Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Istorie i Filosofie
DEpartamentul Filosofie i Antropologie

Lucru individual la disciplina Antropologia si Filosofia Culturii

Tema Tehnica i rolul ei n cultura contemporan
Proiect de cercetare realizat pe parcursul a doua saptmni

Realizat:Sctelnic Valeria
Student an II Filosofie
Verificat:Suceveanu Anghelina
Doctor n tiine filosofice, confereniar universitar

Chiinu 2014
1

Cuprins

1. INTRODUCERE ............................................................................................................................................................ 3
3 .REVOLUTIA INDUSTRIALA CONSECINTA A PROGRESULUI STIINTEI SI TEHNICII ....................................................................... 5
4. CONINUTUL PRINCIPAL AL CULTURII TEHNICE (TEHNIC I TEHNOLOGIE) ............................................................................. 10
5. DIVERSITATEA CONCEPTIILOR PRIVIND VALORILE TEHNICE ................................................................................................. 12
6.CARACTERISTICI ALE DEZVOLTARII TEHNICII IN ZILELE NOASTRE ............................................................................................ 14
7.CONCLUZIE .............................................................................................................................................................. 17
8.BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................................... 19

1. Introducere
Cultura reprezinta ansamblul valorilor materiale si spirituale create de-a lungul istoriei .
De asemenea , sistemul de valori asociat fiecarei comunitati umane si fiecarei forme de
organizare sociala , iar de asemenea activitatea culturala pe creatie , circulatie , de receptare si
valorificare a valorilor create . Cultura reprezinta de fapt modul in care sunt practicate valorile ,
valorile sunt integrate in viata sociala .
Definitia oferita la inceput trebuie concretizata . Astfel , fiecare tip de activitate
genereaza o forma de cultura(activitatea stiintifica determina cultura stiintifica , activitatea
politica determina cultura politica ; cultura morala , filozofica si , de asemenea , putem vorbi de
cultura tehnica).
Fiecare persoana are o identitate culturala ; de fapt , are mai multe identitati :
indivduala , sociala si culturala . Identitatea individuala reprezinta constiinta unui anumit statut al
individului in viata sociala . Identitatea sociala este data de apartenenta sa la anumite grupuri ,
activitati si comunitati . Fiecare persoana are mai multe roluri sociale si un statut social
complex(asteptari subiective) . Identitatea culturala este data de sistemul de valori pe care le
impartaseste si la care aspira . Fiecare individ are i cultura de origine prin care , in mod specific ,
isi insusheshte si traieste valorile culturale , si o cultura aspirationala . Aceasta identitate
culturala se realizeaza tot prin apartenenta la diferite grupuri sau activitati culturale . Ea consta in
ansamblul valorilor impartasite in cadrul unei comunitati . Cultura insasi nu reprezinta un
ansamblu omogen de valori .
Notiunea de subcultura are doua intelesuri diferite :
-stiintific , obiectiv , neutru , prin care desemnam un subdomeniu al vietii sociale(cultura
politica , morala , stiintifica)
-evaluativ , negativ , peiorativ , de ansamblu de subproduse culturale , de produse culturale cu o
valoare indoielnica .
Subculturile pot genera noi directii de evolutie in cultura , noi valori in viata sociala .
Independent de acest fenomen , exista si o cale de formare a unor noi zone , entitati culturale ,
prin formarea unor grupuri de interese in cadrul unei comunitati ocupationale (cultura
calculatorului , web-ului).Aceste domenii se dezvolta in jurul unor noi tipuri de activitati , pe
baza unor noi tipuri de relatii in comunitatile virtuale .
Contraculturile reprezinta ansamblul detaliilor care sunt diferite , uneori opuse
sistemului de valori impus in ansamblul societatii care functioneaza in cadrul unui sistem
social . Pot avea semnificatii politice , organizate in jurul unor interese pe grup , cu scopul de a
influenta sau exercita puterea politica. Subculturile sau contraculturile pot reprezenta chiar zone
cu o densitate axiologica mai mare decat nivelul general a

2. Atitudinea cultural n raport cu tehnica

Tehnica reprezint o realitate social care influeneaz toate aspectele modului de
via al oamenilor i ca urmare toate categoriile sociale manifest i exprim o atitudine n
raport cu tehnica. Aceste atitudini apar n legtur cu anumite stadii din dezvoltarea
tehnicii i evolueaz odat cu progresul tehnic i cu schimbarea rolului tehnicii n viaa
social.Atitudinile culturale n raport cu tehnica nu sunt uniform distribuite n structura
societii. De asemenea, atitudinile mai vechi coexist cu cele actuale n raport cu tehnica.
Principalul factor care genereaz atitudinea cultural n raport cu tehnica este
tehnica nsi ca i modul de folosire al rezultatelor dezvoltrii tehnicii. Se consider astfel c
fiecare tehnologie aduce cu sine i poart cu sine propria cultur. Cu alte cuvinte, o
tehnologie genereaz o suprastructur proprie. Din acest punct de vedere, putem spune c
asistm la coevoluia tehnicii i culturii n cadrul societii.
La nceputul erei tehnologice actuale, tiina i tehnic erau considerate n mod
neconvenional factori de progres social i uman. Astzi sunt considerate ca fiind ambivalente
(benefice i malefice) n raport cu existena uman.
Anarhia tehnic = atitudine corespunztoare nceputului erei tehnologice n care
progresul se producea prin invenii izolate, dar spectaculoase, care determinau schimbri
directe n modul de via al oamenilor. Principalele orientri n aceast perioad au fost:
independena inventatorului de structurile instituionale, negarea rolului statului i optimism
tehnic nelimitat (mainile vor nlocui anumite tipuri de munc).
Tehnofilie= exprim ataamentul total, necondiionat, chiar emoional, al omului fa de
realizrile tehnice. Toate aspectele vieii sociale sunt saturate de bunuri tehnice i mijloace
tehnice. Toate domeniile culturii folosesc mijloace tehnice i nsi conducerea vieii sociale
cade n responsabilitatea unor tehnologi. O culme n raport cu tehnica este apariia
tehnocratismului (toate domeniile vieii sociale trebuie conduse de profesioniti, tehnologi din
domeniilor respective,iar n plan politic toate deciziile importante trebuie luate de tehnocrai
pentru c au mijloacele necesare de a conduce domeniile vieii sociale). Aceast metod a
funcionat ns doar ca o form complementar.
Tehnofobie = aceasta a aprut odat cu dezvoltarea unor tehnologii puternice a cror
proliferare i duplicare nu era ntemeiat pe cunoaterea aprofundat a fenomenelor naturale.
Tehnofobia are aspecte mai contemplative, nepractice prin care se promoveaz alternative
nefezabile. De asemenea, urmrete exploatarea raional a resurselor naturale i folosirea
resurselor umane ca principale resurse regenerabile. O alt proprietate este asigurarea condiiilor
unei dezvoltri durabile n opoziie cu dezvoltarea distructiv i accelerat. Alt proprietate,
considerat ca fiind cea mai nou alternativ, o reprezint dezvoltarea inteligent dup modelul
tehnologiilor inteligente n care principala resurs trebuie s fie informaia, inteligena i
creativitatea omului.
Atitudinea adecvat fa de tehnica adecvat
Aceast atitudine se bazeaz pe folosirea unor tehnologii care s permit pstrarea
unui echilibru natur-societate. Acest echilibru nseamn i dezvoltarea culturii tehnice n
corelaie cu toate celelalte domenii ale culturii, nseamn dezvoltarea tuturor activitilor
culturale ale omului i a tuturor aptitudinmilor umane. Este privilegiat atitudinea cognitiv, este
ncurajat folosirea unor forme de inteligen (lingvistic, logico-matematic).n aceste condiii
omul nu poate funciona ca o resurs.
4

Atitudinea adecvat presupune dezvoltarea atitudinii reflexive i autoreflexive

asupra tehnicii. Ca o consecin, a aprut filozofia culturii tehnice. Apariia filozofiei culturii
tehnice a fost precedat de formarea metatehnologiilor, adic acele tehnologii care sintetizeaz
rezultatelor tehnice clasice i permit dezvoltarea inteligent a unui nou nivel tehnologic .
Pe lng atitudinea cultural n raport cu tehnica figureaz i unele concepte care
nu sunt generale: fobofilia (atracia fa de tehnologie, care poate avea influene att constructive
ct i distructive ce ncurajeaz dezvoltarea megastructurii).

3 .Revolutia industriala consecinta a progresului stiintei si tehnicii.

La inceputul secolului al XVII-lea noua stiinta debuteaza prin utilizarea metodei
experimentale si a limbajului matematic, fapt ce duce la aparitia si dezvoltarea stiintelor naturii
de care se leaga progresele tehnicii ce stau la baza infaptuirii revolutiei industriale principalul
factor civilizator in epoca moderna.
Dezvoltarea cunoasterii stiintifice si progresul tehnicii nu pot fi intelese in afara
climatului cultural promovat in secolul luminilor de marii umanisti ai Europei care au
redimensionat orizontul mentalitatilor sociale pe coordonatele ratiunii libere. Ei doreau ca
oamenii sa fie emancipati de vechile cenzuri ale ignorantei si fanatismului. Perspectiva filosofiei
rationaliste din secolul al XVIII-lea a favorizat germinarea unor noi directii de afirmare a
spiritului creator in toate sferele literaturii si artei moderne.
Istoria stiintei evidentia, in secolul al XVII-lea, contributia a trei europeni, respectiv G.
Galilei (1564-1642) din Italia, R. Descartes (1596-1650) din Franta si I. Newton(1642-1727)
din Anglia, ganditori care au pus bazele cunoasterii stiintifice prin folosirea sistematica a
limbajului matematic si a experimentului. G. Galilei, pionier al stiintei moderne, respinge cu
argumente teoria aristotelica despre miscare, inventand luneta astronomica el pune observatia la
baza astronomiei prin care confirma valabilitatea conceptiei lui Copernic despre sistemul solar,
pe care Inchizitia o condamnase. R. Descartes revolutioneaza intreaga gandire filosofica prin
lucrarea sa Discurs despre metoda care introduce in metodologia cunoasterii scepticismul
(indoiala) bazat pe primordialitatea ratiunii si experientei prin utilizarea calculul matematic.
Valorificand rezultatele predecesorilor sai,I. Newton creaza un nou sistem al lumii bazat pe o
lege matematica simpla denumita legea gravitatiei universale, formulata de marele
matematician si fizician in lucrareaPrincipiile matematice ale filosofiei naturale (1687).
Un aspect deosebit al epocii moderne se refera la noile conditii create oamenilor de
stiinta, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVII-lea, cand unii regi si principi europeni
iau sub patronajul lor problemele specifice cunoasterii stiintifice si progresului tehnic.
Comparativ cu perioada anterioara cand oamenii de stiinta lucrau pe cont propriu cu sprijinul
financiar al vreunui mecenat, in epoca moderna se infiinteaza institutii academice unde se
regrupau si activau diversi savanti. Astfel, regele Carol II infiinta la Londra in 1662 Royal
Society, care va juca un rol hotarator in afirmarea stiintei si tehnicii moderne in Anglia. In
Franta, Colbertintemeia la Paris in 1665 Acadmie des Sciences si-l determina pe Ludovic al
XIV-lea sa construiasca primul Observator astronomic modern. Mai tarziu apar academii
5

stiintifice la Berlin (1700), Stockholm, Copenhaga si la Sankt-Petersburg infiintata de Petru cel

Mare in 1725.
In principalele tari ale Europei stiinta prin obiectivele si nevoile ei devine in epoca
moderna o dimensiune esentiala a politicii de stat. Stiinta cucereste in secolul al XVIII-lea
interesul opiniei publice, mai ales cercurile intelectuale din marile centre culturale ale Europei,
se diversifica experientele in domeniul fizicii si chimiei, stiintele naturii incep sa fie studiate in
mod sistematic in unele colegii universitare, se intensifica dialogul si comunicarea intre oameni
de stiinta, in ciuda inexistentei unor specializari rigide. Cu toate acestea la sfarsitul secolului al
XVIII-lea apar laboratoare de fizica si chimie (ex. Lavoisier si Lomonosov) dotate cu aparate si
instrumente de masura (microscop, telescop, termometru, barometru, etc.) care ulterior vor fi
perfectionate in functie de cercetarile specializate in diverse domenii ale cunoasterii.
Printre marile descoperiri in domeniul matematicii mentionam urmatoarele: calculul
probabilitatilor (Pascal), logaritmii (Kepler, Napier), geometria analitica (Descartes, Fermat),
calculul infinitezimal (Fermat, Newton, Leibniz, Euler, Bernonlli, s.a.) mecanica rationala
(dAlembert,Lagrange). Realizari deosebite inregistreaza observatiile astronomice pe baza legii
gravitatiei universale cand s-a reusit explicarea miscarilor eliptice ale planetelor, originea
mareelor, forma globului terestru, etc., remarcandu-se Galilei, Kepler, Halley, Bouguer,
Laplace, s.a. Fenomenele fizice sunt explicate pe baza modelelor matematice, de
ex.Torricelli demonstreaza existenta vidului si a presiunii atmosferice; s-a imbunatatit
termometrul (Fahrenheit, Celsius), determinand caldura specifica a diferitelor corpuri; s-au
descoperit fenomenele electricitatii statice (Franklin), condensatorul electric (butelia
de Leyola). De asemenea, experimentele in domeniul chimiei (sinteza apei, analiza aerului,
combustia, etc.) realizate de Boyle, Priestlez, Lavoisier, s.a., in domeniul botanicii si zoologiei
s-a realizat clasificarea propusa de Ch. Linn; circulatia sangelui de Harvey, vaccinarea de
variola (1796) practicata de Jenner, s.a. constituie marile descoperiri stiintifice la inceputul
secolului al XIX-lea.
In prima faza a epocii moderne din secolul al XVIII-lea progresul tehnic, desi nu se baza
pe legatura sistematica dintre stiinta si tehnica asa cum se va structura incepand cu secolul al
XIX-lea, a fost sustinut de marii enciclopedisti, care in lucrarile lor stiintifice integreaza si
realizarile valoroase din domeniul artelor mecanice. Pana in secolul al XIX-lea marile
descoperiri tehnice erau in majoritate rezultatul ingeniozitatii unor mesteri si specialisti
confruntati cu solutionarea unor probleme practice. Cele mai importante progrese s-au produs in
industrie unde inovatiile tehnice apartineau aproape in exclusivitate britanicilor care au introdus
noile masini textile (tesut si filat) si, mai ales, au realizat motorul cu aburi universal.
Revolutia industriala care a imprimat Europei transformari structurale in sfera culturii si
civilizatiei isi are originea in realizarile materiale si spirituale ale Renasterii legate de efortul
europenilor de a cunoaste, organiza si asigura dominatia lumii, prin popularea unor teritorii
extraeuropene, prin forta economica si militara hegemonica.
Pana la mijlocul secolului XVII in Europa au fost realizate premisele social-economice
necesare infaptuirii revolutiei industriale bazata pe progresele stiintei si tehnicii. Secolele XVXVI creasera conditii prielnice in Europa pentru concentrarea capitalului si a mainii de lucru.
Initial capitalul era preponderent comercial.
6

Capitalul comercial acumulat a dus la intensificarea schimburilor, dar si la stimularea

investitiilor in diverse activitati industriale, punand bazele structurii economice de tip capitalist.
Pe baza capitalului investit in activitati industriale au aparut si s-au dezvoltat manufacturile in
Anglia, Franta si Olanda unde mestesugul breslelor va fi inlocuit. Manufacturile au fost primele
intreprinderi de tip capitalist unde produsul finit era rezultatul muncii lucratorilor specializati pe
operatii distincte, care pe masura simplificarii lor pregatesc conditiile necesare inventarii
masinilor.
Acumularea capitalului cu ajutorul industriei si comertului s-a sprijinit si pe sistemul
mercantilist, conform caruia in aceste domenii se poate obtine metalul pretios (aur si argint) de
care depinde avutia unui stat. Mercantilismul a fost practicat in diverse forme in Anglia si
Spania, atingand apogeul in Franta prin politica lui J.B.Colbert.
Inventarea masinilor a determinat mutatii calitative in sfera civilizatiei tehnice ceea ce a
implicat necesitatea perfectionarii uneltelor prin inlocuirea celor neperformante. Inventiile
tehnice au contribuit la imbunatatirea instrumentelor si a noilor procedee tehnice, la
perfectionarea masinilor care au inlocuit munca manuala, realizand un ritm si un randament
superior productiei industriale. Primele masini au aparut in industria textila din Anglia; de tors
(J. Hargreavers si R. Arkwright 1769) si de tesut (Ed. Cartwright 1787).
Mecanizarea industriei bumbacului (filaturi si tesatorii) la sfarsitul secolului al XVIII-lea
in Anglia s-a extins ulterior si in alte zone ale globului ceea ce a determinat diferite inventii care
au sporit productia. Cresterea spectaculoasa a numarului de fabrici nu poate fi conceputa fara
forta motrice a motorului cu aburi.
Masina cu aburi a fost realizata initial de francezul Denis Papin, insa cel care a pus-o la
punct in calitate de motor universal a fost inginerul scotian James Watt. Englezii au folosit-o la
pomparea apei din mine, contribuind la sporirea productiei de carbune ca sursa de energie pentru
punerea in miscare a masinilor. Watt a reusit sa descopere mijlocul de transformare a miscarii
rectilinii produsa de presiunea vaporilor in miscare circulara, uniforma de mare randament, care
prin sistemul biela-manivela va fi introdus de G. Stephensen la prima locomotiva cu abur in
1815. Aparitia locomotivelor cu aburi a determinat dezvoltarea retelei de cai ferate, care au
impanzit intreaga Europa intre 1840-1880, stimuland noi ramuri ale industriei (metalurgie,
constructii de masini) comunicatia si consolidarea pietelor nationale. Paralel cu dezvoltarea
cailor ferate, pe apele navigabile vapoarele cu abur inlocuiesc vechile vase cu panze. Unii
economisti si istorici considera ca in prima faza a revolutiei industriale intreaga prosperitate
economica a lumii a fost conditionata de bumbac, aburi si de caile ferate.
Dupa anii 1880, revolutia industriala intra intr-un nou stadiu de evolutie prin utilizarea
unor noi surse de energie legate de electricitate, folosirea gazului si a petrolului. Pe baza acestor
surse de energie au fost inventate motorul electric si motorul cu explozie care au marit forta si
randamentul mijloacelor de transport pe uscat, apa si aer (automobilul si avionul aparute in jurul
anului 1900). De asemenea, multe realizari tehnice schimba viata cotidiana a oamenilor prin
aparitia bicicletei, telefonului, lampii electrice (Edison) etc.
Amploarea cresterii industriei siderurgice (otel, fonta) a celei chimice (coloranti,
ingrasaminte, etc.) si a altor ramuri industriale necesita mari capitaluri financiare. La sfarsitul
7

secolului al XIX-lea are loc un proces de concentrare a capitalului industrial in trusturi si

concerne gigantice care monopolizeaza productia principalelor ramuri industriale. Ex. In S.U.A
Standard Oil, fondata deJ.D.Rockfeller in 1870 se ocupa cu extractia si rafinarea titeiului, cu
productia de fonta si otel etc.; in Germania - Krupp, Thyssen, A.EG., Simens, Anglia; RoyalDatch, Schell; Franta Schneider, Creuzot etc. In aceasta perioada bancile isi asuma sarcina
creditarii permanente ca functie esentiala a dezvoltarii capitalului. Se inregistreaza, de asemenea,
fuziunea capitalului bancar cu cel industrial. Ex. Banca Morgan si Otelariile Carnegie din
Pittsburg (S.U.A).
Exportul de capital continua sa fie detinut de Anglia si Franta situate pe primul si locul secund,
tari in care dezvoltarea industriala a coincis cu imperialismul colonial, care la sfarsitul secolului
trecut incheia sistemul mondial colonial prin impartirea globului intre marile puteri ale lumii.
Comertul maritim era controlat de flotele tarilor europene in proportie de 80%. Revolutia
industriala, desi asigurase triumful industrial al Europei, la sfarsitul secolului XIX-lea schimba
ponderea economica si pozitia tarilor pe scara ierarhiei.
In jurul anului 1900 ierarhia economica a tarilor lumii se prezenta astfel: I S.U.A; II Germania; III - Anglia; IV - Franta. Aceste permutari pe scara ierarhiei economice evidentiaza
ritmurile diferite ale cresterii industriale la nivel zonal si global, generate de crizele ciclice
determinate de supraproductia industriala, de falimentele industriale si bancare, de concurenta
severa si scaderea profiturilor.
La Expozitia Universala din 1889, cand la Paris s-a construit Turnul Eiffel, geografia
industriala a Europei prezenta sugestiv dezechilibrul dintre zonele industriale ale continentului
reprezentate de Anglia, N-V Frantei, Wallonia belgiana si regiunea Ruhrului din Germania care
formau marele triunghi al peisajului produs de industrializarea ce lasase in urma restul
continentului european.
Avansul economic al Angliei, intemeiat pe demarajul mai timpuriu al industrializarii
(secolul al XVIII-lea), sprijinit pe bogatiile ei carbonifere si inovatiile tehnologice (majoritatea
masinilor fiind proiectate de britanici fac din Anglia atelierul lumii), este pierdut la finele
secolului trecut datorita noilor puteri industriale - Germania si mai ales S.U.A. Cu toate acestea
Anglia detinea cel mai vast imperiu colonial, cea mai mare flota maritima, cu o moneda
puternica (lira sterlina), ceea ce facea ca Londra sa fie centrul comercial si financiar care controla
volumul investitiilor externe, fixa pretul materiilor prime gratie companiilor ei de navigatie.
Comparativ cu Anglia, in Franta economia prezenta imaginea de juxtapunere a sectoarelor
industriale cu sectoarele traditionale agricole.
Intrarea Germaniei in epoca industriala dupa 1870 a fost foarte rapida, deoarece industria
era sustinuta cu mari investitii de stat, de existenta mainii de lucru abundente, de legaturile
cercetarii tehnologice cu marile intreprinderi industriale, toate acestea determina ca productia
industriala germana sa depaseasca la sfarsitul secolului trecut pe cea a Angliei. Pentru restul
continentului european zonele industriale (ex. Boemia) apareau ca insule pe oceanul vechilor
structuri economice traditionale. Cu toate acestea dupa 1880 era industriala se intinde in toata
Europa, inclusiv in Rusia unde cresterea economica este rapida.

In pragul primului razboi mondial, ca urmare a inegalei raspandiri a industriei,

dezechilibrele se accentueaza intre tarile europene si se intensifica actiunea de cucerire a pietelor
de desfacere. Intreprinderea industriala creata in Europa contribuie la organizarea circulatiei
mondiale a produselor, dar dupa 1900 hegemonia economica a Batranului Continent va fi
preluata de viguroasa economie a S.U.A care se plaseaza in fruntea statelor lumii pana in
prezent.
Retrospectiva istorica asupra secolului al XIX-lea evidentiaza cu pregnanta ca societatea
europeana, cunoscuse transformari profunde generate de efectul conjugat al celor doua mari
revolutii nationala si industriala. Ambele revolutii, in ciuda eforturilor conservatoare ale
imperiilor feudale ale Europei, dupa 1815, vor naste elite si paturi sociale noi purtatoare ale
modernismului alaturi de fortele traditionale ce se manifesta pe toate planurile, inclusiv in sfera
vietii culturale.
De-a lungul secolului al XIX-lea structura sociala a societatii europene era diversificata,
cu particularitatile distincte de la o natiune la alta, in ceea ce priveste raporturile elitelor cu
popoarele respective. Unitatea europeana este unitatea elitelor sale, formata din bancheri,
industriasi, aristocrati si, mai ales, elitele stiintei si artei.
In perioada 1815-1848 in Europa a crescut avantul miscarilor de emancipare nationala si
sociala a popoarelor subjugate de dominatia imperiilor multinationale.
La mijlocul secolului trecut in intreaga Europa se constata o impletire puternica intre
dezideratele nationale si cele sociale, generate de expansiunea civilizatiei urbane in confruntare
cu cea rurala a carei sfera se restrange sub impactul procesului de industrializare. Revolutiile
burghezo-democratice de la 1848 reflectau, in tarile europene, contradictia pe plan social dintre
sentimentul unitatii de clasa si al celui de atasament national. Consecintele sociale ale
principiului liber-schimbismului determina noile teorii socialiste sa conteste tot mai vehement
ordinea liberala a societatii moderne. Dimensiunea sociala a revolutiilor pasoptiste deschidea
calea democratizarii progresive a institutiilor, asigurand integrarea sociala prin mijloace politice
pasnice sau prin mijloace violente, revolutionare. Liberalismul si democratia, principii si valori
politice moderne ale natiunilor europene, continua sa evolueze contradictoriu in confruntare cu
tendintele autoritariste, cu extremismele dictatoriale si cu falsele utopii sociale care vor crea in
secolul XX atatea suferinte umane.
La sfarsitul epocii moderne expansiunea si dominatia hegemonica a Europei incununa
vechea conceptie despre superioritatea europocentrismului cultural si civilizator al lumii, teorie
infirmata la inceputul secolului al XX-lea de criza de constiinta care ameninta unitatea
valorilor europene. Europenii secolului trecut credeau sincer ca exista doar o singura civilizatie
valabila pentru intreaga umanitate si aceasta, evident, era a omului alb care a realizat prin
colonizare umanizarea celorlalte rase ale pamantului. Optimismul constiintei burgheze, sigura de
valorile ei liberale si pozitiviste, era motivat de marile descoperiri stiintifice si tehnice dar era
subminat, totodata, de critica unor doctrinari sustinatori ai miscarilor socialiste care propuneau o
noua ordine sociala si economica. Astfel, la inceputul secolului al XX-lea mentalitatea
europocentrista, dupa care valorile europene reprezentau vectorul civilizator care modeleaza si
domina lumea si-a dovedit precaritatea in conditiile manifestarii disensiunilor de interese si
conflicte nationale declansate cu violenta in prima conflagratie mondiala intre 1914-1918.
9

4. Coninutul principal al culturii tehnice (tehnic i tehnologie)

Def1: Prin tehnic vom nelege ansamblul activitilor, proceselor, mijloacelor i
produselor prin care sunt create i optimizate condiiile materiale i nonmateriale ale vieii
sociale prin care se obine creterea eficienei oricrui tip de activitate uman. Tehnica i
activitatea tehnic au eficen intrinsec i extrinsec i anume: producerea unor entiti cu o
reabilitate, fiabilitate crescut i o eficen extrinsec(producerea mijloacelor i elaborarea
tehnicilor prin carte rezult creterea tuturor tipurilor de activitate uman).
Def2: Tehnologia este tiina unui domeniu de activitate tehnic(ansamblul
conceptelor, metodelor, tehnicilor) care alctuiete structura teoretico metodologic a unui
anumit domeniu de activitate tehnic.
Tehnica a fost definit din multiple motive. Astfel o prim definiie se face prin referire
la obiectivele activitii tehnice. Tudor Vianu considera c activitatea tehnic se definete prin
faptul c stabilete o corelaie eficent ntre aspiraia uman i legile naturii.
Def3: Se refer la produsele activitii tehnice. Se vorbete de produse cvasistatice ce
reprezint entiti naturale parial prelucrate care pot deveni ulterior obiectele unor prelucrri mai
complexe i de articole tehnice (de la unelte, maini dar i mobil, instrumente muzicale,chiar i
puternic prelucrat). n aceste condiii, tehnica se definete prin modul de prelucrare a
articolelor tehnice care este considerat cel mai important n condiiile n care obiectivele
activitii tehnice rmn n esen de-a lungul istorie pentru c rspund acelorai idei.
n alte orientri filozofice, importante sunt mijloacele n activitatea tehnic.
Acestea reprezint componenta cea mai dinamic, iar revoluiile tehnice sunt generate de
schimbarea radical a mijloacelor tehnice. Spre deosebire de revoluia social, revoluia tehnic
este permanent.
Dup ali autori tehnica poate fi definit drept complex al tehnicilor, drept
ansamblu al metodelor, procedeelor folosite n productivitate i are o accepiune mai larg: n
calitate de ansamblu al tehnicilor, tehnica este prezent n orice domeniu al culturii.
Tehnica este definit ca ansamblul uneltelor, aparatelor, al metodelor de
lucru i de fabricaie prin care se extind posibilitile activitilor umane. Astfel tehnica e
integrat n succesiunea formelor sociale. Tehnica este asociat i cu noul mediu al existenei i
activitii umane. Prin tehnica, omul genereaz un mediu nou, parial artificial, o
supranatur pe care o interpune ntre el i natura original. Natura este folosit exclusiv ca
surs de resurse i parial pus spre conservare.
Un alt element definitoriu decurge din faptul c prin activitatea tehnic este
generat o nou specie de putere (puterea tehnic ce se integreaz alturi de cea politic i
economic se integreaz n sistem).
Un aspect inferior,o serie de elemenete noi in concepia despre tehnic sunt
generate de faptul c puterea tehnic tinde s schimbe total sistemul de valori. Asistm astzi
la apariia unui nou Babilon n care sistemul tradiional de valori e destructurat i nu s-a construit
o ierarhie adevrat a valorilor. n accepiune tehnic e considerat ca parte a unei concepii
metafizice iar n unele domenii ca cibernetic i inteligena artificial, este considerat uneori
ultima faz n evoluia metafizicii.

10

Tehnica este considerat i o funcie general uman (o funcie alturi de alte

funcii care sunt comune tuturor). Anumite domenii de activitate tehnic sunt prezente i la nivel
preuman. Tehnica este prezent pe anumite trepte ale evoluiei fiind o activitate specific uman.
Ea ine de esena existenei umane.
Tehnica este considerat i organizare a cunoateriii n scopuri practice (se
evideniaz componenta cognitiv puternic a tehnicii). Tehnica a fost considerat la
nceputuri ca tiin aplicat, ca tiin a aplicrii tiinei, iar astzi putem spune c are o
structur teoretic intern i c tehnica nsi genereaz cunoatere. Se spune c un sistem
de cunotiine reprezint o tehnologie dac este n conformitate cu rezultatele cunoaterii
tiinifice i poate fi verificat cu mijloace tiinifice, dac controleaz, transform sau creeaz
entiti naturale sau sociale ntr-un scop practic, utilitar (Mario Bunge).
Tehnica mai poate fi definit i ca tiin a activitii umane orientat ctre
realizarea unor valori specifice. Din acest punct de vedere tehnica ocup un loc deosebit n
sistemul activitilor sociale. Tehnica are drept coninut principal intenia tehnic . Ea se
deosebete de descoperirile care nseamn identificarea unor entiti noi, descrierea
proprietilor, n timp ce invenia nseamn producerea unor entiti noi situndu-se pe
penultimul nivel al creativitii umane.
Caracteristici ale activitii tehnice:
1) Activ. tehnic are ca rezultat produse materiale
2) Este fabricativ spre deosebire de alte activiti care constituie facilitatea producerii
unor produse materiale.n zilele noastre exist att produse i servicii nemateriale ct i produse
n care etapa de fabricaie nu mai e necesar.
3) Orice activitate tehnic nseamn realizarea unui proiect iar aceeai activitate poate fi
considerat n funcie de scop (tehnic sau de cercetare).
4) Activitatea tehnic a fost definit ca organizare a resurselor n vederea realizrii unui
scop.
5) Activitatea tehnic este o activitate bazat pe resurse. O parte din resurse sunt rezultate
ale activitii tehnice. Putem spune c principalele resurse sunt inteligena i imaginaia
(produse specific umane).
6) Activitatea tehnic nu reprezint un proces ateoretic sau o practic nonintelectual. Se
realizeaz pe 2 nivele de cunoatere: sistematic,tehnic. Reprezint o sintez a cunoaterii
practice i teoretice.
Cunoaterea tehnic constituie cunoaterea unor abiliti n folosirea
materialelor, capacitatea de a face aproximri i predicii. La urmtorul nivel se situeaz
sistemul de concepte, principii i ansamblul de metode i tehnici folosite n toate domeniile
activitii tehnice. Trebuie menionate unele atitudini antice aprute ca urmare a unor procese
culturale (un exemplu este confuzia ntre a tii i a putea).
Activitatea tehnic este o activitae metodic. Tehnica a fost definit chiar ca
metod intelectual prin care se oraganizeaz activitatea uman prin realizarea eficent a
scopurilor. n al doilea rnd, se evideniaz rolul tehnicii n toate activitile umane. Ca urmare,
actuala cultura este una tehnic.
Activtatea tehnic se remarc n zilele noastre prin faptul c genereaz o
modificare a sensului determinrilor condiiilor sociale. n zilele noastre tehnica tinde s devin
factor determinant al ntregii comuniti sociale. Activitatea tehnic este caracterizat printr-o
11

structur psihic specific tehnologului (ce nu ine de epoc) reprezentnd i modelul de

cunoatere ce este mprumutat de majoritatea oamenilor zilelor noastre.
Oamenii i fixeaz scopurile n funcie de ce e posibil prin activitatea tehnic.
Progresul tehnic poate genera posibilul absolut.

5. Diversitatea conceptiilor privind valorile tehnice

O prima atiudine acrediteaza ideea ca, in tehnica , se produc aproape exclusiv valori
instrumentale , materiale , nu si spirituale , si ca urmare nu e justificat sa vorbim despre o
cultura tehnica .
O a doua conceptie este urmatoarea : in cultura tehnica sunt prezente valori , dar
axiologia tehnicii este saraca , simplista si tehnologul imparte lumea pe de-o parte in ansamblul
resurselor , reziduurilor tehnice si lumea bunurilor nefolositoare.
O a treia atitudine este aceea ca lumea tehnicii e populata de valori , dar acestea nu
sunt specifice , ci impumutate din alte domenii, ale utilizatorilor , mijloacelor si produselor
tehnice ; pot fi stiintifice , economice , morale etc.
O alta conceptie sustine ideea ca tehnica este saturata de valori , iar acestea sunt
specifice domeniului tehnic .
O a cincea conceptie este aceea ca tehnica genereaza valori noi , care alcatuiesc
impreuna cultura tehnica .
O alta conceptie sustine ca valorile care rezulta prin activitatea tehnica au un loc
important in ierarhia de valori actuala si indica insusi sensul dezvoltarii culturale . Valorile
sunt cele care orienteaza diverse tipuri de activitate umana.
In unele conceptii , valorile considerate fundamentale sun nemijlocit asociate cu
tehnicile apte sa le realizeze . Astfel , considerandu-se ca aceste valori ar putea fi sanatatea
, puterea , bunastarea , afectiunea , tehnologiile asociate ar fi industriale , guvernamentale ,
medicale sau familiale. Se foloseste un sens larg al notiunii de tehnica ; tehnica reprezinta
metoda intelectuala care orienteaza activitatea in orice domeniu(cunoastere , activitatea practica)
generatoare de valori .
Valorile pot fi interpretate si ca stari de fapt realizabile prin actiune sau ca obiective
ale actiunii . Insusi omul a fost interpretat in termeni de actiune , in gandirea economica ,
politica sau filozofica . De pilda , in filozofiile praxisului , si anume in gandirea economica , s-a
spus ca omul este ceea ce face in cadrul interactiunii cu mediul , cu alti oameni , in contextul
unui sistem socio-tehnic ; omul e definit prin activitatea sa economica . In cadrul filozofiei
existentialiste , s-a spus ca omul este ceea ce face in raport cu sine ; omul inseamna realizarea
unui proiect .
Referitor la orientarea pragmatista , aceasta spune ca omul este , prin excelenta , orientat
catre problema , instrumentul principal de rezolvare a problemelor fiind inteligenta ; omul poate
fi definit ca fiinta rezolvatoare de probleme .Omul , prin urmare , concepe adevarul ca
12

instrument pentru rezolvarea de probleme ; numai adevarul verificat in actiune poate fi

considerat certitudine .
Cultura tehnica este o cultura a actiunii , alaturi de cultura morala si cultura
politica , iar tehnologul este omul de actiune prin excelenta , si de aceea principala valoare a
culturii tehnice o constituie eficienta.Prin eficienta intelegem obtinerea prin actiune a unui
rezultat cu minimum de efort , cheltuieli , riscuri , cu economie de resurse . Prin cresterea
eficientei intelegem fie obtinerea unui rezultat superior cu aceeasi cantitate de munca, cheltuieli ,
resurse ,fie obtinerea aceluiasi rezultat cu reducerea efortului , resurselor sau riscurilor .
Putem face o distinctie intre eficienta si eficacitate ; eficacitatea inseamna functionarea in
parametrii proiectati ai unui produs tehnic ; poate insemna si existenta unei anumite structuri , a
unui produs , entitati materiale care , prin modul sau de functionare , produce eficienta . Eficienta
entitatilor naturale este mai mare decat cea a realizarilor umane , de unde rezulta faptul ca
ciberneticianul incearca sa refaca scara evolutiei naturale pentru a determina modelele de
eficienta .
Eficienta tehnicii este dubla , poate avea o eficienta intrinseca(producerea unor bunuri
tehnice cu un grad crescut de fiabilitate) si extrinseca(tehnica este considerata ca principalul
mijloc de crestere a eicientei altor tipuri de activitate umana).Se nuanteaza totusi aceasta calitate
a tehnicii si se spune ca tehnica poate avea o eficienta pozitiva , dar si negativa .
Exista si o alta atitudine , care arata ca cele mai eficiente activitati umane sunt cele stiintifice , iar
modelul de eficienta al intregii activitati umane este dat de structura descoperirii si inventiei .
Tehnica este considerata cel mai important factor de socializare a cunostintelor stiintifice . Totusi
, se considera ca setul de valori elaborat in domeniul stiintei (adevarul , deschiderea intelectuala ,
comunicarea si cooperarea in comunitatea stiintifica) ar trebui sa constituie baza unei etici
stiinifice care poate fi integrata in cultura tehnica . Alte valori(rationalitatea , universalitatea si
efortul dezinteresat pentru cercetare si invatamant) ar trebui sa constituie bazele intregii etici
umane . Alti ganditori considera drept valori fundamentale pentru domeniul tehnic adevarul ,
independenta in gandire , nonconformisul , originalitatea , libertatea , care pot fi , la randul lor ,
convertite in valori mai direct legatede apiratiile , sperantele individuale , inclusiv fericirea care
poate fi urmarita prin stiinta si tehnica . Pentru epoca noastra , alte valori (inteligenta , imaginatia
, informatia) sunt considerate valori fundamentale .
Asadar , se pot trage unele concluzii privind structura culturii tehnice . Pe de o parte ,
valorile tehnice , cultura tehnica se constituie prin integrarea culturala a profesionistului in acest
domeniu (indivdul creator trebuie sa fie mai intai consumator de cultura) si , in acelasi timp ,
tehnica mediaza intre diferitele tipuri de valori ; tehnica devine un criteriu principal al valorii .
Un alt aspect este acela ca , in epoca noastra , insasi valoarea este definita cu referire la
tehnica ; se spune ca principalele valori sunt date de ansamblul descoperirilor stiintifice si
inventiilor tehnologice prin care conditiile naturale si sociale sunt adaptate nevoilor umane ; se
inverseaza sensul determinarii fenomenelor , prin tehnica .
Un ultim aspect ar fi faptul ca este caracteristic societatii noastre practica si evaluarea
formelor de libertate si fericire ce devin posibile prin folosirea unor tehnici caracteristice zilelor
noastre

13

6.Caracteristici ale dezvoltarii tehnicii in zilele noastre

Daca dezvoltarea tehnicii este accelerata in zilele noastre, in epocile anterioare, perioadele
dezvoltarii tehnice au durata mare, tehnologia fiind foarte stabila, intrucat se tindea catre
realizarea unui nivel optim al competentei tehnice, dupa care dezvoltarea se realiza in aceste
limite, prin imbunatatiri, adaugiri, inventii ocazionale. De aceea, acest tip de tehnologie se
numeste tehnologia sansei. Ritmul schimbarilor era lent, iar schimbari radicale veneau dinspre
alte civilizatii, avand inclusiv efecte distructive. Inventile facute un cadrul unei epoci puteau sa
valorifice potentialul altei epoci, iar marile civilizatii trecute erau caracterizate prin analiza unui
punct de saturatie tehnologica, dincolo de care lipsea insa motivatia, obiectivele noi, dar si
viziunea care sa duca la noi inventii.
Importanta vizunilor tehnologice poate contribui radical la dezvoltarea sociala. S- a considerat
totusi ca, prin astfel de evolutii lente, s- au produs schimbarii radicale, dar acestea doar datorita
contractarii timpului istoric din perspectiva actualitatii. Se spune ca are loc revolutie permanenta.
Spre deosebire de acest tip de dezvoltare tehnologica, in zilele noastre, orice ralizare
tehnologica nu numai ca este exploatata pana la ultimele posibilitati, dar constituie punctul
de plecare pentru noi inventii. Ca urmare a acestui tip de evolutie a tehnicii, se schimba si
atitudinea fata de notiunea de progres tehnic, ce este descrierea unei realitati.

Spatiul si timpul tehnic ca aspecte ale spatiului si timpului cultural

Spatiul si timpul tehnic sunt expresii ale diversitatii structurilor spatiotemporale, alaturi de
spatiul si timpul fizic, spatiul si temporalitatea fenomenelor biotice, spatiul si timpul psihic,
social.
Spatiul si timpul social reprezinta o structurare complexa a sistemelor sociale care sunt
organizate pe domenii. Fiecare domeniu al vietii sociale si fiecare tip de activitate umana
genereaza o spatiotemporalitate proprie si are o istorie proprie. Totusi avem si istorii ale ideilor
din aceste domenii.
Societatea reprezinta un spatiu cu tot atatea dimensiuni cate domenii de activitate umana putem
evidentia. Daca consideram componentele comunitare, grupale, economice, politice, morale,
stiintifice, tehnice, artistice, religioase si filozofice ale existentei, ale constiintei si ale actiunii
sociale, putem vorbi despre un spatiu social cu 10 dimensiuni.
Spatiul si timpul cultural sunt un spatiu si un timp creat pentru producerea de valori
culturale.Acest spatiu si timp nu este un spatiu si un timp dat material, ci reprezinta rezultate ale
actiunilor umane, fiind un spatiu si un timp actional.
Spatiul si timpul cultural nu reprezinta fragmente sau parti ale spatiului si timpului fizic, cosmic.
Acest spatiu nu este populat de valori, nu reprezinta o structura materiala sau o proiectie ideala
umplute cu un continut cultural, ci exista, este generat si evolueaza printr- o cauzalitate si printrun mod de organizare al valorilor specifice diferitelor domenii. Cu alte cuvinte spatiul si timpul
cultural nu reprezinta un cadru exterior, ci un mediu interior al existentei umane.
14

Trasaturi ale spatiului si timpului tehnic ca aspecte ale spatiului si timpului cultural

Acest tip de spatiotemporalitate nu poate fi studiat doar prin analogie cu altele. Au fost studiate
la noi spatiul si timpul artistic( cu referire la diverse genuri de arte, stiluri culturale epoci
de creatie), spatiul si timpul cultural, spatiul si timpul religios( de catre Mircea Eliade).
Numarul de dimensiuni proprii acestui tip de spatiotemporalitate dat in functie de tipul de
actiuni, de anvergura, de complexitatea realizarilor tehnice.
In al doilea rand, spatiul si timpul nu se identifica cu teritoriul sau durata temporala in care se
produc anumite realizari. Ele reprezinta mai degraba un timp al actiunii tehnice
desfasurate.Spatiul si timpul tehnic este integrat in spatiul si timpul cultural. Se poate vorbi
despre locuri mitice ale culturii tehnice actuale.
Un al treilea aspect precizeaza ca, din faptul ca spatiul si timpul tehnic reprezinta un spatiu si un
timp al inventiei, spatiul si timpul tehnic au atat aspecte materiale cat si sprituale. In cazul
tehnologiei informationale, obiectul activitatii, procesul prelucrarii, rezultatele reprezinta o
informatie structurata.
In al patrulea rand , spatiul si timpul tehnic sunt caracterizate prin normalizare, la fel ca si in
cazul spatiului si timpului moral sau politic, dar acest caracter normativ este inclus in necesitatea
de a aplica si respecta un numar mare de metode, tehnici, procedee, instructiuni, ce sunt proprii
unei activitati tehnice, dar si metode generale ce sunt folosite in toate domeniile activitatilor
tehnice( metodologia sistemica, metodologia proiectarii cu ajutorul calculatorului).
Normativitatea tehnica prezinta o serie de deosebiri fata de alte domenii de cultura. Normele de
tip tehnic sunt caracterizate prin precizie, unicitate. Legat de acest caracter, ele nu sunt posibil de
interpretare. De asemenea sunt caracterizate de concizie si elaborare tehnologica, prin
universalitate( deriva din standardizarea maxima ce asigura respectarea normelor si institutiilor
tehnice de toate spatiile culturale ce doresc sa participe la schimbul de valori. Normele nu se
impun prin putere , ci prin eficienta lor, autolegitimandu- se prin aceasta, si chiar generand
eficienta. Normele reprezinta, pentru actiunea umana in general, componente ale situatiei
actionale, situatie actionala ce contine conditii, mijloace si norme.Pentru actiunea tehnica
normele tind sa devina nu doar componente ale situatiei actionale, ci componente ale sistemului
motivational al actiunii.).
In al cincilea rand spatiul si timpul tehnic reprezinta nu numai rezultate ale actiunii umane, ci
chiar desfasurarea efectiva a unei actiuni, fiind un spatiu si un timp actional, deci reprezentand
nu numai stari, ci si procese.
In al saselea rand spatiul si timpul tehnic sunt caracterizate printr- o dinamica specifica,
caracterizata prin schimbari rapide. Aceste caracteristici conduc la schimbari la niveluri din
ce in ce mai complexe ale activitatii tehnice, schimbari ce invadeaza in toata viata sociala. Prin
intermediul lor se schimba conditiile dezvoltarii sociale.

15

In al saptelea rand spatiul si timpul tehnic au un caracter perspectiv. Trebuie evidentiat ca

intodeauna inovatia tehnica a presupus proiectarea unor actiuni in viitor, dar acum proiectia se
face intr- un timp tehnic care poate fi virtual sau chiar ideal. Uneori aceasta proiectare duce la
fictiuni tehnice, ce pot avea o valoare artistica, atat pentru prezent cat si pentru viitor. Aceste
fictiuni sunt promovate cu mijloace tehnice ( televiziunea, filmul), ducand la manifestari
sociale, culturale.
Din alt punct de vedere , vorbim despre un nou tip de utopie, cea tehnologica. Utopia a fost in
general un mod de proiectare al viitorului criticat in secolul trecut, folosindu- se descopii,
antiutopii, care au imaginat lumi infernale datorate dezvoltarii tehnice. Se face acum diferenta
dintre utopie, ideala, neproductiva, si utopie ce are posibilitatea de a se realiza.
Exista mai multe conceptii legate de natura, rolul mediului tehnic, despre influenta sa asupra
modului de viata. Un grup de autori considera ca, in ciuda realizarilor tehnologice spectaculoase
si a schimbarilor, omenirea este legata de natura si este complet dependenta de un mediu
planetar, delicat.Cu toate ca s- a produs o specializare extrema a domeniilor de activitati, ceea ce
ne ofera o nisa ingusta, omul ramane o fiinta cosmica ce are nevoie de o vizune privindd locul
sau in schema generala a lucrurilor, de o reprezentare, inclusiv a locului tehnologiei in ansamblul
existentei. O a doua atitudine considera ca mediul actual este controlat, un mediu continut, ce are
ca model marea cosmica, vazuta ca un camin perfect, doatata cu toate cele necesare pentru
sustinerea vietii, pe interior, iar exteriorul, natura este un fundal al existentei, domeniu al
resurselor. Natura insasi este transformata, chair activitatile cele mai apropiate de natura
opereaza cu entitati modificate, implica procese de fabricatie si se finalieaza in produse
complexe. Natura nemodificata este pastrata in rezervatii naturale, este puse deoparte pentru
instruire, relaxare, evadare din lumea tehnoligica. Se considera ca rezultatul final al dezvoltarii
tehnologice va fi inversarea relatiilor dintre natura si cultura. Astfel natura va fi inclusa intr- o
cultura tehnologizata. Omul de astazi este nu numai influntat, ci dependent de tehnologie,
nemaiavand de ales intre a trai in natura sau a profita de avantajele civilizatiei, viata materiala a
omului civilizat fiind imposibila fara mijloacele tehnice. Omul a ajuns sa deplaseze cu sine
mijloacele tehnice atunci cand se deplaseaza in natura.

Caracteristici ale mediului tehnic

Mediul tehnic:
1. este un mediu partial artificial
2. tinde sa devina un mediu tot mai autodeterminat
- tinde sa devina tot mai independent de actiunea unui indrumator
- are o organizare relativ inchisa
- se dezvolta prin procese cauzale ce nu au neaparat un scop
- se constituie prin acumularea de mijloace ce primeaza scopul
16

3. manifesta o conditionare reciproca a componentelor

4. in cadrul mediului social are un rol ambivalent se imbina trasaturi pozitve ale sale in viata
social, iar fenomenele sociale tind sa fie integrate in acest mediu
5. are pentru perioada actuala alte doua caracteristici:
- este un mediu informational
- este un mediu intelligent

7.Concluzie
Mediul tehnic este n egal msur un mediu intelectual, spiritual i material, se poate spune
chiar un mediu inteligent. Acest mediu inteligent se constituie din ansamblul structurilor tehnice
intelectuale i instrumentale produse n cadrul civilizaiei actuale. Mediul tehnic este legat de
interaciunile sistemului tehnic cu celelalte aspecte ale sistemului social global i se refer la
ansamblul efectelor chiar i indirecte, ndeprtate, cumulate ale folosirii mijloacelor tehnice.
Caracterul inteligent al unei pri a mediului social actual este dat de inteligena uman
incorporat n structurile tehnice, n activitile tehnice i n valorile tehnice. De asemenea, este
dat i de folosirea structurii materiale, conceput i constituit pe baza modelelor logice ale
aciunii umane (permit obinerea eficienei n chipuri i secvene determinate de activitate prin
realizarea unor funcii ale inteligenei umane de ctre componente ale acestui mediu sau prin
proiectarea unor sisteme tehnice capabile s asiste performanele umane).
n zilele noastre dezvoltarea unui mediu inteligent este contestat de unii autori,
exponeni ai tiinei construirii elementelor inteligente. Comportamentul inteligent se adapteaz
n cazul omului att la mediul natural, ct i la cel social i cultural, rezultnd o dubl adaptare.
Este o adaptare permanent pentru c omul i schimb permanent mediul creat de el nsui.
Omul creeaz chiar condiii noi de via n principal prin intermediul tehnicii n timp ce
fiinele naturale mai puin creative sunt capabile s asigure continuitatea condiiilor de via prin
faptul c nu aduc prejudicii majore mediului n care triesc. Din acest punct de vedere se
consider c omul are o conduit inteligent pe termen scurt i n problemele mrunte i un
compoortament contraeficient n msura n care distruge propriile condiii de via. Un ilustru
economist, t.Georgescu Roegen n lucrarea sa Legea entropiei i procesul economic arat c
omul are o carier strlucit dar scurt ca specie, n timp ce organisme mai puin ambiioase vor
fi n continuare hrnite cu entropie joas. El este de prere c economia trebuie s fie o ramur a
biologiei din punct de vedere al apartenenei la tiinele naturii.
Avnd n vedere consecinele folosirii realizrii tehnice se manifest azi dou orientri
opuse :
- un optimism tehnologic nelimitat
- un pesimism tehnologic accentuat pn la tehnofobie (vezi cursul anterior)
Condiia uman este profund schimbat ca urmare a dezvoltrii tehnicii. Omul actual se
modeleaz n termeni tehnologici . Omul tehnic este reprezentant pentru epoca noastr dar n
acelai timp omul este nelinitit, agresiv i nefericit n zilele noastre sau apeleaz la formel
artificiale de fericire.
17

O alt problem, rezultat ca urmare a faptului c civilizaia actual implic dispariia

treptat a speciilor slbatice este pericolul unui tip special de singurtate a omului n mijlocul
mainilor. Din acest punct de vedere se consider c omul este singurul animal autodomesticit
prin care cedeaz o parte a libertii naturale pentru un plus de comoditate. Treptat, prin
intermediul tehnicii omul ctig noi forme de libertate n raport cu natura dar n acelai timp
prin complicarea relaiilor sociale, creaz noi dependene att n raport cu societatea ct i n
raport cu ali indivizi. Se produce astfel o descretere a gradelor de libertate.
n epoca noastr, prin tehnic este sporit i diversificat libertatea uman (omul nu e
legat de un loc de munc permanent, de o locuin stabil i transform efectiv ansamblul
mediului su). Pe aceast baz, azi omul se consider independent de natur. Mai mult, se nate
mitul stpnirii naturii. Omul devine stpn al naturii, este mai important, mai valoros dect
orice fiin i nu are nicio responsabilitate n raport cu natura. Din acest punct de vedere facem
urmtoarea precizare: mediul natural face parte din viaa individului uman. Nu este un mediu
interior, ci unul exterior. Omul nu poate s depind de natur i de capriciile ei.
Din perspectiva mitului, sunt reinterpretate chiar miturile vechi din punct de vedere
tehnic ca un mod de explicare tehnic de trecere de la un tip de tehnic la alta: omul care
stpnete o tehnic mai nalt controleaz nu numai natura ci i pe omul care continu
fenomenele naturii.
Acest mit se extinde i la relaia om-univers (se vorbete de cucerirea cosmosului). n
general, problema dezvoltrii tehnicii este nu dac aceasta poate fi o dezvoltare nelimitat, ci
dac este dezirabil s producem schimbri majore n natur prin tehnologii de mare putere.
Majoritatea gnditorilor sunt de prere c orice schimbare profund n sistemele naturale este
problematic, riscant, chiar periculoas prin faptul c fie nu cunoatem esena unor fenomene
naturale, fie le cunoatem dar nu putem anticipa consecinele interveniei noastre.
Din acest punct de vedere se afirm c natura este modelul a tot ceea ce tim i
continuarea modelelor de eficien trebuie cutate n natur, pentru c ea tie mai multe. n epoca
noastr, se produce o cantitate imens de obiecte-unelte dintre care unele inutile, care complic
viaa i care nu o fac mai inteligent. Acest aspect a fost surprins nc din antichitate (coala
cinic-vezi cursuri de anul trecut). De asemenea, a fost surprins de constructorii piramidelor
amerindiene care pe frontonul unei piramide au realizat un basorelief intitulat Revolta formelor
(creatorul nu exprim scara de existen a speciei umane).
n epoca noastr, se formuleaz i utopii tehnologice. Aa cum miturile nu sunt specifice
doar antichitii, tot aa utopiile au fost formate i n antichitate. Ex: Metafizica lui Aristotel care
se refre la uneltele lui Dedalus unelte ce lucrau singure. Acesta prevedea o epoc n care toate
activitile umane vor fi executate de astfel de mainrii.
n antichitate primii filozofi cum ar fi Thales au fost i primii ingineri. Pe de alt parte
inginerul de azi este considerat un mediator ntre comunitate i natura necunoscut, neprielnic
sau ostil. Ca urmare a puterii aproape nelimitate de care dispune azi tehnologul, prin
intermediul energiilor, se apreciaz c el trebuie s fie i filozof n sensul c trebuie s adopte o
atitudine reflexiv. Natura este surs permanent a ntregii dezvoltri umane.

18

8.Bibliografie
1. Burrsza W.J Czytania Kulturz Lodz 1996Mic enciclopedie tehnic ilustrat,
Editura Enciclopedic Romn, 1973
2. Pana L. , Filozofia culturii tehnice , 2000
3. Pana L., Cultura tehnica si industria culturala
4. Pana L. , Filozofia informatiei si a tehnicii informationale
5. Pana L. , Prognoza sociala si tehnologica
6. http://gtmarket.ru/laboratory/expertize/3132/3144
7. http://www.bibliotekar.ru/filosofiya/145.htm
8. http://www.ilierotariu.ro/documents/books/globalizare%20si%20turism.pdf

19