Tema 7 Funciunile ntreprinderii

7.1
7.2
7.3
7.4
7.5

Funciunea de cercetare-dezvoltare
Funciunea de producie
Funciunea comercial
Funciunea de personal
Funciunea financiar-contabil

Dup Ov. Nicolescu, functiunile ntreprinderii sunt o component a organizrii

procesuale, un ansamblu de activiti omogene i/sau complementare, desfurate de
personal de o anumit specialitate, folosind metode i tehnici specifice, cu scopul realizrii
obiectivelor stabilite.
n cadrul ntreprinderii nu toate funciunile au aceeai intensitate de manifestare n fiecare
etap de dezvoltare a acesteia. Dar realizarea obiectivelor stabilite pentru o perioad n cadrul
ntreprinderii depinde de manifestarea n strns interdependen a tuturor funciunilor acesteia,
cu intensiti diferite n etape diferite de dezvoltare a ntreprinderii, n funcie de etapa ciclului de
via i de nivelul obiectivelor stabilite.
O analiz cuprinzatoare a domeniilor de activitate ale unei ntreprinderi, conduce la urmatoarele
functiuni de baza ale ntreprinderii:
1. Funciunea de cercetare-dezvoltare;
2. Funciunea de producie;
3. Funciunea comercial;
4. Funciunea de personal;
5. Funciunea financiar-contabil.
n orice ntreprindere economic, indiferent de mrime, cu activitate simpl sau complex, se
regasesc aceste forme de activitate, dar au ponderi diferite n dependen de specificul activitii
ntreprinderii i de ali factori de influen.
7.1 Funciunea de cercetare-dezvoltare
Funciunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activiti care se desfoar n cadrul
ntreprinderii n vederea realizrii obiectivelor n domeniul obinerii de produse noi i a
transformrii conceptelor tiinifice n produse sau servicii utilizate pentru dezvoltarea
viitoare.
Funciunea de cercetare-dezvoltare se regsete n activitile de elaborare a planului strategic,
activiti de concepie (proiectare i cercetare a produselor, inclusiv, punerea la punct a
tehnologiei pentru produsele noi, verificarea n laborator a comportrii lor i experimentarea

diverselor soluii constructive n atelierele de prototipuri). Din acelai domeniu fac parte i
activitile care se refer la controlul tehnic de calitate al produselor care poate i trebuie s aib
o influen activ asupra concepiei de viitor privitoare la produse. Tot din domeniul acestei
funciuni fac parte i aciunile privind organizarea produciei i a muncii, dezvoltarea de
ansamblu a ntreprinderii, creterea capacitii de producie, utilarea ntreprinderii corespunztor
necesitilor de fabricaie a noilor produse etc.
Organizarea tiinific a produciei i a muncii permite o pregtire corespunztoare a
fabricaiei i mbuntirea permanent a acesteia prin mai buna organizare a conducerii
(elaborarea structurilor organizatorice, proiectarea sistemului informaional, elaborarea
regulamentului de organizare i funcionare), organizarea produciei (determinarea i
valorificarea capacitatilor de productie, organizarea rationala a pregatirii tehnice a productiei,
studii privind metodele de organizare a productiei, miscarea si manipularea materialelor,
semifabricatelor si produselor), organizarea muncii (diviziunea muncii, organizarea rationala a
proceselor de munca si n cadrul acestora a locurilor de munca etc.), normarea muncii. Sintetic
spus aceasta functiune cuprinde totalitatea activitatilor ce preced nceperea fabricatiei si care
constituie pregatirea fabricatiei sau a lucrului. Dezvoltarea de ansamblu a activitatii
ntreprinderilor este conditionata n mare masura de rolul si pozitia pe care o are cercetarea
stiintifica. De altfel, printre factorii care evidentiaza cresterea economica a ntreprinderilor se
situeaza si volumul cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, precum si numarul persoanelor
antrenate n activitatea de cercetare att n ntreprinderi, ct si n celelalte unitati de cercetare. Se
manifesta tot mai mult n ntreprinderi tendinta concentrarii cadrelor cu cea mai ridicata
calificare n serviciile de conceptie. Aceasta concentrare ofera posibilitatea ca n problemele
dezvoltarii capacitatilor de productie, ale perfectionarii si crearii de noi produse si tehnologii sa
se realizeze un volum corespunzator de productie, pentru ca prin noutatea si performantele
produselor si tehnologiilor realizate sa se mentina competitivitatea ntreprinderilor pe plan
mondial.
Functiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex, prin faptul ca se manifesta n toate
domeniile. ntre principalele activitati si domenii pot fi enumerate:
a) cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si introducerea progresului tehnico-stiintific;
b) investitii si constructii, prin care se asigura transformarea resurselor materiale, financiare si
de munca n capaital fix, prin realizarea de noi capacitati de productie, modernizare,
retehnologizare;
c) organizarea productiei si a muncii, ca ansamblu de atributii n domeniul introducerii unor noi
metode, tehnici, si instrumente de organizare a activitatii productive;
d) elaborarea politicilor si a strategiilor economice ale ntreprinderii.

7.2 Funciunea de producie

Functiunea de productie reprezinta ansamblul de activitati de baza, auxiliare si de servire

prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii produselor, elaborarii lucrarilor,
prestari de servicii n cadrul ntreprinderii. Activitatile la care se refera aceasta functiune
sunt:
programarea si lansarea productiei;
fabricatia sau exploatarea, care consta n transformarea obiectelor muncii n produse, servicii,
lucrari care fac obiectul de baza al activitatii ntreprinderi;
controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor, subansamblelor pe ntregul
flux de fabricatie, precum si al produselor finite, potrivit metodelor, frecventei si cu mijloacele
prevazute n documentatia tehnica;
ntretinerea si repararea utilajelor n vederea mentinerii acestora n stare de functionare, a
prentmpinarii si evitarii pe ct posibil a efectelor uzurii fizice si morale a acestora;
exploatarea instalatiilor si agregatelor energetice;
aplicarea normelor de protectie si igiena a muncii, precum si pentru prevenirea si combaterea
poluarii mediului nconjurator;
organizarea si controlul productiei sub toate aspectele: realizarea ritmica a productiei,
realizarea de produse de calitate superioara, reducerea consumurilor specifice de materiale,
optimizarea stocurilor etc.;
transportul si manipularea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, produselor, pe
parcursul fabricatiei si n depozit n vederea livrarii produselor;
urmarirea realizarii productiei si a celorlalte activitati auxiliare.
7.3 Funciunea comercial
Functiunea comercial cuprinde activitatile privind realizarea obiectivelor din domeniul
stabilirii legaturilor ntreprinderii cu mediul economic, n vederea asigurarii materiilor
prime si material elor necesare productiei, conservarea acestora si a produselor realizate,
transportul lor, desfacerea produselor si serviciilor. Activitatile de comercializare a
produselor trebuie sa se desfasoare pe baza studiilor de piata. Aceste studii orienteaza si
determina, totodata, si activitatea din cadrul functiunilor de cercetare-dezvoltare si de productie.
Raporturile dintre producatori si consumatori, reflectate de studiile de piata, orienteaza structura
productiei si proportiile dintre sortimentele de marfuri cerute de piata.
Functiunea comercial cuprinde trei categorii principale de activitati:

a) aprovizionarea tehnico-materiala, care are menirea de a asigura complet, complex si la timp

mijloacele de productie necesare desfasurarii nentrerupte si n bune conditii a procesului de
productie;
b) desfacerea, care asigura livrarea produselor, serviciilor si lucrarilor, precum si ncasarea
contravalorii acestora, deci trecerea produselor din sfera productiei n sfera circulatiei;
c) marketingul, care are drept scop crearea si descoperirea necesitatilor consumatorilor n
vederea orientarii productiei spre satisfacerea acestor necesitati, efectuarea de studii de piata si
programe de marketing pe produse etc.
n conditiile mutatiilor profunde care au loc n relatiile de piata, rolul marketingului devine
prioritar, atotcuprinzator, ntruct pe baza studiilor de piata se pot cunoaste, sistematiza si
interpreta informatiile din mediul economic, n vederea organizarii activitatii viitoare, a
dimensionarii ofertei si a cresterii competitivitatii pe piata.
7.4 Funciunea de personal
Functiunea de personal cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate n cadrul
ntreprinderii pentru realizarea obiectivelor n domeniul asigurarii si dezvoltarii
potentialului uman. Functiunea de personal, evidentiata ca functiune distincta a ntreprinderii
nca de catre Henri Fayol, capata n conditiile organizarii stiintifice a productiei o importanta din
ce n ce mai mare. Aceasta functiune concentreaza toata problematica privind asigurarea
cantitativa si calitativa a fortei de munca necesara ndeplinirii obiectivelor ntreprinderii. Ea se
realizeaza prin recrutarea, pregatirea corespunzatoare si reciclarea periodica a personalului, prin
stabilirea corecta si stimulativa a salarizarii, precum si prin integrarea organica a ntregului
personal n sistemul complex de relatii tehnice si social-economice.
Functiunea de personal este hotartoare si n ceea ce priveste perfectionarea continua a relatiilor
sociale, ndeosebi a relatiilor ntre personal si conducerea unitatii. Importanta si complexitatea
functiunii de personal este accentuata si de faptul ca ea trebuie sa asigure, concomitent cu
obiectivele mai sus amintite, promovarea initiativei, ceea ce reclama, pe lnga tehnici de
organizare a muncii, si tehnici specifice de psihologie, sociologie, ergonomia muncii.
Principalele activitati care tin de exercitarea functiunii de personal sunt:
asigurarea cantitativa si calitativa a fortei de munca necesare pentru realizarea obiectivelor
stabilite;
pregatirea, perfectionarea si salarizarea personalului;
rezolvarea problemelor de ordin social, raporturile salariati-manageri si sindicate-patronat,
protectia personalului etc.

n realizarea unui echilibru stabil ntre interesele angajatilor si obiectivele ntreprinderii trebuie
sa se tina seama de:
mutatiile care au loc n prezent n organizarea interna a ntreprinderilor n procesul de
restructurare-privatizare si de ajustare la exigentele pietei concurentiale;
aparitia unor situatii specifice, determinate de patrunderea progresului tehnicostiintific si de
necesitatile retehnologizarii privind crearea de noi meserii, disparitia altora, necesitatea
specializarii lucratorilor, probleme noi privind calificarea lor etc.;
necesitatea perfectionarii relatiilor interumane n cadrul organizarii structurale a
ntreprinderii;
modificarile legislative care, n conditiile generate de tranzitia la economia de piata, au loc n
domeniul legislatiei muncii si a salarizarii.
n cadrul functiunii de personal, exercitata de catre Consiliul de Administratie si compartimentul
de resurse umane, se rezolva probleme de mare complexitate.

7.5 Functiunea financiar-contabil

Functiunea financiar-contabila cuprinde ansamblul activitatilor prin care se realizeaza

obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor financiare necesare desfasurarii
normale a productiei , nregistrarea si evidenta n expresie valorica a activitatii economice
din cadrul ntreprinderii; urmareste utilizarea eficienta a resurselor; desfasurarea ritmica a
activitatii; semnaleaza fenomenele care influenteaza nivelul profitului si reducerea costurilor,
etc.
Functiunea financiar-contabila are implicatii n activitatea generala de gestiune, n asigurarea
fondurilor necesare pentru salarii, materii prime si materiale, utilaje etc.
Un rol important revine activitatilor ce tin de exercitarea functiunii financiarcontabile cu privire
la contractarea creditelor n momentele potrivite pentru desfasurarea normala a productiei,
folosirea judicioasa a disponibilitatilor banesti, ncasarea creantelor, dimensionarea corecta a
rezervelor etc.
Activitatile acestei functiuni se grupeaza n doua categorii:
a) activitate financiara, care se refera la obtinerea si folosirea rationala a mijloacelor financiare
ale ntreprinderii, la utilizarea facilitatilor de ordin financiar, achitarea obligatiilor financiare,
contractarea de credite si rambursarea lor etc.;
b) activitatea contabila, care asigura nregistrarea si evidenta veniturilor si cheltuielilor, a
materialelor si a productiei, calculul costurilor si determinarea rezultatelor financiare finale,
evidentierea modificarilor patrimoniale n volum si structura.

Functiunea financiar-contabila, prin complexitatea operatiunilor pe care le ocazioneaza, prin

multiplele corelatii pe care le are cu toate celelalte functiuni ale ntreprinderii, se concretizeaza
ca o latura bine definita a gestiunii financiare a ntreprinderii.
Importanta gestiunii financiare nu se margineste numai la sfera de activitate interna a
ntreprinderii. Procurarea si mai ales utilizarea fondurilor se realizeaza prin nesfritul lan al
operatiunilor banesti. n acest sens, marea majoritate a fluxurilor banesti din economie este
tranzitata de gestiunea financiara a ntreprinderii. De aici si rolul esential al ntreprinderilor n
asigurarea normala a circulatiei banesti n economia nationala.
Functiunile ntreprinderii se afla ntr-o strnsa interdependenta datorita legaturilor dintre
activitatile din ntreprindere. Dereglarile aferente n cadrul unei functiuni atrag un proces
de dereglare n lant a activitatii ntreprinderii.