Sunteți pe pagina 1din 7

Starea si resursele solului

Este stiut ca solul se formeaza si evolutioneaza n timp ndelungat zaci si sute mii de ani. n
Republica Moldova solurile sunt principala bogatie naturala, care se exprima prin fertilitatea si
diversitatea lor.

Valoarea unui hectar de pamnt agricol a Republicii Moldova exprimata n bani este una dintre
cele mai nalte din Europa. Solurile Moldovei dupa calitatea lor pot fi comparate cu cele mai
bogate soluri din lume, ca exeplu, solurile din regiunea Crasnodar (Rusia) si California (SUA).
Conform acad. A.Ursu n stratul de 100 cm solurile noastre contin de la 150 pna la 700 tone de
humus la hectar. n nvelisul de sol se contin (aproximativ): 1 miliard de tone de humus, 60
milioane tone de fosfor; 50 milioane tone de azot; 700 milioane tone de potasiu si cantitati
considerabile de alte elemente necesare pentru plante.

Utilizarea resurselor de sol n Republica Moldova este unul din factorii decisivi pentru economia
nationala.
Utilizarea fondului funciar se efectueaza n baza cadastrului funciar general si agricol si a
monitoringului funciar. La 1 ianuarie 2003 suprafata terenurilor cu destinatie agricola a fost de 2
mln. 533,8 mii ha sau 74,9% din suprafata tarii. Terenurile arabile alcatuiesc 1 mln. 842,6 mii ha
(54,5%), plantatiile multianuale 300,8 mii ha (8,9%) dintre care: livezi 137,5 mii ha (4,1%),
vii 152,8 mii ha (4,5%), pasuni 379,7 mii ha (11,2%), fnete 2,4 mii ha (0,1%), prloaga
8,3 mii ha (0,2%).
Actualmente fiecarui locuitor al Republicii Moldova i revin numai 0,43 ha terenuri arabile, cota
optima fiind considerata 0,60 ha.
Pe parcursul ultimilor 30 ani nota medie ponderata de bonitate a terenurilor agricole n republica
a scazut cu 5 puncte si recent constituie 65 puncte, iar n raioanele Calarasi, Ungheni, Nisporeni
cu 10 puncte.
Starea actuala a nvelisului de sol poate fi caracterizata prin suprafetele terenurilor cu diferite
clase de bonitate.
Bonitatea solurilor din Republica Moldova
Clasa de
bonitate

Nota de bonitate,
puncte

Suprafata, mii ha

Cota din suprafata Recolta grului de


terenurilor agricole,
toamna, q/ha
%

81-100

689

27

32-40

II

71-80

536

21

28-32

III

61-70

382

15

24-28

IV

51-60

382

15

20-24

41-50

303

16-20

VI

21-40

153

8-16

VII

<20

178

Media pe tara

65

2556

100

26

Sursa: Program complex pentru ameliorarea terenurilor degradate. Chisinau, 2003.

Starea actuala a fertilitatii efective a solurilor este nesatisfacatoare, iar pe cca 10% din terenurile
agricole critica. Deformarea asolamentelor (majorarea cotei culturilor prasitoare si micsorarea
suprafetei ocupate cu culturi leguminoase), micsorarea volumului de ngrasaminte organice de
20-30 ori, celor minerale de 15-20 ori, au condus la formarea unui bilant profund negativ al
humusului si elementelor biofile n soluri si la degradarea biologica a lor.
n anul 2002 n mediu s-au ncorporat n sol circa 200 kg/ha gunoi de grajd, cantitatea optima
fiind de 10 t/ha. Suprafata ierburilor perene n ultimii 12-15 ani s-a micsorat de la 180-200 mii ha
pna la 45-50 mii ha. Ca rezultat bilantul humusului este negativ minus 0,6 0,8 t/ha.
Pierderile anuale de humus prin eroziune constituie circa 600 mii tone, sau 0,3 t/ha.
Actualmente din elementele nutritive n prim minim este azotul, care limiteaza obtinerea
recoltelor nalte de calitate superioara. n anul 2003 nivelului optim de rezerve a azotului mineral
(N-NO 3 ) n sol (110-140 kg/ha) corespundeau numai 2-5% din teritoriile cercetate.
A doilea element dupa importanta nutritiva este fosforul. Continutul de fosfor mobil n solurile
noastre constituie 1,8-2,1 mg/100 g de sol si se afla la granita ntre gradatiile scazut si moderat.
Regimul potasiului a treilea element nutritiv este favorabil obtinerii recoltelor nalte pe 90%
din terenurile agricole.
Fertilitatea solului scade treptat, se intensifica fenomenele de seceta si de desertificare.
n baza analizei datelor Cadastrului Funciar din 1989 si 2003 au fost facute urmatoarele
concluzii:
cota terenurilor utilizate la arabil si pentru plantatii pomiviticole este inadmisibil de mare
63,6 % din suprafata totala a fondului funciar, ceea ce nu permite mentinerea unui echilibru
ecologic ;
n rezultatul reformei funciare a devenit imposibila efectuarea lucrarilor de protectie,
ameliorare si utilizare durabila a solurilor, cauza principala fiind privatizarea si segmentarea
puternica a terenurilor, folosirea nerationala si altele.
defrisarea pe parcursul reformei funciare a circa 110 mii ha de plantatii multianuale ce a
condus la micsorarea diversitatii biologice si a potentialului de depozitare a carbonului din
atmosfera n forma de masa lemnoasa.

Care sunt posibilitatile de mentinere si sporire a fertilitatii solului? Credem ca principalele din
acestea sunt:
utilizarea si ncorporarea n sol a 6-7 mln t ngrasaminte organice;
majorarea cotei culturilor leguminoase n asolamentele de cmp pna la 20-25% cu acumularea
n sol n mediu a 30-35 kg/ha azot;
aplicarea sistemului optim de ngrasaminte minerale de 236 mii t substanta activa, inclusiv
circa 100 mii t azot, 91 mii t fosfor si 45 mii t potasiu.
Implementarea complexului de masuri n practica agricola va asigura conservarea si sporirea
fertilitatii solurilor, obtinerea recoltelor scontate si protectia mediului

Cel mai bogat este cel care indrazneste sa priveasca fata viitorului.
(Din intelepciunea antica)
Apreciind capacitatea de autopurificare a solului si insemnatatea acestuia pentru om si sanatatea
populatiei, tatal medicinei, Hipocrat, spunea: Sanatatea corporala si sufleteasca a omului
depinde de clima, starea apei si calitatea solului. Implicit, ocrotirea si ameliorarea solului nu
este mai putin actuala decit ocrotirea apei, aerului si altor factori naturali de importanta majora
pentru sanatate.
Insa realitatea ultimilor decenii atesta ca omenirea a ajuns la marginea timpului, cind
civilizatia s-a apropiat deja de etapa de insusire deplina a Pamantului. Resursele naturale nu mai
pot fi considerate ca inepuizabile si problemele ocrotirii mediului ambiant, utilizarii rationale a
bogatiei Planetei, inclusiv a pamintului, ocupa un loc important in programele de stat si
internationale.
In Republica Moldova, din cauza activitatilor umane neadecvate si extensive, altor factori
obiectivi si subiectivi, continutul de humus in soluri s-a diminuat de la 5-6% pina la 2,5-3,0%,
suprafata terenurilor erodate majorindu-se pina la circa 850 mii ha, ceea ce constituie peste 35 la
suta din suprafata terenurilor agricole. S-a marit si suprafata terenurilor afectate de alunecari,
care actualmente constituie peste 55 mii ha de alunecari active si circa 350 mii ha de alunecari in

stare de stagnare.
Eroziunea solurilor si alunecarile de teren prezinta un pericol si un fenomen de risc, care
conditioneaza pierderi enorme economiei, populatiei si diminueaza esential fondul funciar al
republicii. Anual, pentru necesitatile sociale si gospodaresti, din circuitul agricol se scot
suprafete considerabile de terenuri agricole, ceea ce la fel contribuie la reducerea suprafetelor la
un locuitor (0,43 ha), vizavi de 0,60 ha, normativ.
Un pericol real il prezinta procesele de salinizare si desertificare a solurilor, poluarea masiva a
acestora cu diferite substante si preparate nocive.
Prevenirea degradarii solurilor se poate realiza doar prin schimbari profunde de ordin spiritual,
de comportare si gospodarire a populatiei. Pentru reanimarea agriculturii, redresarea situatiei in
utilizarea fondului funciar si protectia resurselor naturale sunt necesare actiuni de perfectionare a
sistemului de lucrare a solului, implementare a masurilor complexe antierozionale si de prevenire
a alunecarilor de teren, creare a carcasei verzi protectoare de terenuri, ameliorare si fertilizare a
solurilor.
O componenta importanta a informatiei despre sol si masurile de ocrotire si imbunatatire a
acestuia sint indicii de bonitate, cartarea pedologica si agrochimica a terenurilor agricole.
Materialele cartografice constituie o baza informationala obiectiva pentru exercitarea cadastrului
funciar, monitorizarea solurilor, organizarea teritoriului, elaborarea sistemului de masuri de
protectie a solurilor de eroziune si alunecari, de administrare a ingrasamintelor, altor lucrari
directionate spre sporirea productivitatii terenurilor agricole, majorarea recoltelor, sporirea
calitatii produselor agroalimentare, efectuarea de activitati organizatorice si tehnologice.
In baza unor astfel de investigatii, solurile Moldovei sunt apreciate ca unele dintre cele mai
fertile din lume cca 1 miliard tone de humus, 50 milioane tone de azot, 60 milioane tone de
fosfor, 700 milioane tone de potasiu. Ele prezinta principala bogatie naturala a tarii si merita,
neconditionat, o atentie permanenta a statului, institutiilor de profil si a fiecarui locuitor aparte.
In anii reformelor, in Moldova s-au produs transformari structurale privind formele de
proprietate funciara, posesiunea si folosinta terenurilor agricole. Au aparut gospodarii taranesti,
cetatenii au primit loturi de pamant pentru pomicultura, legumicultura, constructia caselor de
locuit, au aparut peste un milion de noi proprietari si utilizatori de terenuri agricole.
La zi, agricultura autohtona a devenit destul de diversificata din punct de vedere al cadrului
organizatoric si institutional. In sectorul agrar activeaza: cooperative de productie 8,6 la suta,
societati cu raspundere limitata 41,2%, gospodarii taranesti 36,7%, intreprinderi individuale
0,66% si alte formatiuni 12,84 la suta.
Odata cu cresterea numerica a unitatilor agricole, s-a majorat si numarul participantilor la

relatiile funciare, s-au extins actiunile juridice, a aparut necesitatea de solutionare a problemelor
prin armonizarea cadrului legislativ, institutional si normativ, a mecanismelor juridice,
organizatorice si economice de reglementare a relatiilor funciare.
In context prezinta interes experienta mondiala.
In legile mai multor tari sunt fixate prevederi detaliate cu privire la utilizarea in modul cel mai
rational si eficient a pamantului drept conditie de vietuire. In general, dreptul de proprietate
asupra pamantului in toate tarile il reprezinta o institutie de drept complexa, bazata pe principiul
imbinarii atributiilor de dispunere, reglementare si administrare.
In Moldova, reglementarea relatiilor funciare nu a beneficiat de atentia cuvenita si doar in ultimii
ani se contureaza necesitatea supravegherii statului asupra utilizarii pamintului. Adoptarea Legii
Solului - cel mai principal mijloc de productie si unica bogatie naturala a tarii, a devenit absolut
necesara si stringenta.
In toate tarile dezvoltate, statul reglementeaza absolut toate relatiile funciare. Chiar si in tarile cu
o totala proprietate privata asupra pamintului nu exista o piata funciara cu adevarat libera si
drepturi nelimitate asupra pamintului.
La etapa actuala, in Republica Moldova piata funciara, utilizarea si protectia fondului funciar
trebuie sa se afle sub supravegherea efectiva a statului. A devenit evidenta si necesitatea crearii
unui Serviciu Pedologic de Stat, abilitat cu drepturi exclusive de activitate.
Domeniile prioritare de reglementare la nivel de stat a relatiilor funciare ar fi: perfectionarea
cadrului legislativ si institutional, administrarea rationala a resurselor de pamant la nivel
republican, raional si local, crearea conditiilor pentru utilizarea eficienta si protectia fondului
funciar, consolidarea cotelor funciare, monitorizarea utilizarii terenurilor agricole si alte
obiective directionate spre ocrotirea si ameliorarea solurilor, sporirea gradului de eficienta la
utilizarea pamantului si, mai cu seama, a terenurilor agricole.
Masurile de mentinere, ameliorare si gestionare eficienta a fondului funciar, inclusiv a solurilor
utilizate in agricultura, vor contribui nemijlocit la realizarea Programului National Satul
Moldovenesc.

Calitatea solurilor. Dupa calitatile naturale, solurile Republicii Moldova fac parte din categoria
celor mai valoroase din zona temperata. Solul suporta consecintele impactului diferitelor procese
si fenomene daunatoare naturale si antropogene.
Deprecierea potentialului regenerativ natural al solului, ca si in alte tari, este rezultatul
supraexploatarilor, a irigarii necorespunzatoare, a tehnologiilor agricole intensive aplicate in
ultimii 50 de ani. Azi eroziunea si degradarea solurilor in Republica Moldova constituie o
amenintare directa la securitatea economica si sociala a tarii.
Suprafata totala a terenurilor erodate creste cu o rata anuala de 1,5% (10 mii ha) si actualmente
constituie 32,2% din terenurile agricole. Mii de hectare sunt distruse de alunecari si ravene.
Deprecierea (uzura) solurilor, epuizarea productivitatii lor biologice, se manifesta sub mai multe
forme, cunoscute si in alte tari: accelerarea eroziunii prin apa si eoliene, deficitul de fosfor si
azot, aciditatea excesiva, compactarea profilului. poluarea cu pesticide, saruri, metale grele si
altele. Desi procedeele de mentinere a fertilitatii naturale a solurilor se cunosc, in tara exista o
inertie si numeroase bariere de natura politica, economica, institutionala si sociala care conduc la
neglijarea promovarii unor actiuni energice adecvate in domeniu.

Calitatea padurilor este afectata de urmarile unor politici de gestiune necorespunzatoare din
perioadele anterioare cind se recoltau cantitati de masa lemnoasa care depaseau capacitatea de
exploatare a padurilor limitata prin amenajarile silvice. Padurile sunt adesea atacate de boli si
daunatori. Calitatea padurilor este serios prejudiciata de taierile ilicite si pasunatul vitelor. In
majoritatea lor, padurile Republicii Moldova nu provin din seminte, ci din lastari (de generatiile
3-5-8 ale rotatiilor de taieri), de aceea structura si functiile lor sunt degradate. Arboreturile
imbatrinesc fiziologic repede, iar capacitatea lor de rezistenta la factorii negativi de mediu este
redusa. Ecosistemul silvic este deteriorat si fragil.