Particularitati de constructie a unui personaj dintr-o opera dramatica

perioada postbelica:
Iona-Marin Sorescu
Parabola dramatica Iona(1968) de Marin Sorescu face parte,alaturi de Paracliserul,
Matca din trilogia Setea muntelui de sare,tragedie in patru tablouri.
Tragedia este inteleasa aici in sens existential,ca lupta a individului cu destinul si
incercarea lui de a-l infrunt,de a se gasi pe sine,de a-si defini fiinta.
Titlul trilogiei Setea muntilor de sare este o metafora care sugereaza idea de sete
de adevar,de cunoastere,de comunicare,principalele modalitati prin care omul poate iesi din
absurdul vietii,din automatismul existentei.
Tema piesei este singuratatea fiintei umane,framantarea omului in efortul de aflare a
sinelui.Iona,intruchipeaza figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest.Omul se revolta in
fata destinului sau ,refuza sa-si accepte soarta de fiinta solitara,incearca sa-si descopere
identitatea,originile si sa-l gaseasca pe Dumnezeu.
Exista in text secvente definitorii pentru ilustrarea solitudinii personajului :acea in care
Iona isi pierde ecoul sau aceea in care scrie un bilet cu propriul sange ,taindu-si o bucata
din piele din podul palmei stangi.Gestul lui disperat ilustreaza incercarea de a gasi salvare.Tot
el gaseste scrisoarea dupa ce o trimite intr-o basica de peste,ceea ce accentuaza sentimentul
acut al singuratatii.
Titlul piesei trimite la mitul biblic al prorocului Iona,din Vechiul Testament.In povestirea
biblica, Iona, un om credincios ,va fi trimis de Dumnezeu in cetatea Ninive pentru a
propovadui credinta.Temandu-se pentru viata sa,Iona refuza sa se duca acolo si fuge pe o
corabie catre Farsis.Drept pedeapsa,Dumnezeu trimite o furtuna pe mare,iar ceilalti corabieri il
arunca in mare pe Iona pentru a potoli urgia..Iona este inghitit de un chit(balena).Iona este
eliberat dupa trei zile si trei nopti ,timp in care isi cere iertare de la Dumnezeu si promite ca
va face voia Lui.
Marin Sorescu pastreaza din mitul biblic numele eroului.Destinul personajului este insa
cu totul altul.Spre deosebire de prorocul biblic,personajul din tragedia lui Sorescu se afla de la
inceput prizonier in gura unui peste,fara posibilitatea evadarii si fara a fi savarsit vreun pacat.
Actiunea de a pescui devine simbol al cautarii,al cunoasterii.Tragicul situatiei consta in faptul
ca procesul cunoasterii se deruleaza intr-un univers inchis-burta pestelui.
Piesa este alcatuita din patru tablouri,in care planurile interior si exterior
alterneaza.Spatiul este unul imaginar(plaja,burti,acvariul,moara de vant),timpul este unul
psihologic, discontinuu, reliefand trairile eroului.
Tragedia este construita sub forma unui dialog interiorizat ,de fapt a unui monolog.
Monologul in sine constituie viziunea despre lume a omului modern .Lipsa precizarii perioadei
istorice,situarea in atemporal,demitizarea sunt aspecte ale teatrului modern,ale tragicului
modern.Omul se cauta pe sine fara folos,interogatiile lui Iona raman suspendate intr-un spatiu
inchis.Din tragedia lui Sorescu lipseste confruntarea dintre personaje specifica teatrului clasic.
Conflictul este de fapt ,drama existentiala a protagonistului Iona.Imagine a omului
modern, Iona traieste plenar un conflict interior cu propiul sine.Tensiunea dramatica se naste

din discrepanta dintre ideea de libertate absoluta /cunoastere absoluta si damnarea de a trai
intr-un orizont inchis,ca un pantece de chit.
Modalitatile de caracterizare utilizate in textul dramatic sunt directe si
indirecte.Caracterizarea directa este realizata de autor prin indicatiile scenice (didascalii):
explicativ, intelept, impurativ, uimit, vesel, curios,nehotarat,facandu-si curaj.
Miscarile sufleste sunt surprinse cu o mare finete. Fiecare tablou surprinde eroul in calatoria
sa ratata. Cu cat se apropie de esec,cu atat indicatiile scenice sunt mai
sugestive:blazat,speriat,certandu-se, imitand,mangaind,enervat,zambind,cu calm
dupa caderea paravanului.
Portretul lui Iona este realizat la inceputul tabloului IV:La gura grotei rasare barba lui
Iona. Lunga si ascutita vezi barba schivincilor de pe fresce.Barba falfaie afara.Iona inca nu
se vede.Barba lui Iona rasare la gura grotei [] lunga si ascutita este un indice de timp, a
trecut o viata de cannd omul astepta solutia iesirii sin limitele existentei ,a mantuirii
Procedee moderne de caracterizare sunt introspectia ,monologul interior.In mod indirect,
personajul se caracterizeaza prin fapte,ganduri,limbaj.Cu valori simbolice sunt numele si statutul
sau(Iona,pescar).Ce simbolizeaza figura sperantei eterne.Actul de a pescui semnifica nevoie
de cunoastere si autocunoastere.Eroul se misca neincetat din pantece in pantece ,cauta in
permanet un orizont de lumina,desi acesta se dovedeste in final tot o lume inchisa, nedefinita,
artificiala. Personajul este construit sa reprezinte alegoric,singuratea conditiei umane.Iona traieste
un conflict interior, specific omului modern,care se vede nevoit sa vietuiasca intr-o lume din
care Dumnezeu s-a retras.Lumea ,ca imagine a unui sir de burti,ca niste geamuri unul
langa altul,genereaza spaima si nefericire.
Principala trasatura a protagonistului este singuratatea .De altfel Marin Sorescu insusi
marturiseste in volumul Insomnii-Au trecut trei ani de cand am scris tragedia .Totul mi se
incurca in memorie. Stiu numai ca am vrut sa scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit
de singur.
Una dintre secventele care ilustreaza singuratatea absoluta este pierderea ecoului.Astfel,
eroul se striga, isi cheama dublul, pana raguseste ,spre a constata ca e inconjurat doar de
pustietate:Gata si cu ecoul meu/ Nu mai e, s-a ispravit/S-a dus si asta/Semn raupare
a-i anula existenta.Insusi autorul remarca tragismul clipei:Cred ca lucrul cel mai ingrozitor din
piesa e cand Iona isi pierde ecoul. Iona era singur, dar ecoul lui era intreg. Striga: Io-na si
ecoul raspundea:Io-na.
Apoi nu a mai ramas dcat cu o jumatate de ecou.Striga Io-na si nu se mai auzea decat
Io,Io in vreo limba veche inseamna :eu.
O alta secventa ,este aceea in care Iona scrie un bilet cu propriul sange,taindu-si o
bucat din piele din podul palmei stangi.Trimite scrisoarea ,asemenea naufragiatilor, dar tot el
este cel care o regaseste.
Tabloul IV in intregime este ilustrativ pentru singuratatea personajului.Iona se afla intr-o
gura de grota, spartura ultimului peste spintecat. In fata lui este un spatiu nedefinit, murdar,
nisipos , cu alge, ca o plaja.Umirea lui Iona se produce cand constata ca orizontul pe care
crede ca il vede nu este altceva decat o serie de burti de peste.Metafaora universului

orizonturilor concentrice sau simulatul labirintului sugereaza, imposibilitatea evadarii in

afara.Sigura cale se afla inlauntrul nostru.Intelegerea se producea abia in final, cand isi
redescopera identitatea :Mi-am adus aminte/ Eu sunt Iona.Gestul de a-si spinteca burta nu
trebuie inteles ca o sinucidere,ci tot simbolic:omul a gasit calea mantuirii, a iluminarii, iar
aceasta se afla in sine.Metafora luminii din final sustine semnificatia piesei:Razbim noi cumva
la lumina!
In cele din urma, Iona isi regaseste trecutul, defineste in maniera metaforica
viata:Cum se numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata
din ani, pe care am trait-o eu ?
Astfel,gestul final poate fi interpretat in maniera existentialista(modalitatea de a evada
din limitele existentei) sau simbolic.
Iona este un personaj alegoric ,adecvat sa intruchipeze umanitatea. Este impresionant
prin tenacitatea de a invinge un destin potrivnic,prin iluzia ca poate insela singuratatea ,prin
vointa de a iesi la lumina,prin inocenta.Autorul marturiste ca :Iona este omul in conditia lui
umana, in fata vietii si in fata mortii[] omenirea intreaga este Iona.