Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatatea Drept
Catedra Drept Constitu ional i Drept
Administrativ

Raport
la disciplina

Dreptul Contravenional

Tema : Analiza articolului 14 din Codul Contravenional RM

A realizat: studenta din anul II,gr207

Diana Chirinciuc
A verificat: lectorul universitar
Rodica Nichita

Chisinau 2014

INTRODUCERE
Articolul 14. Vinovia
(1) Contravenia se svrete cu intenie sau din impruden.
(2) Contravenia se consider svrit cu intenie dac persoana care a svrit-o i ddea
seama de caracterul prejudiciabil al aciunii sau inaciunii sale, a prevzut urmrile ei
prejudiciabile, a dorit sau a admis n mod contient survenirea acestor urmri.
(3) Contravenia se consider svrit din impruden dac persoana care a svrit-o i
ddea seama de caracterul prejudiciabil al aciunii sau inaciunii sale, a prevzut urmrile ei
prejudiciabile, dar considera n mod uuratic c ele vor putea fi evitate, ori nu i ddea
seama de caracterul prejudiciabil al aciunii sau inaciunii sale, nu a prevzut posibilitatea
survenirii urmrilor ei prejudiciabile, dei trebuia i putea s le prevad.
(4) Dac, drept rezultat al svririi cu intenie a contraveniei, se produc urmri mai grave
care, conform legii, atrag nsprirea sanciunii contravenionale i care nu erau cuprinse de
intenia persoanei care a svrit-o, rspunderea contravenional pentru atare urmri survine
numai dac persoana a prevzut urmrile prejudiciabile, dar considera n mod uuratic c ele
vor putea fi evitate, sau dac persoana nu a prevzut posibilitatea survenirii acestor urmri,
dei trebuia i putea s le prevad. n consecin, contravenia se consider intenionat.

Cuprins:
Orice societate exist i evolueaz pe baza unor reguli de conduit protejate de norme
morale,de tradiii, de obiceiuri i de norme juridice. Ele formeaz un sistem ce
reglementeaz raporturile sociale. n cadrul acestui sistem care guverneaz societatea , un
rol important l au normele juridice,inclusiv cele contravenionale, care impun membrilor
societatii un anumit comportament n raporturile pe care acetia le stabilesc cu semenii sau
cu organismele sociale i a caror ncalcare atrage dup sine o anumit form de rspundere
juridic: penal,administrativ (contravenional), disciplinar sau civil.
Orice form a rspunderii juridice, inclusiv a celei contravenionale, decurge din svrirea
unei fapte ilicite.
Fiecare nclcare a normelor juridice pune n pericol sau lezeaz o anumit valoare social,
aduce atingere unor relaii sociale sau interese ocrotite de ele. n funcie de pericolul social
al acestor ncalcari i de natura relaiilor i intereselor lezate, faptele ilicite se clasific n:
infraciuni, contravenii,abateri administrative i abateri disciplinare.
Fapta juridic generatoare de raspundere contravenional se numete contravenie. Astfel,
legea contravenional a RM, prevede urmtoarele: Constituie contravenie fapta
aciunea sau inaciunea ilicit,cu un grad de pericol social mai redus dect infraciunea,
svrit cu vinovie, care atenteaz la valorile sociale ocrotite de lege, este prevzut de
prezentul cod i este pasibil de sanciune contravenional .
Trsturile contraveniei:
Din definiia citat anterior putem constata urmtoarele trsturi ale contraveniei: caracterul
antisocial al faptei, caracterul ilicit, vinovia, prevederea de ctre legislaie a rspunderii
pentru fapta dat.
Astfel VINOVIA este una dintre trsturile fundamentale ale contraveniei, care survine
n urma caracterului antisocial al faptei i a caracterului ilicit.
1.Caracterul antisocial al faptei contravenionale.
Caracterul antisocial al faptei contravenionale presupune c fapta care a fost savrit,
aduce atingere valorilor sociale care sunt ocrotite de legea contravenional.
Prin fapta contravenional se inelege svrirea de ctre o persoan a unei aciuni sau
inaciuni social periculoase.
Aciunea desemneaz ndeplinirea unei activiti, o manifestare exterioar sau o manifestare
material a voinei unei persoane.
Inaciunea semnific nendeplinirea obligaiei de a face ceva de ctre o persoan.
Conform legii, contravenia se deosebete de infraciune prin gradul de pericol social mai
redus, adic contravenia are un pericol social propriu care nu trebuie confundat cu pericolul
social al infraciunii sau al oricrei alte fapte antisociale.
n literatura juridic , se apreciaz c pericolul social constituie un criteriu calitativ, adic
reprezint situaia social periculoas creat prin svrirea unei fapte interzise de lege, iar
gradul de pericol social este un criteriu cantitativ i const n msura n care fapta ilicit
svrit aduce atingere unei valori sociale ocrotit printrun act normativ.
Potrivit savantului romn M. Preda, pericolul social se apreciaz, n primul rnd, n funcie
de aciunea sau inaciunea fptuitorului, iar n al doilea rnd, pericolul social vizeaz o
atingere adus valorilor sociale. Pe de alt parte, gradul de pericol social al unei fapte este
determinat de importana valorilor sociale nclcate prin svrirea contraveniei.
Cunoaterea gradului de pericol social al faptei, reprezint un aspect important att pentru

legiuitor ct i pentru cel chemat s aplice legea. Se consider c odat stabilit contravenia,
existena pericolului social nu mai trebuie dovedit. n mod concret , se va aprecia gradul de
pericol social al faptei de ctre cel chemat s aplice legea.
2.Caracterul ilicit al faptei contravenionale.
Ilicitul este o alt trstur caracteristic contraveniei. Contravenia este o fapt ilicit,
adic o fapt care contravine prevederilor legale. Stabilind sau interzicnd o anumit
conduit, normele juridice urmresc realizarea sau aprarea unor interese personale sau
generale. Toi membrii societii sunt obligati s se conformeze acestor norme, orice aciune
contrar fiind calificat drept ilicit, iar persoana vinovat va fi sancionat.
Deci, putem concluziona c n urma acestor dou trsturi ale contraven iei: caracterul
antisocial i caracterul ilicit al faptei contravenionale, survine VINOVIA.

Vinovia:
Ca orice alt fapt ilicit, i contravenia are relevan juridic,doar dac este svrit cu
vinovie. n materie contravenional, prin vinovie se nelege starea de contiin a
fptuitorului n momentul nclcrii unei dispoziii legale prevzute de legea
contravenional.
Vinovia implic un act de contiin, care presupune nelegerea consecinelor svririi
unei fapte sancionat de lege (factor intelectiv),i n al doilea rnd, acceptarea i urmrirea
producerii consecinelor negative, deci actul de voin (factor volitiv).
n cazul n care fapta a fost svrit fr vinovie, n stare de iresponsabilitate, n condiiile
extremei necesiti, legitimei aprri, constrngerii fizice i/sau psihice, riscului ntemeiat i
cazului fortuit, nu poate fi vorba despre o contravenie.
Ca i n dreptul penal, vinovia n materia dreptului contravenional, mbrac 2 forme:

intenia i imprudena.
Vinovia se caracterizeaz prin dou elemenmte:
Elementul volitiv: include dorina sau admiterea contient privind survenirea unor urmri
prejudiciabile sau atitudinea exagerat ce ine de evitarea acestor urmri.
Elementul intelictiv (contiina): nelegerea contient de ctre fptuitor a caracterului
faptei svrite, precum i posibilitatea survenirii unor consecine.

Intenia
Conform art. 14 al (2) Cod Contravenional, impune caracterul prejudiciabil dac persoana
i ddea seama de acesta prin svrirea aciunii sau inaciunii, prevede, dorete, ct i
admite survenire consecinelor, contient.
Elementul volitiv: se caracterizeaz fie sub form direct, fie sub form indirect.
Direct Prevede inevitabilitatea survenirii i dorete.
Indirect Prevede i admite, indiferent, prezena acestor urmri.
Elementul intelictiv:
Direct - Acceptarea survenirii consecinelor, indiferent de caracterul urmrilor.
Indirect Acceptarea real de survenire a consecinelor, dar nu inebvitabil.
Intenia direct se caracterizeaz prin:
Persoana i d seama de caracterul prejudiciabila aciunii sau inac iunii precum i prevede
caracterele survenirii, ct i le dorete.
Intenia indirect i d seama de caracterul prejudiciabil al aciunii sau inaciunii sale,
prevede urmrile dar nu le dorete contient survenirea acestora.

Imprudena
este atitudinea psihic a persoanei sub form de ncredere exageratsau neglijen i care se
contureaz prin modul uuratic de survenire a consecinelor i c ele pot fi evitate, cu toate
c putea i trebuia s le prevad. ( art. 14, al (3) )
Imprudena sub forma de ncredere exagerat este atunci cnd persoana i d seama de
caracterul prejudiciabil al aciunii sale, prevede urmrile, dar consider n mod uuratic c
pot fi evitate.
Elementul volitiv: atitudinea uuratic c urmrile vor putea fi evitate.
Elementul intelictiv: persoana nelege caracterul prejudiciabil, dar in mod abstract
consider c urmrile pot fi evitate.
Substanta materiala a unei contraventii este fapta. Fara existenta acesteia nu exista nici
contraventie. Insa nu orice fapta poate constitui substanta materiala a unei contraventii, ci
numai aceea care prezinta trasaturile specifice pentru existenta contraventiei si anume:
*fapta sa fie savarsita cu vinovatie;
*fapta sa fie stabilita si sanctionata ca atare prin lege, ordonanta, prin hotarare a
Guvernului sau dupa caz prin hotarare a Consiliului local al comunei, orasului, municipiului
Si in materie contraventionala, prin vinovatie se intelege starea de constiinta a
faptuitorului in momentul incalcarii unei dispozitii legale, a carei nesocotire este considerata
contraventie.
Spre deosebire de infractiune, contraventia se sanctioneaza indiferent de forma vinovatiei,
exceptia de nesanctionare a faptelor savarsite din culpa trebuind sa fie prevazuta expres in
actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta respectiva.
O fapta savarsita fara vinovatie (spre exemplu in legitima aparare sau cand urmarile faptei
nu puteau fi prevazute) nu va fi considerata contraventie, iar faptuitorul nu va fi tras la
raspundere juridica.
Raspunderea contraventionala este o raspundere bazata pe raspunderea din culpa
(vinovatie), nefiind vorba de o raspundere obiectiva. Contraventia, asadar ca orice fapta,
contrara ordinii de drept, constituie o manifestare a conduitei umane, adica un act al omului
aflat sub controlul vointei si ratiunii sale.
Pentru ca o fapta savarsita cu vinovatie sa fie considerata contraventie trebuie ca acea
fapta sa fie prevazuta de un act normativ, de drept administrativ, aceasta fiind o alta trasatura
esentiala a contraventiei.
Contraventia, ca si infractiunea, se caracterizeaza prin patru elemente constitutive:

obiectul;

subiectul;

latura obiectiva (fapta);

latura subiectiva (vinovatia).

Aceste elemente trebuiesc indeplinite cumulativ pentru fiecare contraventie. Lipsa oricareia
dintre ele conduce la inexistenta contraventiei si implicit la imposibilitatea tragerii la
raspundere a faptuitorului.
Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele
legitime, aparate prin normele de drept administrativ carora li se aduce atingere sau sunt
puse in pericol de fapta savarsita. Fiecare contraventie are un obiect specific, ce rezulta in
textul actului normativ care o prevede.
Latura obiectiva a contraventiei o formeaza actiunea sau inactiunea producatoare a
urmarilor socialmente periculoase sau care ameninta, pun in pericol anumite valori si care
este prevazuta ca ilicita in actul normativ de stabilire a contraventiei.
Subiectul contraventiei este potrivit legii atat persoana fizica cat si persoana juridica ce
comite fapta contraventionala. Potrivit legii, persoana juridica raspunde contraventional in
cazurile si in conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se
sanctioneaza contraventii. Persoana fizica pentru a putea fi subiect al unei contraventii
trebuie sa indeplineasca anumite conditii prevzute de rticolul 16 d Contravenional al RM:
- sa corespunda criteriului de virsta
- sa fie responsabila, iresponsabilitatea fiind exceptie trebuie dovedita;
- sa aiba libertate de hotarare si actiune;
- pentru unele contraventii, subiectul trebuie sa aiba o anumita calitate (de exemplu:
conducator auto, posesor de arma, gestionar).
Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savarsita
si urmarile sale. Elementul principal al laturii subiective este vinovatia atat sub forma
intentiei cat si a culpei, ce nu sunt stabilite de legiuitor.

Noiunea de ,,VINOVIE este stipulat i n Codul Penal al Republicii Moldova, ns

cu privire la infraciune, care, respectiv reprezint un pericol social mai sporit, n
comparaie cu ceea ce ine de contravenie.
Potrivit art. 19, Cod penal, vinovatia prezinta doua forme:

1. Intentia
2. Culpa
3. Praeterintentia (recunoscuta doar de doctrina)

1) Intentia
Fapta este savarsita cu intentie atunci cand infractorul prevede rezultatul actiunii sale,
rezultat pe care il doreste sau il accepta.
Felurile intentiei:
Intentia directa
Intentia indirecta (eventuala)

Intentia directa
Suntem in prezenta acesteia atunci cand infractorul prevede rezultatul faptei sale si
urmareste producerea acestui rezultat.
Ex: Lovitura cu un topor in cap
Elementele laturii subiective se deduc, intotdeauna, pe baza elementelor care caracterizeaza
latura obiectiva.
Existenta intentiei de a ucide se stabileste, avand in vedere instrumentul folosit pentru
aplicarea loviturilor, tinand cont de zona vizata de lovitura, de numarul si intensitatea
loviturilor, de starea fizica si raportul de forte dintre infractor si victima. Astfel, se are in
vedere nu zona lezata, ci zona vizata de lovitura.
Intentia directa prezinta si doua forme speciale:
Intentia premeditata
Se caracterizeaza prin doua elemente:
- Luarea hotararii infractionale intr-o stare de relativ calm.
- Trecerea unui interval de timp din momentul adoptarii hotararii si pana la punerea ei in
executare.
Unii considera ca exista si un al treilea element:
- Efectuarea unor acte de pregatire.
In realitate, actul de pregatire nu este de esenta premeditarii, ci doar probeaza existenta ei.
Premeditarea apare ca circumstanta agravanta. E posibil retinerea ca o agravanta judiciara la
alte actiuni potrivit art. 75 (2), cod penal.
Intentia repentina (spontana)
Se caracterizeaza prin luarea hotararii sub imperiul unei stari de tulburare sau emotie si
punerea ei imediata in executare.
In codul penal este reglementata in trei situatii:
- Circumstanta atenuanta a starii de provocare (art. 73, lit. b)
- Infractiunea de pruncucidere (art. 177)
- Infractiunea de incaierare (art. 322)
Intentia repentina este o cauza de atenuare a raspunderii penale (fata de cea premeditata care
e o cauza agravanta). Totusi, intentia repentina nu exclude existenta unor acte de pregatire.

B. Intentia indirecta (eventuala)

Ne aflam in prezenta acesteia atunci cand infractorul nu urmareste producerea rezultatului,
dar il accepta.
In cazul intentiei eventuale avem doua urmari:
- Prima pe care infractorul o doreste si in considerarea careia el efectueaza actiunea.
- Cea de-a doua, pe care o prevede, dar nu o doreste, ci doar o accepta, fiindu-i indiferent
daca ea se produce sau nu.
- Prima urmare poate sau nu poate fi prevazuta de legea penala. Cea de-a doua trebuie sa fie
prevazuta de legea penala.
Exista intentie indirecta atunci cand, dupa ce infractorul ii aplica victimei mai multe lovituri
nesusceptibile sa-i produca moartea, lasa victima cazuta in zapada in timp ce temperatura de
afara este scazuta.
S-a retinut tot intentie eventuala situatia in care o persoana isi imprejmuieste un teren
cultivat cu un gard de sarma care il alimenteaza cu curent electric. Fapta nu este prevazuta
de legea penala. Insa exista eventualitatea ca o persoana sa se electrocuteze, fapta care nu e
dorita, dar acceptata de catre proprietarul terenului.

2) Culpa
a) Culpa cu prevedere
In cazul culpei cu prevedere, infractorul prevede rezultatul faptei sale, rezultat pe care nu
il accepta, socotind, fara temei, ca el nu se va produce. In aceasta situatie, fata de intentie,
faptuitorul nu accepta producerea rezultatului. Autorul isi fundamenteaza convingerea ca
rezultatul nu se va produce pe anumite imprejurari obiective pe care insa, el le apreciaza in
mod eronat.
Ex: Persoana care, aflata la vanat, incearca sa ucida animalul vanat, dar vede o alta
persoana care se afla tot la vanat. Convingerea ca nu va trage in acesta se bazeaza pe
calitatea sa de bun tragator.
Si in cazul culpei cu prevedere infractorul prevede doua urmari:
- o urmare pe care o doreste si care poate sa fie sau sa nu fie prevazuta de legea penala.
- o urmare pe care o prevede, dar nu o accepta si care este intotdeauna prevazuta de legea
penala.

b) Culpa fara prevedere

In cazul acesteia, infractorul nu prevede rezultatul, desi putea si trebuia sa-l prevada.
In acest caz, spre deosebire de toate celelalte feluri ale vinovatiei, infractorul nu prevede
urmarea faptei.
Ex: O persoana care are un copil mic uita un recipient ce contine o substanta toxica intr-un
loc aflat la indemana copilului. In acest caz, persoana nu prevede rezultatul, desi trebuia si
putea sa-l prevada.
Posibilitatea si obligatia de prevedere
Obligatia si posibilitatea obiectiva, care se apreciaza in raport de situatia omului (persoanei)
sau subiectiva, care tine de o situatie concreta.
Cazul fortuit -; Imposibilitatea fortuita de prevedere (art. 47, cod penal).

3) Praeterintentia
Forma mixta de vinovatie ce consta in suprapunerea unei culpe peste o intentie directa.
In cazul praeterintentiei, infractorul urmareste producerea unui rezultat prevazut de legea
penala, dar se produce un rezultat mai grav, pe care faptuitorul nu-l prevede, dar putea si
trebuia sa-l prevada, sau il prevede, dar nu-l accepta.
Cel mai adesea, la praeterintentie se intalneste culpa fara prevedere.
Avem doua urmari:
- Urmarea pe care infractorul o dorea.
- Urmarea pe care infractorul nu a prevazut-o, desi putea si trebuia.
Ex: O persoana, care urmareste ranirea alteia cu un cutit, arunca spre aceasta, in directia
picioarelor, un cutit. Cutitul raneste, insa, victima in abdomen si aceasta decedeaza.
Praeterintentia se deosebeste de culpa cu prevedere prin aceea ca, desi avem doua urmari, in
cazul culpei cu prevedere urmarea dorita poate sa fie sau sa nu fie prevazuta de legea
penala. In cazul praeterintentiei, urmarea dorita este intotdeauna prevazuta de legea penala.
Situatia in care actiunea de baza este savarsita cu titlu de gluma este tot o praeterintentie.
Sanctiunea actiunii si inactiunii:
Potrivit art. 19, aln. Final, cod penal, actiunea se sanctioneaza doar atunci cand este
savarsita cu intentie, afara de cazul in care legea prevede in mod expres si sanctiunea
actiunii comise din culpa.
Ex: Fapta de a ucide o persoana se sanctioneaza ca omor, atunci cand este savarsita cu
intentie, insa este sanctionata si uciderea din culpa.
Distrugerea in forma simpla se sanctioneaza doar atunci cand este savarsita cu intentie;
distrugerea din culpa nu este sanctionata.
Inactiunea se sanctioneaza fie ca este comisa cu intentie, fie ca este comisa din culpa, afara
de cazul in care legea prevede doar sanctiunea ei in ipoteza in care fapta este comisa cu
intentie.
Inactiunea se sanctioneaza in acelasi fel, fie ca este comisa cu intentie, fie ca este comisa din
culpa.
Mobilul si scopul infractiunii
Mobilul infractiunii -; Motivul care il determina pe autor sa comita infractiunea. Orice
actiune umana este determinata de un anumit mobil.
In norma de incriminare mobilul poate sa apara fie ca un element constitutiv al infractiunii
in forma ei de baza, fie ca o cauza de agravare.
Mobilul apare ca element constitutiv in cazul infractiunii prevazuta de art. 247, cod penal,
abuzul in serviciu.
Alteori, mobilul apare ca o cauza de agravare. Daca omorul este savarsit in interes material,
acesta devine omor calificat (art. 175, lit. b, cod penal).
Scopul infractiunii -; Ceea ce infractorul urmareste sa realizeze prin comiterea faptei.
Scopul prezinta relevanta din punct de vedere penal atunci cand e cerut de norma de
incriminare.
Scopul poate sa apara ca un element constitutiv al infractiunii sau ca o cauza de agravare.
Ca element constitutiv -; In cazul art. 208, cod penal -; furt
Ca element agravant -; In cazul art. 176, lit. d, cod penal -; omorul deosebit de grav.
Ori de cate ori in norma de incriminare se cere un mobil sau un scop special, fapta nu se
poate comite decat cu intentie directa.

Concluzie:
n concluzie nu putem dect s afirmm c, n conformitate cu
informaia relatat n prezentul raport, Vinovia este una dintre trsturile
fundamentale ale contraveniei, care survine n urma caracterului antisocial
i a caracterului ilicit al faptei contravenionale i este precedat,
nemijlocit de prevederea de ctre legislaie a rspunderii pentru fapta dat.
Vinovia este latura subiectiv a unei contravenii. Dac o persoan este
gsit vinovat, atunci ea va trebui s rspund n faa legii pentru fapta pe
care a svrit-o.
Din punct de vedere a accepiunilor morale, Vinovia mai este pereceput
i ca stare luntric a individului, care survine n urma svririi unei fapte,
care contravine legii contravenionale i care, drept urmare a afectat o
valoare social, indiferent de importana sporit sau sczut a acesteia.
Vinovatia, atat sub forma intentiei, cat si a culpei, survine n urma unei
fapte svrite de individ i are urmrile sale, stabilite n/prin lege.
O accepiune asemntoare a conceptului de ,, vinovie este
stipulat i n articolul 19 Cod Penal al Republicii Moldova.
Formele vinoviei penale, ns fiind reprezentate de: intentie, culp i
praeterintentia , care recunoscuta doar de doctrin.
Generalmente, putem afirma c aceste dou concepte au o
semnificaie i o relevan juridic asemntoare, ns ceea ce le
difereniaz substanial este pericolul social al faptei ilicite: contravenia
reprezentnd un pericol social mai redus, n comparaie cu cel al
infraciunii, respectiv i caracterul vinoviei ( atitudinea psihic a
fptuitorului, n momentul svririi faptei ilicite) difereniaz.

Bibliografie:
1) Codul Contravenional al Republicii
Moldova.
2) Cod Penal al Republicii Moldova
3) Ion Creang. ,,Curs de drept
administrativ. Chiinu: EPIGRAF, 2003
4) Gheorghe Zaharia. ,,Drept administrativ.
Iai, 2002
5) Severin D. ,,Rspunderea
contravenional.Bucureti: Hamangiu, 2007

Cuprins:
* Introducere: Articolul 14 Codul
Contravenional al Republicii Moldova.
* Caracterului antisocial i ilicit al faptei
cauze de survenire a vinoviei
contravenionale.
* Formele vinoviei contravenionale:
Intenia i Imprudena.
* Paralela dintre articolul 14 Cod
Contravenional i articolul 19 Cod Penal:
vinovia contravenional i vinovia
penal.

* Concluzie.
* Bibliografie.