Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
FACULTATEA DE DREPT
CATEDRA DREPT PENAL CRIMINOLOGIE
TEZ DE AN
Autor:,
student grupa.
Conductor tiinific:,
.
Chiinu-2014
Cuprins:
Introducere.....................................................................................................................................3
CAPITOLUL I - CONSIDERATII GENERALE PRIVIND
OMORUL......................................................................................................................................5
1.1. Istoricul aparitiei si evolutiei legislatiei penale privind reglementarea
omorului.........................................................................................................................................5
1.2.
Introducere
Un loc important n structura criminalittii din Republic l ocup infractiunile contra vietii
si snttii persoanei, comise cu violent. Frecventa cu care sunt ele ntlnite, pericolul social
sporit determin necesitatea de a efectua un studiu complex al acestei probleme de rezonant n
contextul actual al societtii noastre, care urmreste si cunoasterea diversittii si complexittii
cauzelor svirsirii lor, pentru a interpreta corect concluziile ce decurg din cazuistica existent,
supus analizei si investigatiei stiintifice.
Dar mai presus de toate, ea este un fenomen social, o valoare social, adic acea relatie
social care, fiind reglementat din punct de vedere juridic, constituie dreptul absolut la viat al
persoanei umane. Totusi, desi nimeni nu contest, realitatea arat c n societate s-au produs si
continu s se pruduc acte de suprimare a vietii omului, ceea ce vine n discordant flagrant cu
idealurile de libertate si dreptate pentru care a luptat omenirea.
Legiuirile penale din toate timpurile si toate ornduirile sociale au recunoscut gradul de
pericol social deosebit de ridicat pe care l prezint infractiunile contra vietii, uciderea unei
persoane constituind una dintre cele mai grave fapte. nclcarea dreptului de a tri creaz o stare
de nesigurant social, un dezechilibru periculos pentru nssi existenta societtii.
De aceea este si firesc ca astfel de acte de nclcare a legii penale, care vizeaz relatiile
sociale ce ocrotesc viata, bunul cel mai de pret al omului, s stea n atentia ntregii colectivitti
si, desigur, n primul rnd, n atentia organelor de drept, crora le revine sarcina de a apra
mpotriva faptelor antisociale n vederea ocrotirii fizice si protectiei juridice a vietii si
principalelor ei suporturi : integritatea corporal si sntatea persoanei. Printre sarcinile
primordiale ale dezvoltrii sociale se profileaz sarcina combaterii criminalittii. Omul
reprezint suprema creatie a lumii care,
perfectionare. Totodat omul, n exclusivitate prin trirea cu adevrat a tot ce este bun, frumos si
drept, se impune pe toate planurile, d dovad de personalitate, dominndu-si, n acelasi timp,
impulsurile inferioare. Viata este un fenomen complex. Ca form superioar de miscare a
materiei, ea are la baz procese biologice si psihice care si subordoneaz procesele inferioare
(chimice, fizice, mecanice).
Un loc important n structura criminalittii din Republic l ocup infractiunile contra vietii
si snttii persoanei, comise cu violent. Frecventa cu care sunt ele ntlnite, pericolul social
sporit determin necesitatea de a efectua un studiu complex al acestei probleme de rezonant n
3
important, a cror aprare constituie scopul legii penale persoana, drepturile si liberttile
acesteia , subliniind n acest fel caracterul de valoare suprem a persoanei umane. n
corespundere cu Constitutia RM statul garanteaz fiecrui om dreptul la viat si la integritatea
fizic si psihic.
n lumina acestor ipoteze, pornind de la ideea unor noi reglementri penale adoptate, miam propus spre examinare minutioas aspectele juridico-penale. Aria tot mai larg,
complexitatea si continua diversificarea formelor de manifestare a omorului a determinat analiza
temeinic a circumstantelor agravante ale acestuia. n legtur cu cele relatate, este de artat c
n ultimii ani n RM omorul ocup un loc important n structura general a criminalittii, desi n
statisticile politienesti nu se opereaz cu indici care reflect situatia cantitativ. Acest moment se
datoreaz n mare parte multiplelor dificultti privind calificarea acestor fapte si a complexittii
probatiunii acestor modalitti normative si faptice ale omorului. De ceea, studiul data pare ca o
ncercare de actualizare teoretico-stiintific.
Prin lucrearea dat mi-am propus analiza si interpretarea omorului intentionat cu
circumstante agravante prin prisma elementelor constitutive care-l caracterizeaz din punct de
vedere juridico-penal n general si n particular analiza circumstantelor agravante n functie de
latura subiectiv a componentei de infractiune, de a deduce anumite idei progressive viznd
interpretarea si aplicarea just a normelor penale n vigoare vizavi de subiectul propus si a
constata anumite lacune, coliziuni, inexactitti referitoare la subiectul supus investigatiei
stiintifice, de a formula propuneri si recomandri.
Scopurile trasate sunt intermediate de obiectivele cercetrii, la care as referi examinarea
complex a urmtoarelor elemente de baz:
-Definirea omorului
4
Viata este bunul cel mai de pret al omului,nsusi omul.Pe orice treapta a dezvoltarii
sale,omul si-a aprat viata individual sau n colectiv, anarhic sau sub rigorile legii,prin toate
mijloacele de care a dispus n acest scop.ntr-o lung perioad de la nceputul istoriei omenirii,
ocrotirea dreptului la viat se rializa fie n modalitti originare, fie potrivit unor cutume dintre
cele mai diverse si nu rareori bizare dac sunt examinate prin logica si moralitatea prezentului.
Aceasta urma s fie protejat de prealabilele lezri care puteau s i fie aduse, de aceea
ocrotirea persoanei contra faptelor prin care s-au adus atingeri vietii, integrittii corporale sau
snttii a fost principala preocupare a generatiilor ntregi.
n ornduirea gentilic persoanele care suprimau viata unuia din membrii grupului social,
erau abandonate de trib, cu conditia c ele nu mai prezentau pericol pentru securitatea
comunittii.Ei erau lsati n voia soartei, fiind lipsiti de protectia pe care tribul le-o oferea.
Izgonirea lor era considerat ca rzbunarea prtilor interesate. Msurile mpotriva aceluia care
ucidea o persoan ce apartinea aceleiasi colectivitti, nu erau axate pe ideea de vinovtie, ci pe
necesitatea conservrii echilibrului indispensabil supravetuirii grupului.
au fost alesi
legislatorii (persoane nsrcinate cu elaborarea legilor scrise), printre care Solon si Dracon.
Grecii i considerau ca fiind cei mai ntelepti gnditori, care pledau pentru nsprirea
pedepselor3.Legislatia lui Dracon (sec. VII .Hr.) pentru prima oar face distinctia dintre actul
premeditat si cel involuntar. Se limita dreptul gentilic al Talionului si n cazul unor delicte
minore se aplica pedeapsa cu moartea. Dup legile lui Dracon omorul svrsit cu intentie era
pedepsit cu izgonirea din cadrul societtii. Dreptul penal cunoaste notiunea de tentativ, faz
prepratorie (pregtirea), participatia, circumstante agravante si atenuante4. Prin activitatea lor s-a
anihilat arbitrariul cutumiar, intarindu-se cadrul institutionalizat si rolul statului n domeniul
penal, care deja intervine direct n cazurile de omucidere.
n Roma antic, prima lege scris a fost Legea celor XII Table (sec. V .e.n.), inspirat din
legea talionului n materie penal si care fcea distinctie ntre crimen publica si delicta privata.
Cele mai importante legi din perioada respectiva erau institutiunile lui Iustinian, Digestele,
Codexul Theodosianus, Codexul lui Iustinian si Novelae. Infractiunile n dreptul roman sunt
desemnate prin notiunea de delicte. Infractiunile ce constau n suprimarea vietii unei persoane
libere din comunitate erau judecate n complete specilale si erau pedepsite deobicei cu moartea,
putndu-se ns aplica si alte pedepse n locul celei capitale (de exemplu, amputarea minii
condamnatului). n perioada veche asasinatul se pedepsea cu moartea. Ucidera unui sclav n
perioada veche nu atrgea nici o sanctiune pentru autorul faptei 5. n perioada imperial apare
crima extraordinaria, cosiderat ca fiind infractiune grav sau deosebit de grav si care era
urmrit din oficiu. La romani vinovtia era grupat n doua forme: dolus (intentie) si culpa
(greseal) si de ea depindea tipul pedepsei aplicate (nchisoarea cu character preventiv, pedepsele
corporale, pedepsele pecuniare).
n perioada Evului mediu s-a remarcat legea Corpus iuris canonice (1140), care privea
infractiunea sub dou aspecte: al nesocotirii ordinii divine si al leziunii aduse ordinii umane.
Perioada Renasteri elucideaz ntrirea puterii statului,ceea ce a dus la elaborarea unor legi
penale precise si unitare (ordonatele cu dispozitii de drept penal si de procedur panal),
generatoare de noi codificri: Constitutia Therisian (1768), Constitutia Piemontez(1786, al lui
Iosif al II-lea (1787) si al lui Napoleon Bonaparte (1810).
Personalitatea uman si drepturile omului au constituit obiectului preocuprilor filosofilor,
juristilor si politicienilor, fapt care a dus la adoptarea primului act care schiteaz elemente ale
unei protectii juridice a persoanei umane, consacr drepturile si liberttile persoanei Magna
Carta Libertatum (Anglia, 15 iunie 1215, regale Ioan). Acest document a stat la baza elaborarilor
3
10
de gradul II-monslaugher), cnd fapta este comis cu temeritate; n art.210-4 omuciderea din
neglijent (crim de gradul III-neglijent homicide), cnd fapta este comis din neglijent; art.2105 este incriminat infractiunea de determinare sau ajutor dat victimei s se sinucid8.
Codul Penal german reglementeaz infractiunile contra vietii n capitolul XVI,
unde sunt incriminate uciderea unei personae n conditii agravante (paragraful 211); , inclusive la
comand;uciderea unei persoane n conditii neagravante (paragraful 212); uciderea unei persoane
n conditii atenuante (paragraful 213); omorul la cererea victimei (paragraful 216); pruncuciderea
(paragraful 217);ntreruperea sarcinii (paragraful 218). n capitolul XVII sunt incriminate faptele
contra integrittii corporale9.
Codul Penal italian reglementeaz infractiunile contra vietii, integrittii corporale
sau snttii n capitolul I, Titlul XII, cartea a II-a, iar cel spaniol-n Titlul VIII, cartea a II-a: n
capitolul I patricidul (art.405), asasinatul la comand (art.406) , omorul simplu (art.407), n
capitolul II pruncuciderea (art.410), n capitolul III vtmrile. n Codul Penal al Romniei,
infractiunile contra vietii sunt prevzute n capitolul I, sectiunea I, intitult Omuciderea, care
cuprinde art.174-179, sunt incriminate: omorul (art.174), omorul calificat (art.175), omorul
deosebit de grav (art.176), pruncuciderea(art.177), uciderea din culp (art.178), determinarea sau
nlesnirea sinuciderii (art.179)
Legiuitorul din Federatia Rus a inclus infractiunile contra vietii n Codul Penal
din 1996 n capitolul VII, Titlul 16- Infractiuni contra vietii si santtii. Acesta cuprinde:
omorul simplu (art.105, alin.1), omorul agravat (art.105,alin.2), pruncuciderea (art.106), omorul
]n stare de affect(art.107), omorul n urma depsirii limitelor legitimei aprri (art.108, alin.1),
omorul n urma depsirii msurilor necesare pentru retinerea infractorului (art.108, alin2),
cauzarea mortii din imprudent (art.109), determinarea la sinucidere (art.110).
Legea penal acord cea mai mare nsemntate ocrotirii omului, att n ceea ce priveste
nssi existenta sa fizic si atributele fundamentale ale personalittii lui, ct si n ceea ce priveste
8
13
toate celelalte drepturi, libertti si interese pe care societatea este datoare s i le asigure.Aceast
fapt se datoreaz n manier specific Dreptului Penal, adic prin incriminarea tuturor faptelor
care, sub un aspect sau altul, aduc atingere fiintei, drepturilor si intereselor legitime ale omului.
Faptele sociale periculoase ndreptate mpotriva omului sunt numeroase si variate. Fcnd
distinctie ntre faptele ndreptate mpotriva drepturilor absolute privitoare la existenta fizic si la
principalele atribute ale fiintei si personalittii umane, pe de o parte,si faptele atribuite mpotriva
altor drepturi si interese ale omului, pe de alta parte, legiuitorul le-a inclus pe cele dinti ntr-o
categorie distinct de infractiuni, cu titlu Infractiuni contra vietii si snttii persoanei.
Dac s ne referim la legislatia noastr, putem mentiona c componentele de infractiuni
contra vietii snt concentrate n articolele 145-150 Cod Penal al Republicii Moldova, ns n
cadrul lucrrii date ne vom referi doar la articolul 145 Cod Penal al Republicii Moldova- Omorul
intentionat cu respectivele circumstante agravante.
Pentru nceput este necesar de a analiza notiunea conceptual de omor care reprezint un
reper, un punct de sprijin care ne ajuta s solutionm corect chestiuni particulare ce apar in
procesul de calificare a faptelor, s cunoastem semnele individuale ale infractiunilor comise si s
verificm conformitatea lor cu prevederile legii.
Sintetiznd semnele comune pentru toate formele si tipurile deomor la etapa final a
analizei si ridicndu-le la un tot ntreg n limitele definitiei stiintifice, vom ajunge la notiunea
general de omor. Evident, o asemenea component de infractiune poate fi privit doar n calitate
de constructie teoretic care are ns asa cum am mentionat anterior, o nsemnatate deosebit de
mare pentru practica aplicrii normelor panale ce contin semnele componentei de omor.
Legislatiile moderne prevd, n afar de forma de baz a omorului (sau omorul simplu),
modalitti agravate de omor, care snt reglementate n partea special a Codului Penal, la
capitolul privind omuciderea , sub form agravante de calificare10. n codul nostrum penal
snt reglementate omorul simplu si omorul calificat. Infractiunea de omor implic ntotdeauna
aceleasi caracteristici, si anume, existenta unei actiuni (inactiuni) comise cu intentia de a suprima
viata unei personae, actiune care are ca rezultat moartea victimei. n realizarea sa concret,
actiunea sau inactiuneapoate prezenta ns unele particularitti, dup cum, n jurul faptei tipice
(omorul simplu) se grupeaz diferite elemente care, fr a schimba substanta faptei, i da o
coloratur diferit, sporindu-I vdit gradul de pericol social. Aceste mprejurri snt valorificate
de legiuitor si
prevzute
10
14
reprezentnd o modalitate normativ agravat a infractiunii de omor. Asadar, din punct de vedere
al teoriei dreptului penal, omorul este definit ca lipsirea ilegal si intentionat de viat a unei alte
personae. Aceast definitie a notiunii de omor este aplicat tuturor infractiunilor savrsite prin
omor, prevzute la art 145-148CP al RM. Exist ns si alte definitii ale acestui concept, astfel
potrivit unei opinii, omorul este definit ca privarea ilegal, intentiont sau din imprudent, de
viat a unei alte personae, atunci cnd cauzarea mortii constituie temeiul raspunderii penale11.
referitor la ceast definitie, Cuznetov A.V. critic pe bun dreptate partea final a definitiei
date,mentionnd c orice actiune sau inactiune este considerat infractiune doar cu conditia c
ea este prevtut de lege n caliatate de fapt socialmente pericoloas si evalueaz n calitate de
temei al rspunderii penale, de aceea o indicatie special asupra acestui semn este n plus.
Acelasi autor propune o alt formulare a notiunii de omor, si anume: omorul reprezint fapta
social periculoas svrsit cu vinovtie si prevzut de legea penal, care atenteaz la viata altei
personae si-i cauzeaz acesteia moartea. n fond aceeasi notiune o gasim si n una din lucrrile
autorului Borodin S.V., care sustine c omorul este fapta social periculoas svrsit cu
vinovtie, care cauzeaz moartea altei personae. n alte surse ntlnim definitii care nu contin
toate semnele necesare ale notiunii de omor. Astfel, potrivit unei opinii, omorul reprezint o
fapt ilegal ce cauzeaz moartea unei alte personae. i o alt definitie: omorul este privarea
ilegal de viat a unei alte persoane.
Potrivit unei alte opinii, aspru criticat la timpul su, omorul este doar cauzarea
intentionat a mortii unei persoane. Anume aceast ultim definitie o gsim n alin. 1 art. 105 al
Codului Penal al Federatiei Ruse pn a fi modificat. La constructia acestei definitii, legiuitorul
rus a omis un foarte important cuvnt- c aceast fapt este savrsit ilegal . Cci interpretarea
literal a alin.1art105C.P. al Federatiei Ruse face posibil de a atribui la fapta de omor cauzarea
mortii celui care atac, n conditiile legitimei aprri. ns aceast definitie tine de domeniul
trecutului, deoarece a fost modificat anume n legatur cu problema expus mai sus. Astfel n
prezent notiunea de omor sun n felul urmtor privarea ilegal de viat prin actiune sau
inactiune , ns si aici pot exista careva obiectii la faptul c nu este specificat modul intentionat
de comitere a infractiunii date, ceea ce creaz rezerve de interpretare n diferite feluri.
Definitie de asemenea dintre cele mai reusite cu ctva timp n urma care era mprtsit si
de doctrina noastr12 este dat de autorii Pobegailo E.F. si Mendelson G.A., identic la ambii,
definitia evoc urmtoarele: Omorul este privarea ilegal, intentionat sau din imprudent, de
11
15
viat a unei alte persoane. Practic aceeasi opinie este mprtsit si de ctre savantul Rosca C.:
Omorul este lipsirea ilicit culpabil de viat a altei persoane. Dup cum am mentionat mai
sus, definitia dat de Pobegailo si Mendelson a fost mpartsit si de doctrina noastr pn la
intrarea n vigoare a Codului Penal din 2002 dup care din definitia dat a fost inlturat
sintagma sau din imprudent deoarece conceptului de omor i este caracteristic o conduit
violent, reprezentnd o form de manifestare a fptuitorului care aluat hotrrea de a suprima
viata unei personae si se foloseste de mijloacele apte s realizeze acest scop pe cnd n cazul
lipsirii de viat din imprudent nu avem un act de violent, ci o conduit gresit a fptuitorului
ntr-o situatie periculoas, susceptibil s produc n anumite mprejurri, urmrile prejudiciabile
sub form de moarte cerebral a victimei13 .Astfel n urma constatrilor date s-a ajuns l-a
concluzia ca lipsirea de viat din imprudent sa fie incriminat ntr-un articol aparte (articolul
149 CP) deoarece gradul de pericol social al acestei infractiuni este mai redus n comparatie cu
cel al infractiunilor savsite prin omor. Deci n concluzie putem mentiona ca definitia cea mai
perfect a omorului este lipsirea ilegal si intentionat de viat a unei alte persoane.
13
16
2.1. Semnele distinctive ale obiectului si laturii obiective ale omorului nsotit de
circumstante agravante.
14
17
a infraciunii. Lipsa oricruia dintre aceste patru elemente determin lipsa componenei de
infraciune n ansamblu.3
Caracteriznd structura componenei de infraciune, trebuie de inut cont de legtura
indisolubil dintre toate elementele ei constitutive. Infraciunea ca fapt concret al vieii sociale
exist ntotdeauna ca un tot unitar, ca un fenomen indivizibil; ea reprezint o unitate
psihofiziologic a calitilor ei obiective i subiective. Elementele infraciunii sunt strns legate
ntre ele i condiionate reciproc. Fiecare element al componenei de infraciune, luat n afara
celorlaltor, rupt de ele, i pierde calitatea de parte component a infraciunii.
Oricare persoan, svrsind o fapt socialmente periculoas sanctionat n mod penal
cauzeaz prejudiciu societtii si, evident relatiilor existente n aceast societate.Toate relatiile pe
care le apr legea penal, si snt nclcate ca rezultat al svrsirii ifractiunii, n teoria si practica
dreptului penal constituie obiectul infractiunii. Oricare infractiune svrsit, manifestndu-se
printr-o anumit fapt socialmente periculoas, constituie prin esenta sa un atentat la o anumit
relatie social ocrotit de legea n vigoare.Legea penal nu prevede nici o infractiune prin lipsa
obiectului de atentare.17 Obiectul infractiunii indic asupra continutului, caracterului si gradului
de pericol social al ei.Teoria Dreptului Penal descrie ca obiect al infractiunii acele relatii sociale
care sunt recunoscute n societate si care corespund intereselor ntregii societti. n ceea ce
priveste, ns, definirea unic a acestui obiect si a formelor de manifestare a lui, corelatia cu
obiectul material, n literatura de specialitate s-au conturat mai multe idei.18
Relatiile sociale iau nasterte n mod iminent n jurul si datorit anumitor valori sociale.
Obiectul infractiunii permite cunoasterea sistemului de valori sociale ocrotite de sistemul de
drept si respectiv pune n evident obtiunea politic cu privire la anumite valori pe care
legiuitorul le consider fundamentale pentru functionarea ntregii ornduiri sociale si de stat,
determin esenta formatiunii social-economice respective, adic prezentat n form
generalizata, fiind o categorie strict social, necontinnd nici un caracter material, asupra caruia
atenteaz infractiunea n final.
n teoria Dreptului Penal se statueaz c obiectul infractiunii este determinat de relatiile
sociale existente, formele, conditiile materiale, legittile de manifestare a lor.
Anume aceasta permite a asigura un comportament al membrilor relatiilor sociale precum
si apararea acestor relatii. La determinarea obiectului infractiunii ca premis initial trebuie
17
18
18
luat in vedere recunoasterea relatiilor sociale aparate de lege in general. Relatiile sociale exist
in mod obiectiv si se reflect ca interese.
n viziunea autorului L.D.Gauhman importanta obiectului infractiunii constituie un
criteriu de structurare a Partii Speciale, determin n mare msur calificarea infractiunii, asigur
delimitarea dintre anumite categorii de infractiuni .19
Sunt cunoscute, astfel, categoriile de obiect juridic generic si obiect material, obiect
juridic generic si obiect juridic nemijlocit (special), obiect nemijlocit (special) principal si obiect
nemijlocit secundar (adiacent) .20
n corespundere cu sistemul noului Cod penal al Federatiei Ruse din 1996, repartizat nu
numai n capitole, dar si n titluri care contin cteva capitole, obiectul infractiunii este necesar de
a-l repartiza n patru categorii : general, tipic, generic (special, de grup) si nemijlocit.21
Obiectul general a infratiunii l constituie valoarea social si relatiile sociale privitoare la
aceasta, aprate de legea penal prin ncriminarea faptelor care aduc atingere ori le pun n
pericol.22 Anume obiectul general ne da posibilitatea de a determina continutul social-politic al
dreptului penal,s stabilim caracterul faptelor svirsite si n unele cazuri, sa deosebim
infractiunile de alte ncalcari de lege.23 Pentru orice infractiune prevzut de legea penal
relatiile sociale si valorile ce corespund acestor relatii aprate de lege au un caracter comun. n
consecint obiectul general al infractiunii n ansamblu si n particular al infractiunii contra vietii
si snttii l constituie acele relatii sociale, proclamate si aprate de legea penal n vigoare si
care asigur ordinea de drept n R.M.
Obiectul generic (de grup), comparativ cu cel general, are un caracter mai restrns. Acesta
este constituit dintr-un cumul de relatii sociale formate n jurul si datorit unor valori
fundamentale al societatii, cum sunt: persoana umana, proprietatea, securitatea si ordinea public
ect., caracterul comun referindu-se numai fat de un grup de infractiuni. n acest sens legiuitorul,
n procesul sistematizrii infractiunilor n capitole, s-a condus anume de specificul obiectului
generic al atentatelor infractionale. De regul, aceasta reiese nemijlocit din denumirea capitolului
respctiv al Codului Penal. O legislatie bine sistematizat constituie un indicator ce reflect faptul
19
.. . , .. , 2003 pag.78
Dobrinoi V., Pascal I., Lazar V., Nistoreanu Gh., Boroi A. Drept penal Partea general , Bucureti 1992, pag.8993
20
21
. ., pag.78
Ungureanu Augustin, Drept Penal romn Partea General, Bucureti, Lumina Lex, 1995, pag.74-7
23
Borodac A.,Drept penal.Partea General, Chiinau 1994, pag.73-81
A.Borodac, Drept penal,Calificarea infractiunilor,Chiinau 1996, pag.80-81
22
19
Nistoreanu Gh., Dobrinoiu V., Boroi A., Drept penal. Partea Special. Bucureti, Editura Continentont XXI
1995
Pag. 89.
25
26
Ibidem
Nistoreanu Gh., Boroi A., Drept penal, Partea Special. Ediia II, Bucureti, Editura All Beck, 2002,pag. 57
20
existent este interesat ntreaga societate si totodat de valori al cror continut se relev pe
deplin numai n cadrul relatiilor sociale . Svrsirea oricror infractiuni contra persoanei, aducnd
atingere uneia dintre valorile sociale care prezint atribute ale persoanei nssi, pune n pericol
sau vatm si relatiile sociale care s-au format si se desfsoar pe baza acestor valori sociale.27
Autorii rusi V.Cudreavtev, A.Naumov, V.Casepova, N.Vetrov remarc c n cazul
savrsirii infractiunii contra persoanei se atenteaz in mod generic (obiect generic) la
personalitate-persoana care apare n societate nu numai ca individ biologic,dar si ca membru al
societtii- participant (subiect ) al relatiilor sociale. Anume n aceast calitate persoana capt n
societate o protectie si este obligat s respecte regulile de comportament stabilite in societatea
respectiv. 28
Autorul Sergiu Brnz determin drept obiect generic al infractiunilor contra vietiipersoana, invocnd acele relatii sociale care determin locul persoanei n societate.29
Autorii rusi N. Vetrov si Iu.Leapunov subliniaz c Capitolul 16 Cod Penal al Rusiei
contine dou tipuri de compoente de infractiune, crora le corespunde, respective, obiecte
generice distinct-componente de infractiuni contra vietii si componente de infractiuni contra
snttii. Aceste dou genuri de infractiuni, la rndul lor pot fi divizate n infractiuni care
atenteaz la viat; infractiuni care atenteaz la sntate; infractiuni care au caracter universal-ce
pun n pericol si viata si sntatea persoanei.30
Relatile sociale privind dreptul la viat, la itegritatea corporal si sntate, la libertate si
demnitate, constituie obiectul juridic comun infractiunilor contra persoanei. 31 De asemenea,
subliniaz autorul rus A.I.Rarog, obiectul generic al acestor infractiuni este determinat n
dependent de locul plasrii lor n sistemul incriminrilor cu caracter penal. Astfel, infractiunea
de omor are ca obiect generic- relatiile sociale a cror existent si normal desfsurare sunt
conditionate de aprarea vietii si snttii persoanei; infractiunile contra liberttii onoarei si
demnittii persoanei-relatiile sociale a cror formare, desfsurare si dezvoltare normal implic
implic respectul liberttii, onoarei si demnittii persoanei si al normelor care o ocrotesc, care
oblig pe fiecare individ s se comporte astfel nct s nu lezeze dreturile celor din jur.32 Sustin
27
Boroi A., Infraciuni contra vieii, Bucureti, Editura All Beck.,1999 pag.3
Ugolovnoe pravo. Osobenaia ceasti. V.N. Kudrevteva, A.V.Naumova. Moscva, 1997, pag.28.
29
Brnz S., Infraciuni contra vieii, sntii, libertii i deminitii persoanei, Chiinu, Universitatea de Stat din
Moldova, 1999, pag.9.
30
Ugolovnoe pravo. Ceasti obseaia i osobenaia. N.I.Vetrova, Ii.Liapunova. Moscva, 2001, pag. 267-268.
28
31
32
BujorV., leanichi V., Omorul i vtmarea grav a integriti corporale, Chiinu, 2003, pag.6.
Cunir V., Carp S., Cojocaru R., Ursu V.,Studiu selective n materia de drept penal, Chiinu, 2004, pag. 20-23.
21
pe deplin aceast opinie si este de mentionat faptul c obiectul generic al infractiunilor este o
categorie cu caracter teoretic necesar la determinarea valorilor sociale si relatiilor sociale la care
atenteaz un grup anumit de infractiuni, specificat de legiuitor n contextul normativittii penale.
Este cazul s mentionm c relatiile sociale care apr personalitatea n ansamblu (cu toate
atributele sale) se protejeaz nu numai prin incriminrile analizate, de multe ori personalitatea
omului identificindu-se n obiectul juridic si al altor infractiuni.
Deci, drept obiect generic al inractiunii de omor ne apare acel cumul de relatii sociale a
cror existent si normal desfsurare sunt conditionate de aprarea vietii persoanei si relatiile
sociale intervenite n legtur cu aceast valoare.
Drept obiect obiect juridic nemijlocit (special) al infractiunilor contra vietii persoanei se
relev viata persoanei- ca valoare suprem si relatile sociale a cror desfsurare normal nu poate
fi conceput fr aprarea dreptului fundamental al omului la viat.
Evident c
33
Bulai C.,Filipa A.,Mitrache C.,Instituii de drept penal. Ediia a II-a, Bucureti, Editura Trei, 2003, pag. 282.
34
22
existenta si securitatea fizic a persoanei. Aceast atingere poate avea ca urmare cosecinta cea
mai grav, adic stingerea vietii, deci desfiintarea fizic a persoanei.
Obiectul infractiunii de omor l constituie viata persoanei 35 ca mijloc de existent biosocial. Referitor la punctul de vedere expus n literatura de specialitate, precum c obiectul
nemijlocit si cel generic n cazul infractiunilor de omor coincid nu sunt de acord, remarcnd c
obiectul generic are un caracter mai amplu si corespunde acelor relatii sociale si valori sociale pe
care se pretinde a fi protejate prin incriminarea unui grup de infractiuni. Obiectul nemijlocit n
cazul omorului se contureaz n relatiile sociale, a cror formare, desfsurare si dezvoltare
normal implic respectul valorii vietii umane. Deci anume acea valoare social concret la care
se atenteaz prin comiterea actului infractional si constituie obiectul nemijlocit al infractiunii,
astfel ca obiect nemijlocit n cazul omorului se prezint relatiile sociale care asigur viata
persoanei.
Ar fi incorect de a reduce notiunea de viat a omului numai la procesul biologic, deoarece
omul este n primul rnd membru al societtii. Din aceasta reeiese c viata omului poart un
caracter social, iar necesitatea protectiei se determin reiesind din relatiile care sunt supreme n
cadrul societtii. Viata omului este indisolubil legat de relatiile sociale, de aceea obiectul
atentrii infractionale n cazul omorului este si viata omului si relatiile sociale, al cror subiect
aceast persoan apare. Odta cu moartea se ntrerup si relatiile sociale legate de protectia
personalittii lui, se ntrerupe si protectia juridico-penal a vietii persoanei respective.
Dreptul la viat si sntate este aprat prin Constitutia trii.Viata constituie bunul cel mai
de pret al persoanei, fat de care nu pot fi concepute nici celelalte atribute ale acesteia, ca
integritatea corporal, sntatea, inviolabilitatea sexual, libertatea, onoarea si demnitatea.
Atentatele contra vietii persoanei pun n pericol nu numai existenta individului izolat, dar si a
ntregii societti. Se poate concluziona c nu este posibil desfsurarea normal a relatilor
sociale fr ocrotirea vietii persoanei.De aceea aprarea acestei valori sociale constituie una
dintre ndatoririle supreme ale fiecrui stat.36
Pentru infractiunea de omor
corporale a vietii persoanei, adic a ansamblului de functii si procese organice care asigur
individului prezenta biologic si care, odat distruse, suprim calitatea de fiint vie sau de
35
Borodac A., Manual de drept penal. Partea special, Chiinu, 2004, pag.47-48. Bujor V., leantichi V.,Omorul
i vtmarea integritii corporale, Chiinu, 2003, pag.6.
36
23
38
Borodac A., Manual de drept penal. Partea Special, Chiinu, 2004, pag.47-48.
Avram M., Popovici T., Cobneanu V., Cercetarea infraciunilor contra persoanei, Chiinu, Editura ARC, 2004,
pag.19; Boroi A., Infraciuni contra vieii, Bucureti, ALL BECK, 1999, pag.6.
40
Bujor V.,leanichi V., Omorul i vtmarea grav a integritii corporale, Chiinu 2003, pag.6-7.
41
Nistorean Gh., Dobrinoiu V., Molnar I.,Boroi A., Drept penal. Parte special. Bucureti, Editura ALL BECK,
2002, pag.57.
42
Bulai C., Drept penal romn. Partea general. Vol.I, Bucureti, 1992, pag. 130-133.
43
Avram Mihai, Popovici T., op.cit., pag.19.
44
Timeico G.B., Obee ucenie ob obiectivnoi storone prestuplenia, Rostov, 1997, pag.49.
45
Ugalovnaia prava Rosii.Ucebnik dlea vuzov. Osobenaia ceasti. A.N. Krasikova., Moscva 1999,pag.13.; Brnz S.,
Infraciuni contra vieii, sntii, libertii i demnitii persoanei, Chiinu, USM, 1999, pag. 15.
39
24
fapta care prezint o atentare la viata persoanei; consecinta prejudiciabil n forma cauzrii
mortii biologice a persoanei; raportul de cauzalitate ntre fapt si consecint.
Omorul poate fi comis att prin actiune (de mpuscare, strivire, njunghiere, otrvire,
ardere, lovire etc.), ct si prin inactiune, dar nuami n acele cazuri n care fptuitorul avea
obligatia de a actiona pentru mpiedicarea mortii persoanei. n cadrul omorului cu circumstantele
agravnte n functie de latura subiectiv n majoritatea cazurilor se comite prin actiuni orientate
spre nclcarea integrittii anatomice si functiilor organelor vitale importante ale altei persoane.
Actiune de ucidere poate fi direct, atunci cnd fptuitorul actioneaz direct asupra victimei,
provocndu-i moartea, sau indirect, atunci cnd, pentru provocarea mortii, fptuitorul recurge la
un mijloc indirect, activat de o fort strin.46
Sub aspectul elementului material infractiunea de omor implic o actiune de ucidere a unei
persoane fizice, adic o activitate material cara are ca rezultat moartea unui om. Ecest element
material trebuie s aib o anumit fort distructiv, s fie apt s provoace moartea persoanei n
conditiile date.
Din punct de vedere al laturii obiective omorul nsotit de circumstantele agravante n
functie de latura subiectiv se exprim prin privarea victimei de viat (component material).47
Se stie c descrierea faptei incriminate mai poate cuprinde pe lng descrierea actiunii
(ianctiunii) incriminate si artarea rezultatului acolo unde legiuitorul conditioneaz existenta
faptei incriminate de producerea unui rezultat material, conceput ca o entitate exterioar a
conduitei, diferit, cronologic si logic, de actiunea si cauzat de aceasta.
n ipoteza ideii consemnate consecinta n forma mortii biologice constituie un semn
obligatoriu al omorului intentionat, dac este vorba despre o infractiune consumat. n acest caz,
rezultatul face parte, mpreun cu actiunea (inactiunea)din descierea faptei incriminate si se
nftiseaz tocmai n cazul infractiunii de omor, sub forma unei modificri a substantei
obiectului material. n acest context trebuie delimitat moartea biologic de moartea clinic ,
adic o asemenea stare a organismului omului, n care, desi se opreste respiratia si btaia inimii,
dar activitatea vital a organismului se pstreaz si omul poate fi readus la viat.
Moartea reprezint o ncetare ireversibil a vietii, o dereglare integral si ireversibil a
proceselor vitale ale organismului ce conditioneaz stingerea activittii biologice a tuturor
tesuturilor si organelor.48 Aceasta se instaleaz dup ncetarea functiilor de important vital46
25
circulatiei sangvine si respiratiei- ncetare care are forma unui proces treptat de inhibitie
metabolismului celular si de descompunere a materiei vii organizate.
Urmarea sau rezultatul este cea de-a doua component obligatorie a laturii obiective a
infractiunii de omor intentionat. Actul deviolent devine relevant sub aspectul infractiunii de
omor intentionat n momentul n care se produce rezultatul, constnd n moartea victimei. n lipsa
lui, actul de violent poate fi luat n considerare ca element al tentativei de omor sau al altei
infractiuni de omor.
Survenirea mortii ca consecint a faptelor infractionale comise constituie un semn
obligatoriu al laturii obiective a omorului. La analiza laturii obiective a omorului este necesar de
a lua n vedere c actiunile sau inactiunile constituie doar un semn exterior al infractiuni. Aceasta
si are explicatia n faptul c pericolul social al ei n final const n dauna cauzat decesul
victimei.
Stabilirea cauzei mortii se face cu ajutorul datelor puse la dispozitie de medicina legal,
constatri efectuate de ctre medicul anatomopatolog fiind hotrtoare pentru clarificarea
diagnosticului juridic :moarte violent sau moarte patologic. Din moment ce datele obtinute
converg spre o moarte violent, care poate fi consecinta unui omor sau accident, va fi necesar
clarificarea tuturor mprejurrilor apte s serveasc la ncadrarea juridic corect a faptei.
De asemenea, pentru ntregirea laturii obiective a infractiunii de omor treuie s se
stabileasc existenta legturii de cauzalitate ntre actiunea de ucidere si moartea victimei, care
reese nemijlocit din materialitatea faptei. Aceasta ar nsemna c moartea trebuie s apar ca un
rezultat necesar si logic al faptei vinovatului, dar nu o consecint ntmpltoare.49
Determinarea legturii de cauzalitate n asemenea mprejurri este esential pentru
ncadrarea corect a faptei n categoria omorului. Lipsa raportului de cauzalitate ntre fapt si
consecinta survenit o exclude n genere rspunderea penal pentru lipsirea de viat a persoanei,
ori permite a califica fapta n alt fel.50 Raport de cauzalitate este atunci cnd se stabileste, c fr
activitatea fptuitorului, moartea victimei nu s-ar fi produs. Nu este necesar ca activitatea
fptuitorului s constituie cauza exclusiv a mortii victimei, legtura cauzal exist si atunci
cnd la activitatea fptuitorului s-au adugat si alti factori preexistenti, concomitenti sau
subsecventi, care au concurat la producerea rezultatului.51
49
26
27
28
2.2. Semnele distinctive ale subiectului si laturii subiective ale omorului nsotit de
circumstante agravante.
Aceasta i are explicaia, susine autorul, n faptul c oricare fapt, inclusiv lipsirea de
via a altei persoane, svrit de ctre minori n vrst de pn la 14 ani sau iresponsabili nu
trebuie recunoscute ca neprezentnd pericol social, deoarece aceast circumstan doar nltur
rspunderea penal a acestor persoane. Dac vrsta i responsabilitatea de atribuit la semnele
componenei de infraciune, atunci n mod logic privarea de via a altei persoane, svrit de
ctre o persoan minor pn la 14 ani sau de ctre o persoan iresponsabil, trebuie recunoscut
ca neprezentnd pericol social n cazul n care lipsete componena de infraciune.
n plus, urmrirea penal n cauzele despre persoanele n vrst de pn la 14 ani se
exclude nu n baza lipsei componenei de infraciune, dar n legtur cu neatingerea vrstei
rspunderii penale. De asemenea n cazul comiterii infraciunii de ctre un minor pn la 14 ani
ori o persoan iresponsabil prin intermediul altor persoane - subieci ai infraciunii, acestea din
urm vor avea calitatea de mijloace a infraciunii i vor fi liberate de rspundere penal. Aceasta
nu nseamn ns c subiectul se afl dup limitele componenei de infraciune. Fr subiect nu
poate fi vorba de infraciune. Prezena persoanei, prin aciunile vinovate ale creia a fost cauzat
moartea altei persoane, constituie o condiie obligatorie de recunoatere a cauzrii morii altei
persoane.1 n ipoteza ideii consemnate remarcm c pericolul social i este specific infraciunii,
ns nu componenei de infraciune.
Participaia penal n cazul omorului este posibil sub toate formele.2 Spunem c este
posibil n toate formele la nivel general, ns referitor la incriminarea propriu zis n baza art.
145 CP determinm ncadrarea expres a participaiei simple.
Subiect pasiv poate fi, de asemenea, orice persoan, deoarece legea nu poate condiiona
aprarea vieii unei persoane de vreo calitate a acesteia. Orice persoan, oricare ar fi starea sau
statutul ei personal sau social, poate fi subiect pasiv al omorului, fiindc ocrotirea vieii
persoanei are caracter universal. Este suficient ca persoana s fi fost n via.1 Nu intereseaz
vrsta, sexul, starea sntii fizice sau psihice ale subiectului pasiv; nu intereseaz dac acesta
era hotrt s se sinucid sau c, fiind bolnav de o boal incurabil, nu mai avea de trit dect
puine clipe.' Dup consumarea omorului, subiectul pasiv nu mai este o persoan, ci o victim.
Uneori omorul poate avea mai muli subieci pasivi (omorul a dou sau mai multor persoane).3n
literatura de specialitate s-a subliniat, pe drept cuvnt, c nu trebuie confundat subiectul pasiv al
infraciunii, adic persoana vtmat, cu subiectul pasiv de drept civil al infraciunii, respectiv
persoana care a suferit paguba n infraciune. Distincia este important fiindc, dac de cele mai
29
multe ori, persoana vtmat este n acelai timp i persoan pgubit prin infraciune, exist i
cazuri n care cineva poate fi subiect pasiv, deci persoan vtmat, fr s fie ns i persoan
pgubit.
Latura subiectiv- un elemet al componentei de infractiune,care ofer o prezentare a
proceselor psihice interioare, ce au loc n constiinta si vointa persoanei care comite infractiunea.
n acest context, latura subiectiv a omorului este format din semnele care caracterizeaz
atitudinea psihic fat de faptele sale si consecintele survenite- moartea persoanei. Aceast
atitudine este reflectat n diverse momente intelectuale, volitionale si emotionale care devin
evidente la examinarea faptei concrete. Ca criteriu principal la definirea infractiunilor dup latura
subiectiv ne serveste forma de vinovtie- intentia ori imprudenta. Ca elemente ale laturii
subiective pot servi motivul si scopul infractiunii.54
La categoria circumstantelor care caracterizeaz latura subiectiv a infractiunii de omor,
sustin autorii rusi Z.A.Neznamova, I.Ia.Cazacenco, se atribuie motivul, scopul si emotiile.55
Acestea pot aprea, n calitate de semne obligatorii ale componentei de infractiune ori s fie luate
n vedere la individualizarea pedepsei penale n calitate de circumstante agravante ori atenuante.
Omorul este atribuit la categoria infractiunilor care pot fi manifestate doar prin vinovtie
intentionat (intentie direct ori indirect), n afar de lipsirea de viat din imprudent, adic
vinovatul si d seama de faptul c atenteaz la viata altei persoane, prevede inevitabilitatea sau
posibilitatea real de survenire a mortii victimei si doreste survenirea ei (intentia indirect) sau o
admite n mod constient (intentie direct sau eventual).
omorului n
54
Borodin A.I.,op.cit.,pag.6
Z.A.Neznamova, I.Ia.Cazacenco, Ugalovnoe pravo. Osobenaia ceasti. Moscova 1999.
56
S. Brnz Infraciuni contra vieii, sntii, libertii i demnitii persoanei. Chiinu,
USM 1999
55
30
Deci conform laturii subiective circumstantele agravante ale omorului se prezint astfel :
Omorul svrsit cu
svrsirea ei;
Omorul svrsit cu scopul de a preleva si \sau utiliza ori comercializa organele sau
tesuturile victimei;
n continuare vom face o analiz juridico-penal a tuturor circumstantelor prezentate mai sus.
Omorul svrsit cu premeditare- alin.(2) litera a) art.145 CP al RM
nainte de a trece la analiza juridico-penal propriuzis, este necesar de a explica unele
concepte, si anume:
Premeditarea-cuvnt compus din prefixul pre , care semnific o anterioritate, si
substantivul meditare , ce are ntelesul de cugetare , de gndire profund asupra unui
subiect, dar si de a plnui, a urzi .
Practica si doctrina judiciar romn n materie, i-au configurat onceptului premeditare
unele elemente alctuitoare, n prezenta crora aceast atitudine psihic a fptuitorului poate fi
identificat n cazul concret, si anume:
1)Adoptarea hotrrii de a ucide, consolidarea acesteia si reflectarea asupra modalittii de
nfptuire a actiunii(imaginarea si calcularea eficientei posibilelor variante de actionare);
2)Exteriorizarea si manifestarea rezolutiei delictuase constnd n obtinerea de informatii
necesare executrii omorului (date despre programul sau obiceiurile victimei, capacitatea
acesteia de a riposta, existenta unor cini la locul ori n preajma locului stabilit pentru svrsirea
infractiunii), pregtirea instrumentelor trebuinceoase nfptuirii actiunii (cumprarea si curtirea
armei, procurarea sau prepararea otrvii etc.), alegerea locului si timpului cel mai propice,
crearea conditiilor favorabile, si n general, oricare activitti de aceast natur menite si
ntreprinse n vederea atingerii scopului.
31
3)Timpul scurs ntre luarea hotrrii de a ucide si punerea acesteia n executare, interval n
care autorul ndeplineste activitti pregtitoare.57
Putem ferm s afimm c si n doctrina noastr se regsesc aceste trei elemente
alctuitoare pe care noi le numim conditii de realizare a premeditrii58 , si anume: 1) trecerea
unui interval de timp din momentul lurii hotrrii de a svrsi omorul si pn n momentul
executrii infractiunii;
2) n acest interval de timp fptuitorul trebuie s mediteze, s-si concentreze fortele sale
psihice n vederea asigurrii succesului actiunii sale;
3) n acest interval de timp fptuitorul trebuie s treac la svrsirea unor acte de pregtire
de natur s ntreasc hotrrea luat si s asigure realizarea ei.59
Intentia va fi premeditat, spune autorulRarog A., dac dorinta de a comite infractiunea a
aprut la subiect fr vreo influent, fr a fi provocat de o situatie concret de viat si a fost
nfptuit de ctre fptuitor dup scurgerea unui interval de timp considerabil din momentul
aparitiei intentiei de a comite infractiunea .60
Oprim conditie const n trecerea unui interval de timp din momentul lurii hotrrii de a
svrsi omorul si pn n momentul executrii infractiunii.
Durata acestui interval de timp nu este fix si nici nu poate fi dinainte stabilit. n fiecare
caz instanta de judecat va constata dac aceast conditie este sau nu ndeplinit, tinnd seama de
mprejurrileconcrete ale cauzei, si ndeosebi, de particularittile subiective ale fptuitorului,
deoarece, n functie de aceste particularitti, o persoan poate avea nevoie de un interval mare de
timp pentru a chibzui, pe cnd o alt persoan poate chibzui cu mult eficient chiar ntr-un
interval de timp mult mai scurt. n practica judiciar, considerndu-se ndeplinit aceast prim
conditie, s-a retinut ca omor svrsit cu premeditare, de exemplu fapta inculpatului, care n urma
unui conflict cu victima, a plecat acas, s-a narmat cu un cutit si a revenit n acelasi loc dup o
or, pndind-o si aplicndu-i o lovitur n inim cu efect mortal.
57
32
61
33
Gh. Diaconescu. Infraciuni n Codul Penal romn. Bucureti 199, Editura Oscar Print. Pag. 175-176.
Culegere de hotrri ale Plenului Curii Supreme de Justiie a RM,
Chiinu, 2002, p.307.
63
34
Semnificatia pe care o poart notiunea de interes acaparator sau, astfel zis, interes
material ca circumstant agravant n materie de omor este oarecum diferit de cel comun, cel de
folos sau de avantaj material (respective, bani sau bunuri obtinute din activitti curente).
Interesul de omor care st la baza omorului agravant se poate nftisa sub diverse forme
concrete: ca un avantaj sau beneficiu, cum ar fi banii, bunurile, titlurile de valoare sau dobndirea
unei succesiuni. Interesul material poate consta si n stingerea unor datorii sau n obtinerea altor
avantaje (de exemplu, autorul omorului sper s fie promovat dup moartea victimei). 64
Caracterul infractiunii aflate n examinare nu se modific din cauza c interesul ce a
conditionat omorul victimei nu a fost realizat n practic (de exemplu, fptuitorul nu a primit
bunurile care apartineau victimei sau nu a putut s se foloseasc de spatiul locativ care apartinea
victimei).
n unele cazuri omorul este calificat ca fiind savrsit n interes material, n timp ce n
realitate el este determinat de cu totul alte motive (rzbunare, gelozie, conflicte familial.) De
regul, acestea se ntmpl atunci cnd svrsirea omorului este precedat de unele litigii cu
character patrimonial (de exemplu, partea vtmat nu plteste suma stabilit, nu ntoarce
datoria). n aceste cazuri se scap din vedere c doar dorinta de a obtine anumite foloase
materiale sau nzuinta de a fi scutit de cheltuieli material datorit privrii de viat a victimei
reprezint un temei de calificare a omorului ca fiind svrsit n interes material.
Agravanta analizat opereaz numai atunci cnd s-a stabilit c tocmai interesul material a
servit ca pretext pentru omorul victimei. De aceea, fapta nu poate fi calificat ca omor svrsit
din interes material, dac:
1) Cstigul material apare doar ca ocazie pentru svrsirea omorului precedat de acte de
huliganism sau de alt natur;
2) A avut loc n timpul cnd fptuitorul si pzea bunurile sale;
3) A fost svrsit n scopul recuperrii de ctre fptuitor a propriilor bunuri care se aflau
ilegal la victim;
4) A fost savrsit n legtur cu nedorinta victimei de a executa, fat de fptuitor,
obligatiunile patrimoniale;
5) A fost svrsit din rzbunare pentru prejudicial cauzat fptuitorului etc;
64
35
36
2)
3)
Dac n reglementarea anterioar din Codul penal (1961) circumstana dat era limitat
numai la persoana care apr ordinea public, n redacia actual legiuitorul a lrgit considerabil
sensul acesteia i s-a referit la svrirea infraciunii asupra persoanei n legtur cu ndeplinirea
de ctre acesta a obligaiilor de serviciu, fapt prin care se nelege c nu este obligatoriu ca
victima s fie un reprezentant al organelor puterii de stat sau o persoan cu funcii de rspundere.
Acestea pot fi i persoane care i ndeplinesc atribuiile de serviciu n baza unui contract de
66
37
38
reinut n sarcina fptuitorilor ori de cte ori acesta va fi stabilit. Aceast circumstan are un
caracter real i este inciden, deoarece fptuitorii cunosc motivul infraciunii. n cazul svririi
infraciunii de un grup de persoane, acesta fa vi reinut n sarcina celor care au avut cunotin
de ea.
69
39
40
de razbunarea pentru pasivitate, conciliere cu reprezentantii altei nationalitati sau etnii, sau de
crearea artificiala a unui conflict interetnic.
- Din motive de ur rasial, caracterizat prin intolerant fat de persoanele altei rase,
bazata pe idiologia superioritatii in raport cu reprezentantii altei rase. Insuprimarea vietii
individuale de alte rase faptuitoru trebuie sa fie minat anume de motivul de ura rasiala fata de
victima, de considerentul superioritatii sale in raport cu rasa al carei reprezentat a fost ucis.
Omorul svrsit din ur rasial este o component al discriminrii rasiale, iar aceast
notiune are n vedere orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta ntemeiat pe ras,
culoare, ascendent sau origine national sau etnic, care are ca scop sau efect de a distruge sau
compromite recunoasterea, folosinta sau exercitarea, n conditii de egaliatate, a drepturilor
omului si a liberttilor fundamentale n domeniile: politic, economic, social si cultural sau n
oricare domeniu al vietii politice .73
- Din motive de ur religioas, care se exprim prin considerarea fals si artificial a
superiorittii fptuitorului ca reprezentat al unei religii fat de reprezentantii altei confesii.
Fptuitorul purcede la suprimarea vietii victimei anume din motivele indicate.
Sub incidenta acestei agaravante va cdea fapte persoanei vinovate si n cazul suprimrii
vietii unei persoane de aceeasi confesiune religioas, dar din motive c victima sustine egalitatea
religiilor si stima fat de reprezentantii altor religii.
Pentru a se aplica circumstanta dat, se cere de stabilit urmtoarele aspecte:
- existenta motivului special, care se manifest prin ur social, national, rasial sau
religioas. Este posibil ca, svrsindu-se un omor din acest imbold, s fie prezente si alte motive
de dusmne simpl, de rzbunare, motive josnice sau meschine.dar motivul indicat direct la litera
respectiv a circumstantei date trebuie s domine si s se evidentieze n raport cu alte imbosduri
criminale.
- imboldul (ndemnul) dominant n acest caz este intentia bine determinat a vinovatului
de a priva de viat o alt persoan n legtur cu situatia ei social sau cu apartenenta ei la o
anumit nationalitate, ras sau confesiune religioas.
Prin actiunile sau inactiunile svrsite, fptuitorul urmreste n cele din urm scopul de a
njosi anumite pturi sociale, natiuni, rase sau confesiuni religioase.
73
41
74
42
Toi oamenii, cetenii sunt egali n faa legii indiferent de ras, naionalitate, religie, sex,
de aceea legiuitorul a considerat manifestarea de ur i dumnie fa de alte persoane din
motivele indicate materializate prin infraciuni concrete un element care sporete pericolul social
al fptuitorului. Periculozitatea fptuitorului se va msura prin starea de team i intimidare care
o sufer ali membri a societii, ct i prin tulburrile din societate pe care le-a provocat fapta sa.
Ura religioas se poate manifesta prin svrirea infraciunilor mpotriva persoanelor care
refuz s preia o anumit religie, sau care sunt de alt religie dect fptuitorul sau nu mprtesc
nici o religie. Pe fondul dogmelor religioase, unele persoane pot fi atrase n diferite secte, micri
i rituri religioase prin voina sau contrar voinei lor.
Astzi sunt cunoscute cazuri de creare a unor micri i asociaii ilegale cu orientare rasial
sau naional, care au ca obiectiv trasat dezlnuirea unei dumnii ntre reprezentanii diferitor
naionaliti i religii, care comit acte de vandalism, distrugeri a bunurilor, loviri i vtmri
corporale tocmai din motivele indicate de legiuitor. Avnd n vedere pericolul social al unor
asemenea manifestri n societate, considerm c circumstana dat poate avea un caracter
univoc i reinut n sarcina fptuitorilor ori de cte ori va fi stabilit de instan.
Omorul svrsit cu scopul de a preleva si \sau utiliza ori comercializa organele sau
tesuturile victimei
Agravanta este justificata de faptul ca in acest caz persoana este tratata ca si cum ra fi un
bun, o banca de organe si tesuturi umane care isi gaseste rostuldoar la salvarea unei alte vieti,
fiind sacrificata in ideea prelungirii existentei altcuiva, mai demn de a trai. Conform Legii
transplantul de organe si tesuturi umane, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la
25.06.1999, organele si tesuturile umane reprezinta formatiunea anatomice care nu definesc
trasaturile caracteristice ale personalitatiiunui individ.
Printre astel de formatiuni anatomice putem enumera:inima, plamanii, rinichii, ficatul,
pancreasul, maduva osoasa, corneea, tesutul osos, oasele, tendoanele si tesuturile moiale
aparatului locomotor, ovulul, sperma, ovarele, testicolele, embrionul, singele si componentele
lui etc.
Prin a preleva organele sau tesuturile victimei se intelege a le recolta(de exemplu, in
vederea realizariiunui transplant).
43
44
sine statatoare. Totodata, persoana care comanda omorul poate indeplini orce rol juridic
(organizator, instigator, complice, coautor).
Daca persoana care executa comanda de omor nu este pasibila de raspundere penala, atunci
cel care a dat comanda, avind rolul de organizator sau instigator, va fi considerat autor al
infractiunii. Or , infractiune fara autor nu poate exista. Daca celui care comanda omorul nu i-a
reusit sa-l determine pe potentialul autor sa execute comanda, fapta primului trebuie calificata ca
pregatirepentru omor la comanda.
Fapta autorului omorului savirsit la comanda nu poate fi calificat suplimentar conform lit.
b) din alin. (2) al art. 145 din CP al RM, din moment ce interesul material il ghideaza in mod
inerent. Totodata, persoana care da comanda de omor se poate conduce de alte motive (de
exemplu, razbunarea); de aceea daca ea actioneza din interes material, cele comise vor cuprinde
si agravanta de la lit. b) din alin. (2) al art. 145 din CP al RM.
45
Concluzii
Naiunea noastr sufer de mai multe crime diferite, dar una dintre cele mai grave crime
este omor. Cnd auzim cuvntul omur primul lucru pe care l-am putea gndi este c cineva a ucis
o persoan. S-ar putea s nu se gndeasc la ce fel de omor a fost sau dac a fost intenionat sau
nu. n conformitate cu ideele lui Stephanie A. Jirard, cum ar putea s fie familiarizat , omurul
este uciderea unei fiine umane de ctre o alta fiinta umana. Definiia nu spune dac este uciderea
intenionat sau accidental. Acest lucru se datoreaz faptului c omorul este mprit n diferite
categorii i grad.
In cadrul cercetarea problemelor teoretice i practice in ceea ce priveste omorul intentionat,
innd cont de cele mai noi tendinele de dezvoltare ale acestui aspect, si este necesar de a
evidenia urmtoarelor concluzii generale:
1. Statele moderne si in general inpart omorul in doua mari categorii: crime si
omucidere. Crima este inpartita in trei mari categorii: omor de gradul intii, omor de
gradu doi si omor de gradu trei. Omuciderea este inpartita in doua categorii:
involuntar si voluntar. Similaritatea dintre toate diferitele categorii este ca,
indiferent de ce fel de omor toate acestea includ un singur fapt omorul unui individ
si deci crima cea mai odioasa este cea de gradul intii.
2. Atunci cnd o persoan ucide o alt persoan care utilizeaz un anumit obiect care
nu este destinat a fi utilizat pentru a ucide o persoan se va cdea n doctrina arm
mortal, care permite juriul s presupuna c a existat o intenie de a ucide sau de a
cauza un prejudiciu grav.
Rezultatele obinute n cadrul studiului permit de a evidenia contribuia acestora la
dezvoltarea instituiei omorului intentionat n dreptul penal, analiza doctrinar a normelor
juridice privind omorul persoanelor, precum i elaborarea unor propuneri i recomandri axate
pe perfecionarea cadrului normativ, innd cont de experiena internaional i naional
acumulat n acest domeniu. Impactul acestor rezultate tiinifice const n intensificarea
aplicrii corecte a instituiei omorului n vederea contracarrii eficiente a criminalitii la nivel
naional i internaional.
Concluzionnd cele expuse n lucrare, remarc c pe parcursul ntregii lucrri m-am strduit
s realizez obiectivele propuse chiar de la nceput: efectuarea unui studiu n domeniul crimei
violente contra persoansei, s ofer unele explicaii teoretice, nlesnind interpretarea i aplicarea
corect a dreptului, contribuind la ridicarea nivelului de cultur i contiin juridic.
46
BIBLIOGRAFIE:
I.Acte normative:
24
1996 ., 5 1996 .
13 1996 . 1 1997 .;
USM 1999;
. V, ..,
Mo, 1971;
Filipa A., Despre convertirea faptului putativ n tentativ n materia infraciunii de omor
// Revista de Drept penal nr.2/1994, Bucureti;
Hanga Vladimir. Mari legiuitori ai lumii. Editura tiina i Enciclopedic, 1997, pag.7.
Universitatea de Stat din Moldova Drept Penal. Partea Special Volumul II, pag.83;
Dobrinoi V., Pascal I., Lazar V., Nistoreanu Gh., Boroi A. Drept penal Partea general ,
Bucureti 1992, pag.89-93;
Bulai C., Drept penal romn. Partea general. Vol.I, Bucureti, 1992, pag. 130-133;
Lacu M., Pop O., Aspecte de teorie i practic judiciar n materia infraciunii de lovire
sau vtmari Cauzatoare de moarte, Chiinu, 2001, pag.13.
Cunir V., Carp S., Cojocaru R., Ursu V.,Studiu selective n materia de drept penal,
Chiinu, 2004, pag. 20-23;
Avram M., Popovici T., Cobneanu V., Cercetarea infraciunilor contra persoanei,
Chiinu, Editura ARC, 2004, pag.19; Boroi A., Infraciuni contra vieii, Bucureti, ALL
BECK, 1999, pag.6
48