Sunteți pe pagina 1din 18

I.

ENDOPA
RAZITOZE LA PĂSĂRI

1. PROTOZOOZE

1.1. TRICHOMONOZA

Este o flageletoză digestivă care afectează porumbeii, găina, curca, fazanul, raţele şi gâştele, evoluând cu tulburări digestive
şi hepatice la pui, iar la bobocii de raţă şi prin coriză. Boala este determinată de flagelaţi din fam. Trichomonadidae. Incidenta este
mai mare la porumbei. Păsările adulte sunt purtătoare de paraziţi. Evoluează în toate sistemele de exploatare a tineretului aviar.
DIAGNOSTICUL se stabileşte în urma coroborării datelor clinice, morfopatologice şi microscopice.
Clinic, tulburările predominant digestive apar la puii şi bobocii speciilor receptive, în vârstă de 14-21 zile până la 3 luni. Se
observă : stomatită şi faringită cataralo-necrotică cu prezenţa de pseudomembrane ; ulcere ; noduli buco-esofagieni cazeoşi de mărimi
variabile ; otite externe la porumbei ; sinusită la boboci ; diaree galben-verzuie, inapetenţă , slăbire şi mortalitate crescută.
Microscopic, se efectuează examene din marerial patologic în stare proaspătă. La cazurile suspecte, prelevarea materialului
se face de pe mucoasa buco-esofagiană sau din fecale. Examenul fecalelor se face în stare proaspătă cu adaos de soluţie fiziologică,
între lamă şi lamelă.
La cadavre examenul microscopic se face din raclate de la nivelul segmentelor digestive afectate sau din zonele hepatice
lezionate.
Morfopatologic. La puii de porumbel se constată : stomatită catarală, ulcero-necrotică, angină crupală şi noduli cazeoşi la
nivelul mucoasei buco-esofagiene ; Ingluvită catarală sau nodulară ; entero-tiflită şi hepatită necrotice. La puii de curcă, găină şi la
boboci se observă : entero-tiflită catarală, difteroidă şi hemoragico-necrotică şi hepatită necrotică.
Cultural : mai dificil de realizat, este totuşi posibil pe medii selective. Materialul, prelevat de la nivelul leziunilor, se
însămânţează pe bulion peptonat cu adaos de antibiotice, se termostatează la 37,5°C timp de 48-72 ore, dupa care se examinează la
microscop.
Diagnosticul diferenţial se va face faţă de : difterovariolă ; hipovitaminoză A ; stomatite micotice ; eimerioze ;
histomonoză ; spirochetoză ; colibaciloză ; capilarioză.
TRATAMENT. Curativ se impune impune tratarea întregului efectiv infectat cu : Dimetridazol pulv. 40%, per os, în doză
de 40-50 mg s.a./kg corp, 5 zile consecutiv ; în combinatele avicole (la pui) se poate administra furaj medicamentos (1-1,5 g/kg furaj)
sau se poate administra în apa de băut (4g s.a./10-15 litri de apă), timp de 4-5 zile. In cazul palmipedelor se administreză
Dimetridazol 40% în doză de 10 mg/kg corp, timp de 5-10 zile. La porumbei se utilizează cu eficacitae bună Metronidazol
(comprimate de 200 mg) in dază de 50 mg/porumbel, doză unică ; Spartrix (Carnidazol) - 20 mg/kg sau 1 comprimat/porumbel. La
cazurile cu noduli buco-faringieni se îndepărteză nodulii şi se fac pensulări cu glicerină iodată 10%.
Profilactic, în perioada de risc se administrează, mai frecvent :
• Metronidazol, 0,005-0,01% în apă ;
• Dimetridazol, câte 15 mg/kg corp/zi în hrană, timp de 15 zile consecutiv, sau
în apa de băut, în doză de 10g/40 l apă, o perioadă de 10-15 zile ;
• Furazolidon, în hrană, 0,02% ;
• Enheptin, 225 ppm, In furaj sau în apa de băut.
La porumbei, înainte de împerechere, se vor efectua tratamente profilactice cu Dimetridazol, 125 - 500 ppm, în furaje, 10 zile
consecutiv.
Actul terapeutic se va asocia cu redresarea alimentaţiei şi efectuarea dezinfecţiei adăposturilor şi a pardoselei.

1. 2. HISTOMONOZA
(Boala capului negru, tiflohepatită, peritiflohepatită)

Este o mastigoforoză, determinată de Histomonas meleagridis, cu manifestări digestive, hepatice, distrofice, la puii de curcă
şi găină, mai rar la cei de fazan şi la bobocii de gâscă. La păsările adulte trenează asimptomatic. Este prezentă şi în sisteme de creştere
intensivă.
DIAGNOSTICUL posibil clinic, morfopatologic, se confirmă prin examene microscopice, culturale şi histopatologice.
Clinic. Îmbolnăvirile apar la pui în vârstă de 1-4 luni, exprimate acut prin diaree galbenă (ca sulful), fetidă, anorexie, cianoza
carunculilor, crestei şi bărbiţei, slăbire accentuată, dezhidratare, tulburări locomotorii şi hipotermie preagonică.
Morfopatologic, se caracterizează prin entero-tiflo-hepatită fibrino-necrotică, cu focare miliare, necrotice, depozite
pseudomembranoase, cazeoase, pe segmente întinse şi ulcere în intestinul subţire şi cecum. Se produc focare necrotice hepatice
miliare sau întinse, de nuanţă galben-gri, uneori insule cu bordură roşiatică neregulată. Tabloul lezional este asemănător cu cel din
trichomonoză.
Microscopic, este de certitudine, în condiţiile când materialul patologic se recoltează de la păsări sacrificate în faze de boală,
sau de la cadavre calde. Se fac preparate în stare proaspătă între lamă şi lamelă. Recoltarea se face prin raclarea (cu bisturiu sau
foarfecă) de mucoasă intestinală sau cecală lezionate, sau din zonele marginale ale necrozelor hepatice. Raclatul se omogenizează cu
ser fiziologic, călduţ, se aplică lamelă fină şi se examinează la microscop (obiectiv 20x şi 40x). Se remarcă mobilitatea lentă a
histomonaşilor.
Histopatologic: procesele necrotice sunt însoţite de hipertrofia celulelor Kupffer, distrofii ale cordoanelor hepatice limitrofe
venelor centrolobulare şi prezenţa paraziţilor care - la coloraţia P.A.S. - apar de culoare roşie-carmin.
Cultural, se practică în unele ţări, prin cultivarea histomonadelor pe medii selective. Un mediu selectiv este format din: ser
de cal coagulat 1%, albuş de ou şi amidon de orez 1%, şi floră microbiană, în soluţie Ringer. Se incubează la 37°C, 2-3 zile.
Diagnosticul diferenţial se impune cu: trichomonoza, putând evolua asociate, diferenţiabile prin examen microscopic;
eimerioză - diaree hemoragică sau albă-văroasă. Necropsic, este patognomonică tiflita hemoragică; spirochetoză - evoluează clinic şi
la păsări adulte, în sezonul de atac al căpuşelor; holeră - vulnerabilitate la păsări care depăşesc vârsta de 3 luni, diaree uneori
sanguinolentă, dispnee; colibaciloză - diaree asociată cu coriză, conjunctivită, hipertermie; vibrioză - izolarea agentului patogen pe
medii de cultură; intoxicaţii diverse.
TRATAMENTUL ŞI CHIMIOPROFILAXIA sunt identice celor din trichomonoză, derivaţi arsenicali: Carbason; 5-nitro-
imidazol; Dimetridazol, Ronidazol.
Chimiprofilactic, idem trichomonoza, se foloseşte în plus: Carbason 0,025% în hrană, sau combinaţia Amprolium 0,025% şi
Carbason 0,025%.
Măsuri de igienizare ca şi în trichomonoză, în plus, se impune dehelmintizarea contra heterakidozei.

1.3. COCCIDIOZE

Coccidiozele grupează boli determinate de sporozoare din subclasa Coccidia, care afectează mamiferele, păsările şi peştii,
dezvoltându-se unele (eimeridele) la nivelul aparatului digestiv, ficatului, rinichiului, rareori în alte organe, altele în toate sistemele şi
ţesuturile organismului (Toxoplasma şi Sarcocystis). Se dezvoltă de tip mono- sau diheteroxen, trecând prin faze schizogonice,
gameto- şi sporogonice. Eimeriozele (coccidiozele, după vechea denumire) manifestă o strictă specificitate faţă de gazde. Ele prezintă
un interes sporit, datorită incidenţei şi pierderilor crescute, cauzate şi în exploatarea intensivă, mai ales în avicultură.

1.3.1. Eimeriozele
(Coccidiozele)

Afectează toate speciile de mamifere şi păsări, evoluând cu forme clinice grave la animalele tinere şi subclinic, inaparent la
adulte. Evoluează în toate sistemele de creştere a animalelor.
Etiologie. Agenţii etiologici, sporozoare din familia Eimeriidae, parazitează:
La păsări:
- la puii de găină: Eimeria acervulina, E. maxima, E. necatrix, E. mitis, E. praecox, E. hagani - cu localizare în mucoasa
intestinului subţire; E. tenella - în cecum ; E. bruneti - în cloacă, rect şi uneori în cecum; E. mivati - de la duoden până în cecum şi
rect;
- la puii de curcă: E. meleagrimitis şi E. gallopavonis - cu localizare în intestinul subţire, cecum şi rect; E. meleagridis şi E.
adenoides - în cecum şi cloacă;
- la puii de bibilică: E. numidae - în intestinul subţire şi cecum;
- la puii de fazan: E. colchici - în jejun şi cecum; E. phasiani - în duoden şi jejun; E. duodenalis - în duoden şi jejun; E.
pacifica - în prima jumătate a intestinului subţire;
- la bobocii de gâscă: E. anseris, E. nocens, E. stigmosa, E. parvula - în intestinul subţire; E. kotlani - în partea teminală a
intestinului subţire, în rect şi cloacă; E. truncata , cu localizare în epiteliul tubilor uriniferi, produce eimerioza renală;
- la bobocii de raţă: E. anatis, E. danailovi şi Thizzeria perniciosa - în intestinul subţire;
- la porumbei: E. columbae, E. columbarum, E. labbeana - în intestinul subţire.
În diagnosticul eimeriozelor prezintă interes: specia gazdă afectată, organul şi segmentul parazitat, caracterele morfologice
ale formelor evolutive şi oochisturilor (formele de rezistenţă şi contaminare) şi timpul de dezvoltare al acestora în mediul exterior.
DIAGNOSTICUL. Se face clinic, copromicroscopic şi morfopatologic. Pentru certitudinea şi justeţea diagnosticului, se
impune coroborarea datelor celor trei metode pe următoarele considerente: păsările adulte pot rămâne timp îndelungat purtătoare şi
eliminatoare de oochisturi, fără manifestări clinice; la animalele foarte tinere apare mortalitatea în 4-6 zile de la contaminare,
determinată de leziunile grave produse de formele schizogonice, iar examenul microscopic este negativ sau evidenţiază un număr
redus de oochisturi în fecale.
Clinic, se remarcă simptome digestive şi generale cu unele particularităţi specifice.
La galinacee, morbiditatea cuprinde puii din primele 6-14 zile de viaţă, până la 3 luni. În forma acută se constată: inapetenţă,
apetit capricios, polidipsie, diaree albă-văroasă, uneori hemoragică, cu dopuri de fecale şi penele perianal aglutinate; horiplumaţie,
adinamie, ataxii, pareze ale aripilor şi picioarelor, aneori subicter şi slăbire accentuată. Mortalitate ridicată, de 30-70%; boala durează
5-6 zile. Forma subacută evoluează la pui în vârstă de 40-60 zile, insidios: apetit diminuat, capricios, polidipsie, diaree alternând cu
constipaţie, încetinirea ritmului de creştere, slăbire treptată. Boala trenează 3-4 săptămâni, dar mortalitatea cuprinde 20%. Forma
cronică, semnalată la păsări peste vârsta de 3 luni, la tineret imunodepresat, trenează ca o stare de slăbire cu diaree inconstantă,
dezvoltare necorespunzătoare vârstei, rasei şi condiţiilor de întreţinere.
La boboci, eimerioza renală evoluează acut, la tineretul în vârstă de 10-20 zile până la 90 zile, exprimată prin: abatere, ataxie,
astazie, diaree, anorexie, polidipsie, decubit sterno-abdominal. Boala durează 2-3 zile. Mortalitatea poate cuprinde peste 30% din
efectiv. Eimerioza intestinală este influenţată de starea de nutriţie şi condiţiile de întreţinere. Când acestea sunt necorespunzătoare
apar: slăbire, apetit diminuat, imobilitate cu deplasări dificile şi diaree.
La porumbei, boala apare la pui în vârstă de 2-3 săptămâni, mai frecvent la cei de 4-16 săptămâni, manifestată ca sindrom
enteric - inapetienţă, polidipsie, diaree, slăbire, cu emacierea maselor musculare şi devierea carenei sternale, întârzierea fazei de zbor.
Mortalitatea nu este crescută.
Morfopatologic. Caracterul leziunilor este dependent de forma clinică, localizarea şi agresivitatea eimeriilor şi evoluţia
asociată altor boli.
La cadavre de galinacee, în forma acută se constată: tiflită hemoragică sau hemoragico-necrotică, enterită catarală şi
hemoragică, infiltraţie gelatinoasă în ţesutul conjunctiv şi musculatură, stază biliară cu vezica biliară mărită în volum, subicter sau
icter, distrofii în diverse organe. În forma subacută leziunile sunt mai discrete: entero-tiflită şi cloacită catarale, rareori hemoragice,
leziuni lineare hemoragice, emacierea maselor musculare, devierea carenei sternale, cadavre caşectice.
La boboci, leziunile caracteristice se remarcă la nivelul rinichilor: hipertrofie, rinichii depăşind lojele renale, congestie şi
prezenţa de noduli albicioşi, translucizi, miliari, formaţi de stadiile evolutive eimeriene şi depozite de uraţi. În formele intestinale sunt
leziuni de enterită catarală, uneori hemoragică, noduli albicioşi; în cazuri de complicaţii cu alţi germeni enterita poate fi şi fibrino-
difteroidă, cu falsele membrane de consistenţă crescută.
La porumbei, se întâlnesc leziuni de enterită catarală şi hemoragică.
Microscopic, se fac preparate directe din excremente, din conţinut intestinal şi raclat de mucoasă din segmentele intestinale
afectate; din nodulii din rinichi şi se pun în evidenţă oochisturile sau alte forme parazitare: schizonţi, merozoiţi, macro- şi
microgametociţi. Din segmentele cu leziuni se pot face amprente colorate M.G.G. şi se observă formele parazitare. În secţiuni
histologice din pereţii intestinal, cecal şi din rinichi, se remarcă microleziuni însoţite de invazii puternice cu forme parazitare.
Diagnosticul de certitudine se face pe prezenţa leziunilor şi a oricărui stadiu de evoluţie parazitar. Coproscopic se folosesc şi
metode de îmbogăţire, prin flotaţie, când se pot identifica oochisturile. Prin metoda McMaster se precizează numărul de oochisturi/g
fecale (O.P.G.).
Diagnostic diferenţial se face faţă de alte boli cu tablou clinic şi lezional asemănător.
Eimerioza puilor de galinacee trebuie diferenţiată de: pseudopestă - contagiozitate foarte mare, sunt receptive şi păsările
adulte; holeră, colibaciloză, trichomonoză şi histomonoză, borelioză (spirochetoză), encefalomacie (uneori dificil de realizat, datorită
izbucnirii asociate, ultima fiind potenţată de prima), capilarioză.
La bobocii de gâscă şi raţă se impune faţă de: holeră - cu morbiditate la toate vârstele; spirochetoză - corelată cu
ectoparazitismul cu argaside şi gamassyde; amidostomoză; drepanidoteniază; hepatită infecţioasă; intoxicaţii cu pesticide şi
alimentare.
Formele subacute la toate speciile de păsări trebuie diferenţiate de hipovitaminoze (A, D, E), helmintoze digestive cronice.
Eimerioza porumbeilor se va diferenţia de: trichomonoză, salmoneloză, capilarioză, enterite toxice.

TRATAMENT. În combaterea eimeriozelor, o dimensiune importantă revine terapiei medicamentoase. În prezent se


folosesc cu eficacitate bună şi foarte bună o vastă grupă de aşa-zise coccidiostatice (eimeriostatice). Există însă diferenţe privind
spectrul terapeutic, toleranţa speciilor gazde, dependenţa de categoria de vârstă şi sisteme de exploatare. Metodologiile terapeutice
sunt asemănătoare: administrarea medicamentelor (sub formă de premixuri) în furaje sau în apa de băut, în dozaj ridicat şi în interval
scurt, de 4-5 zile, în scop terapeutic, şi, în dozaj minimal, în cure îndelungate de 1-2 luni, profilactic.
Tratamentul puilor de găină.
În sistemele de creştere a puilor se impun unele măsuri privind chimioprevenţia:
- la puii broiler se indică eimeriostatice care să prevină izbucnirea formelor clinice, fără a fi nevoie de a induce premuniţie,
dar uşor metabolizabile, fără prohibiţia consumului de carne;
- la puicuţe de înlocuire (producţie de ouă, reproducţie) se vor selecta eimeriostatice care permit o imunizare puternică
(Amprolium, Clopidol), cu interdicţie pentru medicaţiile imunodepresive.
Curativ, se recomandă:
- Sulfaveridin (Suldrazin) sol. 2‰, în apa de băut, 3 zile, urmate de 2 zile pauză şi reluare alte 3 zile consecutiv;
- Sulfacoccidinul, câte 3 linguri la 22 l de apă, 3 zile, urmate de 2 zile pauză şi reluare cu 2 linguri la 11 l apă, 2 zile;
- Amprol plus, dozaj dublu faţă de cel chimiopreventiv, timp de 5-7 zile;
- Dacigal, 1.000 g/tona de furaj, cu rezultate bune;
- Galisan pulvis 100 g/2-2,5 l apă, pentru 100 pui/zi, 2-4 zile.
- Toltrazuril (Baycox), 2,5%, derivat triazinonic, 0,025 g/l apă, o singură administrare, sau se repetă a doua zi.
Evoluţia eimeriozei în efective chimioprevenite se datorează: apariţiei tulpinilor de eimerii chimiorezistente (necesitând
alternanţă medicamentoasă la 1-2 ani); subdozajul coccidiostaticului; infestaţii masive ; evolutia unor specii care nu sunt sensibile la
medicaţia aplicată; apariţia unor stări imunodepresive în efective. Eimeriostaticele se vor asocia cu vitamino-terapie (vit. K - 5-6 g/t
furaj, vit. A, D, E).
La celelalte specii de păsări, mai frecvent se utilizează: la puii de curcă, profilactic: Amprolium 125 mg/kg furaj; Monenzin
60,5 mg/kg furaj; Salinomicin 20-30 mg/kg furaj; Sulfaquinoxalină 2 linguri/22 l apă, 2 zile repetat de două ori, cu interval de 3 zile
pauză. Terapeutic: Sulfaquinoxalină 0,0125%, în hrană, 1-2 săptămâni; combinaţia Sulfaquinoxalină 0,05% cu Diaveridin 0,0043%,
în apă de băut, 3 zile;
- la puii de bibilică: Amprolium 0,125% cu 0,0008% Ethopabat, în furaje; Robenidina 16,5 ppm în furaj;
- la puii de fazan, profilactic: Amprolium sau Amprolium plus, în primele 70-80 de zile de viaţă a puilor; Clopidol;
Monenzin, timp de 50-60 de zile - dozajul la toate medicaţiile este identic cu cel din eimerioza puilor de găină; Galisan pulbere,
suspensie, 100 doze la 2,5 l apă, 3 zile, repetabil de 4-5 ori, la 10 zile interval. Curativ: Clopidol 500 ppm în furaj, 3-4 zile; Galisan
câte 1 comprimat (Tetraciclină 12 mg, Furadicil 4 mg) pentru fiecare pui, 2-3 zile asociat cu vit. K3, soluţie 1% în apa de băut;
Sulfadimidina 1‰ în apa de băut, 2 zile consecutiv, 3 pauză;
- la boboci de gâscă, profilactic se recomandă: Zoalen 125 ppm, în hrană; Amprolium 125 ppm, în hrană; Nicarbazin 125
ppm, în hrană. Terapeutic, cu rezultate moderate se folosesc: Sulfaquinoxalina 0,0125%, în apa de băut, 2-3 zile, fără a depăşi 4 zile;
Sulfadimidin 1.200-1.600 mg/l, în apa de băut, 3 zile, cu 2 zile pauză, 2 zile tratament; în zilele de pauză se recomandă vit. A (Hiepe,
1983); Sulfametazină, 2‰, 3 zile, reluată după 2 zile, alte 3 zile;
- la boboci de raţă, terapeutic: Sulfametazina şi Sulfaquinoxalina, dozaj obişnuit;
- la porumbel, terapeutic: Sulfadimidin, în doză de 50-65 mg/zi/porumbel, în apa de băut, până la 10 zile; Amprolium 0,02%
în apă, timp de 5 zile (Hiepe, 1983); Sulfametazină 2-3‰ (Scupin, 1966); Sulfapirimidin 0,5-1% în apă (Vindevogel şi Dunchatel,
1979); combinaţia Sulfaquinoxalin + Pyramethin, 50 + 15 mg/l apă sau Amprolium + Ethopabat ( Amprol vet), 7 ml/l apă (Scupin,
1966). Conduita terapeutică: 3 zile tratament, urmate de 3 zile pauză, când se recomandă vitaminizarea (A, B complex); profilactic:
Furazolidon 0,03‰; Amprolium 0,02-0,04‰ (1-2 g Amprolvet/l apă).

1.3.2. CRIPTOSPORIDIOZA

Criptosporidioza, antropozoonoză neonatală, manifestată prin tulburări digestive, predominant prin sindrom diareic, este
produsă de Cryptosporidium meleagridis - la curcă şi Cryptosporidium anserinum - la boboci, care parazitează extracelular, pe
mucoasa intestinală, în Bursa Fabricius şi rareori în traheeşi în bronhii.
DIAGNOSTICUL - se orientează pe baza datelor epizootologice şi clinice şi se precizează cu certitudine microscopic şi
histopatologic.
Clinic, boala apare în prima săptămână de viaţă a animalelor, cu sindrom diareic: fecale păstoase, lichide, albicioase, gălbui,
urât mirositoare, mai rar sanguinolente; apetit diminuat, dezhidratare; slăbire. Diareea poate să reapară cu intermitenţă, până la vârsta
de 35 de zile şi nu cedează la antibioticoterapie.
Morfopatologic, apar leziuni de enterită (ileită) şi colită catarale: uneori congestie a mucoasei gastrice, hemoragii
punctiforme în suprarenală.
Microscopic, comportă: examenul fecalelor prin: metoda frotiurilor fixate şi colorate (Ziehl-Nielsen modificată de
Henriksen; metoda Günther; M.G.G.). Se evidenţiază oochisturile de culoare roşie - pe fundalul albastru al frotiului - la coloraţia
Henriksen; sau albaştri deschişi pe fundal roşu - la coloraţia Günther; sau violeţi M.G.G.; îmbogăţire prin flotaţie, sau centrifugare. Se
examinează cu obiectiv 40x şi imersie. Oochisturile se vor diferenţia de forme sporulate de Candida. La cadavre se fac frotiuri şi
amprente de la mucoasa ileonului, jejunului şi secţiunii histo. Se observă diverse stări evolutive de criptosporidii, atrofia vilozităţilor,
metaplazie şi eroziuni epiteliale, infiltraţie limfo-plasmocitară în mucoasă. Datorită fragilităţii elementelor parazitare se impune
recoltarea probelor de la cadavre, în primele 6-24 de ore, după care se reduc şansele de diagnostic.
Diagnosticul diferenţial, cu unele particularităţi de la o specie gazdă la alta, se va face cu: colibaciloză, enteroviroze, diaree
neonatală cu alte etiologii. La purcei, comportă aceleaşi entităţi patogene ca şi isosporoza. Evoluţia asociată a criptosporidiozei cu alte
boli neonatale impune multă prudenţă şi discernământ în stabilirea cu justeţe a diagnosticului.
TRATAMENT. Terapia specifică este încă perfectibilă. Încercările au recurs la coccidiostatice, dar rezultatele sunt incerte.
Chimioprofilactic, nu dispunem de mijloace eficiente.

1.3.4. SARCOCISTOZE
(SARCOSPORIDIOZE)

Sarcocistozele - vechea denumire sarcosporidioze este necorespunzătoare - sunt sporozooze zoonotice, întâlnite la mamifere,
păsări şi alte vertebrate, determinate de specii din genul Sarcocystis cu dezvoltare de tip diheteroxen. Se caracterizează prin evoluţie
inaparentă, cronică, rareori acută, gravă, la animale tinere, cu formarea de macro- şi microchisturi în musculatura G.I. şi a generaţiilor
gameto- şi sporogonice la om şi carnivore, G.D. La găină parazitează- S. gallinarum şi S. horvathi.
DIAGNOSTIC. La G.I. se precizează, la controlul sanitar-veterinar, după sacrificarea animalelor, sau la examenul
necropsic. Se evidenţiază macrochisturile, în masele musculare, mai solicitate fiziologic. Microchisturile se depistează cu uşurinţă,
prin metoda compresării.
Histopatologic: se constată necroze multifocale în parenchimul organelor - ficat, rinichi, miocard, cu infiltraţii
limfohistiocitare perifocale, dilataţii ale capilarelor în musculatură şi prezenţa schizonţilor şi merozoiţilor.
Clinic - tabloul insidios şi adesea inexpresiv.
TRATAMENT. Nu este rezolvat până în prezent.

1.3.5. TOXOPLASMOZA

Este o zoonoză gravă, întâlnită la toate speciile de mamifere şi păsări, domestice şi sălbatice, produsă de Toxoplasma gondii
şi manifestată prin tulburări nervoase, pulmonare, mortinatalitate, malformaţii congenitale şi avorturi.
DIAGNOSTIC. Se bazează pe investigaţii complete clinice şi de laborator, datorită tabloului polimorf, cât şi evoluţiei
latente, cronice.
Clinic, apar: manifestări acute la tineret, după o incubaţie de 4-40 zile, cu sindroame nervos, cardiopulmonar, digestiv. La
păsări se constată tulburări nervoase şi digestive; la boboci de raţă se remarcă retinită şi iridociclită.
Morfopatologic, tabloul lezional necaracteristic, dependent de forma evolutivă şi virulenţa tulpinilor, este mai pronunţat în
toxoplasmoza acută: pneumonie fibrinoasă, hemoragii pulmonare, focare de necroză miliară albicioase, hepatice, în encefal enterită,
ulcere ale mucoasei gastrointestinale; degenerescenţă hepatică, miocardită; hipertrofia splinei.
Histopatologic: meningoencefalită, miocardită; mucoasa intestinală hipertrofiată, ulcere, reacţie limfohistiocitară;
granuloame; nefrită; calcifieri ale granuloamelor vechi. În focarele şi procesele inflamatorii sunt prezente chisturile şi trofozoiţii de
toxoplasmă.
Microscopic. Examenul microscopic, prin metode de flotaţie, aplicat la felide (pisică în special), G.D., evidenţiază subiecţii
eliminatorii de oochisturi de T. gondii. Se folosesc obiective 20x şi 40x. Morfologic, oochisturile sunt nediferenţiabile de oochisturile
de Hammondia hamondi, fiind necesar a se recurge la bioteste pe şoarece şi la metode serologice. La cadavre se fac frotiuri, amprente,
histosecţiuni (coloraţie HE) din organe suspecte - encefal, ficat, splină,, intestin, ţesut muscular, - colorate panoptic, se identifică
chisturile sau trofozoiţii. Toxoplasmele, mai ales în formele latente, fiind dificil de depistat, se uzează testul experimental şi metode
serologice indirecte.
Experimental, materialul suspect - în afară de organele anunţate anterior, se mai folosesc: exsudate, lichidele învelitorilor
fetale, material seminal, LRC. În prealabil se procedează la aseptizare cu antibiotice (penicilină şi streptomicină), apoi se inoculează
intraperitoneal (0,5 ml) la şoareci tineri. Materialul infectant determină, după circa 4-14 zile p.i., peritonită exsudativă cu final letal.
Confirmarea infecţiei se face tot microscopic, pe frotiuri din exsudat, colorate M.G.G., prin identificarea toxoplasmelor libere sau în
citoplasma monocitelor (ob. imersie). Metoda are valoare certă de diagnostic.
Serologic, se aplică, în special în medicina umană, mai multe metode: testul Sabin - Feldman (Dye Test); se bazează pe
capacitatea trofozoiţilor liberi de a se colora în soluţie de albastru de metilen, proprietate ce dispare în prezenţa anticorpilor specifici şi
a unui activator prezent în serul uman; anticorpii apar la 1-4 săptămâni p.i. şi durează mai mulţi ani (Hiepe şi colab., 1983; Euzéby,
1986).
Se mai folosesc RFC, imunofluorescenţa indirectă (IFI), ELISA (metodă de perspectivă), IDR, folosind toxoplasmina, un
alergen din extract de toxoplasme.
TRATAMENT. Actul terapeutic la animale se află încă în fazele de căutare, cu experimentări reuşite.

2 HELMINTOZE

2.1. TREMATODOZE

2.1.1. TREMATODOZA INTESTINALĂ LA PALMIPEDE

Este o parazitoză cu evoluţie cronică, adesea subclinică, determinată de parazitismul asociat al mai multor trematode din
familiile: Echinostomidae, Heterophyidae, Notocotylidae şi Strigeidae. Îmbolnăvirile se întâlnesc şi la alte grupe de păsări, frcvenţa
fiind mai ridicată la palmipede.
DIAGNOSTIC
Clinic, lipsit de importanţă, deoarece boala evoluează subclinic. În cazuri de infestaţii puternice la boboci, apar manifestări
digestive.
Microscopic. Coproscopic, prin metode de sedimentare, seevidenţiază ouăle, a căror prezenţă are numai valoare de grup,
datorită asemănării dintre ele.
Morfopatologic, este de certitudine. În multe situaţii infestaţiile cu trematode constituie o surpriză de necropsie. Leziunile de
entero-tiflită, proctită, catarale, rareori hemoragice; ulcere ale mucoasei intestinale cu prezenţa paraziţilor. Pentru identificare se fac
raclări de mucoasă intestinală şi se examinează la lupă sau microscop (ob. 10x) sau spălarea şi sedimentarea conţinutului raclat.
Diagnostic diferenţial. Clinic, se va face faţă de: alte helmintoze digestive - drepanidoteniază, amidostomoză, capilarioză,
acantocefaloză; eimerioza intestinală; enterite (ne-) specifice, cronice.
TRATAMENT. Se întrebuinţează tetraclorura de carbon, în capsule gelatinoase (Avipar), sau cu sonda ingluvială: doza de
0,5-3 ml/pasăre, variabilă cu greutatea corporală. Niclosamida, 500 mg/kg, o dată, per os şi Oxiclozamida, 15-30 mg/kg masă
corporală, per os, o dată, dau rezultate bune în infestaţiile cu Notocotylus.
Măsurile de profilaxie, legate de modul de contaminare, se referă la întreruperea accesului păsărilor în bazine de apă cu
biotopuri ale gasteropodelor care sunt gazde intermediare.

2.1.2. PROSTOGONIMOZA
(trematodoza genitală la păsări)

Boală cu caracter sezonier, estival şi zonal, prostogonimoza afectează păsările ouătoare, manifestată prin tulburări ale
ouatului; este determinată de specii de Prosthogonimus ce parazitează oviductul, cloaca şi bursa lui Fabricius. Rareori semnalată în
ţară, este o biohelmintoză a sistemului avicol tradiţional de creştere putând evolua şi în unităţile semiintensive de creştere a
palmipdelor.
DIAGNOSTIC. Se vor estima datele epizootologice: izbucnire sezonieră, din primăvară până în toamnă, la păsări cu acces
la luciu de apă, râuri; receptivitatea păsărilor ouătoare; rezistenţa masculilor şi tineretului; prezenţa biotopurilor cu gasteropode şi
libelule (G.I).
Clinic, în forme uşoare simptomele se limitează la perturbări în fiziologia ouatului: ouă cu aspect modificat, pontă
neregulată; în infestaţii masive, semnele se accentuează, apărând şi modificări generale. Apar secreţii anale cu murdărirea şi
aglutinarea penelor; modificări ale ouălor: pontarea de ouă cu coaja subţire şi moale; ouă cu coaja groasă, cu zone rugoase, deformate;
alterarea calităţii albuşului; prezenţa de mucus, concreţiuni; slăbire pronunţată, inapetenţă, adinamie, abatere; atitudine de pinguin - în
cazul complicaţiilor cu peritonite viteline, când prognosticul este defavorabil.
Microscopic. Se va efectua examen ovohelmintoscopic, direct între lamă şi lamelă, sau prin metode de sedimentare (din
excremente). Examenul are valoare în faza patentă a bolii, prin identificarea ouălor care sunt confundabile cu cele de Heterophyidae,
de asemenea mici şi embrionate.
Morfopatologic, rămâne de certitudine. La cadavre sunt evidente leziuni inflamatorii ale ductelor parazitate; la nivelul
oviductului mucoasa prezintă inflamaţie cataralo - necrotică cu prezenţa depozitelor de albumină, fibrină, concreţiuni calcare şi
prezenţa formelor tinere şi adulte ale paraziţilor; ouă incomplet formate, cu structura alterată; ovarită, peritonită vitelină; cloacită şi
bursită. În infestaţiilor cu forme tinere sau infestaţii slabe se raclează de la nivelul mucoasei segmentelor lezionate şi prin examen
microscopic direct se evidenţiază (ob. 10x) paraziţii şi ouăle. Este indicată şi metoda spălărilor repetate şi sedimentării.
Diagnostic diferenţial. Se impune cu: tifoză, tuberculoză, peritonite cu altă etiologie şi helmintoze digestive (trematodoza
intestinală, acarioza, acantocefaloza ş.a.).
TRATAMENT Se foloseşte: tetraclorura de carbon, per os, în capsule gelatinoase sau cu sonda ingluvială, în doză de 2-3
ml/pasăre, cu rezultate bune, mai ales în prima fază, fără complicaţii - peritonite.
Măsurile terapeutice vor fi asociate cu cele de ordin profilactic, privind evitarea contactului păsărilor cu biotopurile,
populaţiilor de gazde intermediare; colectarea şi depozitarea pentru biotermosterilizare a excrementelor.

2.2. CESTODOZELE PĂSĂRILOR

Cestodozele păsărilor se întâlnesc la diverse specii, evoluând asociate sau cu etiologie monospecifică, adesea asimptomatică
sau cu simptomatologie necaracteristică, benignă. Răspândite la păsări crescute în sistem tradiţional şi semiintensiv, sunt determinate
de dezvoltarea la nivel intestinal a cestodelor din familia Davaineidae; Dilepididae; Hymenolepididae şi Diphylobothridae.
DIAGNOSTIC. Se bazează pe examenele clinic, coproscopic (macro- şi microscopic) şi, de certitudune, morfopatologic.
Clinic, se întâlneşte un tablou extrem de variat. Evoluţia este inaparentă la păsările adulte, la care se manifestă numai prin
slăbire şi diminuarea ritmului de ouat. La tineretul aviar apar tulburări grave, îndeosebi provocate de Davainea la puii de galinacee şi
de Drepanidotaenia şi Ligulla la bobocii de palmipede, exprimate prin: apetit capricios sau inapetenţă, diminuarea ritmului de
creştere, slăbire, anemie, diaree, tulburări nervoase (mai frecvent la boboci): astazie, ataxie, pareze şi paralizia aripilor şi picioarelor,
poziţii anormale.
Datele epizootologice sunt orientative, izbucnirea îmbolnăvirilor la efective din zone cu biotopuri de G.I. (moluşte, insecte,
crustacee) în lunile cu densitate foarte mare a acestora.
Examenul coproscopic, cu valoare parţială, este revelator în cazurile pozitive şi nesemnificativ la cele negative.
Macroscopic, se pot observa fragmente de proglote, în cazul prezenţei cestodelor de dimensiuni mari (Raillietina, Drepanidotaenia),
dar controlul fecalelor se impune repetat, datorită eliminărilor discontinue.
Microscopic, este indicat prin sedimentare, la palmipede, în cazul ligulozei sau pentru depistrea proglotelor de dimensiuni
mici (Davainea, Amoebotaenia). În ultimul caz excrementele se omogenizează în apă şi examinează la lupă sau microscop. Examenul
ovohelmintoscopic nu constituie un mijloc uzual de laborator.
Morfopatologic, rămâne diagnosticul de certitudine. În efective mari de păsări, pierderile prin mortalitate fiind aproape
continue, se impune examinarea unui număr satisfăcător pentru o estimare semnificativă. În lumenul intestinal la cadavre se găsesc
cestodele în număr variabil, însoţite de: enterită catarală, proliferativă cronică sau nodulară ( cu Davainea); anemie, caşexie.
Diagnosticul diferenţial comportă evitarea confuziilor cu eimerioza şi spirochetoza, în focarele subacute; capilarioza,
ascaridioza, tuberculoza intestinală, leucoza şi carenţele alimentare, hipovitaminoza (complexul B) - la galinacee; eimerioza
(coccidioza), amidostomoza, trematodoze intestinale, acantocefaloze, toxiinfecţii alimentare, la palmipede.
TRATAMENT. Din grupa antihelminticelor moderne cu eficacitate ridicată, administrabile pe grupe mari, sub formă de
furaje medicamentoase date la întreg efectivul infestat, sunt:
- Niclosamid, în hrană, în doză de 50-75 mg/kg corp/zi, 2 zile consecutiv; la curci doza poate fi de 200 mg/kg;
- Bunamidina; dozaj de 25-40 mg/kg corp, per os;
- Butynoratul, 180 mg/kg corp;
- Fenbendazol (Panacur), 100 ppm/kg furaj, 4-5 zile;
- Mebendazol (Mebenvet), 60 ppm/kg furaj, 7 zile, cu eficacitate ridicată asupra speciilor din genul Raillietina şi
Hymenolepis.
Se mai utilizează: tetraclorură de carbon, 1 ml/kg viu, în amestec cu ol vegetal, cu sonda ingluvială, sau în capsule
gelatinoase (Avipar). La palmipede: arecolină bromhidrică, 1-2 mg/kg, sol. 1‰, cu sonda ingluvială (Negru şi colab., 1964). La
porumbei se utilizează: Niclosamid (Yomesan), în doză de 100-200 mg/kg corp, per os, este bine tolerat şi cu eficacitate terapeutică
ridicată şi Droncit, în doză de 10 mg/kg corp.
Ca recomandare, păsările se supun la dietă, o durată de circa 12 ore cu variaţii în funcţie de vârstă. Primele 24 de ore p.t.
loturile tratate vor fi întreţinute în spaţii limitate, închise, pentru o posibilă colectare a materialului poluat (aşternut, excremente) şi
termosterilizare; al doilea tratament se va face preimaginal, la 21-25 zile după primul. Acţiunea de dehelmintizare comportă
deparazitarea adăposturilor (curăţenie mecanică, dezinfecţii cu soluţii alcaline, formolate, încălzite). La efectivele infestate în
complexul de combatere se vor aplica dehelmintizări bianuale (primăvara şi toamna) repetate la 18-25 zile; acţiuni repetate de
dezinsectizare în vară, în perioada de maximă densitate a populaţiilor.

2.3. NEMATODOZE

2.3.1. ASCARIDIOZA PĂSĂRILOR


Este o helmintoză cosmopolită, care afectează păsările domestice şi sălbatice, determinând îmbolnăvire la tineretul aviar,
manifestată prin tulburări digestive, generale, distrofii, cu mortalitate, produse de specii din familia Ascaridiidae, localizate în intestinul
subţire.
DIAGNOSTIC. La păsările în viaţă, diagnosticul este dificil datorită tabloului clinic, adesea inexpresiv sau comun mai multor
afecţiuni. Se vor lua în considerare elementele epizootologice: apariţia îmbolnăvirilor la pui şi bobocii anseriformelor în sisteme de creştere
intensivă, în tot cursul anului; în sisteme semiintensive, gospodăreşti, în sezoanul de vară şi toamnă, iar sau la găini, şi iarna.
Clinic, la galiforme şi anseriforme, tineretul contractă boala în jurul vârstei de 3-4 luni, ca sindrom digestiv cronic, manifestat
prin: apetit capricios, uneori diaree, alteori aspectul excrementelor este normal; scăderea ritmului de creştere şi slăbire; stare de abatere,
adinamie, parezeşi pseudoparalizii ale aripilor, anemie (este vizibilă paliditatea crestei şi bărbiţelor). La puicuţe este evidentă întârzierea
perioadei ouatului, iar la găini se produce scăderea producţiei de ouă vizibilă în perioada de maximă productivitate, în condiţii nutritive
corespunzătoare. Sporadic, în albuşul ouălor se pot depista ascarizi. Mortalitatea în focare grave poate atinge indici mai ridicaţi la puicuţe.
La porumbeii adulţi, se manifestă prin diminuarea capacităţii de zbor, slăbire, evidenţierea carenei sternale, diaree, stare de
abatere, apetit capricios; în cazuri asociate cu alte afecţiuni (capilarioza) simptomatologia se agravează apărând fenomene nervoase
(torticolis, paralizie, astazie) cu mortalitate, după 5-8 zile de boală. Evoluţia frecventă asimptomatică sau cu semne insidioase a
ascaridiozei, la păsările adulte, îi diminuează valoarea diagnostică.
Microscopic, ovohelmintoscopic, are valoare în fază patentă, când este pozitiv. Se fac examene coproscopice directe - câte 3-4 -
sau prin flotaţie şi se identifică ouăle ascarizilor. Sunt posibile confuzii cu ouăle de Heterakis, fiind asemănătoare, dar ultimele prezintă
laturile mai paralele. Cu toate acestea, la cazurile pozitive coproscopic, se va avea în vedere posibilitatea infestaţiilor simultane la aceşti
nematozi şi existenţa ouălor cu caractere morfologice apropiate.
Morfopatologic, la deschiderea intestinului subţire se observă cu uşurinţă ascarizii adulţi; în raclat de mucoasă, cu lupa sau
microscopic, în preparate proaspete, între lamă şi lamelă, se descoperă larvele. Leziunile sunt de: enterită catarală, congestii şi petesii pe
mucoasa intestinală, iar în infestaţii masive se produc obstrucţii şi perforări ale peretelui intestinal însoţite de peritonită.
Diagnostic diferenţial, se va impune faţă de alte helmintoze: cestodoze, capilarioză, heterakioză (şi amidostomoză la
anseriforme); neurolimfomatoză, tuberculoză, hipovitaminoză, spirochetoză acută; la pui şi faţă de: eimerioză cronică, trichomonoză şi
histomonoză ; la porumbei: capilarioză, salmoneloză, tuberculoză, hipovitaminoză; eimerioză şi trichomonoză.
TRATAMENT. Terapeutic, la galiforme, anseriforme şi porumbei, cu aplicabilitate pe efective mari se folosesc, cu eficacitate
100% : derivaţii de piperazină; adipatul de piperazină (Ascatrix), în doză de 0,2-0,3 g/kg corp şi citrat sau hidrat de piperazină 0,1-1,15
g/kg corp, în hrană umectată, după o dietă de cca. 12 ore; sau în apa de băut (sulfatul de piperazină este uşor solubil în apă) soluţie 2%,
timp de 2 zile consecu. Nu necesită purgativ şi acţionează asupra adulţilor şi formelor preimaginale, eliminările încep după 3 ore de la
administrare ;
- Nilverm (Tetramisol) în hrană sau în apa de băut, în doză de 30-40 mg/kg corp, cu eficacitate de 89% la pui în vârstă de 2-4 luni,
şi de 90-100% în administrarea individuală ;
- Levamisol, 20 mg/ kg corp în hrană ;
- Mebendazol, 50 mg/ kg, per os, eficacitatea se ridică la 100% ;
- Cambendazol, 30 mg/ kg viu, în hrană, cu aceeaşi eficacitate ca şi Mebendazolul.
- Fenbendazol, 5-7,5 mg/ kg corp, per os ;
- Avermectine (Ivomec) 0,2 mg/kg, s.c.
La efective cu ascaridioză şi alte helmintoze se pot folosi derivaţi benzimidazolici câteva zile:
- Cambendazol, 5 zile x 10 ppm, în hrană;
- Fenbendazol, 4 zile x 100 ppm, în hrană;
- Mebendazol, 7 zile x 60 ppm, în hrană.
Măsurile profilactice se referă la: respectarea condiţiilor de microclimat din adăposturi, de igienă a pardoselii şi alimentaţiei,
aplicarea dezinfecţiilor periodice sau la depopularea halelor; dezinfecţiile se fac cu soluţie de 2% hidroxid de sodiu, după care se spală cu
apă. In unităţile cu creştere intensivă, se va face dehelmintizarea tineretului de înlocuire în fermele de provenienţă, cu 5-7 zile înainte de
livrare;
- în unităţile de tip gospodăresc infestate, dehelmintizările se vor efectua în primăvară înainte de scoaterea în padoc; în toamnă, la
intrarea în hale şi în iarnă, înainte de a începe faza de ouat; cu măsuri riguroase de colectare şi depoluare a aşternutului.
Chimioprofilactic, se poate administra Higromicina B - 2,5 kg/tonă furaj, câteva săptămâni în perioade de iminenţă a
contaminării. În fazaneriile contaminate se recomandă realizarea dehelmintizărilor înainte de perioada ouatului şi de acţiunea de populare a
zonelor cinegetice (sau) a trecerii tineretului în lotul de reproducţie.

2.3.2.AMIDOSTOMOZA

Amidostomoza afectează anseriformele, în special gâştele, manifestându-se prin tulburări digestive, distrofice, locomotorii. Este
produsă de nematozi din fam. Amidostomidae.
DIAGNOSTIC
Clinic - este orientativ, în special când boala apare la boboci, în perioada estivală, la păşune, exprimată prin: apetit diminuat,
miastenie, ataxie, anemie, uneori diaree, slăbire accentuată, stagnare în dezvoltare ponderală, pareze, paralizii, stare de prostraţie
preagonică. În formele grave, moartea survine după 5-10 zile de boală. Evoluţia poate fi şi subclinică. La boboci cu afecţiuni intercurente,
cu reactivitate scăzută, mortalitatea este ridicată.
Microscopic, se face prin metode ovoscopice: examen coproscopic direct, între lamă şi lamelă şi prin metode de flotaţie. Are
valoare în evoluţia subclinică a bolii. Depistarea ouălor de tip strongil are semnificaţie în faza patentă a amidostomozei.
Morfopatologic este de certitudine, observându-se leziuni la nivelul segmentelor digestive parazitate: necroza şi hipertrofia
stratului cornos şi galerii multiple ale acestuia, cu sfacelări şi ulcere circulare şi prezenţa paraziţilor tineri şi adulţi, fixaţi cu capsula bucală
la nivelul mucoaselor. Se mai întâlnesc: ingluvită, ventriculită, duodenită catarale sau nodulare; necroze şi ulcere hemoragice, mai frecvent
în zona dintre stomacul glandular de cel muscular. Paraziţii adulţi sunt uşor vizibili datorită mărimii (1,5-2 cm) şi nuanţei lor roşietice.
Histologic, se observă gastrită hemoragică, proliferativă cu procese de necrobioză şi înfiltraţie eozinofilică.
Diagnostic diferenţial, se face cu alte helmintoze cu tablou clinic comun: cestodoze (mai ales drepanidoteniază); heterakidoză,
acuarioză, capilarioză, acantocephaloză, histomoonoză şi trichomonoză.
TRATAMENT. Preparatele antihelmintice, cu eficacitate remarcabilă, se aplică la întreg efectivul la care se diagnostică boala:
- Thiabenzadol, în doză de 0,1-0,3 g/kg corp, în hrană, repetabil de 2-3 ori la interval de 24 ore, după o dietă hidrică de circa 15
ore. Preparatul se omogenizează în tainul de dimineaţa calculându-se circa 50 g furaj/gâscă.
Cu spectru larg se folosesc:
- Fenbendazol, 100 ppm în hrană, administrat 4 zile;
- Mebendazol, 60 ppm, în hrană, timp de 7 zile;
- Levamisol, 20 mg/kg, per os;
- Tetramisol, 15 mg/kg, individual, în sol. 15‰, revenind 1 ml/kg corp;
- Ivermectine, 0,2 mg/kg, s. c. Terapia se aplică la întreg efectivul de anseriforme, urmată de măsuri depoluante aplicate la 4-5 zile
p.t.
Profilactic: aplicarea dehelmintizărilor bianuale (în efective de palmipede infestate), primăvara cu circa 10 zile înainte de accesul
păsărilor la păşune şi toamna la retragere în adăposturi; acţiunea va fi urmată de măsuri de deparazitare a adăposturilor; întreţinerea
separată a bobocilor pe păşuni nefolosite anterior de gâşte adulte; igienizare hranei şi bazinelor de apă şi optimizarea densităţii păsărilor;
alimentaţia corespunzătoare, reprezintă acţiuni cu efect profilactic general.
Popularea unităţilor de creştere intensivă sau semiintensivă cu tineret de gâşte se va face după dehelmintizarea acestora în
unităţile furnizoare.

2.3.3. HETERAKIOZA

Este răspândită pe întreg globul şi afectează mai ales galiformele, uneori anseriformele, produsă de nematozi din genul Heterakis,
cu localizare la nivelul cecumului. Evoluează cronic, subclinic, dar la fazani, mai ales la tineret, pot apărea îmbolnăviri grave.
DIAGNOSTICUL la păsări se stabileşte ovohelmintoscopic şi necropsic. La tineretul de fazan în infestatii puternice se observă:
apetit capricios, diaree, anemie, stagnarea în dezvoltare, slăbire şi mortalitate.
Microscopic, prin examen coproscopic, direct sau prin metode de flotaţie, se identifică ouăle paraziţilor care sunt însă
confundabile morfologic cu cele de Ascaridia. Se va reţine faptul că primele ouă au coaja cu laturile aproape paralele şi sunt mai înguste
decât ultimele, care sunt cu laturile vizibil convexe.
Morfopatologic este de certitudine,în lumenul cecumului, adesea dilatat, se observă paraziţii adulţi de nuanţă albicioasă pe fondul
închis al conţinutului cecal; adesea modificările sunt inobservabile.
La fazani, în infestaţii cu H. isolonche se remarcă tiflita verucoasă, cu noduli albicioşi, crateriformi şi depozit fibrinos, din raclatul
cărora, la examenul microscopic, între lamă şi lamelă se remarcă ouă, adulţi şi larvele de Heterakis.
Histologic, la fazani, s- observat posibilitatea malignizării proceselor mucoasei cecale, exprimate prin formarea de fibrosarcoame
polimorfonucleare.
Diagnostic diferenţial. Se va face de: eimerioză, histomonoză, trichomonoză - la fazani.
TRATAMENT: Thiabendazol, pulbere (sau granule) în hrană, în doză de 100-400 mg/kg m. c.; Cambendazol, 10 ppm, în furaje,
timp de 5 zile; Fenbendazol, 100 ppm în furaje, timp de 4 zile; Mebendazol, 60 ppm în furaje, timp de 7 zile; Levamisol, 20 mg/kg corp, în
furaje sau apă; Ivermectin, 0,2 mg/kg, s. c.
Fenbendazolul şi avermectinele acţionează asupra formelor imature şi mature ale nematodelor. La efectivele în care heterakidoza
apare asociată histomonozei, terapia se va face faţă de ambele parazitoze; în histomonoză prioritar.
Profilactic: comportă aceleaşi măsuri ca şi în ascaridoză. Ca geohelmintoză, cu evoluţie posibilă în complexe avicole, se impun
măsuri severe la popularea acestora.

2.3.4. CAPILARIOZA PĂSĂRILOR

Capilariozele afectează tubul digestiv al păsărilor, fiind produse de nematozi din familia Capillariidae. Se semnalează clinic
capilarioza esofago-ingluvială, la galiforme şi anseriforme şi capilarioza intestinală care afectează galiformele, anseriformele şi
columbiformele. Tabloul clinic polimorf se caracterizează prin tulburări generale, distrofice, digestive şi de comportament, corelat de
intensivitatea parazitismului, segmentul afectat şi speciile gazdă. Se pot semnala şi în sisteme de creştere intensivă.
DIAGNOSTIC
Clinic, orientativ, datorită tabloului extrem de polimorf, lipsit de manifestări în infestaţii slabe şi la păsările adulte ; apar tulburări
grave la tineretul infestat masiv. In capilarioza esofago-ingluvială se produce : disfagie, deglutiri repetate, torticolis, indigestie ingluvială,
abatere, inapetenţă, mişcări repetate ale capului şi gâtului, slăbire şi anemie. In capilarioza intestinală, tulburările digestive constau în apetit
capricios, inapetenţă, diaree posibil hemoragică, urât mirositoare, polidipsie şi tulburări generale: abatere, anemie, deplasare greoaie,
slăbire pronunţată; încetarea ouatului; pseudoparalizii, stări hipotrepsice, anemie. La porumbei se observă scăderea randamentului de zbor,
perturbarea ritmului de împerechere şi de ouat. După 6-10 zile boala poate avea final letal, datorită caşexiei şi anemiei.
Ovohelmintoscopic, prin metoda directă şi de flotaţie se evidenţiază în fecale, ouăle cu aspect caracteristic, de lămâie.
Diagnosticul microscopic nu permite determinarea speciei, datorită asemănării ouălor. Sunt confundabile ouăle de Capillaria cu cele de
Syngamus, ultimele având dimensiuni mai mari şi fiind morulate. Examenul pozitiv este de certitudine.
Morfopatologic: leziunile dominante depind de segmentele digestive parazitate. Tabloul lezional în capilarioza esofago-
ingluvială constă în: esofagită şi ingluvită catarale sau hemoragice infiltrative cu hemoragii liniare; exsudat pseudomembranos gri-albicios,
cu mucus datorită pătrunderii paraziţilor până la nivelul submucoasei unde formează microgalerii. În infestaţiile cronice mucoasa este
îngroşată şi rugoasă şi prezintă cordoane longitudinale. Capilariile vor trebui vizualizate prin raclarea porţiunilor de mucoasă şi examinare
la lupă. Se pot efectua din raclat şi preparate între lamă şi lamelă care se examinează la microscop, cu ob. 10x, identificându-se femelele
subţiri pline cu ouă caracteristice.
Capilarioza intestinală, se traduce prin enterotiflită catarală, hemoragică şi necrotică; edeme ale mucoasei, exsudat
pseudomembranos, echimoze şi entero-tiflită hipertrofică, cu prezenţa paraziţilor, care se evidenţiază prin metoda raclajului. Examenul
macroscopic al organelor rămâne insuficient, datorită aspectului filiform, de ordinul zecilor de microni al paraziţilor. Modificările la nivelul
altor organe sunt lipsite de importanţă diagnostică.
Diagnostic diferenţial se va face în cazul capilariozei esofago-ingluviale cu: trichomonoza bucofaringiană, indigestii ingluviale,
hipovitaminoză B1, sindroame nervoase; în cazul capilariozei intestinale cu: trichomonoza intestinală, histomonoza, spirochetoza,
coccidioza, alte helmintoze intestinale, enterite (ne-) specifice,.
TRATAMENT: antihelminticele clasice au o eficacitate moderată în această parazitoză.
- Fenotiazina, în doză de 0,7-1 g/kg, m. c., în amestec cu hrana sau în boluri, cu eficacitate 72% la palmipede ;
- Tetramisol (Nilverm), în doză de 40 mg/kg corp, soluţie apoasă, sau comprimate, are eficacitate de 96-99%;
- Levamisol, 25 mg/kg. corp, per os, cu 93-96% eficacitate (în apă sau hrană);
- Cambendazol, 50 mg/kg, cu 90% eficacitate ;
- Fenbendazol, 30 mg/kg corp, administrat 3 zile consecutiv, per os, cu efect terapeutic de 100% ;
- Ivermectin, 0,2 mg/kg s. c.
În capilarioza porumbeilor se administrează: Tetramisol, 40 mg/kg corp; Levamisol, 20 mg/kg corp, Fenbendazol 20 mg/kg corp,
per os.
Profilaxie. Complexul măsurilor comportă aceleaşi acţiuni ca şi în ascaridioză. În plus, se preconizează combaterea râmelor în
spaţii afectate creşterii păsărilor.

2.3.5. GONGILONEMOZA

Este o biohelmintoză esofagiană, semnalată la unele ierbivore, la porcine şi păsări, cu evoluţie benignă, asimptomatică,
determinată de nematode din genul Gongylonema (G. ingluvicola - la păsări).
DIAGNOSTIC. Se stabileşte incidental, post mortem, la examenul mucoasei esofagiene. Se observă numeroase firişoare
sinuoase, dure la palpaţie; epiteliul poate fi hipertrofiat. Examenul coproscopic, ovohelmintoscopic este lipsit de semnificaţie, datorită
asemănării ouălor cu cele de tip strongilian.
TRATAMENT. Nu se practică, datorită parazitismului benign, inexpresiv clinic.

2.3.6.ACUARIIDOZA

Este o biohelmintoză gastrică, cu evoluţie estivală care afectează galiformele, anseriformele şi porumbeii, cu manifestări clinice la
tineret sau mai frecvent subclinic. Boala este determinată de specii din fam. Acuariidae : - Acuaria hamulosa - parazitează în stomacul
glandular la galinacee, mai frecvent la găină şi fazan ;
- Disfarinx nasuta - parazitează în esofag, guşă, stomacul muscular şi glandular şi în intestinul subţire la galinacee,
porumbel şi alte păsări ;
- Echinuria uncinata - parzitează în esofag, pipotă, stomac glandular, intestin la palmipedele domestice şi sălbatice.
DIAGNOSTIC.
Clinic, boala are evoluţie subclinică, însă când parazitismul este masiv se constată paliditatea crestei şi bărbiţelor, stagnare în
dezvoltare, slabire, diaree. La boboci apare : disfagie, abatere, deplasare nesigură, decubit sternoabdominal, inapetenţă şi slabire.
Morfopatologic, se constată proventriculită, enterită catarală, esofago-ingluvită catarală sau hipertrofică. Proventriculul este
hipertrofiat cu lumenul foarte îngustat, cu noduli (diametru de circa 1 cm) care conţin paraziţi, uneori se produc ulcere.
TRATAMENT. Se recurge la Thiabendazol 300 mg/kg, în hrană ; Levamisol 15 mg/kg, per os, 1-3 zile ; Mebendazol 50 mg/kg,
per os, repetabil la 10 zile.
Profilaxie. Ansamblul măsurilor se referă la : dehelmintizarea păsărilor din zona în care evoluează boala, urmată de colecterea şi
inactivarea excrementelor contaminate, acţiunea se va repeta 2-3 ani consecutiv ; întreruperea lanţului epidemiologic prin combaterea
gazdelor intermediare (lăcuste şi crustacee inferioare).

2.3.7. SINGAMOZA ŞI CIATOSTOMOZA

Sunt helmintoze ale aparatului respirator ce afectează galinaceele şi respectiv anseriformele, producând îmbolnăviri grave, letale,
la pui şi boboci, determinate de nematozi din familia Syngamidae (Syngamus trachea - la galinacee) şi fam. Cyatostomidae (Cyatostoma
bronchialis - la palmipede).
DIAGNOSTICUL, bazat pe datele epizootologice şi clinice, se confirmă cu certitudine ovohelmintoscopic şi morfopatologic.
Epizootologic, se ţine cont de: receptivitatea crescută a tineretului, (puii în vârstă de 3-7 săptămâni), păsările adulte fiind
purtătoare de paraziţi; apariţia sezonieră estivală, cu caracter de focalitate; în zone cu biotopuri ale gazdelor intermediare (oligochete,
insecte, gasteropode).
Clinic, apar tulburări grave respiratorii: respiraţie zgomotoasă, dispneică, cu ciocul deschis, gâtul întins, deglutiţie repetată, cu
accese de asfixie, mişcări exagerate ale capului; inapetenţă, chiar anorexie, adinamie, slăbire şi mortalitate ridicată.
La galinacee, la examenul regiunii traheale (după deplumare prealabilă) la o sursă luminoasă, se remarcă prin transparenţă,
paraziţii roşii în lumenul traheei. Este o metodă de certă valoare diagnostică.
Ovohelmintoscopic, prin examene copromiscroscopice, direct şi de flotaţie, se identifică ouăle caracteristice. Se vor evita
confuziile cu ouăle de capilarii, care sunt buşonate la poli, dar nemorulate.
Morfopatologic: leziunile principale sunt de traheobronşită exsudativă sau hemoragică, cu prezenţa de noduli necrotici şi
hemoragici, circulari care apar datorită fixării paraziţilor cu ajutorul capsulei bucale. Paraziţii sunt dispersaţi perechi, obstruând traheea. La
puii în vârstă de 3-4 săptămâni, se constată zone de pneumonie lobulară, determinată de larvele în migraţie, cu emfizem limitrof al
acestora.
La palmipede aspectul lezional este mai grav, datorită afectării unor segmente mai importante, exprimate prin bronşeolite
exsudative purulente, fibrinoase, cu obstrucţii datorită prezenţei paraziţilor adulţi; pneumonie lobulară sau/şi nodulară, cu prezenţa
larvelor , formarea de granuloame sau microabcese; aerosaculite exsudative. Histologic, se observă degenerescenţa cartilagiului traheei, cu
necroze şi infiltraţie eozinofilică, celule epiteloide şi gigante.
Diagnostic diferenţial. La galinacee se vor evita confuziile cu: laringotraheita infecţioasă, bronşita infecţioasă, micoplasmoză,
coriza infecţioasă, citoditoză.
- La palmipede, faţă de: influenţa gâştelor, psitacoză, aspergiloză, holeră, pneumonii nespecifice.
TRATAMENT. Cu eficacitate ridicată se folosesc:
- Thiabendazol, în hrană, în concentraţie de 1%, timp de 3 zile. La păsări în efective mici, administrat individual, are efecte
superioare, sub formă de comprimate, câte 0,2-0,3 g/kg. Produsul Thibenzol (cu 75% s.a.) se administrează în doză de 0,4 g/kg, la puii de
fazani şi 0,3 g/kg la adulţi.
- Mebendazol, în cantitate de 30 mg/kg, în hrană, 3 zile sau 60 ppm în hrană, 7 zile;
- Fenbendazol, în doză de 20 mg/kg, 3 zile consecutiv; sau 120 ppm în hrană, timp de 3 zile ;
- Tetramisol, după schema terapiei ascaridiozei;
- Ivermectin, 0,2 mg/kg, s.c.
Dehelmintizările se aplică la întreg efectivul în care s-a diagnosticat boala, urmate de evitarea contactului cu zonele contaminate.
Profilaxie. Creşterea tineretului aviar în sistem intensiv, în hale sau baterii, constituie o măsură tehnologică cu efect profilactic; în
sisteme semiintensive tineretul va fi crescut izolat de păsările adulte. În unităţi sau zone cu focare enzootice se urmăreşte dehelmintizarea
întregului efectiv în toamnă şi primăvară, cu aplicarea măsurilor antiinvazionale. Se va efectua dezinfecţia adăposturilor, cu dezinfectante
în soluţie la T. ridicată; recoltarea aşternutului şi excrementelor şi arderea lor; asigurarea alimentaţiei corespunzătoare cerinţelor tineretului
aviar; menţinerea uscată a padocurilor şi volierelor, pentru a crea condiţii nefavorabile dezvoltării gazdelor rezervor. În fazanării, eliberarea
tineretului în scop cinegetic se va face după 6-8 zile de la dehelmintizare.
Chimioprofilactic, în perioada de risc, se foloseşte Thiabendazol, în hrană, în cantitate de 0,05-0,5%, timp de 2 săptămâni ;
Mebendazol, în hrană.

2.4. ACANTOCEFALOZA PALMIPEDELOR

Semnalată la palmipede, mai frecvent la raţe, acantocefaloza evoluează cronic, cu tulburări digestive şi locomotorii, produsă
de acantocefali din fam. Polimorphydae (Polimorfus boschadis, Filicollis anatis).
DIAGNOSTIC. De certitudine este necropsic, însă datele clinice sunt orientative. Simptomele mai evidente sunt: apariţia diareei,
inapetenţă, slăbire, tulburări locomotorii, la boboci; la adulte evoluează asimptomatic.
Examenul coproscopic, ovohelmintoscopic, în situaţii de pozitivitate aduce precizarea etiologică.
Morfopatologic, se remarcă prin transparenţa intestinului, prezenţa nodulilor, la locul de fixare al trompei cefalice. În lumenul
intestinal se identifică paraziţii fixaţi de mucoasă, însoţiţi de leziuni inflamatorii şi ulceraţii rotunde, rămase după desprinderea paraziţilor.
Diagnostic diferenţial, se impune cu alte parazitoze digestive, eneterite (ne-) specifice, micoze viscerale, hipovitaminoze.
TRATAMENT. Se aplică tetraclorura de carbon, în doză de 0,5 ml/kg corp, cu eficacitate de 98; Fenbendazol (Panacur), 20
mg/kg, 5 zile, în hrană.
Profilaxie: în efective contaminate se preconizează dehelmintizarea păsărilor; recoltarea şi depozitarea excrementelor pentru
biotermosterilizare; interdicţia accesului păsărilor în bazinele de apă populate cu crustacee G.I.

II. ECTOPARAZITOZE LA PĂSĂRI

1. PARAZITOZELE CUTANATE LA GALINACEE ŞI PALMIPEDE

I.1. ACARIOZE

1.1.1. RÂIA PICIOARELOR


(RÂIA VĂROASĂ; CNEMIDOCOPTOZA)

Dermatoză crustoasă proliferativă, cronică, benignă, cu contagiozitate redusă, afectează găinile, curcile, fazanii, papagalii şi
alte păsări. Boala este semnalată obişnuit în micile gospodării, dar poate să apară şi în ferme avicole. Boala este produsă de
Cnemidocoptes mutans, din fam. Cnemidocoptidae.
DIAGNOSTICUL, fără dificultăţi, se stabileşte pe baza hipercheratozei şi crustelor din regiunea metatarso-falangiană, cu
semnificaţie patognomică. Pentru confirmarea microscopică, raclajul se va face profund şi după clarificare (cu NaOH 10%) se
examinează cu ob. 10x.
TRATAMENT ŞI PROFILAXIE. La apariţia primelor păsări cu râie în fermă sau complexul avicol, se recurge la
sacrificare, pentru a împiedica extinderea bolii, deoarece vindecarea este de lungă durată. În gospodării individuale, la păsări de
valoare, în ferme de elită, în fazanerii, se instituie tratamentul local cu substanţe acaricide, sub forme uleioase sau unguente.
Premergător, se înmoaie crustele cu soluţie caldă cu acaricide, apoi se îndepărtează şi se aplică emulsie uleioasă sau unguente 0,5-1%
cu Lindavet; Neguvon soluţie 0,5%; unguent Helmerich. Avermectinele (Ivomec) 0,2 mg/kg s.c. au dat rezultate pozitive.
Tratamentul se repetă de 2-3 ori, la interval de 7 zile. Concomitent se deparazitează adăpostul şi inventarul avicol. Boala
fiind supusă legislaţiei, se vor respecta măsurile sanitare conform celei în vigoare.

Tabel 1. Substanţe utilizabile în acarioze şi ectoparazitismul cu insecte la păsări

Substanţa Denumire Casa Utilizate la: Indicaţii Observaţii


activă comercială produ-
cătoare
Bromocyclen Alugan conc. Hoechst păsări râie (R) la psitacine nu se dă pe
ornament (Po) purici (P) zone întinse
malofage (M)
insecte înţepătoare (II)
Alugan pulv. Hoechst Po; porumbel R; P; M; II la psitacine nu se dă pe
(Pr) zone întinse
Alugan spray Hoechst Po; Pr R; M; P; II la psitacine nu se dă pe
zone întinse
Metrifonat Neguvon pulv. Vemie toate păsările R; M; P; II; căpuşe (C) pulverizare, baie nisip,
dezinfecţie adăpost
Bromophos Pluridox pulv. Bochringer Po II; ectoparaziţi băi de nisip
I.
Heptenophos Ragadan sol. Hoechst toate păsările R; C; M; II spray-ere, baie
Tetrachlor- Insect pulv. Cherita toate păsările R; C; P; M
vinphos (Gardona pulv.)
Insect spray Cherita toate păsările C; R; P; M
(Gardona spray)
Carbamat CBM8 TAD adăposturi C; R; P; M dezinfecţie adăposturi
conc. 20%
Cypermethrin INS 15 Cherita - ectoparaziţi dezinfecţie adăposturi
soluţie
HCH / Triplexan pulv. Merieux toate păsările R; C; P; M prohibit consum ouă 56
benzil benzoat zile

1.1.2 RÂIA CORPULUI


(RÂIA CNEMIDOCOPTICĂ; RÂIA DEPLUMANTĂ)

Dermatoză eritemo-crustoasă, deplumantă, pruriginoasă, cu mare contagiozitate, afectează în special galinaceele, produsă de
Cnemidocoptes laevis v. gallinae.
Boala se semnalează foarte rar în sistemele de creştere industrială a păsărilor, însă când nu se respectă tehnologiile de
exploatare poate să evolueze.
DIAGNOSTICUL se stabileşte clinic pe baza triadei: prurit, deplumaţia zonelor elective şi crustizaţie; se confirmă
microscopic, prin examenul crustelor şi tijelor de pene. Se observă acarieni adulţi şi formele preimaginale. Nu se găsesc ouă, femelele
fiind vivipare.
Se impune diagnosticul diferenţial faţă de: favus, malofagoză, dermatoze prin atacul cu Dermanyssus sau Argas şi carenţiale.
TRATAMENT ŞI PROFILAXIE. Izbucnirea îmbolnăvirilor în ferme şi unităţi avicole cu exploatarea intensivă impune
instituirea complexului măsurilor legislative de combatere. Se examinează întreg efectivul, păsările bolnave se izolează şi se supun
tratamentului. Se folosesc organofosforice - Neguvon, Clorofos; carbamaţi; piretroide - Cypermethrin; organoclorurate - Lindavet şi
Hexacloran, ca pulberi cu talc sau prin aspersare, aplicate direct pe corpul păsărilor. Pentru păsările din aceeaşi hală sau adăpost se fac
băi de nisip sau cenuşă (amplasate în diferite zone), cu adaos de acaricide în concentraţie de 0,2-0,5%. Se pot face aspersiuni cu
emulsie de Lindavet 1,5-2‰ sau alte acaricide, dar înainte de efectuare la efectivele mari se va testa toleranţa pe un grup mic de păsări
şi dacă, în 24-48 ore, nu apar fenomene de intoleranţă, se aplică la celelalte păsări. Tratamentul se va repeta la 6-7 zile şi de fiecare
dată se asociază cu deparazitarea adăpostului, bateriilor, cuştilor, mobilierului, folosind aceleaşi acaricide (carbamaţi, piretroide,
Neguvon) în concentraţie 1-3‰.
În combinate avicole, deparazitările se corelează fluxului tehnologic. Operaţia se face la fiecare depopulare şi înainte de
populare. Este interzisă, conform legislaţiei, scoaterea păsărilor din unităţi contaminate, eventual pentru sacrificare. Popularea
unităţilor noi se va face cu păsări sănătoase din unităţi indemne, cu respectarea măsurilor de carantinizare.

1.1.3. RÂIA LAMINOSIOPTICĂ (LAMINOSIOPTOZA)


Acarioza ţesutului conjunctiv subcutanat, cu evoluţie asimptomatică la galiforme, columbiforme şi anseriforme,
diagnosticabilă postmortem, se caracterizează prin prezenţa unor noduli miliari, subcutanaţi, mai frecvenţi în regiunea sternală, la gât,
produsă de Laminosioptes cysticola.
Boala este rar semnalată şi lipsită de interes economic în creşterea industrială.
Importanţa acestei acarioze se datoreşte faptului că la examenul necropsic este confundabilă cu tuberculoza sau cu
sarcocistoza musculară. Pentru diferenţierea lor se recoltează nodulii şi se strivesc între lamă şi lamelă, cu adaosul unei soluţii
acidulate sau clarificatoare, pentru identificarea acarienilor.
DIAGNOSTICUL de certitudine este postmortem
Morfopatologic, în infestaţii masive se constată carnea depreciată, cu aspect dezagreabil datorită nodulilor gălbui, de 1-2
mm, cu conţinut cazeo-calcaros şi numeroşi acarieni vii sau distruşi.
Histologic, acarienii din parenchimul hepatic la curcă sunt delimitaţi circular de infiltraţie leucocitară sau de reticulocite, iar
periferic cu monocite. Se constată hemosideroză, în special în hepatocitele perifocale. Efectul patogen este relevat şi de perihepatita şi
hepatita focală. În rinichi, paraziţii sunt sub capsula conjunctivă şi între tubii uriniferi, delimitaţi de aceeaşi infiltraţie ca şi la ficat şi
edemaţierea zonelor parazitate. În pereţii vasculari, paraziţii se localizează în adventice şi tunica medie, însoţiţi de eozinofile şi
depozite de hialină PAS pozitive.
TRATAMENT: inexistent. Se recomandă sacrificarea păsărilor bolnave. Repopularea fermei - în caz de lichidare - se va
face după curăţirea mecanică şi dezacarizarea adăpostului şi la 3 săptămâni de la depopulare.
Profilaxia vizează măsuri generale igienico-sanitare.

1.1.4. ACARIOZA DERMANISICĂ (DERMANISITOXICOZA)

Ectoparazitoză a păsărilor domestice şi sălbatice, cu tulburări cutanate pruriginoase, evoluând ca sindrom de anemie gravă,
slăbire şi mortalitate la pui, este produsă de Dermanyssus gallinae. Aceşti ectoparaziţi, temporari, obligatorii (în afară de păsări), atacă
şi mamiferele producându-le prurit, depilaţii şi otite.
Incidenţa parazitismului este crescută în gospodăriile mici, individuale, însă se semnalează şi în unităţi de creştere intensivă.
DIAGNOSTIC. Stabilirea infestaţiei se bazează pe controlul nişelor, adăposturilor (crăpăturile mobilierului, cuibarele,
stinghiile, aşternutul), unde acarienii se găsesc imobili, în colonii, aglomeraţi, iar ouăle acestora în grămezi caracteristice. Recoltaţi
împreună cu particulele de praf, pe o suprafaţă netedă, albă, la lumină se observă că devin mobili, încercând să se retragă (lucifugi).
Pentru vizualizarea exemplarelor tinere, nehrănite, se recomandă examenul la lupă. Adulţii sunt depistabili pe corpul păsărilor numai
dacă controlul se efectuează în cursul nopţii.
Clinic : atacul paraziţilor duce la neliniştea păsărilor în cursul nopţii, înţepăturile produc eritem cutanat, urmat de ciugulire şi
stare de anemie, cu paliditatea crestei, membrelor. În unităţile invadate, randamentul de creştere al tineretului se reduce, puii slăbesc şi
apare mortalitate. Producţia de ouă regresează şi este iminentă apariţia canibalismului. Saliva paraziţilor are efecte puternice
anticoagulant şi hemolizant. În cazul complicaţiilor cu otite şi conjunctivite apar simptome de organe: ataxie, torticolis respectiv
epiforă şi fotofobie.
COMBATERE. Măsurile terapeutice şi de deparazitare vor fi adecvate sistemului de creştere şi exploatare al păsărilor.
Datorită faptului că în complexele avicole sunt dificultăţi în utilizarea substanţelor acaricide, mai ales la pui şi tineretul aviar, accentul
se va pune pe măsurile riguroase de deparazitare a adăposturilor, la terminarea fluxului de exploatare - după evacuarea păsărilor - şi
pe supravegherea şi deparazitarea obiectelor, materialului avicol, la introducerea în unitate.
Pentru deparazitare, se vor introduce în soluţiile dezinfectante sau în lichidul pentru văruire substanţe acaricide (Tabel 1.).
Popularea halelor se va face numai după 2-3 zile de la terminarea acţiunii.
Se deparazitează întreg inventarul - cuibare, stinghii, baterii, cuşti ş.a. Utilizarea apei clocotite şi flambarea au efect foarte
bun. Tratamentul păsărilor se bazează pe utilizarea prin pudraj sau spray-aj a acaricidelor: organofosforice, carbamaţi, piretroide,
organoclorurate.
Se recomandă: Cihalotrin (Garratox) sol. 2%, 0,5 ml/găină ; Sevin (Carbaril) pulbere sau spray; Co-Ral (Cumafos) spray;
Diclorvos (Vapona) 0,25%; Flumetrin, Permetrin 0,5-1‰, aplicate în biotopi. Este necesară repetarea tratamentului la 7-10 zile.
În adăposturile cu aşternut permanent se îndepărtează şi se înlocuieşte aşternutul, se aşează băi cu nisip sau cenuşă, cu adaos
de substanţe acaricide 0,5% bine omogenizate. În acţiunea de combatere se va evita poluarea apei de băut şi a hranei. În cazul invaziei
la tineretul aviar, acţiunea va fi precedată de tratamentul unui lot pentru verificarea toleranţei şi la 24-48 ore, dacă nu au apărut
fenomene adverse, se instituie tratamentul.

1.1.5. ACARIOZA ARGASIDICĂ (ARGASIDITOXICOZA)

Această parazitoză poate să afecteze păsările domestice şi sălbatice, evoluând ca o dermatoză pruriginoasă dureroasă, cu
sindrom toxic, anemiant şi cu paralizie, determinată de specii din genul Argas. Răspândirea este cosmopolită, parazitismul de tip
eurixen semnalându-se uneori şi la mamifere.
La păsări, atacul are loc în toate unităţile, mai des în gospodăriile mici, dar şi în fermele de creştere industrială.
DIAGNOSTIC
Clinic : Populaţiile de păsări atacate în timpul nopţii nu dorm, sunt neliniştite, se ciugulesc, devin anemice; slăbeşte
producţia de ouă; apar: canibalismul, pica; apetitul scade. La puii parazitaţi, după câteva zile, apar pareze, apoi paralizii ale aripilor,
picioarelor, cu decubit lateral şi evoluţie mortală.
Diagnostic diferenţial : sunt posibile confuzii cu: formele nervoase ale bolii Marek; intoxicaţii cu efect anemiant şi
paralizant. Examenul păsărilor se face ziua pentru depistarea larvelor de Argas, care se află frecvent în regiunea axilară, cervicală, pe
crupion, vizibile ca forme mici, negricioase, imobile. Controlul se va face şi asupra biotopilor - mobilier, cuibare, aşternut - unde se
observă căpuşele. În timpul nopţii adulţii şi nimfele de Argas sunt depistabile pe corpul păsărilor.
COMBATERE. Complexul măsurilor terapeutice şi profilactice este acelaşi cu cel din combaterea dermanisitoxicozei. Un
efect pozitiv în combinatele avicole îl are introducerea ustensilelor metalice (în locul materialului lemnos) şi a bateriilor. Acţiunile de
deparazitare a adăposturilor se însoţesc de tratarea larvelor cu acaricide pe corpul păsărilor, repetându-se la 15-20 zile. În invazii
puternice, materialele lemnoase uzate se vor arde.
Combaterea biologică, deşi în limitele experimentului, se preconizează a fi utilizată în producţie. Rezultatele au demonstrat
că mijloacele de comunicare intraspecifice se fac prin intermediul feromonilor cu semnificaţie gregară, sexuală, repelentă. Pe acest
principiu s-a reuşit, prin impregnarea unor hârtii de filtru cu substanţe similare feromonilor (cum sunt guanina şi flumetrina 1000 şi
respectiv 100 ppm - raport de 1:1), să se atragă şi să se distrugă nimfele de primul stadiu de argaşi .

1.2.ENTOMOZE

1.2.1. MALOFAGOZA (ATACUL CU PĂDUCHI MALOFAGI)

Păsările domestice şi cele sălbatice pot fi parazitate de numeroase specii de păduchi malofagi, al căror efect patogen
insesizabil în parazitism slab se resimte prin deplumaţii, dermatoze cronice, pică şi tulburări generale, în infestaţii masive.
Caracterizate prin cosmopolitism, malofagele sunt răspândite în aproape toate unităţile avicole, indiferent de sistemele de
exploatare - intensiv, semi-intensiv sau tradiţional. Mai mult, în marile unităţi condiţiile de confort fiziologic sunt optimale dezvoltării
malofagelor. Incidenţa lor este mai ridicată în efectivele întreţinute necorespunzător, slăbite. Boala este determinată de păduchi din
fam. Menoponidae, Philopteridae etc., care cuprind peste 40 specii (Tabel 2).

Tabel 2. Malofage parazite la galiforme şi anseriforme.

Lungimea
Mallophaga Gazde
corpului (mm) Capul
familie; specie
♂ ♀ specii localizare corp
Fam. Menoponidae
- Menopon gallinae 1,7 2 triunghiular găină baza cozii
(păduchele cozii)
- Eomenachanthus stramineus
2 3,2 semilunar găină, curcă, fazan pericloacal, dorsal
(păduche de piele)
- Menacanthus cornutus 1,4-1,6 1,7-2 concav dorsal găină abdomen
Fam. Goniodidae hexagonal găină abdomen, torace, reg.
0,8-1 1,3-1,6
- Goniocotes gallinae rotunjit (fazan, porumbel) dorsală, cervicală
- Oulocrepis dissimilis reg. sternală, torace,
2,2-2,5 2,7-3,3 format clopot găină
(păduchele brun) dorsal
- Goniocotes chrysocephalus reg. cervicală, pectorală,
1 1,5 hexagonal fazan
(păduche de puf) aripi (tectrice)
- Stenocrotaphus gigas 3-3,5 4 rotund găină reg. cervicală, pectorală
- Chelopistes meleagridis
3,2-4 3-4 curcă reg. cervicală, pectorală
(păduchele aripilor)
Fam. Lipeuridae
dreptunghiular aripi (tectrice), coadă şi
- Lipeurus caponis 2,2-2,3 2,2-2,5 găină (fazan)
rotunjit rectrice
(păduche deplumant)
- Lipeurus heterographus 2,3 2,6 lăţit găină, fazan cap, reg. cervicală
- Reticulipeurus corpulentus - - alungit curcă -

Lungimea
Mallophaga Gazde
corpului (mm) Capul
familie; specie
♂ ♀ specii localizare corp
Fam. Trinotonidae
5-6 6-6,8 triunghiular gâscă tot corpul
- Trinoton anserinus
- Trinoton querquedulae 4,5-5,3 4,5-5,7 triunghiular raţă, anseriforme tot corpul
Fam. Esthiopteridae conic
2,5 3,6 gâscă
- Anatoecus adustus alungit
- Anaticola anseris 2,5 4 gâscă
- Anatoecus icterodes trapezoid raţă cap, reg. cervicală
triunghiular
- Anatoecus dentatus 1,6 1,8 raţă cap, reg. cervicală
alungit
- Anaticola crassicornis 2,5-2,8 3-3,4 raţă
Fam. Menoponidae
raţă, gâscă
- Menopon obscurum

În ce priveşte rolul inoculator, acesta este de mai mică importanţă, dar cu toate acestea din corpul malofagelor s-au izolat
virusuri (agentul ornitozei), bacterii ş.a.
DIAGNOSTICUL se face cu uşurinţă prin examenul păsărilor, când prezenţa malofagelor frapează prin viteza lor de
deplasare pe corp şi dificultatea de a le prinde. Infestaţiile sunt polispecifice, însă nişele cutanate ocupate sunt oarecum specifice.
Identificarea speciilor comportă examene de laborator, dar prezintă interes practic minor, căci schemele de combatere sunt aceleaşi.
Clinic, în efectivele de păsări puternic atacate de malofage se constată modificarea comportamentului acestora: sunt
neliniştite, se ciugulesc mereu, din cauza pruritului apare canibalism. Se produc deplumaţii pe crupion, la gât şi pericloacal, unde se
observă cruste fine, epiderma eritematoasă. Păsările slăbesc, producţia de ouă scade peste 15%; la tineret nu se obţin sporuri în
greutate corespunzătoare. În infestaţii masive, este dereglată acoperirea cu pene şi apar disfuncţiuni de termoreglare. La curci s-a
constatat infecunditate (Matthysse, 1972).
COMBATERE. Principalele măsuri se referă la: păstrarea indemnităţii efectivelor; respectarea condiţiilor de confort
fiziologic; alimentaţie corespunzătoare şi supravegherea sanitară. Popularea şi depopularea în unităţi avicole să fie precedate şi
respectiv urmate de dezinfecţii şi deparazitări.
În efectivele contaminate, acţiunile urmăresc distrugerea paraziţilor pe corpul păsărilor, în care scop se foloseşte un arsenal
variat de insecticide: organofosforice, organoclorurate, carbamaţi, piretroide, ca pulberi, soluţii, aerosoli, spray-uri. În fermele de
exploatare la sol, cu aşternut permanent, se fac băi de nisip, cu adaos de insecticide (Neguvon 1%), aşezate în diferite locuri în hală.
În ferme de păsări ouătoare, în cele cu pui de carne sunt recomandabile piretroidele, uşor degradabile, fără remanenţă în
carne şi ouă.
Prăfuirile păsărilor şi spray-ajul se vor putea face cu:
- Cipermetrină 0,025% (Lungu, 1981), Alugan 1-2%, Sevin 0,5%; Ciodrin 1%;
- Clorofosul s-a folosit prin aerosolizare, sol. apoasă 0,5% revenind 5-10 ml/pasăre, cu eficacitate 100%.
În unităţile de creştere a găinilor în baterii se folosesc aceleaşi insecticide, sub formă de spray, calculându-se cantitatea
necesară, care nu va depăşi dozele terapeutice per pasăre.
Este absolut necesar a se aplica o dezinsectizare prealabilă, la un număr mic de păsări, pentru verificarea toleranţei şi, dacă
nu apar fenomene secundare, după 24 ore, se face acţiunea în masă. Când tratamentul se execută în spaţii închise sau când se
depăşeşte concentraţia, dozajul, pot să apară intoxicaţii, cu mortalitate care apare la câteva ore.
Tratamentele se repetă la 15 zile.
Combaterea biologică a malofagelor este introdusă în avicultură în unele ţări, bazată pe utilizarea sporilor, exotoxinelor de
Bacilus thuringensis, care contaminând păsările şi ingeraţi de păduchi au acţiune malofagicidă. Preparatele Bacilan şi Dipel sol. 2%
(compuse din culturi de B. thuringensis), experimentate pe păsări invadate de Menopon, au acţiune insecticidă.

1.2.2. PARAZITISMUL CU APHANIPTERA (ATACUL CU PURICI)

Afanipterele, adaptate vieţii parazitare temporare, în stadiul adult se întâlnesc la om şi animale producându-le dermatoze
pruriginoase, dermatite alergice şi anemie. Fiind cosmopolite, cu modul de parazitare nespecific, aceste insecte atacă animalele în
colectivităţi neîngrijite, slabe, întreţinute în adăposturi neigienice. Consecinţele infestaţiilor masive se repercutează asupra creşterii
tineretului şi stării de sănătate. Ele pot transmite diverşi agenţi patogeni. Puricii fac parte din ord. Aphaniptera (Sifonaptera), fam.
Ceratophyllidae şi Pulicidae, caracterizaţi prin parazitismul temporar, hematofag, al adulţilor şi viaţa neparazitară a formelor
preimaginale - ouă, larve, nimfe.
DIAGNOSTICUL etiologic se precizează prin examen microscopic, când se stabilesc caracterele morfologice.
Clinic, prezenţa puricilor pe corpul păsărilor se stabileşte fără dificultăţi printr-un examen atent al pielii. Păsările infestate
manifestă prurit, ciugulire repetată, eritem şi papule, deplumaţii neregulate. În forme cronice, cu atacuri repetate, se produc dermatoze
pruriginoase, edeme cutanate, păsările slăbind, fiind anemice şi scăzând producţia de ouă.
Se va diferenţia de alte dermatoze: de malofagoză, micoze cutanate.
COMBATEREA pulicidelor se bazează pe: asigurarea cadrului igienic din adăposturi, curăţirea şi evacuarea aşternutului
din adăposturi, din cuibarele păsărilor, cu arderea lui pentru distrugerea paraziţilor; pulverizarea sau spălarea cu insecticide 0,5-1,5% a
pardoselei din adăposturi, a padocurilor. În timpul dezinfectării păsările vor fi obligatoriu scoase din adăposturi. După 24 ore se spală
excesul de insecticid, apoi vor fi reintroduse. Combaterea pulicidelor pe corpul animalelor se face ca şi în malofagoză.
În unităţile invadate de rozătoare se intervine concomitent cu deratizările, sporind astfel eficienţa combaterii pulicidelor.

1.2.3. PARAZITISMUL CU CIMICIDE (ATACUL CU PLOŞNIŢE)

Parazitismul cu ploşniţe, semnalat la om şi la păsări, poate determina dermatite pruriginoase, anemie sau alte afecţiuni, mai
grave, prin inocularea unor germeni patogeni.
Cimicidele sunt răspândite şi duc viaţă liberă sau parazitară pe toate meridianele lumii, având în unele regiuni geografice
importanţă epidemiologică datorită transmiterii leishmaniozei şi tuberculozei la om, tripanosomozei la animale, pseudopestei aviare.
Ploşniţele, insecte din ord. Heteroptera, fam. Cimicide, s-au adaptat ectoparazitismului temporar, fiind hematofage, cu atac
nocturn.
DIAGNOSTIC. Examenul atent al mobilierului din ferme conduce la depistarea insectelor, care se grupează în colonii
numeroase, iar în timpul nopţii se găsesc pe corpul păsărilor. Este necesar să fie diferenţiate de căpuşe. Mirosul emanat este neplăcut,
caracteristic.
Clinic, atacul cu ploşniţe se întâlneşte mai ales la găinile crescute pe aşternut permanent, dar este posibil şi la cele din baterii
şi la alte specii. Păsările atacate devin neliniştite, părăsesc cuibarele, slăbesc treptat, sunt anemice şi scade producţia de ouă.
Infestaţiile puternice pot avea sfârşit letal datorită anemiei grave şi toxiemiei provocate. Pe corpul păsărilor se observă eritem,
hemoragii punctiforme, papule, deplumaţie.
COMBATERE. În cazul semnalării atacului cu ploşniţe măsurile sunt aceleaşi ca şi în combaterea căpuşelor: dezinsecţii
totale ale halelor depopulate şi parţiale, în focar.
Se obţin rezultate bune folosind, după evacuarea păsărilor din adăpost, Azinfos sol. 0,4-0,6%, pulverizat sub presiune de 40
atmosfere pe toată suprafaţa interioară a adăpostului. Se folosesc 170 ml/m 2, adăpostul rămânând închis 3 zile. Se impun măsuri
severe de protecţie pentru operatori. Repopularea se va face după 15 zile.
Se poate utiliza Carbetox 37, emulsie apoasă cu 0,5% s.a. (13 ml concentrat/l apă), cu remanenţă 4-5 zile şi repetare la 8-15
zile. Prepararea soluţiei se face extemporaneu. Se va folosi 1,5-2 l la 1,2-2 m2, cu măsuri severe protectoare.
Se obţin rezultate foarte bune asupra lui C. columbarius folosind Asuntol 1,5%, Dipterex 2%, Carbetox 1%, Divipan 2,5%,
Neguvon 3%.
Concomitent cu dezinsectizarea se impun măsuri de deparazitare a ustensilelor, cofrajelor, mobilierului. Cofrajele se
dezinsectizează prin gazare în spaţii închise, cu Delicia-Gaztoxin (comprimate), care la 10°C degajă hidrogen fosfor. Aşternutul şi
reziduurile se ard sau vor fi transportate pe terenuri agricole.

1.3. DERMATOFITOZE

1.3.1. FAVUSUL (ACHORIONOZA; TRICHOFITOZA FAVICĂ)

Această zoonoză cronică, cu evoluţie sporadică sau enzootică, se semnalează la galiforme şi alte păsări.
Este determinată de: Trichophyton (Achorion, Microsporum) gallinae, Trichophyton (Achorion) schönleinii, Trichophyton
(Microsporum, Achorion) gypseum.
DIAGNOSTICUL clinic este uşor de stabilit, godeul favic fiind specific acestei dermatoze. Godeul favic este circular, cu
diametrul de 0,5-1,5 cm, cu bordura eritemo-scuamoasă proeminentă şi centrul depresat, acoperit de o peliculă albicioasă. Penele de
pe leziuni se rup uşor. Alteori pot să apară cruste furfuracee delimitate sau confluente. Leziunile se formează mai ales pe creastă,
bărbiţe, apoi cuprind gâtul, crupionul; apar deplumări şi prurit uşor. Epiderma este crustoasă, cu cruste cenuşii pe suprafaţa
hiperemiată, roşie. În formele atipice se recurge la examenul microscopic, cultural şi histologic. Microscopic, în raclate de la nivelul
leziunilor, clarificate, se observă (ob. 20x şi 40x) aglomerări de spori poliedrici, în forma oaselor tarsiene (tarsul favic) şi hifele.
Pentru identificarea speciilor este necesar a se recurge la bioteste pe şoarece alb şi la cultivarea pe medii selective.
Histologic, se observă crustizarea straturilor superficiale epidermice, producerea de cheratohialin cu aglomerări de hife şi
spori.
Diagnosticul diferenţial se impune în formele atipice de favus, faţă de alte dermatoze (malofagoză, râie), dermatite
carenţiale (hipovitaminoza A).
TRATAMENT. Se utilizează substanţe antimicotice, dar în prealabil se scot păsările bolnave din efectiv şi apoi se tratează
cu: unguent cu stamicin (250.000 U.I./10 g vaselină), în aplicaţie locală; Buclosamid unguent şi spray; Clotrimazol unguent în
aplicaţie locală, în toate cazurile repetabil la 2-3 zile, până la vindecare. În formele extinse se foloseşte Griseofulvina, în doză de 25
mg/kg corp/zi, timp de 3-4 săptămâni. În complexe industriale este recomandabil a se scoate şi sacrifica primele cazuri de
îmbolnăvire.
Profilaxie. Popularea fermelor avicole se va face cu păsări sănătoase, după o prealabilă dezinfecţie a halelor, adăposturilor;
se instituie supravegherea sanitară continuă. La apariţia primelor cazuri de îmbolnăvire se recomandă sacrificarea acestora, pentru a se
împiedica difuzarea bolii în efectiv.
La păsările întreţinute la sol, aşternutul va fi menţinut uscat şi curat. Se vor organiza: măsuri de deratizare (dacă situaţia o
impune); deparazitări periodice; supravegherea cu interdicţia persoanelor străine în hale, adăposturi.

2. PARAZITOZELE CUTANATE LA PORUMBEI


(COLUMBIFORME)

Unele dintre parazitozele cutanate ale porumbeilor sunt determinate de agenţi patogeni comuni, cu tabloul anatomo-clinic
asemănător, celor de la galinacee, motiv pentru care aceste grupe vor fi enunţate succint, evidenţiindu-se doar particularităţile.

2.1. ACARIOZE

RÂIA PICIOARELOR (RÂIA VĂROASĂ)

Întâlnită obişnuit la galiforme, evoluează foarte rar la porumbei.


Etiologie. Agentul etiologic este Cnemidocoptes mutans, iar clinic se observă aspectul solzos, neregulat al regiunii tarso-
metatarso-falangiene. Crustele sunt gri-albicioase, văroase.
Terapeutic se folosesc unguente cu substanţe acaricide 1-2‰ sau cu vitamina A uleioasă, cu adaos de acaricide 0,5-2‰.
Concomitent actului terapeutic, se deparazitează volierele, spaţiile de cazare etc. Se interzice scoaterea porumbeilor din crescătoriile
contaminate, eventual numai după eradicarea focarului.

RÂIA CORPULUI (RÂIA DEPLUMANTĂ)

Boala este diagnosticată la circa 0,3% din porumbeii voiajori, determinată de Cnemidocoptes laevis v. columbae. Paraziţii se
dezvoltă obişnuit pe crupion, abdomen, aripi. Dermatita este eritemo-crustoasă, pielea apare roşie, deplumată, cu cruste fine,
furfuracee.
Boala se va diferenţia de favus şi malofagoză.
Tratament şi profilaxie: ca şi la râia galinaceelor.

LAMINOSIOPTOZA

Este semnalată la porumbei adulţi, produsă de Laminosioptes cysticola, cu localizare în ţesutul conjunctiv subcutanat şi la
nivelul pulmonului..
Se diagnostică morfopatologic. Nu se cunosc mijloace terapeutico-profilactice.

DERMANISITOXICOZA (ATACUL CU DERMANYSSUS


)
Dermanyssus gallinae invadează crescătoriile de porumbei întreţinuţi necorespunzător, cu mobilier din lemn deteriorat.
În infestaţii puternice determină anemie gravă, dermatită, nelinişte, ciugulire, imposibilitatea zborului, mortalitate.
Parazitismul fiind nespecific, sursele de contaminare sunt diverse: găinile, alte păsări, rareori mamiferele.
Sunt atacaţi preferenţial puii şi tineretul de porumbei. Depistarea căpuşelor în crescătorie se bazează pe controlul atent al
încăperii şi mobilierului, datorită dimensiunilor mici (0,4-0,5 mm) ale formelor preimaginale.
Combaterea se face ca şi în cazul galinaceelor, cu unele măsuri de precauţiune datorită riscului intoxicării porumbeilor cu
substanţe acaricide. Este recomandabilă evacuarea porumbeilor din încăperi, apoi se efectuează curăţenia spaţiilor şi se dezinfectează
cu acaricide piretroide (Cipermetrin), organoclorurate (Lindavet), organofosforice (Neguvon, Sevin 2‰). După 24 ore se va spăla cu
apă pentru îndepărtarea substanţelor şi apoi se repopulează.
Soluţiile şi suspensiile se pot aspersa cu pompe (la 4-5 atmosfere), pentru a pătrunde în fisurile, orificiile, nişele ascunse.
Pulverizarea cu acaricide a porumbeilor se va face după 24 ore de la efectuarea unui test de toleranţă pe câţiva porumbei fără
valoare, dacă sunt bine suportate.
Repetarea tratamentului este condiţionată de regimul termic: la temperaturi mai mari de 20°C, se face la 5 zile; la 15-20°C -
la 7 zile, iar la mai puţin de 12°C, la 12-24 zile.

ARGASIDITOXICOZA

Infestaţia porumbeilor se produce cu Argas persicus şi Argas reflexus, urmată de sindrom toxico-anemic, înţepături
dureroase, pruriginoase şi cauzând mortalitate.

2.2. ENTOMOZE

Atacul porumbeilor se face cu diverse specii de insecte, dintre care malofagele, ploşniţele, puricii şi coleopterele sunt cele
mai periculoase.

MALOFAGOZA (ATACUL CU PĂDUCHI MALOFAGI)

Parazitismul cu insecte malofage, întâlnit pe întreg globul, poate provoca pierderi în crescătoriile columbicole, datorită
slăbirii, deplumaţiei, pierderii capacităţii de zbor şi reproductive. Prevalenţa infestaţiei este uneori foarte ridicată, de peste 86% din
efectiv, păduchii atacând în special tineretul.
Clinic, se observă deplumaţie; penele cu aspect mat sunt neregulate, perforate; ciugulire, nelinişte, slăbire şi canibalism.
La examenul microscopic al penelor se observă ouăle depuse în ciorchine, aderente de acestea.
Tratament. Se aplică insecticidele sub formă de pulberi (pudraj) sau spray, cum sunt: Alugan, Neguvon, Sevin, Asuntol,
Bolfo pulv., Pedix pulv., în concentraţie 0,15-0,5%. Se pudrează sau se aspersează la cap, gât, crupion, sub aripi. În prealabil se va
experimenta pe un număr mic şi apoi se aplică în colectivitate. Tratamentul se repetă la 7 zile. Totodată se efectuează curăţenie,
îndepărtarea aşternutului şi se deparazitează volierele şi adăpostul.
PARAZITISMUL CU CIMICIDE (ATACUL CU PLOŞNIŢE)

Atacul cu ploşniţe determină la porumbel, ca şi la galinacee, stări toxice, anemiante, cu slăbire şi mortalitate mai ales la pui.
Clinic, se constată neliniştea porumbeilor, care nu se pot odihni; dermatită papulo-eritematoasă, slăbire, anemie, ciugulire,
urmate de mortalitate la pui.
Combaterea se bazează pe curăţirea mecanică a spaţiilor de adăpostire, urmată de dezinfecţie cu soluţii în care se introduc
insecticide; pudrajul sau spray-ajul porumbeilor cu insecticide (piretroide, organofosforice, carbamaţi şi organoclorurate).
Concentraţiile se stabilesc în funcţie de rasă, vârstă şi starea de întreţinere a porumbeilor. Iniţial se supun tratamentului câteva
exemplare, lipsite de valoare biologică, după care (dacă toleranţa este bună) se aplică la întreg efectivul.

PARAZITISMUL CU SIPHONAPTERA (ATACUL CU PURICI)

Atacul cu purici al porumbeilor se produce cu mai multe specii de ceratofilide, care parazitează în stadiul adult, hrănindu-se
cu sânge. Răspândirea este cosmopolită şi incidenţa ridicată în columbăriile rău întreţinute, neigienice.

2.3. DERMATOFITOZE

FAVUSUL (TRICHOFITOZA FAVICĂ)

Boală zoonotică afectând numeroase specii de mamifere şi păsări, este semnalată şi la porumbel. Evoluţia este asemănătoare
cu cea de la galinacee.

3. PARAZITOZELE CUTANATE LA PĂSĂRI DE COLIVIE

RÂIA CNEMIDOCOPTICĂ LA PERUŞI

Determinată de Cnemidocoptes pilae, această acarioză cutanată afectează picioarele şi baza ciocului. În zonele de predilecţie
se observă cruste fine, apoi dense, groase, albe-văroase, ce deformează epidermul. De la baza ciocului, leziunile cuprind capul,
regiunea cervicală, care se deplumează şi crustizează.
Peruşii se hrănesc cu dificultate; cu ghearele îşi scarpină zonele afectate. Crustizările în regiunile tarso-metatarsiană şi a
falangelor sunt de asemenea dense, rugoase şi abundente.
Diagnosticul se precizează pe baza examenului microscopic.
Tratament. Se obţin rezultate bune cu acaricide: piretroide în diluţii mari; Lindavet 0,2% în soluţie uleioasă de vitamina A.
Repetarea tratamentului se face la 6-7 zile, până la vindecare. Totodată se deparazitează colivia prin flambare sau spălare cu emulsie
apoasă 0,2% de Lindavet sau alte acaricide, după care excesul se îndepărtează, la 24 ore, prin spălare cu apă.

DERMANISITOXICOZA (ATACUL CU DERMANYSSUS)

Atacul cu Dermanyssus se poate produce la diverse specii - peruşi, canari, grauri, păsări exotice - parazitismul fiind
nespecific. Obişnuit, invazia se realizează odată cu folosirea cuştilor, coliviilor din material lemnos, nedezinfectat în prealabil.
Clinic, păsările prezintă anemie severă, nelinişte, ciugulire, deplumaţie, slăbire. Puii sunt receptivi, astfel că la ei apare
mortalitate mai ridicată.
Diagnosticul este uşor prin controlul atent al coliviei.
Combaterea se bazează pe curăţenia mecanică urmată de opărirea şi dezinfecţia coliviilor, a barelor de sprijin, recipientelor
de hrană şi apă. Păsările vor fi pudrate sau spray-ate cu insecticide. Se vor face tatonări ale concentraţiilor în funcţie de specia gazdă.
Se recomandă pudrajul cu Delicia-Puder. Repetarea tratamentului se face la 3-6 zile.

MALOFAGOZA

Insectele malofage invadează şi păsările de colivie, producându-le agitaţie, nelinişte, prurit cu ciugulire, deplumaţii şi
dermatoze crustoase.
Dintre agenţii etiologici, se întâlnesc şi genurile: Lipeurus sp. şi Goniocotes sp.
Depistarea malofagelor se realizează prin examenul atent al pielii şi penelor. Examenul penelor la lupă facilitează această
operaţiune.
Conduita terapeutică este similară cu cea din atacul cu căpuşe.

FAVUSUL (TRICHOFITOZA FAVICĂ)


Se întâlneşte la toate păsările de colivie, exprimat clinic prin apariţia godeului favic sau a unei dermatoze eritemo-furfuracee.
Combaterea comportă tratamentul cu micostatice sub formă de unguent, dar în concentraţii mai mici
decât la galinacee, asociat cu dezinfecţia coliviei şi a ustensilelor.