U.S.A.M.V.

-BUCURESTI
Facultatea de Management,Inginerie economica in
Agricultura si Dezvoltare rurala
-Filiala Calarasi-

Profesor coordonator ef lucrri doctor: Rodica Culea

Studeni: Ungureanu Cosmin Aurelian,Bratu Valentin,Grupa III,Grupa I

-2014-2015-

Introducere. 3
1. Daunatorii porumbului,bolile si combaterea acestora5
1.1 Daunatori..5
1.2 Boli.......7
1.2.1 Inflorirea alba a boabelor..7
1.2.2 Putregaiul tulpinilor si stiuletilor...8
1.2.3 Taciunele comun al porumbului...9
2. Daunatorii florii-soarelui,bolile si combaterea acestora...10
2.1 Daunatori10
2.1.1 Gandacul pamantiu..10
2.1.2 Ratisoara porumbului.. 11
2.2 Boli .11
2.2.1 Mana florii-soarelui.11
2.2.2 Patarea bruna a frunzelor si frangerea tulpinilor.12
2.2.3 Putregaiul alb al florii-soarelui12
2.2.4 Innegrirea tulpinilor de floarea-soarelui..13
2.2.5 Putregaiul cenusiu al florii-soarelui.13
2.2.6 Alternarioza florii-soarelui...14
3. Daunatorii graului,boli si combaterea acestora.14
3.1 Boli..14
3.1.1 Mozaicul dungat al graului...14
3.1.2 Fainarea graului15
3.1.3 Patarea bruna a frunzelor sau septorioza..16
3.1.4 Septoria tritici...17
3.1.5 Septoria nodurum.18
3.1.6 Fuzoriaza tulpinilor si inrosirea spicelor...18
3.1.7 Taciunele zburator al graului20
3.1.8 Rugina bruna a graului. 21
3.1.9 Rugina galbena a graului..22
3.1.10 Rugina neagra a graului..23
Bibliografie24

Introducere
Duntorii sunt nite organisme, de obicei insecte, care provoac deprecieri
asupra culturilor de cereale, dar i asupra produselor depozitate. Muli dintre
duntorii care provoac aceste deprecieri triesc numai n spaii de depozitare,
avnd una sau mai multe generaii pe an. Sunt ns insecte care au mai multe
generaii pe an, din care cel puin o generaie se dezvolt n cmp sau una din
etapele ciclului de dezvoltare are loc n cmp. Aceasta denot faptul c recoltele
agricole pot fi deja infestate la introducerea n spaiul de depozitare.
Insectele duntoare ierneaz n crpturile din pardoseal, din perei,
ascunse la elementele acoperiului, n boabe, etc. De asemenea migreaz de la un
spaiu la altul, ndeosebi n vecinti apropiate. Unele sunt att de mici nct sunt
duse de vnt sau se prind de blana oarecilor, obolanilor, pisicilor, pe haine.
Duntorii pot deprecia cerealele i produsele obinute din prelucrarea
acestora, provocnd pagube mari. Aceti duntori, n general, sunt adaptai
condiiilor de via din magazii, silozuri, uniti de producie sau din cmp,
pierznd facultatea de a zbura, i nu se poate dezvolta n afara contactului cu masa
de cereale sau cu planta in lan. Duntorilor le sunt proprii anumite zone de
rspndire (areal), consecin a unei evoluii ndelungate i complexe sub aciunea
factorilor ecologici si geologici. Gradul daunelor produse de fiecare insect nu este
uniform pe ntinderea ntregului areal de rspndire a speciei respective. Se
disting trei zone: zona de maxim intensitate, zona daunelor probabile i zona
daunelor neinsemnata. Studiul arealului de rspndire al fiecrui organism i
stabilirea arealului are o importan deosebit n organizarea msurilor de
protecie.
Cauzele care provoac variaii n numrul insectelor duntoare n anumii ani i
proporia lor sunt condiionate de combinarea factorilor ecologici. Dac se
ntlnesc condiii optime de civa ani, specia ncepe s se hrneasc intens i
nmulindu-se provoac o invazie n mas. Invazia poate fi provocat i de lipsa de
activitate gospodreasc a omului.Cldura i umiditatea sunt considerate factori
ecologici principali care influeneaz dezvoltarea duntorilor.
Insectele duntoare cerealelor se mpart n trei grupe:
1) insecte cu aripi tari ( coleoptere, gndaci) dintre acestea cele mai periculoase
fiind grgriele
2)fluturii(lipidoptere);
3)acarienii.
Infestarea cerealelor cu insecte i acarieni se poate prezenta sub dou forme:
- Forma vizibil, n care duntorii aflai n orice stadiu de dezvoltare se pot

descoperi cu ochiul liber sau cnd cerealele prezint semne vizibile de atac
(nepturi, orificii, rosturi, etc.);
- Forma ascuns, n care duntorii aflai n orice stadiu de dezvoltare sunt
localizai n interiorul cerealelor, tratarea cu reactivi speciali sau prin radiografie.
Principalii duntori ai culturii de gru
Tripsul grului (Haplotrips tritici)
Diagnoza atacului. Modul de manifestare al atacului se face prin albirea
spicului de gru i n acelai timp are loc rsucirea tulpinii.
Duntorul i biologia sa. Adultul are corpul de culoare brun-negricioas de 2-3
mm, cu ultimul segment al abdomenului alungit sub form de tub. Aripile
anterioare prezint o singur nervur longitudinal. Are o singur generaie pe an;
ierneaz sub form de larve i ca aduli i nimfe n resturile vegetale. Se hrnesc
prin neparea i sugerea frunzelor, tulpinilor, organelor florale determinnd albirea
spicelor, zburlirea aristelor i secarea boabelor. Tripii sug boabele n faza de lapte.
Rspndire i importan economic. Tripsul grului are o larg rspndire
pe glob. n Europa, tripsul grului este predominant n zonele de clim temperat.
Produce reducerea cantitii ct i a calitii recoltei de boabe.
Plonia cerealelor (Eurygaster integriceps)
Diagnoza atacului. Specie oligofag, dezvoltndu-se n principal pe culturile
de gru, dar atac i alte graminee cultivate i spontane. Adulii neap tulpinile
tinere, frunzele, rahisul spicelor, florile i boabele. La locul nepturii se formeaz
o mic umfltur numit ,,con salivar n jurul creia apare o zon de culoare
glbuie. Adesea frunza atacat se nglbenete, se rsucete i se usuc, de la locul
nepturii atrnnd ca o sfoar. Uneori spicul rmne n burduf, iar cnd apare, are
aristele ondulate i poate fi parial sau total steril, albit, aspect care se ntlnete
frecvent la vrful spicelor. Boabele atacate sunt itave, zbrcite sau dac nu sunt
deformate, poart urmele nepturilor sub form de puncte negre, nconjurate de o
zon
decolorat.
Duntorul i biologia sa. Adultul are corpul oval, de 11-13 mm lungime, de
culoare brun.Capul este triunghiular. Antenele sunt constituite din 5 articule.
Pronotul este aproape hexagonal.Scutelul foarte dezvoltat egal n lungime cu
abdomenul, cu o caren n partea median i cu dou puncte glbui la baz. Oul
este sferic i de culoare verzuie la depunere i de culoare nchis, pe msur ce se
dezvolt embrionul. Larva este asemntoare cu insecta adult, fiind mai mic i
lipsit de aripi sau cu rudimente de aripi, n funcie de vrsta acesteia.
Are o generaie pe an. Ierneaz ca insect adult, sub frunzarul pdurii, n
liziera pomilor din apropierea culturilor, sub ierburi. Primavara la temperaturi de
peste 10 C, insectele i fac apariia, la nceput pe gramineele spontane, apoi
zboar n culturile de cereale. Numrul maxim de insecte pe culturi se nregistreaz
la jumtatea lunii mai. Dup o perioad de hrnire i maturaie sexual are loc
4

copulaia i depunerea pontei. Larvele apar la 8-10 zile de la depunerea pontei.

Pn la maturare se hrnesc i nprlesc de 4-5 ori, ntreaga lor evoluie durnd 3040 zile, ceea ce corespunde cu ajungerea la maturitate a cerealelor. Adulii din noua
generaie apar la sfritul lunii iulie, hrnirea lor continund pn n cursul lunii
august, cnd se retrag pentru iernare.
Rspndire i importan economic. Ploniele cerealelor sunt rspndite n
centrul i sud-estul Europei, n vestul Asiei i n nord-estul Africii. La noi n ar se
ntlnesc n toate zonele cultivatoare de gru, n densiti mai mari n regiunile de
step i ale pdurilor de stejar. Eurygaster integriceps este specia cea mai frecvent
i pgubitoare.
Atacul ploniei grului produce itvirea boabelor de gru n procent de 12%, iar saliva introdus n bob provoac distrugerea glutenului, ceea ce duce la
diminuarea calitii grului.

1. DAUNATORII
ACESTORA

PORUMBULUI

BOLILE

SI

COMBATEREA

1.1 DAUNATORI
Dintre daunatorii porumbului se numara: lacusta calatoare (lacusta
migratoria), lacusta italiana (Calliptamus italicus), lacusta marocana (Dociotaurus
marocanus), cosasul verde (Tettigonia viridissima), paduchii de frunze ai
porumbului (Rhopalosiphum maidis si Schizaphis gragraminum) carabusul de mai
( Melolontha melolontha), carabusul de stepa (amoxia villosa), carabusii cerealelor
(Anisophia sagettum si A. austriaca), purici de pamant (Chaetocnema aridula si
Phyllotreta vittula) viermii sarma (Agriotes lineatus, A. ustulatus si A. obscurus),
ratisoara porumbului (Tanymecus dilaticollis), buha samanatorilor (Scotia
sagetum), Sfredelitorul porumbului (Astrinia nubilatis), molia porumbului
(Sitotroga cerealella), musca suedeza (Ascinella frit), precum si insecte din fauna
utila: Coccinella septempunetata si Chrysopa perla.
Combaterea biologica consta in distrugerea daunatorilor plantelor cultivate
cu ajutorul biopreparatelor si a dusmanilor naturali, hormonilor si antocidiei.
Organismele folosite in combaterea biologica sunt: virusurile, bacteriile, ciupercile
protozoarele, nematozii, insectele antropodele precum si unele verteblate.
Metodele biologice de combatere prezinta avantaje apreciabile in comparatie
cu celelalte procedee. Aceste avantaje sunt:
5

- lipsa de toxicitate pentru om si animale

- mentinerea echilibrului biocenotic
- eliminarea pericolului rezidiilor si a celor legate de aparitia rezistentei.
Metodele pot fi folosite indiferent destadiul de dezvoltare a plantei, iar
pentru efectuarea tratamentelor nu sunt necesare masuri speciale de protectie a
muncii.
Combaterea pe cale biologica a buhai (Scotia segetum) se realizeaza prin
utilizarea parazitilor de oua, larve, pupe. Dintre acestia avilogul Trichogramma
evanescens, crescut si raspandit in culturi, in perioada pontei flututilor, in doze de
50 100 de mii de exemplare la ha, reduce in mod considerabil populatiile de buha
semanatorilor.
Scotia segetum este distrusa de granuloza care se transmite prin oua. Acestea
sunt parazitate de viespea trichogramma evanescens. Omizile si pupele sunt
distruse de numerosi dusmani naturali, dintre care 24 de specii de himenoptere, 13
de diptere si 2 de nematode parazite si 16 specii pradatoare. Printre speciile
parazite mai frecvente se numara : Apantheles congestus, Metheorus scutellator,
Rhogas dimidiatus, Hister sp, Ambliteles panseri. Se utilizeaza de asemenea curse
de feromoni specifici, pentru atragerea fluturilor masculi in vederea aprecierii
nivelului populatiei. O astfel de metoda, utila pentru avertizarea tratamentelor si
eventual combaterea in masa a fluturilor, se practica in tara noastra,feromonul
specific fiind pe cale de generalizare in productie. S-a testat si chimiosterilizarea
daunatorului, pecale d emomeli alimentare, utilizand produsele Tiotepa in
concentratie de 0,1 0,3 %, Afolatul in concentratie de 1 1,5 % si Tetramina in
concentratie de 3 5 % .
Viermii sarma adulti pot fi capturati cu ajutorul feromonilor specifici. In anii
cu precipitatii ridicate larvele si pupele de elateriete sunt puternic infectate cu
ciuperci (Beauveria sp, Metarrhizium sp, Entomophthora sp) si infestate de
paraziti, dintre care cel mai important este proctotrupidul Raracodrus apteroginus,
care distruge pana la 60 % din larve.
In culturile de porumbi au fost utilizate efectele sterilizante ale radiatiilor
ionizate sau ale unor substante chimice (chemosterilizanti, substante
radiomilimetice). Initial s-a considerat ca prin copulari succesive intre indivizii
sterili si naturali, sterilizarea ar putea fi anulata. Ulterior s-a ajuns la concluzia ca,
prin lansarea unui evectiv de insecte sterile mult superior populatiilor naturale in
care se aplica tratamentul, acest neajuns poate fi inlaturat. Aceasta metoda s-a
aplicat in cazul Sfredelitorului porumbului.

1.2 BOLI
1.2.1 nflorirea alba a boabelor

Aceasta fuzarioza a porumbului are o larga raspndire geografica, fiind

destul de frecventa n tara noastra.
SIMPTOME: Boala se poate manifesta n toate fazele de vegetatie a
porumbului. Daca infectiile se produc de timpuriu, plantutele putrezesc si mor n
scurt timp, chiar nainte de rasarire. Ca urmare a infectiei este mpiedicata
dezvoltarea normala a radacinilor.
Efectul vatamarilor la samnta se limiteaza numai la putrezirea plantelor
tinere. La plantele mai dezvoltate atacul este localizat la baza tulpinii si pe
radacini care putrezesc si se acopera cu un mucegai roz.
Cel mai frecvent, mai caracteristic si totodata cel mai grav, este atacul pe
stiuletii, care se manifesta prin craparea boabelor n perioada maturitatii. (Fig. 31)
Boabele izolate sau grupe de boabe de pe unele portiuni ale stiuletului au o
culoare roza, apoi rosie-bruna si sunt acoperite de un mucegai alb sau rozviolaceu, purverulent, constituit din miceliul si conidiile ciupercii.
n caz de atac puternic, acest mucegai cuprinde ntreg stiuletele. Deseori
tegumentul boabelor se rupe, continutul devine aparent, boabele lund un aspect
caracteristic al "floricelelor de porumb". Boabele bolnave sunt mai usoare dect
cele sanatoase si cu puterea germinativa redusa.
COMBATARE: Pentru prevenirea bolii se recomanda folosirea semintei
sanatoase sau tratarea ei fie prin prafuire cu produse organomercurice (Criptodin,
100 g/100 kg samnta), fie pe cale hidrotermica (la 55 oC timp de 30 minute). De
asemenea sunt indicate sortarea stiuletilor si depozitarea numai a celor cu
umiditatea normala (16-17oC) respectndu-se conditiile optime de pastrare
(aerisire). Periodic este necesar sa se controleze stiuletii depozitati, combaterea
moliilor stiuletilor si aplicarea ngrasamintelor cu fosfor limiteaza atacul.

1.2.2 Putregaiul tulpinilor si stiuletilor

Putregaiul tulpinilor si stiuletilor produs de Fusarium roseum cerealis se

ntlneste n toate tarile cultivatoare de porumb. Apare mai frecvent n zonele
temperate, cu umiditate ridicata, producnd n unii ani importante scaderi de
productie, n special cnd se cultiva hibrizii sensibili.
n tara noastra aceasta boala este destul de raspndita, producnd atacuri
ndeosebi n sud si Cmpia de vest.
SIMPTOME: Porumbul poate fi infectat n toate fazele de vegetatie.
Plantutele atacate putrezesc chiar nainte de rasarire, radacinutele si cotiledoanele
lor fiind acoperite de un mucegai alb-roz (miceliul si conidiile ciupercii).
Acest atac provine fie de la samnta infectata, fie din solul infestat. Mai
trziu n perioada matasii - fecundarii, boala se localizeaza pe radacini si pe
tulpini, obisnuit pe internodiile bazale.
Radacinile infectate putrezesc, se nrosesc, iar plantele pot fi usor scoase din
pamnt. Primele 2-3 internodii de la baza se coloreaza n galben ca paiul, apoi n
brun, iar maduva este descompusa.
ntr-o sectiune prin tulpina, se observa o brunificare a tesuturilor si uneori
caverne pline cu miceliul ciupercii
COMBATERE: Mijlocul cel mai important pentru combaterea fuzariozei la
porumb l reprezinta utilizarea de samnta sanatoasa. Tratarea chimica cu produse
organomercurice sau pe baza de T.M.T.D. s-a dovedit foarte eficace n protejarea
semintelor n sol mpotriva putrezirii, la care participa frecvent si ciuperca
Fusariuma roseum gramineorum.
La tara boabele destinate nsamntarii sunt supuse unui tratament semiumed
cu produsul romnesc Tirodin 75% prin mocirlire . Aceasta metoda consta n
8

stropirea semintei cu o cantitate foarte mica de suspensie densa a produsului n

apa. De asemenea, se recomanda respectarea complexului de masuri
agrofitotehnice prevazut n tehnologia culturii porumbului.
1.2.3 Taciunele comun al porumbului

Taciunele comun sau basicat al porumbului este o boala originara din

America,de unde a patruns si n Europa fiind semnalat mai nti n Italia (1809) si
Franta (1815) si ulterior si n alte tari.
n tara noastra este frecventa n Cmpia Dunarii, nordul Moldovei si estul
Transilvaniei. Pagubele produse sunt evaluate n medie la 2-5% din recolta
anuala,dar n anumite zone pagubele nregistrate pot fi si mai mari.O intensitate
mai mare a atacului se nregistreaza cnd porumbul este cultivat n monocultura
iar n ultimii ani se ntlneste n lanurile producatoare de samnta hibrida,
dezvoltndu-se pe tesuturile ranite n urma ruperii paniculelor.
SIMPTOME: Atacul ciupercii se manifesta dupa rasarire sau cnd
porumbul are 7-8 frunze si pna la coacere.
Principalul simptom al bolii l constituie prezenta unor pungi pline cu
clamidospori,pe toate organele aeriene ale plantei, uneori si pe radacinile
adventive. Cel mai frecvent sunt atacate tulpinile si stiuletii, mai rar frunzele si
paniculele. O infectie puternica a plantelor tinere are ca urmare deformarea si
distrugerea lor.
Pe tulpini, tumorile se formeaza de regula la nodurile bazale sau n treimea
superioara a plantei, deasupra stiuletelui, iar n acest caz urmarile atacului sunt
mai grave.
COMBATERE: Pentru prevenirea taciunelui comun se recomanda:
adunarea resturilor de plante ramase dupa recoltare precum si adunarea si
distrugerea tumorilor pentru a evita marirea rezervei de clamidospori din sol.
Aratura adnca, respectarea unui asolament de 4-5 ani. Aplicarea ngrasamintelor
9

cu fosfor si evitarea gunoiului de grajd proaspat deoarece clamidosporii si

pastreaza capacitatea de infectie chiar si dupa ce au trecut prin tubul digestiv al
animalelor hranite cu porumb taciunat. Evitarea ranirilor mecanice, distrugerea
insectelor daunatoare.
2. DAUNATORII
COMBATEREA ACESTORA

FLOAREA- SOARELUI, BOLILE SI

2.1 DAUNATORI
2.1.1 Gndacul pmntiu

Gndacul pmntiu este un duntor polifag care atac: floarea-soarelui, n anii

secetoi pagubele mari provocate culturilor de floare-soarelui putnd depi
50% din recolt. Adulii rod seminele abia ncolite, frunzele bazale ale
plantelor i chiar coletul puieilor din pepiniere. Atacul se produce, de obicei, n
lungul rndurilor, realizndu-se, mai ales, noaptea. n cazul larvelor, acestea se
hrnesc la nceput cu diferite vegetale intrate n descompunere, atacnd apoi
rdcinile plantelor, asemeni viermilor srm, fr a provoca ns daune
notabile.
Prevenire: a)rotaia culturilor; b)artura adnc de toamn pentru distrugerea
larvelor; c)adunarea i distrugerea prin ardere a tuturor resturilor dup recoltare;
d)cultivare de soiuri i hibrizi rezisteni.

10

2.1.2 Rioara porumbului

Insecta este polifag, atacnd peste 30 de specii de plante cultivate i

spontane.
n cultura de floarea soarelui plantulele pot fi roase din faza de rsrire,
uneori chiar nainte de apariia lor la suprafaa solului. Pn n faza de 2-3
frunze, plantele pot fi retezate n zona coletului. Aceast perioad este cea mai
periculoas pentru culturile de floarea soarelui, mai ales dac timpul este
clduros i uscat. Plantele atacate ntr-o faz mai avansat prezint un atac
caracteristic, frunzele fiind roase marginal, n trepte. La plantele tinere
rosturile bazale provoac frngerea frunzelor. Cnd plantele depesc faza de
4-5 frunze, adulii le prsesc i migreaz pe flora spontan.
Prevenire: a)rotaia culturilor; b)artura adnc de toamn pentru distrugerea
larvelor; c)adunarea i distrugerea prin ardere a tuturor resturilor dup recoltare;
d)cultivarea de soiuri i hibrizi rezisteni.
2.2 BOLI
2.2.1 Mana florii soarelui

Boala se poate observa att pe samulastr ct i n culturi, manifestndu-se n

toate fazele de vegetaie ale florii soarelui. Pe partea superioar a frunzelor apar
decolorri sub form de pete, orientate de-a lungul nervurilor. Pe faa inferioar
n dreptul acestor pete se formeaz un puf compact de culoare alb, reprezentat
de miceliul i organele de fructificare ale patogenului. Plantele atacate de
timpuriu se dezvolt cu dificultate (se pipenicesc), au tulpin joas, cu

11

internodii scurte i capituli de mici dimensiuni, cu semine puine, mici, n mare

msur seci.
Prevenire: a)aplicarea unui asolament de lung durat 6-7 ani; b)a se evita
cultivarea plantei pe terenurile joase i umede sau n terenurile infestate;
c)distrugerea samulastrei care constituie focare de infecie; d)folosirea de
semine neinfestate.
2.2.2 Patarea bruna a frunzelor si frangerea tulpinilor

Atacul se manifest prin apariia pe tulpini, frunze, peioli i mai rar pe

capitule, a unor pete brune cu marginile difuze care se extind, antrennd i
esuturile din profunzime. Aceste infecii au loc n faza de 6-8 perechi de
frunze, simptomele fiind vizibile abia la formarea butonului floral sau la
nceputul nfloritului
Prevenire: a)respectarea unei rotaii raionale; b)reducerea focarelor de infecie
prin efectuarea de arturi adnci; c)distrugerea samulastrei care constituie
focare de infecie; d)se recomand sortarea seminelor i tratarea lor.
2.2.3 Putregaiul alb al florii soarelui

Boala poate s apar n toate fazele de vegetaie, manifestndu-se pe

rdcini, tulpin, frunze i capitul.
La plantele tinere atacul se localizeaz n zona hipocotilului, provocnd
nmuieri i brunificri ale esuturilor i, ca urmare moartea plantelor.La plantele

12

mature atacul se observ mai frecvent la baza tulpinii, n regiunea coletului i

pe rdcini. Pe capitule boala se manifest mai trziu (iulie-august). Pe rdcini
i tulpini boala apare sub forma unor pete brune, pe timp umed acoperite cu o
psl albicioas. esuturile interioare (mduva) putrezesc, patogenul formnd
corpuoare mici, negre (scleroi), care i asigur perpetuarea de la un an la altul.
Pe frunze se formeaz pete necrotice care avanseaz de la margine spre centrul
limbului.
Prevenire: a)respectarea unei rotaii raionale; b)a se evita terenurile cu exces
de umiditate; c)artura adnc de toamn diminueaz atacul n ani urmtori;
d)nutriia echilibrat, semnatul la dat, densitate i adncime optim; e)cultivarea
de hibrizi cu rezisten combinat.
2.2.4 nnegrirea tulpinilor de floarea-soarelui

Cazul unui atac puternic tulpina se nnegrete n ntregime, mduva i

esuturile mecanice de susinere sunt puternic afectate i devin fragile, tulpinile
frngndu-se cu uurin n timpul recoltrii mecanice. Atacul se manifest i pe
frunze, mai ales pe peioli, ceea ce conduce la uscarea frunzelor.
Atacul pe calatidii produce stagnri n cretere, mbolnvirea i itvirea
seminelor.
Prevenire : a)ngroparea prin artur adnc a resturilor vegetale; b)sortarea
seminelor precum i tratarea lor; c)artura adnc de toamn diminueaz atacul
n ani urmtori; d)nutriia echilibrat, semnatul la dat, densitate i adncime
optim.
2.2.5 Putregaiul cenuiu al florii-soarelui

Boala se manifest numai pe capitule, primele simptome aprnd pe partea

inferioar a acestora, sub forma unor pete brune, asemntoare celor produse de
Sclerotinia sclerotiorum, ns mult mai bine delimitate de zonele neatacate
13

Seminele atacate sunt lipsite de luciu i se scutur cu uurin, facultatea lor

germinativ scznd foarte mult.
Prevenire : a)ngroparea prin artur adnc a resturlor vegetale;
b)respectarea cu strictee a verigilor tehnologice; c)nutriia echilibrat,
semnatul la dat, densitate i adncime optim; d)tratarea seminelor este
obligatorie.
2.2.6 Alternarioza florii-soarelui

Boala se manifest pe toate organele aeriene, primele simptome aprnd n

faza de formare a butonilor florali, n luna iulie. Atacul se caracterizeaz prin
apariia de pete circulare sau coluroase pe frunze, frecvent circumscrise ntr-un
halou galben de decolorare. Pe tulpini i peioluri petele sunt alungite, iar pe
calatidii sunt circulare, cu aspect catifelat.
Prevenire: a)ngroparea prin artur adnc a resturlor vegetale; b)nutriia
echilibrat, evitarea excesului de azot; c)tratarea seminelor este obligatorie;
d)cultivarea de soiuri i hibrizi cu rezisten genetic.
3. DAUNATORII GRAULUI, BOLI SI COMBATEREA ACESTORA
3.1 BOLI
3.1.1 Mozaicul dungat al grului
Boala este cunoscuta de mult timp n SUA si Canada. In Europa a fost pentru
prima data semnalata n tara noastra de I. Pop n 1961 si este destul de
raspndita.A fost semnalata si n alte tari europene, dar atacul este n general
redus. In natura, n afara de gru virusul mai poate infecta orzul, ovazul, secara,
porumbul precum si graminee spontane.

14

SIMPTOME: Primele simptome apar pe grul de toamna la 2-3 saptamni de la

rasarire. Frunzele plantelor bolnave prezinta de-a lungul limbului dungi sau striuri
de culoare verde deschis sau galbuie , discontinui, paralele cu nervurile.Intr-un
stadiu mai avansat,ntreaga suprafata a limbului devine de culoare galbuie.
Plantele bolnave se caracterizeaza printr-o crestere mai slaba si capacitate de
nfratire redusa ,plantele sunt pitice, paiul se scurteaza cu 20-30%, spicele sunt
mici si sterile n majoritatea cazurilor.Aceasta reducere este accentuata la plantele
infectate toamna, comparativ cu cele infectate primavara.
COMBATERE: Principala masura de prevenire este respectarea perioadei de
semanat deoarece s-a observat ca infectia cu acest virus descreste odata cu
ntrzierea semanatului. Se recomanda totusi semanarea grului de primavara de
timpuriu pentru ca plantele sa se dezvolte pna n perioada de raspndire a bolii.
Se impune distrugerea samulastrei si a buruienilor gazda, distrugerea vectorilor si
cultivarea de soiuri mai putin afectate de acest virus.
3.1.2 Finarea grului

Fainarea este una dintre cele mai raspndite boli la cerealele paioase, mai
ales la gru si orz, dar poate sa apara si la gramineele din pasuni si fnete.
n tara noastra apare an de an dar cu intensitati diferite, putnd produce
pagube cuprinse ntre 3-4% ,pna la 20% din productie.
SIMPTOME: Boala ncepe sa se manifeste primavara de timpuriu din
aprilie, mai sau chiar din luna martie, prin simptome caracteristice evidente pe
toate organele plantei, dar mai ales pe tulpini si frunze. (Fig. 14)
La nceput, la baza tulpinilor si pe tecile si limbul frunzelor inferioare apar
pete galbene sau verde deschis acoperite cu pernite psloase, albe, prafoase,
15

izolate sau confluente,sub care tesutul gazdei se necrozeaza. Aceste pernite sunt
constituite din miceliul si conidioforii cu conidiile ciupercii.
Uneori la plantele puternic atacate, miceliul se usuca si cade iar n locul lui
se observa pe frunze pete alungite,brun violacee de tesut mort.
Cnd conditiile climatice sunt favorabile, boala se extinde si pe frunzele
superioare, si chiar pe spice. n psla miceliana, care devine cu timpul de culoare
galben roscata, apar numeroase puncte brun-negricioase, vizibile si cu ochiul
liber, care sunt periteciile ciupercii. Acestea rezista pe frunzele bolnave sau pe
tulpini pna toamna sau primavara urmatoare.
COMBATERE: Pentru prevenirea si combaterea patogenului se recomanda
respectarea unui complex de masuri agrofitotehnice : semanatul la epoca optima
si la distanta stabilita de tehnologiile de cultura, aratura adnca, rotatia culturilor,
aplicarea ngrasamintelor n doze echilibrate, drenarea excesului de umiditate din
sol, distrugerea resturilor de plante bolnave, prin arderea miristii, cultivarea de
soiuri rezistente sau tolerante (de ex.: dintre soiurile de gru de toamna sunt
rezistente soiul Montana, Silvana, Doina iar din soiurile de primavara : Hatri,
Rubin; rezistenta mijlocie au soiurile Ileana, Lovrin 231, Turda 84.Dintre soiurile
de orz de toamna rezistenta buna au soiurile Miraj si Victoria). Trebuie mentionat
ca rezistenta soiurilor de gru la fainare este diferita : unele sunt rezistente n faza
tnara altele numai n faza adulta.Exista soiuri rezistente la fainare n tara de
origine iar dupa cultivare la noi, dupa ctiva ani au nceput sa-si diminueze
aceasta nsusire.Chiar si conditiile de mediu precum si agrotehnica aplicata
influenteaza rezistenta plantelor la fainare de ex. dupa o nutritie intensa cu fosfor
plantele devin mai sensibile pe cnd potasiul mareste rezistenta acestora.
Ierbicidele pe baza de uree maresc intensitatea atacului de fainare pe cnd cele pe
baza de stimulatori de crestere nu-l influenteaza ci chiar par sa-l reduca.
3.1.3 Patarea bruna a frunzelor sau septorioza
Grul poate fi parazitat de mai multe specii al genului Septoria, cele mai
comune si pagubitoare fiind Septoria tritici si Septoria nodorum.
I.Septoria tritici - cauzeaza patarea bruna, boala larg raspndita n diferite
tari ale globului, din Europa si continentul american, Asia precum si n tara
noastra unde n unii ani a produs pagube de 10-15% din productie.
SIMPTOME: Aceasta boala se ntlneste att primavara ct si toamna pe
organele aeriene ale plantelor. Simptomul principal l constituie aparitia pe limbul
foliar a unor pete ovale sau alungite, de ctiva mm, de culoare galbena sau bruna.
Cu timpul aceste pete se maresc ca dimensiuni, mijlocul lor capata o nuanta

16

cenusie albicioasa, ramnnd nconjurate de un chenar brun-deschis si fiind

limitate lateral de nervuri.
Cnd atacul este puternic petele conflueaza, tesuturile se necrozeaza si ca
rezultat frunzele se usuca de timpuriu.
n dreptul petelor se observa puncte negre = picnidiile usor cufundate n
tesut, dispuse n siruri paralele de-a lungul nervurilor.
ntotdeauna atacul ncepe de la baza plantei, adeseori fiind chiar
limitata la frunzele inferioare, dar n conditii de mediu favorabile, atacul se
extinde si la frunzele superioare.
De la un an la altul ciuperca se transmite prin resturile de plante bolnave
unde ciuperca rezista prin miceliu si picnidii si prin seminte infectate unde se
gaseste sub forma de miceliu n straturile superficiale ale tegumentului.Dupa
germinarea boabelor sunt infectate si plantutele , deci infectia este germinala.
3.1.4 Septoria tritici

II.Septoria nodorum - este o specie foarte pagubitoare care apare frecvent la

noi n tara, n zonele cu umiditate ridicata.
SIMPTOME: Boala se manifesta pe toate organele aeriene n toate fazele de
vegetatie. Simptomele sunt apropiate de cele produse de Septoria tritici, cu
deosebirea ca acestea apar mai mult pe coleoptil, pe tulpini n dreptul nodurilor si
pe spice. (Fig. 17)
Petele au forma liniara, la mijloc sunt mai nchise la culoare, iar picnidiile
apar dupa necrozarea tesuturilor, spre deosebire de S. tritici unde picnidiile apar
naintea acestui proces.
La spicele bolnave se observa o brunificare a paleelor n treimea sau
jumatatea superioara, nsotita de aparitia picnidiilor ciupercii.
n cazul unui atac puternic spicele ramn partial sterile sau formeaza boabe
mici, sticloase, mai nchise la culoare,pe care se dezvolta, dupa germinare,
17

picnidii negricioase, situate n special n dreptul santului ventral si la vrful

cariopselor.
3.1.5 Septoria nodurum

Miceliul ciupercii este hialin cnd este tnar si brun la maturitate, se dezvolta
n spatiile intercelulare ale tesuturilor atacate. Picnidiile sunt globuloase sau
piriforme, cu numerosi picnospori pluricelulari, hialini.Periteciile sunt globuloase,
negre si contin asce cilindrice, hialine cu cte 8 ascospori fusiformi, tetracelulari,
bruni.
COMBATERE: Se recomanda urmatoarele masuri preventive: respectarea
unui asolament corespunzator; distrugerea resturilor de plante bolnave si a
samulastrei prin araturi adnci; folosirea de samnta sanatoasa.
3.1.6 Fuzarioza tulpinilor si nrosirea spicelor

Fuzariozele reprezinta un grup de boli produse de Fusarium, raspndite pe

toate continentele, fiind mai pagubitoare n tarile temperate, cu clima umeda cnd
pierderile de productie pot ajunge n anii favorabili atacului, la 10-20%.
18

Boala apare frecvent la gru, orz, secara, mai putin la ovaz si la diferite
graminee spontane. La porumb produce putregaiul rosu al porumbului.
SIMPTOME: Simptomele sunt diferite n functie de faza de vegetatie a
grului. (Fig.18)
Din semintele de gru infectate si netratate apar plantute bolnave, care se
ngalbenesc, se rasucesc si putrezesc iar ca urmare, culturile sunt rare, cu goluri
multe si dau productie mai mica.
n faza de nfratire plantele sunt infectate la radacina sau la colet, care
se brunifica sau se nnegresc pe o zona de 10-12 cm. n acest caz ca sursa de
infectie este miceliul sau organele de rezistenta ale ciupercii aflate n sol sau pe
resturile de cereale din anul precedent. Plantele mbolnavite n aceasta perioada se
dezvolta mai slab si formeaza spice mici, adeseori sterile.
Cnd atacul apare mai trziu, dar tot la baza tulpinii, aceasta se nnegreste,de
obicei la primul internod. si n acest caz spicele contin boabe putine, sistave.
Cea mai grava forma de atac apare dupa faza de nspicare, n lunile mai
iunie, pe spice, care ramn mai mici dect cele sanatoase si se albesc treptat.
La nceput atacul este limitat la spiculete izolate dar n conditii favorabile,
cuprinde tot spicul.
Spiculetele bolnave se nmoaie, devin clorotice si se usuca. Cnd infectia se
produce de timpuriu, spicele tinere se usuca nainte de vreme si
ramn sterile. Pe timp umed si cald, toate componentele spicului se acopera
cu un nvelis micelian de culoare alb-roz sau alb rubiniu, pe care se formeaza
fructificatiile asexuate ale ciupercii (sporodochiile) sub forma unor pernite rozportocalii. La spicele mature de gru, forme de nmultire sexuata se dezvolta pe
palee, ariste si chiar pe boabe, si este reprezentata de peritecii, cu aspect de puncte
negre, superficiale, aglomerate. Boabele provenite din spicele puternic atacate
sunt mici,zbrcite, albicios-cenusii sau roz, mate, usoare cu facultatea germinativa
si puterea de strabatere a solului foarte scazute.
COMBATERE: Se recomanda urmatoarele masuri agrofitotehnice :
distrugerea resturilor de plante si a buruienilor prin dezmiristire si aratura adnca,
folosirea de samnta, evitarea terenurilor umede, irigarea rationala a culturilor,
fertilizarea cu doze echilibrate de ngrasaminte.

3.1.7 Taciunele zburator al grului

19

Taciunele zburator al grului este cunoscut de foarte mult timp, fiind

raspndit n toata zona de cultura a grului producnd pagube ce variaza de la o
regiune la alta si de la un an la altul.
SIMPTOME: Boala este evidenta n cmp n timpul nspicarii plantelor.
Principalul simptom l reprezinta distrugerea tuturor componentelor spicului,
cu exceptia rahisului si nlocuirea acestora cu o masa de clamidospori prafoasa,
brun negricioasa.
COMBATERE: Cel mai eficace mijloc pentru combaterea taciunelui
zburator la gru este dezinfectarea hidrotermica a semintelor dupa procedeul
bifazic sau monofazic. Procedeul bifazic consta n scufundarea semintelor 4-5 ore
n apa la temperatura de 28-30C (pentru saturarea miceliului cu apa) si apoi n
apa fierbinte (10 minute la 50C sau 7 minute la 53C). Dupa tratarea cu apa
fierbinte semintele sunt supuse imediat racirii cu ajutorul unui curent de apa
(pentru a se evita actiunea prelungita a temperaturilor ridicate asupra embrionului)
si apoi a uscarii (pentru a se evita mucegairea).
La locul de contact cu pericarpul, filamentul de infectie formeaza un apresor
si apoi o punte de patrundere care strabate pericarpul si nvelisul seminal.
Miceliul ciupercii se dezvolta intercelular ajungnd n embrion dupa 4
saptamni de la germinarea clamidosporului.Infectia are loc din momentul
fecundarii oosferei si pna cnd bobul atinge 2/3 din marimea lui
normala.Ciuperca trece n stare de repaus si ramne cuibarita n bobul de gru
sub forma de miceliu de rezistenta. La exterior, bobul infectat nu se deosebeste
de cel sanatos.

3.1.8 Rugina bruna a grului

20

Rugina bruna sau rugina limbului este raspndita n toate tarile unde se
cultiva gru. La noi n tara este cea mai frecventa dintre rugini, producnd pagube
estimate pna la 5% din recolta si aparnd fara exceptie n toti anii, cu intensitati
diferite n functie de factorii care o conditioneaza.
SIMPTOME: Rugina bruna a grului apare primavara de timpuriu pe
frunze.
Boala se manifesta prin aparitia de numeroase pustule ovale, eliptice sau
circulare,mici, de culoare bruna, risipite neuniform pe ambele fete ale limbului
frunzei, mai rar pe teci, tulpini sau spice. Prin ruperea epidermei, aceste pustule
devin aparente si pulverulente. Ele contin uredosporii ciupercii, care, luati de vnt
servesc la raspndirea ruginii brune. La nceput boala este localizata pe frunzele
inferioare,dar cu timpul se extinde si pe cele superioare.n cazul unui atac
puternic, frunzele se ngalbenesc si se usuca prematur si ca urmare se produce
sistavirea boabelor.
Un simptom aparte l constituie prezenta de insule verzi pe frunze,cu
acumularea de clorofila n zonele din jurul uredopustulelor. La soiurile sensibile
apar pe frunze pete clorotice n timpul formarii uredosporilor iar la cele
hipersensibile se observa pete necrotice, fara uredospori.
COMBATERE: Se recomanda : semanatul la epoca optima, aplicarea de
ngrasaminte cu fosfor, potasiu si azot n doze echilibrate, distrugerea samulastrei,
cultivarea de soiuri rezistente. Dintre soiurile de gru de toamna sunt rezistente:
Dacia, Ceres, Montana, Lovrin 25 (Triticum aestivum) si Topaz (Triticum durum)
iar dintre soiurile de gru de primavara: Rubin (Triticum aestivum).
Crearea de soiuri rezistente la rugini figureaza permanent n preocuparile de
ameliorare a grului. Pentru combaterea ruginii brune prezinta interes, n zonele
endemice, cultivarea de soiuri precoce.
3.1.9 Rugina galbena a grului

21

Rugina galbena sau rugina glumelor este raspndita pe tot globul cu exceptia
Australiei si a unor tari din nordul Africii. Apare si este foarte pagubitoare n
regiunile umede si reci din zonele temperate.
n tara noastra se manifesta mai ales n anii cu primaveri reci si umede, cnd
provoaca pagube considerabile, ce au ajuns n unii ani la 60-70% din productie.
SIMPTOME: Rugina galbena apare n aprilie, mai si prima jumatate a lui
iunie pe toate organele aeriene ale grului. (Fig. 21)
Pe frunze (limb, teci), tulpini, glume, ariste, chiar pe boabe, apar pustule
mici, dreptunghiulare galben portocalii, ce contin uredospori. Infectia porneste de
la frunzele bazale si progreseaza treptat n sus.
Pe frunze se observa pustule cu uredospori mai ales pe fata inferioara,a caror
dispozitie este caracteristica, sub forma de siruri paralele, formnd siruri alungite
fusiforme,nsotite de pete clorotice.
Pe tulpini, mai ales n treimea superioara a internodurilor apar striuri
asemanatoare cu cele de pe frunze.
Pe rahisul spicului si spiculetelor si pe ariste apar uredosori izolati sau n
siruri.
Pe fata interna a glumelor apar pustule cu uredospori n siruri, fiind
aglomerate mai ales spre baza.
Mai trziu se formeza pustule cu teleutospori a caror asezare este identica cu
a pustuleor cu uredospori,dar au culoare neagra.
COMBATERE: Se recomanda : semanatul la epoca optima, aplicarea de
ngrasaminte cu fosfor, potasiu si azot n doze echilibrate, distrugerea samulastrei.
Cea mai importanta metoda de combatere este crearea si introducerea n cultura
de soiuri rezistente. Dintre soiurile de gru de toamna sunt rezistente : Lovrin
231, Ceres, Silvana (Triticum aestivum) iar dintre soiurile de primavara :
Hatri,Rubin
3.1.10 Rugina neagra a grului
22

Rugina neagra este o boala larg raspndita n toate zonele de cultura ale
grului, fiind considerata cea mai pagubitoare boala a acestei plante.
La noi n tara se manifesta n toti anii , cu intensitati diferite de la an la an.
Pagubele produse au importanta practica atunci cnd conditiile sunt favorabile
unor atacuri puternice si cnd pagubele pot ajunge la 50-80% din recolta de
gru.n conditiile din tara noastra rugina neagra apare ultima, pe semanaturile de
gru ntrziate, ajunse aproape de maturitate.
SIMPTOME: Simptomele bolii se manifesta prin aparitia de uredopustule
pe toate organele aeriene ale grului, ndeosebi pe tulpina, de aceea se mai
numeste si rugina paiului.
COMBATERE: Se recomanda un complex de masuri agrofitotehnice:
cultivarea de soiuri precoce care ajung la maturitate nainte de aparitia ruginii
negre n lan, recoltarea la epoca optima si n perioade scurte, evitarea terenurilor
joase, umede, respectarea perioadei optime de semanat. Aplicarea ngrasamintelor
n complex cu fosfor si potasiu si evitarea excesului de azot, distrugerea
samulastrei, distrugerea gazdei intermediare : dracila - aceasta poate fi distrusa
mecanic sau chimic.

23

[1] D. Mooc, 1964 , Microbiologia produselor alimentare , Editura

Tehnica
[2] Raicu Cristina, Baciu Doina, Patologia Semintei, Editura Ceres
[3] www.wikipedia.com
www.e-referate.ro

24