropierea curburii, va incepe sa se miste in
jurul curbei (miscare asemanatoare spiralei de la o scurgere). Ideea despre gravitatie a lui Einstein despre
gravitatie este atat de simpla. Si a fost demonstrata. Einstein a facut predictii despre felul in care lumina va
urma traiectorii curbate in jurul maselor mari, iar acest efect a fost masurat in timpul unei eclipse de soare.
Timpul si determinismul
Teoria relativitatii nu descrie doar "curgerea timpului, ea descrie timpul intr-o maniera aproape
identica cu cea in care ne gandim la spatiu. Relativitatea unifica spatiul si timpul. Toate punctele spatiale
exista simultan, dar toate punctele din timp exista simultan? Acest lucru ar sugera catoate evenimentele
din timp sunt deja "aici si ca nu exista vreun motiv pentru a alege ce se va intampla in viitor. Se numeste
determinism, deoarece evenimentele sunt predeterminate.
Relativitatea nu elimina ideea de liber arbitru, dar nici nu o sustine.
Timpul in lumile multiple a Teoriei Mecanicii Cuantice
Pentru a intelege aceasta teorie, trebuie sa ne intoarcem la exemplul cuboidului. Fiecare eveniment
temporal este reprezentat de o sectiune a cuboidului. Oamenii percep dimensiunea timpului sub forma unei
succesiuni de patrate. Asemenea cadrelor dintr-un film, acestea creaza iluzia trecerii timpului.
Lumea din jurul nostru pare a fi facuta special pentru a sustine viata. Universul are proprietati
exacte care duc la aparitia vietii pe Pamant. De exemplu, la inceputul Universului a existat o "batalie intre
materie si anti-materie. Particulele cu anumite proprietati cuantice, denumite de noi "materie, au castigat
lupta din motive inexplicabile. Multi fizicieni sunt de parere ca acest eveniment si altele asemanatoare nu
sunt doar simple coincidente.
Martin Rees, un astronom din Anglia, ne ofera analogia unei vizite intr-un magazin de haine. Daca
te-ai duce intr-un magazin de haine ce vinde o singura marime, ar fi o coincidenta destul de mare daca ai
descoperi ca e exact marimea ta. Pe de alta parte nu ar fi o coincidenta gasirea unor haine de marimea ta
intr-un magazin ce vinde o varietatea de haine si marimi. Sa extindem acest exemplu si in cazul
Universului. E foarte improbabil ca acest Univers sa existe din cauza felului partinitor fata de stabilitatea
gravitationala si aparitia unei vieti diversificate. Dar daca luam in considerare posibilitatea ca Universul
ofera o gama larga de "universuri de diferite marimi, atunci nu va mai fi asa de surprinzator faptul ca
universul nostru poate sustine viata. Aceasta teorie ar putea fi reprezentata sub forma unei multitudini de
cuboizi intr-un vast univers de cuboizi, fiecare dintre ei avand propriul spatiu-timp. Fiecare cuboid
reprezinta un univers ce are un set diferite de legi fizice, deci ar putea fi complet diferit de restul
universurilor. Ar putea exista un mare numar de universuri ce sustin viata, dar cu mici diferente. Tot asa
cum intr-un magazin de haine pot exista mai multe tricouri de marimea ta, dar in culori diferite.
Din acest punct de vedere exista linii temporale diferite. Unii oameni folosesc analogia unor sine de
cale ferata pentru a explica acest punct de vedere. Noi ne miscam intr-o directie pe sine, dar exista si alte
sine paralele cu a noastre. Fiecare din ele e diferita intr-un fel (unele chiar au trenuri pe ele). Din acest
motiv, celelalte unversuril din cadrul acestui "multi-univers se numesc unversuri paralele.
Un multi-univers al spatiu-timpului nu e doar o teorie ce rezolva problema intrebarii "De ce e
mediul nostru atat de potrivit pentru viata?. E totodata o teorie a In teoria mecanicii cuantice exista multe
evenimente ce au loc din cauza unor probabilitati aleatorii. De exemplu, curentul electric e compus din
electroni ce urmeaza un traseu aleatoriu ce e influentat de campurile fortelor electrice pe langa care
trec. Multi fizicieni considera ca odata cu fiecare decizie cuantica luata, fiecare posibilitate are un univers
separat in care e pusa in aplicare.
In aceasta teorie numita interpretarea mecanicii cuantice a lumilor multiple fiecare posibilitate e
2

pusa in aplicare. Din moment ce interactiunile cuantice sunt fundamentale pentru orice reactie
macroscopica, putem ajunge la concluzia ca totul se intampla intr-un univers sau in altul. Daca trebuie sa
iei o decizie, sa zicem sa pleci in vacanta in Bulgaria sau in Caraibe, va exista un univers in care pleci in
Caraibe si un univers in care pleci in Bulgaria. Acest lucru e problematica din punctul de vedere al liberului
arbitru. Daca toate posibilitatile sunt aplicate, atunci totul e determinat de universul in care te nasti.
Exista o variatie a acestei teorii, dar e nevoie sa ne imaginam teoria cu o dimensiune in minus. In
loc sa ne imaginam universurile ca fiind cuboizi, trebuie sa ni le imaginam ca fiind dreptunghiuri.
Lungimea dreptunghiului va fi timpul, iar celelalte dimensiuni vor reprezenta spatiul. Dreptunghiul nu are
adancime, deci daca asezam mai multe dreptunghiuri (universuri multiple) unul peste altul, nu se va
schimba nimic.
Se observa ca in toate aceste teorii, timpul are doua directii, asemenea celorlalte
dimensiuni.Teoretic nu exista nimic care sa ne impiedice sa mergem in directia opusa.
De ce percepem timpul in acest fel?
Daca timpul este doar o dimensiune asemenea celorlalte, de ce o percepem atat de diferit?Aceasta e
intrebarea care il preocupa pe James Hartle de la Universitatea din California, Santa Barbara, impreuna cu
fizicienii Stephen Hawking, Muray Gell-Mann si Steven Weinberg. Ei cred catrecerea timpului e doar o
iluzie.
Hartle crede ca timpul unidirectional e produsul felului in care procesam informatia. Gell-Mann a
dat denumirea de "sisteme de colectare si utilizare a informatiilor tuturor fiintelor ce proceseaza timpul in
acest fel. Oamenii fac parte din SCUI. Din cauza retinei bidimensionale, nu putem procesa mai multe
sectiuni de cuboid "cadre de timp simultan. Colectam informatii despre acest "cadru mediul nostru
inconjurator folosindu-ne de simturile noastre, apoi stocam aceaste informatii intr-un "registru de intrari.
Acesta nu are o capacitate de stocare nelimitata, deci suntem nevoiti sa transferam informatia in memoria
noastra, altfel nu putem procesa informatiile urmatorului "cadru. Oamenii au o memorie de scurta durata
si una de lunga durata, totodata mai avem la dispozitie si informatiile permanente din cerebel (de ex.cum sa
innotam).
SCUI-urile mai au in componenta si o "schema, un model generalizat al perceptiei noastre despre
mediu. Aceasta schema contine reguli generale despre modalitatile optime de actiune dintr-un anumit set de
situatii. Informatiile receptionate din mediul nostru e adaugata la schema pentru a determina felul in care
reactionam in anumite situatii. Decizia e constienta, dar este procesata si la nivel inconstient. Partea
constienta a SCUI-urilor umane se concentreaza asupra informatiilor din "registrul de intrare, o numim
prezent. Partea inconstienta se concentreaza asupra informatiilor din memorie, o numim trecut. Acesta e
motivul pentru care constientizam prezentul si ne amintim trecutul.
Traficul informational ce are loc prin "registrii SCUI-urilor creaza iluzia "scurgerii timpului. Dar
nu timpul este cel care se "scurge. Fiecare SCUI are propria sa viteza a traficului informational dintre
registri. Aceasta corespunde diferentelor de percepere a vitezei cu care trece timpul. Mustele, de exemplu,
proceseaza mai multe informatii pe secunda altfel nu ar reusi sa zboare la viteze asa de mari si nu ar putea
evita obstacolele comune. Prin urmare ele percep timpul ca fiind mai lent. Mustele traiesc putin (cateva zile
sau saptamani) o durata de viata scurta pentru un om. Dar musca o percepe ca fiind mult mai lunga.
Deci este posibil ca modalitatea in care procesam informatiile sa fie motivul pentru care percepem
diferit trecerea timpului.
Este timpul continuu sau este ca un film?
De regula ne gandim la timp ca timp ca fiind continuu un sir de evenimente. Dar majoritatea
teoriilor din fizica definesc timpul si spatiul ca fiind opuse unei treceri continue de evenimente. Teoria M si
cea a gravitatii cuantice sunt teorii stiintifice serioase (dar nedemonstrate) care sustin ca timpul si spatiul au
unitati minime. Exista o teorie a mecanicii cuantice care sugereaza ca timpul este format din particule
numite crononi. Cea mai mica durata de timp teoretica posibila se numeste timp Planck si este echivalenta
cu 10 la puterea -43 secunde.
Daca aceasta teorie e corecta, atunci perceptia noastra temporala ar putea fi asemenea unui film.
3

Filmele nu sunt continue: daca le incetinim suficient de mult, constatam ca sunt un simplu set de fotografii
ce sunt prezentate rapid. Procesam informatiile despre mediul nostru si obtinem o imagine asemanatoare
celei dintr-un film sau dintr-un desen animat. Atunci cand sunt prezentate intr-o succesiune rapida, ne
creaza iluzia unei miscari line si continue.
Este timpul asemanator cu spatiul?
Pana acum, timpul a fost vazut ca fiind o dimensiune a spatiului, iar deplasarea sa intr-o singura
directie e considerata o iluzie. Dar exista niste contra-argumente ce ne indica niste diferente majore, intre
timp si spatiu, ce nu pot fi explicate ca fiind iluzii.
O modalitate de a sustine ideea ca "directia timpului e irelevanta e prin demonstrarea faptului ca
toate procesele sunt identice, indiferent daca se desfasoara "inainte sau "inapoi. In mecanica cuantica,
majoritatea interactiunilor dintre particule sunt "simetrice in timp nu conteaza daca sunt observate din
perspectiva trecut-viitor sau viitor-trecut, ele se desfasoara identic.
Dar acest lucru nu este valabil si in cazul obiectelor macroscopice. Paharele de vin se sparg in zeci
de cioburi, dar rareori vedem cioburi de pahar ce se apuca sa formeze pahare de vin. Fizicienii pot explica
de ce cioburile de sticla nu formeaza pahare de vin prin postularea existentei "sagetii termodinamice a
timpului. Termidinamica e in esenta o grupare de legi. Chimistul P.W. Atkins o rezuma ca fiind:
Exista 4 legi. Cea de a treia, Legea a Doua, a fost formulata prima; prima lege, Legea Zero, a fost
formulate ultima; Prima Lege a fost cea de a doua; iar cea de a treia s-ar putea sa nu fie nici macar o lege
asemenea celorlalte.
Esenta acestei idei e ca universul tinde sa devina dezordonat. Aceasta dezordine se numeste
entropie si credem ca e in continuua crestere. Nimeni nu stie de ce e in continua crestere, dar e foarte clar
acest lucru din multitudinea de experimente realizate. Acesta e motivul pentru care caldura se scurge in
zonele mai reci si niciodata nu se intampla invers. Caldura nu e nimic altceva decat particulele dintr-un
sistem ce vibreaza aleatoriu, o stare dezordonata. Lucrurile reci sunt mult mai ordonate deoarece particulele
ce le formeaza se misca mai greu. Acesta e motivul pentru care obiectele macroscopice au interactiuni
ireversibile.
Aceasta e o diferenta clara fata de spatiu. Daca ne gandim la manifestarea spatiala a unei mese, asta
nu inseamna ca un capat al ei este mai dezordonat decat celalalt, dar masa respectiva va deveni mai
dezordonata in viitor, in comparatie cu momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre
timp si spatiu.
Este timpul reversibil?
Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne opreste sa ii inversam
cursul? Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca timpul poate fi parcurs si
in sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din
ce in ce mai mic. Schulman sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale diferite nu se anuleaza si
nici nu interactioneaza reciproc.
O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere termodinamic) se va
inversa natural odata ce istoria universului ajunge intr-un anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie
perfecta in univers. Evident ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici
impotriva lor.
Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e doar o iluzie? Este continuu
sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la
asemenea intrebari, dar data viitoare cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un
raspuns diferit.
Viziunea asupra timpului si spatiului in fizica
In mod traditional, timpul e vazut ca fiind masurarea distantei dintre evenimente. El e compus din trecut,
4

prezent si viitor. Trecutul e considerat ca fiind ceva deja intamplat si nu poate fi schimbat. Viitorul, in
schimb, e considerat ca fiind disponibil unei multitudini de posibilitati. Oamenii masoara timpul folosind
multe unitati, unele bazate pe evenimente reale (rotatia Pamantului, in jurul Soarelui), altele sunt
arbitrare. Descrierea clasica timpului facuta de Isaac Newton din lucrarea sa "Principia e ca timpul
"curge constant, la fel pentru toti. Adica e independent de evenimentele ce au loc in cadrul sau. Aceasta
descrierea a timpului a fost eliminata de Einstein si teoria sa.
Ideea clasica de timp e partinitoare datorita felului in care oamenii percep "trecerea timpului.
Constientizam evenimentele dintr-un punct de vedere personal si presupunem ca asa e peste tot. Abordarea
clasica a timpului nu explica de percepem timpul in acest mod si nici cum este dobandit acest efect.
Celelalte teorii despre natura timpului pun in discutie "radacinile acestui punct de vedere natural.
Relativitatea
Teoria Relativitatii apartine fizicianului Albert Einstein. La inceput a existat sub forma a 2 teorii: Teoria
Speciala a Relativitatii a aparut in 1905 si afirma ca viteza de "curgere a timpului nu este aceeasi in tot
Universul depinde de observator (adica e relativa). Unii oameni percep "curgerea timpului altfel decat
alti oameni. De exemplu, pe masura ce imbatranim, procesam mai putine informatii pe secunda despre
mediul inconjurator, de aceea percepem trecerea timpului ca fiind mai rapida.
Dar teoria lui Einstein merge si mai departe. Relativitatea timpului nu e cauzata de varsta noastra, e
cauzata de viteza miscarii prin spatiu. Cu cat mergem mai repede prin spatiu, cu atat mai incet ne deplasam
prin timp. Teoria relativitatii ne cere sa vedem spatiul si timpul, nu ca entitati separate, ci sub forma unui
concept numit spatiu-timp. Timpul devine cea de a 4 dimensiune ce se adauga la celelalte 3 dimensiuni ale
spatiului cu care suntem obisnuiti (inaltime, latime si lungime). Aceasta reprezentare a timpului este
cruciala pentru intelegerea celorlalte teorii despre natura timpului,
Oamenii poseda o retina bidimensionala, ceea ce inseamna ca vedem doar in 2 dimensiuni. Perceperea
celei de a 3-a dimensiuni e rezultatul perspectivei si a vederii noastre binoculare. Daca am fi avut retine
tridimensionale, am fi fost capabili sa percepem simultan toate laturile unei camere peretii, podeaua si
tavanul in acelasi timp!
Din acest motiv e foarte greu, daca nu chiar imposibil, pentru un om sa vizualizeze cea de a 4-a
dimensiune.
Pentru a depasi aceasta piedica, este bine sa folosim analogii, ce contin un numar mic de dimensiuni,
atunci cand vorbim de mai mult de 3 dimensiuni, chiar si atunci cand timpul e una din ele. In acest caz sa
ne imaginam ca Universul are o forma cuboidala, iar oamenii sunt bidimensionali si au retine
unidimensionale. Sa ne imaginam ca dimensiunile spatiale sunt latimea si inaltimea unei sectiuni de
cuboid, iar oamenii se pot deplasa in sus, in jos, in stanga si in dreapta. Sa ne imaginam ca adancimea
cuboidului e timpul.
Sa ne imaginam acum ca un om bidimensional se afla la jumatatea inaltimii cubului. El incepe sa se
deplaseze in sus (prin spatiu, nu prin timp) pana ce va ajunge la marginea cuboidului. Acuma el se va
deplasa in jos, dar in acelasi timp se va misca si inainte prin timp. De data aceasta va dura mai mult sa
ajunga in locul de unde a plecat deoarece el nu mai are o ruta directa se deplaseaza si prin timp.
Dupa cum se vede deplasarea prin timp, incetineste deplasarea prin spatiu. Acelasi lucru e valabil si
invers. Daca se mentine o pozitie fixa in spatiu si deplasarea se face doar prin timp, va dura mai putin pana
la atingerea unui moment anume din timp decat atunci cand miscarea se executa in spatiu si timp. Deci
miscare in spatiu iti incetineste miscarea in timp. Asta ne spune relativitatea despre timp. Dar procentajul
de incetinire a timpului, in timpul miscarii prin spatiu, este foarte mic in timpul situatiilor cotidiene. Pentru
a observa o diferenta notabila, e necesara o deplasare in spatiu cu o viteza egala sau cat mai apropiata de
cea a luminii.
Relativitatea a fost demonstrata. Au fost puse ceasuri atomice in avioane ce se deplasau cu viteze mari.
La sfarsitul zborului, ceasurile atomice au fost comparate cu cele de la sol. Au fost gasite mici diferente ce
fusesera prevazute exact de ecuatiile matematice a relativitatii.
Teoria generala a relativitatii a fost publicata in 1916 si merge si mai departe. Einstein sustine ca masa
5

curbeaza "tesatura spatiu-timp pentru a crea iluzia gravitatii. Din nou, o analogie cu un numar minim de
dimensiuni e ideala. Imagina relativitatii nu descrie doar "curgerea timpului, ea descrie timpul intr-o
maniera aproape identica cu cea in care ne gandim la spatiu. Relativitatea unifica spatiul si timpul. Toate
punctele spatiale exista simultan, dar toate punctele din timp exista simultan? Acest lucru ar sugera
catoate evenimentele din timp sunt deja "aici si ca nu exista vreun motiv pentru a alege ce se va intampla
in viitor. Se numeste determinism, deoarece evenimentele sunt predeterminate.
Relativitatea nu elimina ideea de liber arbitru, dar nici nu o sustine.
Timpul in lumile multiple a Teoriei Mecanicii Cuantice
Pentru a intelege aceasta teorie, trebuie sa ne intoarcem la exemplul cuboidului. Fiecare eveniment
temporal este reprezentat de o sectiune a cuboidului. Oamenii percep dimensiunea timpului sub forma unei
succesiuni de patrate. Asemenea cadrelor dintr-un film, acestea creaza iluzia trecerii timpului.
Lumea din jurul nostru pare a fi facuta special pentru a sustine viata. Universul are proprietati exacte care
duc la aparitia vietii pe Pamant. De exemplu, la inceputul Universului a existat o "batalie intre materie si
anti-materie. Particulele cu anumite proprietati cuantice, denumite de noi "materie, au castigat lupta din
motive inexplicabile. Multi fizicieni sunt de parere ca acest eveniment si altele asemanatoare nu sunt doar
simple coincidente.
Martin Rees, un astronom din Anglia, ne ofera analogia unei vizite intr-un magazin de haine. Daca te-ai
duce intr-un magazin de haine ce vinde o singura marime, ar fi o coincidenta destul de mare daca ai
descoperi ca e exact marimea ta. Pe de alta parte nu ar fi o coincidenta gasirea unor haine de marimea ta
intr-un magazin ce vinde o varietatea de haine si marimi. Sa extindem acest exemplu si in cazul
Universului. E foarte improbabil ca acest Univers sa existe din cauza felului partinitor fata de stabilitatea
gravitationala si aparitia unei vieti diversificate. Dar daca luam in considerare posibilitatea ca Universul
ofera o gama larga de "universuri de diferite marimi, atunci nu va mai fi asa de surprinzator faptul ca
universul nostru poate sustine viata. Aceasta teorie ar putea fi reprezentata sub forma unei multitudini de
cuboizi intr-un vast univers de cuboizi, fiecare dintre ei avand propriul spatiu-timp. Fiecare cuboid
reprezinta un univers ce are un set diferite de legi fizice, deci ar putea fi complet diferit de restul
universurilor. Ar putea exista un mare numar de universuri ce sustin viata, dar cu mici diferente. Tot asa
cum intr-un magazin de haine pot exista mai multe tricouri de marimea ta, dar in culori diferite.
Din acest punct de vedere exista linii temporale diferite. Unii oameni folosesc analogia unor sine de cale
ferata pentru a explica acest punct de vedere. Noi ne miscam intr-o directie pe sine, dar exista si alte sine
paralele cu a noastre. Fiecare din ele e diferita intr-un fel (unele chiar au trenuri pe ele). Din acest motiv,
celelalte unversuril din cadrul acestui "multi-univers se numesc unversuri paralele.
Un multi-univers al spatiu-timpului nu e doar o teorie ce rezolva problema intrebarii "De ce e mediul
nostru atat de potrivit pentru viata?. E totodata o teorie a mecanicii cuantice.
In teoria mecanicii cuantice exista multe evenimente ce au loc din cauza unor probabilitati aleatorii. De
exemplu, curentul electric e compus din electroni ce urmeaza un traseu aleatoriu ce e influentat de
campurile fortelor electrice pe langa care trec. Multi fizicieni considera ca odata cu fiecare decizie cuantica
luata, fiecare posibilitate are un univers separat in care e pusa in aplicare.
In aceasta teorie numita interpretarea mecanicii cuantice a lumilor multiple fiecare posibilitate e pusa
in aplicare. Din moment ce interactiunile cuantice sunt fundamentale pentru orice reactie macroscopica,
putem ajunge la concluzia ca totul se intampla intr-un univers sau in altul. Daca trebuie sa iei o decizie, sa
zicem sa pleci in vacanta in Bulgaria sau in Caraibe, va exista un univers in care pleci in Caraibe si un
univers in care pleci in Bulgaria. Acest lucru e problematica din punctul de vedere al liberului arbitru. Daca
toate posibilitatile sunt aplicate, atunci totul e determinat de universul in care te nasti.
Exista o variatie a acestei teorii, dar e nevoie sa ne imaginam teoria cu o dimensiune in minus. In loc sa
ne imaginam universurile ca fiind cuboizi, trebuie sa ni le imaginam ca fiind dreptunghiuri. Lungimea
dreptunghiului va fi timpul, iar celelalte dimensiuni vor reprezenta spatiul. Dreptunghiul nu are adancime,
deci daca asezam mai multe dreptunghiuri (universuri multiple) unul peste altul, nu se va schimba nimic.
Se observa ca in toate aceste teorii, timpul are doua directii, asemenea celorlalte dimensiuni.Teoretic nu
6

exista nimic care sa ne impiedice sa mergem in directia opusa.

De ce percepem timpul in acest fel?
Daca timpul este doar o dimensiune asemenea celorlalte, de ce o percepem atat de diferit?Aceasta e
intrebarea care il preocupa pe James Hartle de la Universitatea din California, Santa Barbara, impreuna cu
fizicienii Stephen Hawking, Muray Gell-Mann si Steven Weinberg. Ei cred catrecerea timpului e doar o
iluzie.
Hartle crede ca timpul unidirectional e produsul felului in care procesam informatia. Gell-Mann a dat
denumirea de "sisteme de colectare si utilizare a informatiilor tuturor fiintelor ce proceseaza timpul in
acest fel. Oamenii fac parte din SCUI. Din cauza retinei bidimensionale, nu putem procesa mai multe
sectiuni de cuboid "cadre de timp simultan. Colectam informatii despre acest "cadru mediul nostru
inconjurator folosindu-ne de simturile noastre, apoi stocam aceaste informatii intr-un "registru de intrari.
Acesta nu are o capacitate de stocare nelimitata, deci suntem nevoiti sa transferam informatia in memoria
noastra, altfel nu putem procesa informatiile urmatorului "cadru. Oamenii au o memorie de scurta durata
si una de lunga durata, totodata mai avem la dispozitie si informatiile permanente din cerebel (de ex.cum sa
innotam).
SCUI-urile mai au in componenta si o "schema, un model generalizat al perceptiei noastre despre
mediu. Aceasta schema contine reguli generale despre modalitatile optime de actiune dintr-un anumit set de
situatii. Informatiile receptionate din mediul nostru e adaugata la schema pentru a determina felul in care
reactionam in anumite situatii. Decizia e constienta, dar este procesata si la nivel inconstient. Partea
constienta a SCUI-urilor umane se concentreaza asupra informatiilor din "registrul de intrare, o numim
prezent. Partea inconstienta se concentreaza asupra informatiilor din memorie, o numim trecut. Acesta e
motivul pentru care constientizam prezentul si ne amintim trecutul.
Traficul informational ce are loc prin "registrii SCUI-urilor creaza iluzia "scurgerii timpului. Dar nu
timpul este cel care se "scurge. Fiecare SCUI are propria sa viteza a traficului informational dintre registri.
Aceasta corespunde diferentelor de percepere a vitezei cu care trece timpul. Mustele, de exemplu,
proceseaza mai multe informatii pe secunda altfel nu ar reusi sa zboare la viteze asa de mari si nu ar putea
evita obstacolele comune. Prin urmare ele percep timpul ca fiind mai lent. Mustele traiesc putin (cateva zile
sau saptamani) o durata de viata scurta pentru un om. Dar musca o percepe ca fiind mult mai lunga.
Deci este posibil ca modalitatea in care procesam informatiile sa fie motivul pentru care percepem diferit
trecerea timpului.
Este timpul continuu sau este ca un film?
De regula ne gandim la timp ca timp ca fiind continuu un sir de evenimente. Dar majoritatea teoriilor
din fizica definesc timpul si spatiul ca fiind opuse unei treceri continue de evenimente. Teoria M si cea a
gravitatii cuantice sunt teorii stiintifice serioase (dar nedemonstrate) care sustin ca timpul si spatiul au
unitati minime. Exista o teorie a mecanicii cuantice care sugereaza ca timpul este format din particule
numite crononi. Cea mai mica durata de timp teoretica posibila se numeste timp Planck si este echivalenta
cu 10 la puterea -43 secunde.
Daca aceasta teorie e corecta, atunci perceptia noastra temporala ar putea fi asemenea unui film. Filmele
nu sunt continue: daca le incetinim suficient de mult, constatam ca sunt un simplu set de fotografii ce sunt
prezentate rapid. Procesam informatiile despre mediul nostru si obtinem o imagine asemanatoare celei
dintr-un film sau dintr-un desen animat. Atunci cand sunt prezentate intr-o succesiune rapida, ne creaza
iluzia unei miscari line si continue.
a relativitatii nu descrie doar "curgerea timpului, ea descrie timpul intr-o maniera aproape identica cu
cea in care ne gandim la spatiu. Relativitatea unifica spatiul si timpul. Toate punctele spatiale exista
simultan, dar toate punctele din timp exista simultan? Acest lucru ar sugera catoate evenimentele din
timp sunt deja "aici si ca nu exista vreun motiv pentru a alege ce se va intampla in viitor. Se numeste
determinism, deoarece evenimentele sunt predeterminate.
Relativitatea nu elimina ideea de liber arbitru, dar nici nu o sustine.

Timpul in lumile multiple a Teoriei Mecanicii Cuantice

Pentru a intelege aceasta teorie, trebuie sa ne intoarcem la exemplul cuboidului. Fiecare eveniment
temporal este reprezentat de o sectiune a cuboidului. Oamenii percep dimensiunea timpului sub forma unei
succesiuni de patrate. Asemenea cadrelor dintr-un film, acestea creaza iluzia trecerii timpului.
Lumea din jurul nostru pare a fi facuta special pentru a sustine viata. Universul are proprietati exacte care
duc la aparitia vietii pe Pamant. De exemplu, la inceputul Universului a existat o "batalie intre materie si
anti-materie. Particulele cu anumite proprietati cuantice, denumite de noi "materie, au castigat lupta din
motive inexplicabile. Multi fizicieni sunt de parere ca acest eveniment si altele asemanatoare nu sunt doar
simple coincidente.
Martin Rees, un astronom din Anglia, ne ofera analogia unei vizite intr-un magazin de haine. Daca te-ai
duce intr-un magazin de haine ce vinde o singura marime, ar fi o coincidenta destul de mare daca ai
descoperi ca e exact marimea ta. Pe de alta parte nu ar fi o coincidenta gasirea unor haine de marimea ta
intr-un magazin ce vinde o varietatea de haine si marimi. Sa extindem acest exemplu si in cazul
Universului. E foarte improbabil ca acest Univers sa existe din cauza felului partinitor fata de stabilitatea
gravitationala si aparitia unei vieti diversificate. Dar daca luam in considerare posibilitatea ca Universul
ofera o gama larga de "universuri de diferite marimi, atunci nu va mai fi asa de surprinzator faptul ca
universul nostru poate sustine viata. Aceasta teorie ar putea fi reprezentata sub forma unei multitudini de
cuboizi intr-un vast univers de cuboizi, fiecare dintre ei avand propriul spatiu-timp. Fiecare cuboid
reprezinta un univers ce are un set diferite de legi fizice, deci ar putea fi complet diferit de restul
universurilor. Ar putea exista un mare numar de universuri ce sustin viata, dar cu mici diferente. Tot asa
cum intr-un magazin de haine pot exista mai multe tricouri de marimea ta, dar in culori diferite.
Din acest punct de vedere exista linii temporale diferite. Unii oameni folosesc analogia unor sine de cale
ferata pentru a explica acest punct de vedere. Noi ne miscam intr-o directie pe sine, dar exista si alte sine
paralele cu a noastre. Fiecare din ele e diferita intr-un fel (unele chiar au trenuri pe ele). Din acest motiv,
celelalte unversuril din cadrul acestui "multi-univers se numesc unversuri paralele.
Un multi-univers al spatiu-timpului nu e doar o teorie ce rezolva problema intrebarii "De ce e mediul
nostru atat de potrivit pentru viata?. E totodata o teorie a mecanicii cuantice.
In teoria mecanicii cuantice exista multe evenimente ce au loc din cauza unor probabilitati aleatorii. De
exemplu, curentul electric e compus din electroni ce urmeaza un traseu aleatoriu ce e influentat de
campurile fortelor electrice pe langa care trec. Multi fizicieni considera ca odata cu fiecare decizie cuantica
luata, fiecare posibilitate are un univers separat in care e pusa in aplicare.
In aceasta teorie numita interpretarea mecanicii cuantice a lumilor multiple fiecare posibilitate e pusa
in aplicare. Din moment ce interactiunile cuantice sunt fundamentale pentru orice reactie macroscopica,
putem ajunge la concluzia ca totul se intampla intr-un univers sau in altul. Daca trebuie sa iei o decizie, sa
zicem sa pleci in vacanta in Bulgaria sau in Caraibe, va exista un univers in care pleci in Caraibe si un
univers in care pleci in Bulgaria. Acest lucru e problematica din punctul de vedere al liberului arbitru. Daca
toate posibilitatile sunt aplicate, atunci totul e determinat de universul in care te nasti.
Exista o variatie a acestei teorii, dar e nevoie sa ne imaginam teoria cu o dimensiune in minus. In loc sa
ne imaginam universurile ca fiind cuboizi, trebuie sa ni le imaginam ca fiind dreptunghiuri. Lungimea
dreptunghiului va fi timpul, iar celelalte dimensiuni vor reprezenta spatiul. Dreptunghiul nu are adancime,
deci daca asezam mai multe dreptunghiuri (universuri multiple) unul peste altul, nu se va schimba nimic.
Se observa ca in toate aceste teorii, timpul are doua directii, asemenea celorlalte dimensiuni.Teoretic nu
exista nimic care sa ne impiedice sa mergem in directia opusa.
De ce percepem timpul in acest fel?
Daca timpul este doar o dimensiune asemenea celorlalte, de ce o percepem atat de diferit?Aceasta e
intrebarea care il preocupa pe James Hartle de la Universitatea din California, Santa Barbara, impreuna cu
fizicienii Stephen Hawking, Muray Gell-Mann si Steven Weinberg. Ei cred catrecerea timpului e doar o
iluzie.
Hartle crede ca timpul unidirectional e produsul felului in care procesam informatia. Gell-Mann a dat
8

denumirea de "sisteme de colectare si utilizare a informatiilor tuturor fiintelor ce proceseaza timpul in

acest fel. Oamenii fac parte din SCUI. Din cauza retinei bidimensionale, nu putem procesa mai multe
sectiuni de cuboid "cadre de timp simultan. Colectam informatii despre acest "cadru mediul nostru
inconjurator folosindu-ne de simturile noastre, apoi stocam aceaste informatii intr-un "registru de intrari.
Acesta nu are o capacitate de stocare nelimitata, deci suntem nevoiti sa transferam informatia in memoria
noastra, altfel nu putem procesa informatiile urmatorului "cadru. Oamenii au o memorie de scurta durata
si una de lunga durata, totodata mai avem la dispozitie si informatiile permanente din cerebel (de ex.cum sa
innotam).
SCUI-urile mai au in componenta si o "schema, un model generalizat al perceptiei noastre despre
mediu. Aceasta schema contine reguli generale despre modalitatile optime de actiune dintr-un anumit set de
situatii. Informatiile receptionate din mediul nostru e adaugata la schema pentru a determina felul in care
reactionam in anumite situatii. Decizia e constienta, dar este procesata si la nivel inconstient. Partea
constienta a SCUI-urilor umane se concentreaza asupra informatiilor din "registrul de intrare, o numim
prezent. Partea inconstienta se concentreaza asupra informatiilor din memorie, o numim trecut. Acesta e
motivul pentru care constientizam prezentul si ne amintim trecutul.
Traficul informational ce are loc prin "registrii SCUI-urilor creaza iluzia "scurgerii timpului. Dar nu
timpul este cel care se "scurge. Fiecare SCUI are propria sa viteza a traficului informational dintre registri.
Aceasta corespunde diferentelor de percepere a vitezei cu care trece timpul. Mustele, de exemplu,
proceseaza mai multe informatii pe secunda altfel nu ar reusi sa zboare la viteze asa de mari si nu ar putea
evita obstacolele comune. Prin urmare ele percep timpul ca fiind mai lent. Mustele traiesc putin (cateva zile
sau saptamani) o durata de viata scurta pentru un om. Dar musca o percepe ca fiind mult mai lunga.
Deci este posibil ca modalitatea in care procesam informatiile sa fie motivul pentru care percepem diferit
trecerea timpului.
Este timpul continuu sau este ca un film?
De regula ne gandim la timp ca timp ca fiind continuu un sir de evenimente. Dar majoritatea teoriilor
din fizica definesc timpul si spatiul ca fiind opuse unei treceri continue de evenimente. Teoria M si cea a
gravitatii cuantice sunt teorii stiintifice serioase (dar nedemonstrate) care sustin ca timpul si spatiul au
unitati minime. Exista o teorie a mecanicii cuantice care sugereaza ca timpul este format din particule
numite crononi. Cea mai mica durata de timp teoretica posibila se numeste timp Planck si este echivalenta
cu 10 la puterea -43 secunde.
Daca aceasta teorie e corecta, atunci perceptia noastra temporala ar putea fi asemenea unui film. Filmele
nu sunt continue: daca le incetinim suficient de mult, constatam ca sunt un simplu set de fotografii ce sunt
prezentate rapid. Procesam informatiile despre mediul nostru si obtinem o imagine asemanatoare celei
dintr-un film sau dintr-un desen animat. Atunci cand sunt prezentate intr-o succesiune rapida, ne creaza
iluzia unei miscari line si continue.
Este timpul asemanator cu spatiul?
Pana acum, timpul a fost vazut ca fiind o dimensiune a spatiului, iar deplasarea sa intr-o singura directie e
considerata o iluzie. Dar exista niste contra-argumente ce ne indica niste diferente majore, intre timp si
spatiu, ce nu pot fi explicate ca fiind iluzii.
O modalitate de a sustine ideea ca "directia timpului e irelevanta e prin demonstrarea faptului ca toate
procesele sunt identice, indiferent daca se desfasoara "inainte sau "inapoi. In mecanica cuantica,
majoritatea interactiunilor dintre particule sunt "simetrice in timp nu conteaza daca sunt observate din
perspectiva trecut-viitor sau viitor-trecut, ele se desfasoara identic.
Dar acest lucru nu este valabil si in cazul obiectelor macroscopice. Paharele de vin se sparg in zeci de
cioburi, dar rareori vedem cioburi de pahar ce se apuca sa formeze pahare de vin. Fizicienii pot explica de
ce cioburile de sticla nu formeaza pahare de vin prin postularea existentei "sagetii termodinamice a
timpului. Termidinamica e in esenta o grupare de legi. Chimistul P.W. Atkins o rezuma ca fiind:
"Exista 4 legi. Cea de a treia, Legea a Doua, a fost formulata prima; prima lege, Legea Zero, a fost
formulate ultima; Prima Lege a fost cea de a doua; iar cea de a treia s-ar putea sa nu fie nici macar o lege
asemenea celorlalte.

Esenta acestei idei e ca universul tinde sa devina dezordonat. Aceasta dezordine se numesteentropie si
credem ca e in continuua crestere. Nimeni nu stie de ce e in continua crestere, dar e foarte clar acest lucru
din multitudinea de experimente realizate. Acesta e motivul pentru care caldura se scurge in zonele mai
reci si niciodata nu se intampla invers. Caldura nu e nimic altceva decat particulele dintr-un sistem ce
vibreaza aleatoriu, o stare dezordonata. Lucrurile reci sunt mult mai ordonate deoarece particulele ce le
formeaza se misca mai greu. Acesta e motivul pentru care obiectele macroscopice au interactiuni
ireversibile.
Aceasta e o diferenta clara fata de spatiu. Daca ne gandim la manifestarea spatiala a unei mese, asta nu
inseamna ca un capat al ei este mai dezordonat decat celalalt, dar masa respectiva va deveni mai
dezordonata in viitor, in comparatie cu momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre
timp si spatiu.
Este timpul reversibil?
Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne opreste sa ii inversam cursul?
Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca timpul poate fi parcurs si in
sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din ce
in ce mai mic. Schulman sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale diferite nu se anuleaza si
nici nu interactioneaza reciproc.
O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere termodinamic) se va inversa
natural odata ce istoria universului ajunge intr-un anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie perfecta in
univers. Evident ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici impotriva lor.
Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e doar o iluzie? Este continuu
sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la
asemenea intrebari, dar data viitoare cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un
raspuns diferit.
Este timpul asemanator cu spatiul?
Pana acum, timpul a fost vazut ca fiind o dimensiune a spatiului, iar deplasarea sa intr-o singura directie e
considerata o iluzie. Dar exista niste contra-argumente ce ne indica niste diferente majore, intre timp si
spatiu, ce nu pot fi explicate ca fiind iluzii.
O modalitate de a sustine ideea ca "directia timpului e irelevanta e prin demonstrarea faptului ca toate
procesele sunt identice, indiferent daca se desfasoara "inainte sau "inapoi. In mecanica cuantica,
majoritatea interactiunilor dintre particule sunt "simetrice in timp nu conteaza daca sunt observate din
perspectiva trecut-viitor sau viitor-trecut, ele se desfasoara identic.
Dar acest lucru nu este valabil si in cazul obiectelor macroscopice. Paharele de vin se sparg in zeci de
cioburi, dar rareori vedem cioburi de pahar ce se apuca sa formeze pahare de vin. Fizicienii pot explica de
ce cioburile de sticla nu formeaza pahare de vin prin postularea existentei "sagetii termodinamice a
timpului. Termidinamica e in esenta o grupare de legi. Chimistul P.W. Atkins o rezuma ca fiind:
"Exista 4 legi. Cea de a treia, Legea a Doua, a fost formulata prima; prima lege, Legea Zero, a fost
formulate ultima; Prima Lege a fost cea de a doua; iar cea de a treia s-ar putea sa nu fie nici macar o lege
asemenea celorlalte.
Esenta acestei idei e ca universul tinde sa devina dezordonat. Aceasta dezordine se numesteentropie si
credem ca e in continuua crestere. Nimeni nu stie de ce e in continua crestere, dar e foarte clar acest lucru
din multitudinea de experimente realizate. Acesta e motivul pentru care caldura se scurge in zonele mai
reci si niciodata nu se intampla invers. Caldura nu e nimic altceva decat particulele dintr-un sistem ce
vibreaza aleatoriu, o stare dezordonata. Lucrurile reci sunt mult mai ordonate deoarece particulele ce le
formeaza se misca mai greu. Acesta e motivul pentru care obiectele macroscopice au interactiuni
ireversibile.
10

Aceasta e o diferenta clara fata de spatiu. Daca ne gandim la manifestarea spatiala a unei mese, asta nu
inseamna ca un capat al ei este mai dezordonat decat celalalt, dar masa respectiva va deveni mai
dezordonata in viitor, in comparatie cu momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre
timp si spatiu.
Este timpul reversibil?
Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne opreste sa ii inversam cursul?
Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca timpul poate fi parcurs si in
sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din ce
in ce mai mic. Schulman sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale diferite nu se anuleaza si
nici nu interactioneaza reciproc.
O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere termodinamic) se va inversa
natural odata ce istoria universului ajunge intr-un anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie perfecta in
univers. Evident ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici impotriva lor.
Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e doar o iluzie? Este continuu
sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la
asemenea intrebari, dar data viitoare cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un
raspuns diferit.
ati-va ca pe o folie de cauciuc se aseaza bile de bowling. Bilele curbeaza folia de cauciuc. Orice obiect ce
se deplaseaza prin apropierea curburii, va incepe sa se miste in jurul curbei (miscare asemanatoare spiralei
de la o scurgere). Ideea despre gravitatie a lui Einstein despre gravitatie este atat de simpla. Si a fost
demonstrata. Einstein a facut predictii despre felul in care lumina va urma traiectorii curbate in jurul
maselor mari, iar acest efect a fost masurat in timpul unei eclipse de soare.
Timpul si determinismul
Teoria relativitatii nu descrie doar "curgerea timpului, ea descrie timpul intr-o maniera aproape identica
cu cea in care ne gandim la spatiu. Relativitatea unifica spatiul si timpul. Toate punctele spatiale exista
simultan, dar toate punctele din timp exista simultan? Acest lucru ar sugera catoate evenimentele din
timp sunt deja "aici si ca nu exista vreun motiv pentru a alege ce se va intampla in viitor. Se numeste
determinism, deoarece evenimentele sunt predeterminate.
Relativitatea nu elimina ideea de liber arbitru, dar nici nu o sustine.
Timpul in lumile multiple a Teoriei Mecanicii Cuantice
Pentru a intelege aceasta teorie, trebuie sa ne intoarcem la exemplul cuboidului. Fiecare eveniment
temporal este reprezentat de o sectiune a cuboidului. Oamenii percep dimensiunea timpului sub forma unei
succesiuni de patrate. Asemenea cadrelor dintr-un film, acestea creaza iluzia trecerii timpului.
Lumea din jurul nostru pare a fi facuta special pentru a sustine viata. Universul are proprietati exacte care
duc la aparitia vietii pe Pamant. De exemplu, la inceputul Universului a existat o "batalie intre materie si
anti-materie. Particulele cu anumite proprietati cuantice, denumite de noi "materie, au castigat lupta din
motive inexplicabile. Multi fizicieni sunt de parere ca acest eveniment si altele asemanatoare nu sunt doar
simple coincidente.
Martin Rees, un astronom din Anglia, ne ofera analogia unei vizite intr-un magazin de haine. Daca te-ai
duce intr-un magazin de haine ce vinde o singura marime, ar fi o coincidenta destul de mare daca ai
descoperi ca e exact marimea ta. Pe de alta parte nu ar fi o coincidenta gasirea unor haine de marimea ta
intr-un magazin ce vinde o varietatea de haine si marimi. Sa extindem acest exemplu si in cazul
Universului. E foarte improbabil ca acest Univers sa existe din cauza felului partinitor fata de stabilitatea
gravitationala si aparitia unei vieti diversificate. Dar daca luam in considerare posibilitatea ca Universul
ofera o gama larga de "universuri de diferite marimi, atunci nu va mai fi asa de surprinzator faptul ca
universul nostru poate sustine viata. Aceasta teorie ar putea fi reprezentata sub forma unei multitudini de
11

cuboizi intr-un vast univers de cuboizi, fiecare dintre ei avand propriul spatiu-timp. Fiecare cuboid
reprezinta un univers ce are un set diferite de legi fizice, deci ar putea fi complet diferit de restul
universurilor. Ar putea exista un mare numar de universuri ce sustin viata, dar cu mici diferente. Tot asa
cum intr-un magazin de haine pot exista mai multe tricouri de marimea ta, dar in culori diferite.
Din acest punct de vedere exista linii temporale diferite. Unii oameni folosesc analogia unor sine de cale
ferata pentru a explica acest punct de vedere. Noi ne miscam intr-o directie pe sine, dar exista si alte sine
paralele cu a noastre. Fiecare din ele e diferita intr-un fel (unele chiar au trenuri pe ele). Din acest motiv,
celelalte unversuril din cadrul acestui "multi-univers se numesc unversuri paralele.
Un multi-univers al spatiu-timpului nu e doar o teorie ce rezolva problema intrebarii "De ce e mediul
nostru atat de potrivit pentru viata?. E totodata o teorie a mecanicii cuantice.
In teoria mecanicii cuantice exista multe evenimente ce au loc din cauza unor probabilitati aleatorii. De
exemplu, curentul electric e compus din electroni ce urmeaza un traseu aleatoriu ce e influentat de
campurile fortelor electrice pe langa care trec. Multi fizicieni considera ca odata cu fiecare decizie cuantica
luata, fiecare posibilitate are un univers separat in care e pusa in aplicare.
In aceasta teorie numita interpretarea mecanicii cuantice a lumilor multiple fiecare posibilitate e pusa
in aplicare. Din moment ce interactiunile cuantice sunt fundamentale pentru orice reactie macroscopica,
putem ajunge la concluzia ca totul se intampla intr-un univers sau in altul. Daca trebuie sa iei o decizie, sa
zicem sa pleci in vacanta in Bulgaria sau in Caraibe, va exista un univers in care pleci in Caraibe si un
univers in care pleci in Bulgaria. Acest lucru e problematica din punctul de vedere al liberului arbitru. Daca
toate posibilitatile sunt aplicate, atunci totul e determinat de universul in care te nasti.
Exista o variatie a acestei teorii, dar e nevoie sa ne imaginam teoria cu o dimensiune in minus. In loc sa
ne imaginam universurile ca fiind cuboizi, trebuie sa ni le imaginam ca fiind dreptunghiuri. Lungimea
dreptunghiului va fi timpul, iar celelalte dimensiuni vor reprezenta spatiul. Dreptunghiul nu are adancime,
deci daca asezam mai multe dreptunghiuri (universuri multiple) unul peste altul, nu se va schimba nimic.
Se observa ca in toate aceste teorii, timpul are doua directii, asemenea celorlalte dimensiuni.Teoretic nu
exista nimic care sa ne impiedice sa mergem in directia opusa.
De ce percepem timpul in acest fel?
Daca timpul este doar o dimensiune asemenea celorlalte, de ce o percepem atat de diferit?Aceasta e
intrebarea care il preocupa pe James Hartle de la Universitatea din California, Santa Barbara, impreuna cu
fizicienii Stephen Hawking, Muray Gell-Mann si Steven Weinberg. Ei cred catrecerea timpului e doar o
iluzie.
Hartle crede ca timpul unidirectional e produsul felului in care procesam informatia. Gell-Mann a dat
denumirea de "sisteme de colectare si utilizare a informatiilor tuturor fiintelor ce proceseaza timpul in
acest fel. Oamenii fac parte din SCUI. Din cauza retinei bidimensionale, nu putem procesa mai multe
sectiuni de cuboid "cadre de timp simultan. Colectam informatii despre acest "cadru mediul nostru
inconjurator folosindu-ne de simturile noastre, apoi stocam aceaste informatii intr-un "registru de intrari.
Acesta nu are o capacitate de stocare nelimitata, deci suntem nevoiti sa transferam informatia in memoria
noastra, altfel nu putem procesa informatiile urmatorului "cadru. Oamenii au o memorie de scurta durata
si una de lunga durata, totodata mai avem la dispozitie si informatiile permanente din cerebel (de ex.cum sa
innotam).
SCUI-urile mai au in componenta si o "schema, un model generalizat al perceptiei noastre despre
mediu. Aceasta schema contine reguli generale despre modalitatile optime de actiune dintr-un anumit set de
situatii. Informatiile receptionate din mediul nostru e adaugata la schema pentru a determina felul in care
reactionam in anumite situatii. Decizia e constienta, dar este procesata si la nivel inconstient. Partea
constienta a SCUI-urilor umane se concentreaza asupra informatiilor din "registrul de intrare, o numim
prezent. Partea inconstienta se concentreaza asupra informatiilor din memorie, o numim trecut. Acesta e
motivul pentru care constientizam prezentul si ne amintim trecutul.
Traficul informational ce are loc prin "registrii SCUI-urilor creaza iluzia "scurgerii timpului. Dar nu
timpul este cel care se "scurge. Fiecare SCUI are propria sa viteza a traficului informational dintre registri.
12

Aceasta corespunde diferentelor de percepere a vitezei cu care trece timpul. Mustele, de exemplu,
proceseaza mai multe informatii pe secunda altfel nu ar reusi sa zboare la viteze asa de mari si nu ar putea
evita obstacolele comune. Prin urmare ele percep timpul ca fiind mai lent. Mustele traiesc putin (cateva zile
sau saptamani) o durata de viata scurta pentru un om. Dar musca o percepe ca fiind mult mai lunga.
Deci este posibil ca modalitatea in care procesam informatiile sa fie motivul pentru care percepem diferit
trecerea timpului.
Este timpul continuu sau este ca un film?
Este timpul continuu sau este ca un film?
De regula ne gandim la timp ca timp ca fiind continuu un sir de evenimente. Dar majoritatea teoriilor
din fizica definesc timpul si spatiul ca fiind opuse unei treceri continue de evenimente. Teoria M si cea a
gravitatii cuantice sunt teorii stiintifice serioase (dar nedemonstrate) care sustin ca timpul si spatiul au
unitati minime. Exista o teorie a mecanicii cuantice care sugereaza ca timpul este format din particule
numite crononi. Cea mai mica durata de timp teoretica posibila se numeste timp Planck si este echivalenta
cu 10 la puterea -43 secunde.
Daca aceasta teorie e corecta, atunci perceptia noastra temporala ar putea fi asemenea unui film. Filmele
nu sunt continue: daca le incetinim suficient de mult, constatam ca sunt un simplu set de fotografii ce sunt
prezentate rapid. Procesam informatiile despre mediul nostru si obtinem o imagine asemanatoare celei
dintr-un film sau dintr-un desen animat. Atunci cand sunt prezentate intr-o succesiune rapida, ne creaza
iluzia unei miscari line si continue.
Este timpul asemanator cu spatiul?
Pana acum, timpul a fost vazut ca fiind o dimensiune a spatiului, iar deplasarea sa intr-o singura directie e
considerata o iluzie. Dar exista niste contra-argumente ce ne indica niste diferente majore, intre timp si
spatiu, ce nu pot fi explicate ca fiind iluzii.
O modalitate de a sustine ideea ca "directia timpului e irelevanta e prin demonstrarea faptului ca toate
procesele sunt identice, indiferent daca se desfasoara "inainte sau "inapoi. In mecanica cuantica,
majoritatea interactiunilor dintre particule sunt "simetrice in timp nu conteaza daca sunt observate din
perspectiva trecut-viitor sau viitor-trecut, ele se desfasoara identic.
Dar acest lucru nu este valabil si in cazul obiectelor macroscopice. Paharele de vin se sparg in zeci de
cioburi, dar rareori vedem cioburi de pahar ce se apuca sa formeze pahare de vin. Fizicienii pot explica de
ce cioburile de sticla nu formeaza pahare de vin prin postularea existentei "sagetii termodinamice a
timpului. Termidinamica e in esenta o grupare de legi. Chimistul P.W. Atkins o rezuma ca fiind:
"Exista 4 legi. Cea de a treia, Legea a Doua, a fost formulata prima; prima lege, Legea Zero, a fost
formulate ultima; Prima Lege a fost cea de a doua; iar cea de a treia s-ar putea sa nu fie nici macar o lege
asemenea celorlalte.
Esenta acestei idei e ca universul tinde sa devina dezordonat. Aceasta dezordine se numesteentropie si
credem ca e in continuua crestere. Nimeni nu stie de ce e in continua crestere, dar e foarte clar acest lucru
din multitudinea de experimente realizate. Acesta e motivul pentru care caldura se scurge in zonele mai
reci si niciodata nu se intampla invers. Caldura nu e nimic altceva decat particulele dintr-un sistem ce
vibreaza aleatoriu, o stare dezordonata. Lucrurile reci sunt mult mai ordonate deoarece particulele ce le
formeaza se misca mai greu. Acesta e motivul pentru care obiectele macroscopice au interactiuni
ireversibile.
Aceasta e o diferenta clara fata de spatiu. Daca ne gandim la manifestarea spatiala a unei mese, asta nu
inseamna ca un capat al ei este mai dezordonat decat celalalt, dar masa respectiva va deveni mai
dezordonata in viitor, in comparatie cu momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre
timp si spatiu.
Este timpul reversibil?
Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne opreste sa ii inversam cursul?
13

Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca timpul poate fi parcurs si in
sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din ce
in ce mai mic. Schulman sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale diferite nu se anuleaza si
nici nu interactioneaza reciproc.
O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere termodinamic) se va inversa
natural odata ce istoria universului ajunge intr-un anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie perfecta in
univers. Evident ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici impotriva lor.
Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e doar o iluzie? Este continuu
sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la
asemenea intrebari, dar data viitoare cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un
raspuns diferit.
Este timpul asemanator cu spatiul?
Pana acum, timpul a fost vazut ca fiind o dimensiune a spatiului, iar deplasarea sa intr-o singura directie e
considerata o iluzie. Dar exista niste contra-argumente ce ne indica niste diferente majore, intre timp si
spatiu, ce nu pot fi explicate ca fiind iluzii.
O modalitate de a sustine ideea ca "directia timpului e irelevanta e prin demonstrarea faptului ca toate
procesele sunt identice, indiferent daca se desfasoara "inainte sau "inapoi. In mecanica cuantica,
majoritatea interactiunilor dintre particule sunt "simetrice in timp nu conteaza daca sunt observate din
perspectiva trecut-viitor sau viitor-trecut, ele se desfasoara identic.
Dar acest lucru nu este valabil si in cazul obiectelor macroscopice. Paharele de vin se sparg in zeci de
cioburi, dar rareori vedem cioburi de pahar ce se apuca sa formeze pahare de vin. Fizicienii pot explica de
ce cioburile de sticla nu formeaza pahare de vin prin postularea existentei "sagetii termodinamice a
timpului. Termidinamica e in esenta o grupare de legi. Chimistul P.W. Atkins o rezuma ca fiind:
"Exista 4 legi. Cea de a treia, Legea a Doua, a fost formulata prima; prima lege, Legea Zero, a fost
formulate ultima; Prima Lege a fost cea de a doua; iar cea de a treia s-ar putea sa nu fie nici macar o lege
asemenea celorlalte.
Esenta acestei idei e ca universul tinde sa devina dezordonat. Aceasta dezordine se numesteentropie si
credem ca e in continuua crestere. Nimeni nu stie de ce e in continua crestere, dar e foarte clar acest lucru
din multitudinea de experimente realizate. Acesta e motivul pentru care caldura se scurge in zonele mai
reci si niciodata nu se intampla invers. Caldura nu e nimic altceva decat particulele dintr-un sistem ce
vibreaza aleatoriu, o stare dezordonata. Lucrurile reci sunt mult mai ordonate deoarece particulele ce le
formeaza se misca mai greu. Acesta e motivul pentru care obiectele macroscopice au interactiuni
ireversibile.
Aceasta e o diferenta clara fata de spatiu. Daca ne gandim la manifestarea spatiala a unei mese, asta nu
inseamna ca un capat al ei este mai dezordonat decat celalalt, dar masa respectiva va deveni mai
dezordonata in viitor, in comparatie cu momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre
timp si spatiu.
Este timpul reversibil?
Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne opreste sa ii inversam cursul?
Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca timpul poate fi parcurs si in
sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din ce
in ce mai mic. Schulman sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale diferite nu se anuleaza si
nici nu interactioneaza reciproc.

14

O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere termodinamic) se va inversa
natural odata ce istoria universului ajunge intr-un anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie perfecta in
univers. Evident ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici impotriva lor.
Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e doar o iluzie? Este continuu
sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la
asemenea intrebari, dar data viitoare cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un
raspuns diferit.
ati-va ca pe o folie de cauciuc se aseaza bile de bowling. Bilele curbeaza folia de cauciuc. Orice obiect ce
se deplaseaza prin apropierea curburii, va incepe sa se miste in jurul curbei (miscare asemanatoare spiralei
de la o scurgere). Ideea despre gravitatie a lui Einstein despre gravitatie este atat de simpla. Si a fost
demonstrata. Einstein a facut predictii despre felul in care lumina va urma traiectorii curbate in jurul
maselor mari, iar acest efect a fost masurat in timpul unei eclipse de soare.
Timpul si determinismul
Teoria relativitatii nu descrie doar "curgerea timpului, ea descrie timpul intr-o maniera aproape identica
cu cea in care ne gandim la spatiu. Relativitatea unifica spatiul si timpul. Toate punctele spatiale exista
simultan, dar toate punctele din timp exista simultan? Acest lucru ar sugera catoate evenimentele din
timp sunt deja "aici si ca nu exista vreun motiv pentru a alege ce se va intampla in viitor. Se numeste
determinism, deoarece evenimentele sunt predeterminate.
Relativitatea nu elimina ideea de liber arbitru, dar nici nu o sustine.
Timpul in lumile multiple a Teoriei Mecanicii Cuantice
Pentru a intelege aceasta teorie, trebuie sa ne intoarcem la exemplul cuboidului. Fiecare eveniment
temporal este reprezentat de o sectiune a cuboidului. Oamenii percep dimensiunea timpului sub forma unei
succesiuni de patrate. Asemenea cadrelor dintr-un film, acestea creaza iluzia trecerii timpului.
Lumea din jurul nostru pare a fi facuta special pentru a sustine viata. Universul are proprietati exacte care
duc la aparitia vietii pe Pamant. De exemplu, la inceputul Universului a existat o "batalie intre materie si
anti-materie. Particulele cu anumite proprietati cuantice, denumite de noi "materie, au castigat lupta din
motive inexplicabile. Multi fizicieni sunt de parere ca acest eveniment si altele asemanatoare nu sunt doar
simple coincidente.
Martin Rees, un astronom din Anglia, ne ofera analogia unei vizite intr-un magazin de haine. Daca te-ai
duce intr-un magazin de haine ce vinde o singura marime, ar fi o coincidenta destul de mare daca ai
descoperi ca e exact marimea ta. Pe de alta parte nu ar fi o coincidenta gasirea unor haine de marimea ta
intr-un magazin ce vinde o varietatea de haine si marimi. Sa extindem acest exemplu si in cazul
Universului. E foarte improbabil ca acest Univers sa existe din cauza felului partinitor fata de stabilitatea
gravitationala si aparitia unei vieti diversificate. Dar daca luam in considerare posibilitatea ca Universul
ofera o gama larga de "universuri de diferite marimi, atunci nu va mai fi asa de surprinzator faptul ca
universul nostru poate sustine viata. Aceasta teorie ar putea fi reprezentata sub forma unei multitudini de
cuboizi intr-un vast univers de cuboizi, fiecare dintre ei avand propriul spatiu-timp. Fiecare cuboid
reprezinta un univers ce are un set diferite de legi fizice, deci ar putea fi complet diferit de restul
universurilor. Ar putea exista un mare numar de universuri ce sustin viata, dar cu mici diferente. Tot asa
cum intr-un magazin de haine pot exista mai multe tricouri de marimea ta, dar in culori diferite.
Din acest punct de vedere exista linii temporale diferite. Unii oameni folosesc analogia unor sine de cale
ferata pentru a explica acest punct de vedere. Noi ne miscam intr-o directie pe sine, dar exista si alte sine
paralele cu a noastre. Fiecare din ele e diferita intr-un fel (unele chiar au trenuri pe ele). Din acest motiv,
celelalte unversuril din cadrul acestui "multi-univers se numesc unversuri paralele.
Un multi-univers al spatiu-timpului nu e doar o teorie ce rezolva problema intrebarii "De ce e mediul
nostru atat de potrivit pentru viata?. E totodata o teorie a mecanicii cuantice.
In teoria mecanicii cuantice exista multe evenimente ce au loc din cauza unor probabilitati aleatorii. De
exemplu, curentul electric e compus din electroni ce urmeaza un traseu aleatoriu ce e influentat de
15

campurile fortelor electrice pe langa care trec. Multi fizicieni considera ca odata cu fiecare decizie cuantica
luata, fiecare posibilitate are un univers separat in care e pusa in aplicare.
In aceasta teorie numita interpretarea mecanicii cuantice a lumilor multiple fiecare posibilitate e pusa
in aplicare. Din moment ce interactiunile cuantice sunt fundamentale pentru orice reactie macroscopica,
putem ajunge la concluzia ca totul se intampla intr-un univers sau in altul. Daca trebuie sa iei o decizie, sa
zicem sa pleci in vacanta in Bulgaria sau in Caraibe, va exista un univers in care pleci in Caraibe si un
univers in care pleci in Bulgaria. Acest lucru e problematica din punctul de vedere al liberului arbitru. Daca
toate posibilitatile sunt aplicate, atunci totul e determinat de universul in care te nasti.
Exista o variatie a acestei teorii, dar e nevoie sa ne imaginam teoria cu o dimensiune in minus. In loc sa
ne imaginam universurile ca fiind cuboizi, trebuie sa ni le imaginam ca fiind dreptunghiuri. Lungimea
dreptunghiului va fi timpul, iar celelalte dimensiuni vor reprezenta spatiul. Dreptunghiul nu are adancime,
deci daca asezam mai multe dreptunghiuri (universuri multiple) unul peste altul, nu se va schimba nimic.
Se observa ca in toate aceste teorii, timpul are doua directii, asemenea celorlalte dimensiuni.Teoretic nu
exista nimic care sa ne impiedice sa mergem in directia opusa.
De ce percepem timpul in acest fel?
Daca timpul este doar o dimensiune asemenea celorlalte, de ce o percepem atat de diferit?Aceasta e
intrebarea care il preocupa pe James Hartle de la Universitatea din California, Santa Barbara, impreuna cu
fizicienii Stephen Hawking, Muray Gell-Mann si Steven Weinberg. Ei cred catrecerea timpului e doar o
iluzie.
Hartle crede ca timpul unidirectional e produsul felului in care procesam informatia. Gell-Mann a dat
denumirea de "sisteme de colectare si utilizare a informatiilor tuturor fiintelor ce proceseaza timpul in
acest fel. Oamenii fac parte din SCUI. Din cauza retinei bidimensionale, nu putem procesa mai multe
sectiuni de cuboid "cadre de timp simultan. Colectam informatii despre acest "cadru mediul nostru
inconjurator folosindu-ne de simturile noastre, apoi stocam aceaste informatii intr-un "registru de intrari.
Acesta nu are o capacitate de stocare nelimitata, deci suntem nevoiti sa transferam informatia in memoria
noastra, altfel nu putem procesa informatiile urmatorului "cadru. Oamenii au o memorie de scurta durata
si una de lunga durata, totodata mai avem la dispozitie si informatiile permanente din cerebel (de ex.cum sa
innotam).
SCUI-urile mai au in componenta si o "schema, un model generalizat al perceptiei noastre despre
mediu. Aceasta schema contine reguli generale despre modalitatile optime de actiune dintr-un anumit set de
situatii. Informatiile receptionate din mediul nostru e adaugata la schema pentru a determina felul in care
reactionam in anumite situatii. Decizia e constienta, dar este procesata si la nivel inconstient. Partea
constienta a SCUI-urilor umane se concentreaza asupra informatiilor din "registrul de intrare, o numim
prezent. Partea inconstienta se concentreaza asupra informatiilor din memorie, o numim trecut. Acesta e
motivul pentru care constientizam prezentul si ne amintim trecutul.
Traficul informational ce are loc prin "registrii SCUI-urilor creaza iluzia "scurgerii timpului. Dar nu
timpul este cel care se "scurge. Fiecare SCUI are propria sa viteza a traficului informational dintre registri.
Aceasta corespunde diferentelor de percepere a vitezei cu care trece timpul. Mustele, de exemplu,
proceseaza mai multe informatii pe secunda altfel nu ar reusi sa zboare la viteze asa de mari si nu ar putea
evita obstacolele comune. Prin urmare ele percep timpul ca fiind mai lent. Mustele traiesc putin (cateva zile
sau saptamani) o durata de viata scurta pentru un om. Dar musca o percepe ca fiind mult mai lunga.
Deci este posibil ca modalitatea in care procesam informatiile sa fie motivul pentru care percepem diferit
trecerea timpului.
Este timpul continuu sau este ca un film?
De regula ne gandim la timp ca timp ca fiind continuu un sir de evenimente. Dar majoritatea teoriilor
din fizica definesc timpul si spatiul ca fiind opuse unei treceri continue de evenimente. Teoria M si cea a
gravitatii cuantice sunt teorii stiintifice serioase (dar nedemonstrate) care sustin ca timpul si spatiul au
unitati minime. Exista o teorie a mecanicii cuantice care sugereaza ca timpul este format din particule
numite crononi. Cea mai mica durata de timp teoretica posibila se numeste timp Planck si este echivalenta
16

cu 10 la puterea -43 secunde.

Daca aceasta teorie e corecta, atunci perceptia noastra temporala ar putea fi asemenea unui film. Filmele
nu sunt continue: daca le incetinim suficient de mult, constatam ca sunt un simplu set de fotografii ce sunt
prezentate rapid. Procesam informatiile despre mediul nostru si obtinem o imagine asemanatoare celei
dintr-un film sau dintr-un desen animat. Atunci cand sunt prezentate intr-o succesiune rapida, ne creaza
iluzia unei miscari line si continue.
Este timpul asemanator cu spatiul?
Pana acum, timpul a fost vazut ca fiind o dimensiune a spatiului, iar deplasarea sa intr-o singura directie e
considerata o iluzie. Dar exista niste contra-argumente ce ne indica niste diferente majore, intre timp si
spatiu, ce nu pot fi explicate ca fiind iluzii.
O modalitate de a sustine ideea ca "directia timpului e irelevanta e prin demonstrarea faptului ca toate
procesele sunt identice, indiferent daca se desfasoara "inainte sau "inapoi. In mecanica cuantica,
majoritatea interactiunilor dintre particule sunt "simetrice in timp nu conteaza daca sunt observate din
perspectiva trecut-viitor sau viitor-trecut, ele se desfasoara identic.
Dar acest lucru nu este valabil si in cazul obiectelor macroscopice. Paharele de vin se sparg in zeci de
cioburi, dar rareori vedem cioburi de pahar ce se apuca sa formeze pahare de vin. Fizicienii pot explica de
ce cioburile de sticla nu formeaza pahare de vin prin postularea existentei "sagetii termodinamice a
timpului. Termidinamica e in esenta o grupare de legi. Chimistul P.W. Atkins o rezuma ca fiind:
"Exista 4 legi. Cea de a treia, Legea a Doua, a fost formulata prima; prima lege, Legea Zero, a fost
formulate ultima; Prima Lege a fost cea de a doua; iar cea de a treia s-ar putea sa nu fie nici macar o lege
asemenea celorlalte.
Esenta acestei idei e ca universul tinde sa devina dezordonat. Aceasta dezordine se numesteentropie si
credem ca e in continuua crestere. Nimeni nu stie de ce e in continua crestere, dar e foarte clar acest lucru
din multitudinea de experimente realizate. Acesta e motivul pentru care caldura se scurge in zonele mai
reci si niciodata nu se intampla invers. Caldura nu e nimic altceva decat particulele dintr-un sistem ce
vibreaza aleatoriu, o stare dezordonata. Lucrurile reci sunt mult mai ordonate deoarece particulele ce le
formeaza se misca mai greu. Acesta e motivul pentru care obiectele macroscopice au interactiuni
ireversibile.
Aceasta e o diferenta clara fata de spatiu. Daca ne gandim la manifestarea spatiala a unei mese, asta nu
inseamna ca un capat al ei este mai dezordonat decat celalalt, dar masa respectiva va deveni mai
dezordonata in viitor, in comparatie cu momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre
timp si spatiu.
Este timpul reversibil?
Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne opreste sa ii inversam cursul?
Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca timpul poate fi parcurs si in
sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din ce
in ce mai mic. Schulman sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale diferite nu se anuleaza si
nici nu interactioneaza reciproc.
O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere termodinamic) se va inversa
natural odata ce istoria universului ajunge intr-un anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie perfecta in
univers. Evident ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici impotriva lor.
Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e doar o iluzie? Este continuu
sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la
asemenea intrebari, dar data viitoare cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un
raspuns diferit.

17

De regula ne gandim la timp ca timp ca fiind continuu un sir de evenimente. Dar majoritatea teoriilor
din fizica definesc timpul si spatiul ca fiind opuse unei treceri continue de evenimente. Teoria M si cea a
gravitatii cuantice sunt teorii stiintifice serioase (dar nedemonstrate) care sustin ca timpul si spatiul au
unitati minime. Exista o teorie a mecanicii cuantice care sugereaza ca timpul este format din particule
numite crononi. Cea mai mica durata de timp teoretica posibila se numeste timp Planck si este echivalenta
cu 10 la puterea -43 secunde.
Daca aceasta teorie e corecta, atunci perceptia noastra temporala ar putea fi asemenea unui film. Filmele
nu sunt continue: daca le incetinim suficient de mult, constatam ca sunt un simplu set de fotografii ce sunt
prezentate rapid. Procesam informatiile despre mediul nostru si obtinem o imagine asemanatoare celei
dintr-un film sau dintr-un desen animat. Atunci cand sunt prezentate intr-o succesiune rapida, ne creaza
iluzia unei miscari line si continue.
Este timpul asemanator cu spatiul?
Pana acum, timpul a fost vazut ca fiind o dimensiune a spatiului, iar deplasarea sa intr-o singura directie e
considerata o iluzie. Dar exista niste contra-argumente ce ne indica niste diferente majore, intre timp si
spatiu, ce nu pot fi explicate ca fiind iluzii.
O modalitate de a sustine ideea ca "directia timpului e irelevanta e prin demonstrarea faptului ca toate
procesele sunt identice, indiferent daca se desfasoara "inainte sau "inapoi. In mecanica cuantica,
majoritatea interactiunilor dintre particule sunt "simetrice in timp nu conteaza daca sunt observate din
perspectiva trecut-viitor sau viitor-trecut, ele se desfasoara identic.
Dar acest lucru nu este valabil si in cazul obiectelor macroscopice. Paharele de vin se sparg in zeci de
cioburi, dar rareori vedem cioburi de pahar ce se apuca sa formeze pahare de vin. Fizicienii pot explica de
ce cioburile de sticla nu formeaza pahare de vin prin postularea existentei "sagetii termodinamice a
timpului. Termidinamica e in esenta o grupare de legi. Chimistul P.W. Atkins o rezuma ca fiind:
"Exista 4 legi. Cea de a treia, Legea a Doua, a fost formulata prima; prima lege, Legea Zero, a fost
formulate ultima; Prima Lege a fost cea de a doua; iar cea de a treia s-ar putea sa nu fie nici macar o lege
asemenea celorlalte.
Esenta acestei idei e ca universul tinde sa devina dezordonat. Aceasta dezordine se numesteentropie si
credem ca e in continuua crestere. Nimeni nu stie de ce e in continua crestere, dar e foarte clar acest lucru
din multitudinea de experimente realizate. Acesta e motivul pentru care caldura se scurge in zonele mai
reci si niciodata nu se intampla invers. Caldura nu e nimic altceva decat particulele dintr-un sistem ce
vibreaza aleatoriu, o stare dezordonata. Lucrurile reci sunt mult mai ordonate deoarece particulele ce le
formeaza se misca mai greu. Acesta e motivul pentru care obiectele macroscopice au interactiuni
ireversibile.
Aceasta e o diferenta clara fata de spatiu. Daca ne gandim la manifestarea spatiala a unei mese, asta nu
inseamna ca un capat al ei este mai dezordonat decat celalalt, dar masa respectiva va deveni mai
dezordonata in viitor, in comparatie cu momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre
timp si spatiu.
Este timpul reversibil?
Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne opreste sa ii inversam cursul?
Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca timpul poate fi parcurs si in
sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din ce
in ce mai mic. Schulman sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale diferite nu se anuleaza si
nici nu interactioneaza reciproc.
O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere termodinamic) se va inversa
natural odata ce istoria universului ajunge intr-un anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie perfecta in
univers. Evident ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici impotriva lor.
18

Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e doar o iluzie? Este continuu
sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la
asemenea intrebari, dar data viitoare cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un
raspuns diferit.

Este timpul continuu sau este ca un film?

De regula ne gandim la timp ca timp ca fiind continuu un sir de evenimente. Dar majoritatea teoriilor
din fizica definesc timpul si spatiul ca fiind opuse unei treceri continue de evenimente. Teoria M si cea a
gravitatii cuantice sunt teorii stiintifice serioase (dar nedemonstrate) care sustin ca timpul si spatiul au
unitati minime. Exista o teorie a mecanicii cuantice care sugereaza ca timpul este format din particule
numite crononi. Cea mai mica durata de timp teoretica posibila se numeste timp Planck si este echivalenta
cu 10 la puterea -43 secunde.
Daca aceasta teorie e corecta, atunci perceptia noastra temporala ar putea fi asemenea unui film. Filmele
nu sunt continue: daca le incetinim suficient de mult, constatam ca sunt un simplu set de fotografii ce sunt
prezentate rapid. Procesam informatiile despre mediul nostru si obtinem o imagine asemanatoare celei
dintr-un film sau dintr-un desen animat. Atunci cand sunt prezentate intr-o succesiune rapida, ne creaza
iluzia unei miscari line si continue.
Este timpul asemanator cu spatiul?
Pana acum, timpul a fost vazut ca fiind o dimensiune a spatiului, iar deplasarea sa intr-o singura directie e
considerata o iluzie. Dar exista niste contra-argumente ce ne indica niste diferente majore, intre timp si
spatiu, ce nu pot fi explicate ca fiind iluzii.
O modalitate de a sustine ideea ca "directia timpului e irelevanta e prin demonstrarea faptului ca toate
procesele sunt identice, indiferent daca se desfasoara "inainte sau "inapoi. In mecanica cuantica,
majoritatea interactiunilor dintre particule sunt "simetrice in timp nu conteaza daca sunt observate din
perspectiva trecut-viitor sau viitor-trecut, ele se desfasoara identic.
Dar acest lucru nu este valabil si in cazul obiectelor macroscopice. Paharele de vin se sparg in zeci de
cioburi, dar rareori vedem cioburi de pahar ce se apuca sa formeze pahare de vin. Fizicienii pot explica de
ce cioburile de sticla nu formeaza pahare de vin prin postularea existentei "sagetii termodinamice a
timpului. Termidinamica e in esenta o grupare de legi. Chimistul P.W. Atkins o rezuma ca fiind:
"Exista 4 legi. Cea de a treia, Legea a Doua, a fost formulata prima; prima lege, Legea Zero, a fost
formulate ultima; Prima Lege a fost cea de a doua; iar cea de a treia s-ar putea sa nu fie nici macar o lege
asemenea celorlalte.
Esenta acestei idei e ca universul tinde sa devina dezordonat. Aceasta dezordine se numesteentropie si
credem ca e in continuua crestere. Nimeni nu stie de ce e in continua crestere, dar e foarte clar acest lucru
din multitudinea de experimente realizate. Acesta e motivul pentru care caldura se scurge in zonele mai
reci si niciodata nu se intampla invers. Caldura nu e nimic altceva decat particulele dintr-un sistem ce
vibreaza aleatoriu, o stare dezordonata. Lucrurile reci sunt mult mai ordonate deoarece particulele ce le
formeaza se misca mai greu. Acesta e motivul pentru care obiectele macroscopice au interactiuni
ireversibile.
Aceasta e o diferenta clara fata de spatiu. Daca ne gandim la manifestarea spatiala a unei mese, asta nu
inseamna ca un capat al ei este mai dezordonat decat celalalt, dar masa respectiva va deveni mai
dezordonata in viitor, in comparatie cu momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre
timp si spatiu.
Este timpul reversibil?
Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne opreste sa ii inversam cursul?
Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca timpul poate fi parcurs si in
19

sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din ce
in ce mai mic. Schulman sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale diferite nu se anuleaza si
nici nu interactioneaza reciproc.
O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere termodinamic) se va inversa
natural odata ce istoria universului ajunge intr-un anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie perfecta in
univers. Evident ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici impotriva lor.
Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e doar o iluzie? Este continuu
sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la
asemenea intrebari, dar data viitoare cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un
raspuns diferit.
Este timpul asemanator cu spatiul?
Pana acum, timpul a fost vazut ca fiind o dimensiune a spatiului, iar deplasarea sa intr-o singura directie e
considerata o iluzie. Dar exista niste contra-argumente ce ne indica niste diferente majore, intre timp si
spatiu, ce nu pot fi explicate ca fiind iluzii.
O modalitate de a sustine ideea ca "directia timpului e irelevanta e prin demonstrarea faptului ca toate
procesele sunt identice, indiferent daca se desfasoara "inainte sau "inapoi. In mecanica cuantica,
majoritatea interactiunilor dintre particule sunt "simetrice in timp nu conteaza daca sunt observate din
perspectiva trecut-viitor sau viitor-trecut, ele se desfasoara identic.
Dar acest lucru nu este valabil si in cazul obiectelor macroscopice. Paharele de vin se sparg in zeci de
cioburi, dar rareori vedem cioburi de pahar ce se apuca sa formeze pahare de vin. Fizicienii pot explica de
ce cioburile de sticla nu formeaza pahare de vin prin postularea existentei "sagetii termodinamice a
timpului. Termidinamica e in esenta o grupare de legi. Chimistul P.W. Atkins o rezuma ca fiind:
"Exista 4 legi. Cea de a treia, Legea a Doua, a fost formulata prima; prima lege, Legea Zero, a fost
formulate ultima; Prima Lege a fost cea de a doua; iar cea de a treia s-ar putea sa nu fie nici macar o lege
asemenea celorlalte.
Esenta acestei idei e ca universul tinde sa devina dezordonat. Aceasta dezordine se numesteentropie si
credem ca e in continuua crestere. Nimeni nu stie de ce e in continua crestere, dar e foarte clar acest lucru
din multitudinea de experimente realizate. Acesta e motivul pentru care caldura se scurge in zonele mai
reci si niciodata nu se intampla invers. Caldura nu e nimic altceva decat particulele dintr-un sistem ce
vibreaza aleatoriu, o stare dezordonata. Lucrurile reci sunt mult mai ordonate deoarece particulele ce le
formeaza se misca mai greu. Acesta e motivul pentru care obiectele macroscopice au interactiuni
ireversibile.
Aceasta e o diferenta clara fata de spatiu. Daca ne gandim la manifestarea spatiala a unei mese, asta nu
inseamna ca un capat al ei este mai dezordonat decat celalalt, dar masa respectiva va deveni mai
dezordonata in viitor, in comparatie cu momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre
timp si spatiu.
Este timpul reversibil?
Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne opreste sa ii inversam cursul?
Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca timpul poate fi parcurs si in
sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din ce
in ce mai mic. Schulman sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale diferite nu se anuleaza si
nici nu interactioneaza reciproc.
O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere termodinamic) se va inversa
natural odata ce istoria universului ajunge intr-un anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie perfecta in
univers. Evident ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici impotriva lor.
20

Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e doar o iluzie? Este continuu
sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la
asemenea intrebari, dar data viitoare cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un
raspuns diferit.
ati-va ca pe o folie de cauciuc se aseaza bile de bowling. Bilele curbeaza folia de cauciuc. Orice obiect ce
se deplaseaza prin apropierea curburii, va incepe sa se miste in jurul curbei (miscare asemanatoare spiralei
de la o scurgere). Ideea despre gravitatie a lui Einstein despre gravitatie este atat de simpla. Si a fost
demonstrata. Einstein a facut predictii despre felul in care lumina va urma traiectorii curbate in jurul
maselor mari, iar acest efect a fost masurat in timpul unei eclipse de soare.
Timpul si determinismul
Teoria relativitatii nu descrie doar "curgerea timpului, ea descrie timpul intr-o maniera aproape identica
cu cea in care ne gandim la spatiu. Relativitatea unifica spatiul si timpul. Toate punctele spatiale exista
simultan, dar toate punctele din timp exista simultan? Acest lucru ar sugera catoate evenimentele din
timp sunt deja "aici si ca nu exista vreun motiv pentru a alege ce se va intampla in viitor. Se numeste
determinism, deoarece evenimentele sunt predeterminate.
Relativitatea nu elimina ideea de liber arbitru, dar nici nu o sustine.
Timpul in lumile multiple a Teoriei Mecanicii Cuantice
Pentru a intelege aceasta teorie, trebuie sa ne intoarcem la exemplul cuboidului. Fiecare eveniment
temporal este reprezentat de o sectiune a cuboidului. Oamenii percep dimensiunea timpului sub forma unei
succesiuni de patrate. Asemenea cadrelor dintr-un film, acestea creaza iluzia trecerii timpului.
Lumea din jurul nostru pare a fi facuta special pentru a sustine viata. Universul are proprietati exacte care
duc la aparitia vietii pe Pamant. De exemplu, la inceputul Universului a existat o "batalie intre materie si
anti-materie. Particulele cu anumite proprietati cuantice, denumite de noi "materie, au castigat lupta din
motive inexplicabile. Multi fizicieni sunt de parere ca acest eveniment si altele asemanatoare nu sunt doar
simple coincidente.
Martin Rees, un astronom din Anglia, ne ofera analogia unei vizite intr-un magazin de haine. Daca te-ai
duce intr-un magazin de haine ce vinde o singura marime, ar fi o coincidenta destul de mare daca ai
descoperi ca e exact marimea ta. Pe de alta parte nu ar fi o coincidenta gasirea unor haine de marimea ta
intr-un magazin ce vinde o varietatea de haine si marimi. Sa extindem acest exemplu si in cazul
Universului. E foarte improbabil ca acest Univers sa existe din cauza felului partinitor fata de stabilitatea
gravitationala si aparitia unei vieti diversificate. Dar daca luam in considerare posibilitatea ca Universul
ofera o gama larga de "universuri de diferite marimi, atunci nu va mai fi asa de surprinzator faptul ca
universul nostru poate sustine viata. Aceasta teorie ar putea fi reprezentata sub forma unei multitudini de
cuboizi intr-un vast univers de cuboizi, fiecare dintre ei avand propriul spatiu-timp. Fiecare cuboid
reprezinta un univers ce are un set diferite de legi fizice, deci ar putea fi complet diferit de restul
universurilor. Ar putea exista un mare numar de universuri ce sustin viata, dar cu mici diferente. Tot asa
cum intr-un magazin de haine pot exista mai multe tricouri de marimea ta, dar in culori diferite.
Din acest punct de vedere exista linii temporale diferite. Unii oameni folosesc analogia unor sine de cale
ferata pentru a explica acest punct de vedere. Noi ne miscam intr-o directie pe sine, dar exista si alte sine
paralele cu a noastre. Fiecare din ele e diferita intr-un fel (unele chiar au trenuri pe ele). Din acest motiv,
celelalte unversuril din cadrul acestui "multi-univers se numesc unversuri paralele.
Un multi-univers al spatiu-timpului nu e doar o teorie ce rezolva problema intrebarii "De ce e mediul
nostru atat de potrivit pentru viata?. E totodata o teorie a mecanicii cuantice.
In teoria mecanicii cuantice exista multe evenimente ce au loc din cauza unor probabilitati aleatorii. De
exemplu, curentul electric e compus din electroni ce urmeaza un traseu aleatoriu ce e influentat de
campurile fortelor electrice pe langa care trec. Multi fizicieni considera ca odata cu fiecare decizie cuantica
luata, fiecare posibilitate are un univers separat in care e pusa in aplicare.
In aceasta teorie numita interpretarea mecanicii cuantice a lumilor multiple fiecare posibilitate e pusa
21

in aplicare. Din moment ce interactiunile cuantice sunt fundamentale pentru orice reactie macroscopica,
putem ajunge la concluzia ca totul se intampla intr-un univers sau in altul. Daca trebuie sa iei o decizie, sa
zicem sa pleci in vacanta in Bulgaria sau in Caraibe, va exista un univers in care pleci in Caraibe si un
univers in care pleci in Bulgaria. Acest lucru e problematica din punctul de vedere al liberului arbitru. Daca
toate posibilitatile sunt aplicate, atunci totul e determinat de universul in care te nasti.
Exista o variatie a acestei teorii, dar e nevoie sa ne imaginam teoria cu o dimensiune in minus. In loc sa
ne imaginam universurile ca fiind cuboizi, trebuie sa ni le imaginam ca fiind dreptunghiuri. Lungimea
dreptunghiului va fi timpul, iar celelalte dimensiuni vor reprezenta spatiul. Dreptunghiul nu are adancime,
deci daca asezam mai multe dreptunghiuri (universuri multiple) unul peste altul, nu se va schimba nimic.
Se observa ca in toate aceste teorii, timpul are doua directii, asemenea celorlalte dimensiuni.Teoretic nu
exista nimic care sa ne impiedice sa mergem in directia opusa.
De ce percepem timpul in acest fel?
Daca timpul este doar o dimensiune asemenea celorlalte, de ce o percepem atat de diferit?Aceasta e
intrebarea care il preocupa pe James Hartle de la Universitatea din California, Santa Barbara, impreuna cu
fizicienii Stephen Hawking, Muray Gell-Mann si Steven Weinberg. Ei cred catrecerea timpului e doar o
iluzie.
Hartle crede ca timpul unidirectional e produsul felului in care procesam informatia. Gell-Mann a dat
denumirea de "sisteme de colectare si utilizare a informatiilor tuturor fiintelor ce proceseaza timpul in
acest fel. Oamenii fac parte din SCUI. Din cauza retinei bidimensionale, nu putem procesa mai multe
sectiuni de cuboid "cadre de timp simultan. Colectam informatii despre acest "cadru mediul nostru
inconjurator folosindu-ne de simturile noastre, apoi stocam aceaste informatii intr-un "registru de intrari.
Acesta nu are o capacitate de stocare nelimitata, deci suntem nevoiti sa transferam informatia in memoria
noastra, altfel nu putem procesa informatiile urmatorului "cadru. Oamenii au o memorie de scurta durata
si una de lunga durata, totodata mai avem la dispozitie si informatiile permanente din cerebel (de ex.cum sa
innotam).
SCUI-urile mai au in componenta si o "schema, un model generalizat al perceptiei noastre despre
mediu. Aceasta schema contine reguli generale despre modalitatile optime de actiune dintr-un anumit set de
situatii. Informatiile receptionate din mediul nostru e adaugata la schema pentru a determina felul in care
reactionam in anumite situatii. Decizia e constienta, dar este procesata si la nivel inconstient. Partea
constienta a SCUI-urilor umane se concentreaza asupra informatiilor din "registrul de intrare, o numim
prezent. Partea inconstienta se concentreaza asupra informatiilor din memorie, o numim trecut. Acesta e
motivul pentru care constientizam prezentul si ne amintim trecutul.
Traficul informational ce are loc prin "registrii SCUI-urilor creaza iluzia "scurgerii timpului. Dar nu
timpul este cel care se "scurge. Fiecare SCUI are propria sa viteza a traficului informational dintre registri.
Aceasta corespunde diferentelor de percepere a vitezei cu care trece timpul. Mustele, de exemplu,
proceseaza mai multe informatii pe secunda altfel nu ar reusi sa zboare la viteze asa de mari si nu ar putea
evita obstacolele comune. Prin urmare ele percep timpul ca fiind mai lent. Mustele traiesc putin (cateva zile
sau saptamani) o durata de viata scurta pentru un om. Dar musca o percepe ca fiind mult mai lunga.
Deci este posibil ca modalitatea in care procesam informatiile sa fie motivul pentru care percepem diferit
trecerea timpului.
Este timpul continuu sau este ca un film?
De regula ne gandim la timp ca timp ca fiind continuu un sir de evenimente. Dar majoritatea teoriilor
din fizica definesc timpul si spatiul ca fiind opuse unei treceri continue de evenimente. Teoria M si cea a
gravitatii cuantice sunt teorii stiintifice serioase (dar nedemonstrate) care sustin ca timpul si spatiul au
unitati minime. Exista o teorie a mecanicii cuantice care sugereaza ca timpul este format din particule
numite crononi. Cea mai mica durata de timp teoretica posibila se numeste timp Planck si este echivalenta
cu 10 la puterea -43 secunde.
Daca aceasta teorie e corecta, atunci perceptia noastra temporala ar putea fi asemenea unui film. Filmele
nu sunt continue: daca le incetinim suficient de mult, constatam ca sunt un simplu set de fotografii ce sunt
22

prezentate rapid. Procesam informatiile despre mediul nostru si obtinem o imagine asemanatoare celei
dintr-un film sau dintr-un desen animat. Atunci cand sunt prezentate intr-o succesiune rapida, ne creaza
iluzia unei miscari line si continue.
Este timpul asemanator cu spatiul?
Pana acum, timpul a fost vazut ca fiind o dimensiune a spatiului, iar deplasarea sa intr-o singura directie e
considerata o iluzie. Dar exista niste contra-argumente ce ne indica niste diferente majore, intre timp si
spatiu, ce nu pot fi explicate ca fiind iluzii.
O modalitate de a sustine ideea ca "directia timpului e irelevanta e prin demonstrarea faptului ca toate
procesele sunt identice, indiferent daca se desfasoara "inainte sau "inapoi. In mecanica cuantica,
majoritatea interactiunilor dintre particule sunt "simetrice in timp nu conteaza daca sunt observate din
perspectiva trecut-viitor sau viitor-trecut, ele se desfasoara identic.
Dar acest lucru nu este valabil si in cazul obiectelor macroscopice. Paharele de vin se sparg in zeci de
cioburi, dar rareori vedem cioburi de pahar ce se apuca sa formeze pahare de vin. Fizicienii pot explica de
ce cioburile de sticla nu formeaza pahare de vin prin postularea existentei "sagetii termodinamice a
timpului. Termidinamica e in esenta o grupare de legi. Chimistul P.W. Atkins o rezuma ca fiind:
"Exista 4 legi. Cea de a treia, Legea a Doua, a fost formulata prima; prima lege, Legea Zero, a fost
formulate ultima; Prima Lege a fost cea de a doua; iar cea de a treia s-ar putea sa nu fie nici macar o lege
asemenea celorlalte.
Esenta acestei idei e ca universul tinde sa devina dezordonat. Aceasta dezordine se numesteentropie si
credem ca e ca un capat al ei este mai dezordonat decat celalalt, dar masa respectiva va deveni mai
dezordonata in viitor, in comparatie cu momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre
timp si spatiu.
Este timpul reversibil?
Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne opreste sa ii inversam cursul?
Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca timpul poate fi parcurs si in
sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din ce
in ce mai mic. Schulman sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale diferite nu se anuleaza si
nici nu interactioneaza reciproc.
O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere termodinamic) se va inversa
natural odata ce istoria universului ajunge intr-un anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie perfecta in
univers. Evident ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici impotriva lor.
Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e doar o iluzie? Este continuu
sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la
asemenea intrebari, dar data viitoare cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un
raspuns diferit.
in continuua crestere. Nimeni nu stie de ce e in continua crestere, dar e foarte clar acest lucru din
multitudinea de experimente realizate. Acesta e motivul pentru care caldura se scurge in zonele mai reci
si niciodata nu se intampla invers. Caldura nu e nimic altceva decat particulele dintr-un sistem ce vibreaza
aleatoriu, o stare dezordonata. Lucrurile reci sunt mult mai ordonate deoarece particulele ce le formeaza se
misca mai greu. Acesta e motivul pentru care obiectele macroscopice au interactiuni ireversibile.
Aceasta e o diferenta clara fata de spatiu. Daca ne gandim la manifestarea spatiala a unei mese, asta nu
inseamna ca un capat al ei este mai dezordonat decat celalalt, dar masa respectiva va deveni mai
dezordonata in viitor, in comparatie cu momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre
timp si spatiu.

23

Este timpul reversibil?

Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne opreste sa ii inversam cursul?
Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca timpul poate fi parcurs si in
sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din ce
in ce mai mic. Schulman sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale diferite nu se anuleaza si
nici nu interactioneaza reciproc.
O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere termodinamic) se va inversa
natural odata ce istoria universului ajunge intr-un anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie perfecta in
univers. Evident ca nu exista nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici impotriva lor.
Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e doar o iluzie? Este continuu
sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la
asemenea intrebari, dar data viitoare cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un
raspuns diferit.

24