Sunteți pe pagina 1din 3

Referat:

Dezvoltarea psihicului n filogenez


Ca oric e orga n vi u, i ndi vi dul uma n se a da pt ea z me di ul ui n ca re
t r i e te interacionnd cu acesta. Interaciunea omului cu mediul su extern se
realizeaz prin sc h i mb uri de informaii, materie i energie. Dintre cele trei
modalitati de interctionare cu mediul extern schimbarile informationale
devin posibile tocmai datorita existentei psihicului. , prin urmare spunem
c psihicul este o form a vieii de relaie, deoarece psihicul face posibile
interaciunile, la nivel informaional, dintre om i me di ul, s u e xte rn n
sc opuri a da pt at i ve. La om sc hi mburi l e i nforma i ona le se realieaz pe
ci senzoriale precum i pe cale verbal.

J. Piaget a operat cu repere biopsihice si operatii mentale creind o teorie


intelectualista originala de mare rezonanta. Structura , relatiile cu mediul se
construieste pe planul psihologic, pentru Piaget in mod dinamic, sub forma
de actiuni, operatii, grupari de operatii, intai concrete apoi, in adolescenta
formal-logice. Emergenta adaptarii are doua laturi dialectice intercalate,
acomodarea si asimilarea. Intai, acest proces se realizeaza prin reactii
senzorio-motorii( reactii simple conditionate si circulare la semnale primare, secundare si tertiale ) si cu deschidere spre semne si simboluri
verbale. In aceasta perioada, copiii descopera relatiile dintre ceea ce percep si
propriile actiuni ( de obicei motorii ). Ei sunt foarte interesati de tot ceea ce le
ofera sunete sau imagini interesante, iar in primul an de viata invata sa puna
ceea ce fac in legatura cu oamenii sau obiectele din jur. In principiu, ei cauta
sa invete cum sa reactioneze la schimbarile mediului si cum sa il controleze.
Cea mai importanta achizitie in aceasta perioada ( care debuteaza dupa varsta
de 6 luni si se incheie la 24 luni ) este permanenta obiectelor - constientizarea
faptelor ca obiectele exista, chiar daca nu sunt vizibile ( 0 - 2 ani ).
In stadiul preoperational ( 2 - 7 ani ) are loc constituirea de scheme
preoperatorii, cu organizarea configuratiilor statice ale ansamblurilor de
actiuni si organizarea de forme mentale semireversibile. Cele mai importante
realizari ale perioadei sunt : deprinderea mersului si a limbajului. Trei sunt
caracteristicile principale ale stadiului :

Apare un prim tip de gandire cauzala, prin care copiii incearca sa


explice ceea ce se petrece in jur ( dar nu putem vorbi de un rationament logic,
de aceea stadiul este numit pre - operational );


Amestecul realului cu imaginarul( credinta in Mos Craciun ) si
imposibilitatea de a trece dincolo de aparente ( pentru un copil de trei ani o
fata imbracata baieteste va fi perceputa drept baiat ) ;

Egocentrismul, faptul ca la aceasta varsta nu pot vedea lucrurile din


punctul de vedere al celuilalt, ci numai din propria perspectiva.
Intr-o faza mai avansata se considera ca specifica formarea de scheme
operatorii concrete ( de la 7 - la 12 ani ), referinte spatio - temporale
reversibile, utilizare a relatiilor cauzale, formarea de sisteme de valori fixe si
de coduri acceptate. Stadiul este considerat un " punct de cotitura" in evolutia
inteligentei la copil. In aceasta etapa, copiii incep sa aplice reguli logice
operatiilor de transformare a informatiilor pentru a rezolva problemele cu
care se confrunta. Achizitiile cele mai importante ale stadiului sunt :
clasificarea, categorizarea ( inclusiv conceptul de numar ) si conservarea
proprietatilor fizice ale obiectelor ( intelegerea faptului ca volumul unui
lichid este costant indiferent de forma recipientului in care se afla acesta ).
Acum, copilul trebuie sa aiba un corespondent concret in realitate,
manipularea simbolurilor abstracte fiind dificila. Inteligenta lui este inductiv logica si concreta. In sfarsit, a patra etapa a construirii de operatii formale
( de la 12 la 16 ani ) ale unei logici axiomatica ( gandirea discursiva
constructiva ) reprezinta atingerea nivelului de maturizare a gandirii si
inteligentei umane. In aceasta etapa, tinerii sunt capabili sa lucreze cu
concepte abstracte si sa faca operatii cu operatii ( combinari, permutari,
aranjamente ). Consecinta se manifesta in planul logicii gandirii. Ea devine
deductiva, ceea ce presupune competenta de a face rationamente nu numai
pornind de la fapte ( ca in logica inductiva ), ci si de la ipoteze.
Precum se poate lesne observa, J. Piaget considera incheiat ciclul de
dezvoltare psihica intelectuala odata cu adolescenta. I se poate reprosa
aceasta "incheiere", dar si faptul ca sistemul sau psihologic este accentuat
individual si neglijeaza pe de o parte factorul social in valentele
dezvoltarii psihice, pe de alta tipologia diferentiala umana.In schimb ramane
de necontestat aportul lui Piaget privind analiza calitativa a dezvoltarii
inteligentei si psihicului, manuirea exceptionala a metodei clinice in stadiul
dezvoltarii inteligentei, dar si decuparea problemei" decalajului transversal
sau vertical", concept ce creaza o baza explicit teoretica problemei atat de
delicate surprinsa prin testele psihologice - a distantei dintre "varsta de
dezvoltare" si " varsta inteligentei" - prefigurata in opera lui A. Bianet si in
studiile privind dezvoltarea intelectuala si debilitatea mintala.Meritul lui
Piaget este acela de a fi aratat modul in care evolueaza inteligenta si psihicul,
faptul ca ea isi are originea in interactiunile senzo - motorii ale copiilor cu

mediul inconjurator inca inainte de achizitionarea limbajului.H. Wallon a


fixat structura reperelor psihoenergetice pe constructia afectiva a eu-lui si
personalitatii in care are loc intr-o prima etapa diferentierea impulsivitatii
emotionale de impulsivitatea motorie-primara - ce creaza consistenta
subiectivismului primar - urmeaza constituirea constiintei de sine ( prin
diferentierea comportamentelor de orientare, de verbalizare si a celor ludice),
apoi achizitiile de rol contureaza independenta eu-lui si, in fine, se constituie
sincretismul personalitatii ( 10 - 11 ani ) prin includerea afectivitatii in
comportamentele sociale si intelectuale. H. Wallon a utilizat ca repere
psihigenetice contradictia dialectica drept instrument de analiza psihologica,
mai mult decat oricare dintre contemporanii sai, implicand-o in esenta
activitatii psihice ca un mecanism ce s-ar putea delimita prin conceptul de
"decalaj orizontal" desi el nu a utilizat niciodata acest concept.
Dezvoltarea psihicului este destul de ampla si cunoaste diferite etape ,un lucru este sigur
ca psihicul este insusirea materiei special superior organizate cu ajutorul careea are loc
reflectarea subiectiva si obiectiva a realitatii inconjuratoare.
Surse bibliografice : Zlate M.,Introducere in psihologie , editura POLIROM,2000
Vrabie D.,Psihologia scolara , editura EVRICA,2000.