Spasmofilie Etc

"Sa fie azi pace inlauntru.
Ai incredere ca esti acolo unde e locul tau, unde e nevoie de tine. Nu

uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in
ceilalti.
Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in
countinuare altora dragostea pe care o primesti.
Fii multumita de felul in care esti tu, asa cum esti.
Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pina in maduva oaselor si
daruieste sufletului tau cintec, muzica, dans, rugaciune si libertatea
de a iubi.
Asta exista pentru noi toti."
http://carminatoader22.hi5.com
raluca bruneta: http://princess-ana-marya.hi5.com
Tratamentul naturist al nevrozelor

Nevrozele sint tulburari provocate, in special, de stres. Tensiunea permanenta slabeste sistemul nervos si ne tine
la granita unor descarcari nervoase. Acumularea si mentinerea de durata a emotiilor negative poate suprasolicita
sistemul nervos incit acesta cedeaza. De aceea, sintem nevoiti sa ne adaptam noilor conditii de viata cu ajutorul
reorganizarii psihicului.
Majoritatea terapeutilor spun ca putem sa ne tratam si singuri de nevroze. "Cea mai buna metoda este munca
vazuta ca placere si nu ca mijloc de supravietuire, increderea in vindecare si folosirea unor ceaiuri medicinale
care sa ajute sistemul nervos. Astfel, furtuna emotionala negativa se poate transforma intr-o forta creatoare.
Pentru aceasta este nevoie de multa vointa, precum si de sustinerea rudelor si a celor apropiati", ne-a spus
terapeutul prahovean Fanica Voinea Ene.
Pentru tratamentul naturist al nevrozelor, acesta foloseste un "ceai de baza", din frunze si fructe de paducel (4
parti), frunze si fructe de afin (3p), frunze de urzica (2p), papadie (1p), scoarta de salcie (1p), flori de sulfina (1p)
si talpa gistei (1p), la care adauga tincturi specifice pentru fiecare forma de nevroza. Tratamentul dureaza timp de
6 luni, in trei reprize.
Nevroza astenica
Se caracterizeaza prin astenie, cefalee, tulburari de somn, oboseala la trezire, imposibilitate de concentrare,
nehotarire, lipsa de energie, atentie deficitara, priviri in gol, vise chinuitoare, iritabilitate, furnicaturi in membre,
nevralgii. In ceaiul de baza se pune tinctura 10 la suta (10 g plante la 100 ml alcool), cite 1-2 lingurite la cana, din
talpa gistei, radacina de angelica, radacina de ghintura si fructe de coriandru, in parti egale. Se ia de 2-3 ori/zi, cu
30 minute inaintea meselor principale, timp de 6-7 saptamini, cu 1-2 saptamini de pauza inainte de a trece la
urmatoarea repriza.
Nevroza anxioasa
Se manifesta prin neliniste, spaima, insomnii, frica de moarte, sufocari, palpitatii, transpiratii, ameteli, tremuraturi
cu racirea extremitatilor, crampe abdominale, senzatie de oprire a inimii, fotofobie, ipohondrie. In ceaiul de baza
se pune tinctura 10 la suta, 1-2 lingurite la cana, din talpa gistei, flori si frunze de paducel, radacina de valeriana,
conuri de hamei si flori de levantica, in parti egale. Remediul se ia dupa acelasi program ca la nevroza astenica.
Nevroza viscerovegetativa
Mai este denumita si nevroza cardiaca, datorita rezonantelor sale cardiace accentuate. Se manifesta prin
insomnii, tahicardie, respiratie superficiala intretaiata de oftat, dispnee, bradipnee, dureri precordiale, balonari
abdominale, constipatie. In ceaiul de baza se pune tinctura 10 la suta, cite 10-30 de picaturi, din aceleasi plante
ca la nevroza anxioasa, la care se adauga fructe de chimion si ruscuta de primavara, in parti egale cu celelalte
ingrediente.
•••
In toate cele trei situatii, tratamentul se completeaza cu ulei de levantica (10-30 de picaturi in putina apa calda, de
2-3 ori/zi, cu jumatate de ora inainte de masa), macerat de orz verde cu miere, drojdie de bere, macerat de aloe,
otet de mere, bors de tarite si oua de prepelita, in cure de 1-2 saptamini pe luna.
TRTulburarile metabolismului fosfo-calcic (spasmofilia,

hipocalcemia si tetania)
SANATATE | 10 Septembrie 2008 - 09:54 | Numar vizualizari: 3088
tipareste | trimite unui prieten | trimite prin Yahoo!
Smasmofilia este dezechilibrul in metabolismul fosfo-calcic (scaderea calciului si a magneziului si cresterea
fosforului din sange), caracterizat prin: contracturi involuntare ale tuturor muschilor, tulburari respiratorii, palpitatii,
senzatia de prabusire, invinetirea la fata (cianoza), neliniste sau anxietate.
Boala poate sa apara la copiii mici, rahitici (mai ales primavera) si la adultii care prezinta aceleasi dezechilibre
intre minerale. Anxietatea si stresul pot determina, de asemenea, crizele de spasmofilie, iar starile de nervozitate
refulate le pot exacerba.
Exercitiile de respiratie sau respirarea intr-o punga de plastic (ce asigura imbogatirea sangelui cu gaz carbonic si
diminuarea contractiilor musculare involuntare) sunt metode utile de diminuare a efectelor bolii in timpul crizelor
sau in momentele imediat premergatoare acestora.
Tratamentul alopat presupune administrarea de preparate pe baza de calciu, precum si evitarea sau combaterea
traumelor psihice.
Hipocalcemia reprezinta scaderea concentratiei calciului din sange mult sub valoarea de 9-11 mg/100 ml,
apreciata drept normala, ca urmare a hipofunctiei glandelor paratiroide, care regleaza metabolismul sau in
organism. Valorile sunt, in general, mai crescute la barbati decat la femei si au tendinta de scadere usoara odata
cu varsta sau cu unele stari patologice sau fiziologice (hemoragii, sarcina, alaptare, menopauza).
Manifestarile hipocalcemiei sunt variate, pe masura diversitatii rolurilor jucate in organism de acest oligoelement.
Bolnavul prezinta tulburari digestive (balonari, colici abdominale, dificultati de deglutitie), neuro-psihice (senzatie
de amortire a mainilor si furnicaturi, contractii musculare spontane, crampe, convulsii, senzatie nemotivata de
lipsa de aer, crize de transpiratie inexplicabile, dureri de cap intense, stari melancolice, tulburari de concentrare
etc.) si sexuale (scaderea libidoului si a potentei), care-i afecteaza calitatea vietii.
In formele severe, caracteristice sunt lipotimia (lesinul este prezent in cca 63 % din cazuri) si tetania (uneori,
contracturile prinzand si musculatura aparatului respirator), simptome ce pot pune in pericol chiar viata bolnavului.
Tetania este o hiperexcitabilitate neuromusculara, manifestata prin contracturi spastice, dureroase ale muschilor
membrelor si ai fetei, asociate sau nu cu manifestari hiperestezice (furnicaturi, amorteli) si cu spasme
generalizate sau viscerale, localizate la nivelul cailor respiratorii superioare (esofag, laringe) sau ale tubului
digestiv (stomac, intestin), care pot determina crize psihice nespecifice cu caracter anxios depresiv.
Daca nu este congenitala, tetania poate fi consecinta unei insuficiente a glandelor paratiroidiene sau a unei
tulburari a metabolismului fosfo-calcic, manifestat prin scaderea concentratiei de calciu din sange (hipocalcemie)
si din urina (hipocalciurie), concomitent cu cresterea continutului de fosfor sanguin (hiperfosfatemie).
Boala, care afecteaza predilect femeile ce alapteaza, precum si persoanele supuse unor intoxicatii cu nicotina
sau cafeina, cu unele medicamente (morfina) sau diversi poluanti (fosfor, plumb) se manifesta prin demineralizari
osoase (decalcifierea smaltului dentar, unghii friabile), tulburari trofice ale formatiunilor ectodermice (piele uscata,
hiperpigmentatie, par subtire si decolorat) si afectarea grava a vederii (cataracta).
cura cu argila timp de 3luni, se face cura cu grau incoltit 4-5 linguri pe zi, minim 3 luni.
Se consuma zilnic o salata de cruditati din: radacina de telina, morcov, putin mar, putina zeama de lamaie, o
legatura de patrunjel la care se adauga doua linguri de orez fiert. Salata nu se consuma cu paine.
Se recomanda urmatoarele vitamine si saruri minerale: Mg, Ca, vitamina B.
Se vor consuma: grau, tarate, bors, ovaz, orz, porumb, cartofi, sfecla, spanac, polen, varza, laptuca, usturoi,
argila, migdala dulce, piersica. Se va elimina carnea din alimentatie si se va tine regim naturist. Seara se va bea
chefir. Se renunta la macris, spanac, stevie, din cauza acidului oxalic.
In Formula AS, august 1997, se da reteta: 5 lamai cu coaja se taie bucati si se amesteca cu 5 linguri de miere
poliflora, iar compozitia se toarna peste 5-6 oua de tara intregi, cu coaja, bine spalate. Se lasa la macerat 7-14
zile, pana cand coaja oului devine moale. Ca vas pentru macerat, se va folosi un borcan legat cu tifon la gura.
Dupa cele 7-14 zile, se scot usor ouale afara, iar compozitia se va folosi zilnic, dimineata si seara, inainte de
masa, cate 1-2 linguri, pana se termina continutul. Dupa scoaterea oualor, borcanul se tine in frigider. Se repeta
timp de 1 an, din 3 in 3 luni (4 retete). Nu se consuma cafea, tigari, se mananca mult lapte, oua, branza, si se bea
apa minerala cu Ca, Mg si Fe. Primele semne apar dupa 1 luna, dar faceti cura intreaga.
Spasmofilia este o manifestare a unei furii interioare intense si refulate. Cel afectat are multe ganduri negative pe
care este incapabil sa le exprime si le inabuse in sine insusi.
Spasmofilia apare în situaţii de stres puternic, oboseală, stil de viaţă dezordonat, ceartă, conflicte în familie şi
apare cu precădere în copilărie şi în tinereţe.
Cum se manifestă
Apar amorţeli, furnicături, tresăltarea muşchilor. Un exemplu foare cunoscut de toţi este atunci cand spunem: „mi
se zbate ochiul“. Dar spasmele apar la orice nivel al corpului: buze (tresaltă muşchii la nivelul buzelor), tub
digestiv (fiind una din cauzele constipaţiei sau diareei), în perioada premenstruală când în organism au loc
modificări care favorizează crizele - laringe şi esofag (senzaţia de sufocare şi de nod în gât), spaţiile închise pot
duce la dificultăţi de respiraţie. Persoanele care au crize de spasmofilie, au probleme cu somnul: insomnie, somn
agitat şi neodihnitor, coşmaruri frecvente. Criza de spasmofilie variază ca durată şi intensitate.
Ce putem face
- un regim de viaţă sănătos şi organizat
- consumarea de fructe şi legume
- plajă, soarele ajută la fixarea vitaminei D în oase
- educarea minţii prin autosugestie. Deseori bolnavii trăiesc cu o teamă permanentă că vor avea o criză şi sunt
într-o permanentă alertă: „dacă mi se întâmplă acum“. De multe ori, însăşi această teamă, poate declanşa criza.
Această teamă nemotivată sau imaginată poate duce chiar la atacuri de panică.
- în timpul unei crize este recomandat să se respire într-un spaţiu foarte mic şi închis: într-o pungă, într-un
recipient sau chiar în căuşul palmei, dacă nu avem altceva la îndemână.
Spasmofilia nu este o boala in sine, ci o stare caracterizata prin hiperexcitabilitate neuro-

musculara. Cu alte cuvinte, la persoanele care se confrunta cu aceasta problema (majoritatea
femei), muschii si nervii sunt in permanenta gata sa reactioneze. Explicatia: sistemul lor
neurovegetativ (implicat in toate functiile importante ale organismului) produce prea multe
influxuri nervoase. In aceasta situatie, in intregul sistem muscular sunt propulsate in
permanenta adevarate descarcari electrice. Desi manifestarile sunt neplacute, uneori chiar
spectaculoase, sunt lipsite de gravitate.
Simptomele, desi intense si neplacute, sunt inofensive

Simptomele de care se plang cel mai frecvent femeile care sufera de spasmofilie sunt
tremuraturi, furnicaturi in varful degetelor, in brate, gambe sau fata, senzatie de nod in gat
(din cauza contractiei muschilor faringelui), amorteala la nivelul buzei superioare sau a limbii,
tresariri involuntare ale pleoapelor, crampe la stomac, dureri intestinale. Poate aparea si
senzatia de stransoare la nivelul pieptului, simptom ce nu are de-a face cu vreo problema
cardiaca, dar si manifestari psiho-emotionale: iritabilitate, anxietate, scaderea libidoului, stari
depresive.
Unele femei fac adevarate crize de spasmofilie, care le lasa stoarse de vlaga. Specialistii
afirma ca aceste crize, uneori cu manifestari impresionante pentru cei din jur, sunt consecinta
unui exces de descarcari electrice, declansate de stres, furie, teama, emotie puternica,
ingrijorare excesiva. In timpul crizei de spasmofilie apar, in afara de simptomele fizice
descrise mai sus, manifestari precum: contractii musculare violente si incontrolabile,
palpitatii, bufeuri de caldura, respiratie accelerata, transpiratii abundente, apatie, senzatie de
sfarseala, slabiciune a membrelor. Aceste crize, mai mult sau mai putin intense, dispar de la
sine, dar sunt cu adevarat epuizante si deseori infricosatoare pentru persoana in cauza.

De unde vine problema?
In ce priveste cauzele spasmofiliei, parerile specialistilor sunt impartite. Unii sustin ca
vinovatul numarul 1 este stresul: problemele profesionale, responsabilitatile mari, ritmul de
viata extrem de alert, neintelegerile din familie, grijile pentru traiul de zi cu zi explica de ce
tot mai multe femei sufera de spasmofilie. Si este un lucru bine stiut ca nu suntem egali in fata
stresului, ca fiecare reactioneaza in felul sau. Unele persoane traverseaza mai usor situatiile
stresante pe cand altele, dimpotriva, sunt coplesite. In acelasi timp, insa, exista medici care
afirma ca aceasta tulburare este cauzata de lipsa de magneziu, care poate da nastere unei
hipersensibilitati la stres (magneziul fiind un mineral care joaca un rol esential in reglarea
activitatii sistemului nervos).
Fie ca e vorba de o cauza sau alta, specialistii sunt de acord privind ideea ca sistemul
neurovegetativ (adica muschii si nervii) este centrul acestor simptome neplacute. Desi crizele
de spasmofilie sunt adeseori benigne si dispar de la sine, femeile care se confrunta frecvent cu
asemenea simptome sau constata ca manifestarile le afecteaza negativ viata cotidiana trebuie
sa se adreseze medicului, pentru ca este posibil ca in spatele acestor manifestari sa se ascunda
o afectiune serioasa: o tulburare in activitatea tiroidei, hipertensiune, tulburari de ritm cardiac,
depresie…
Un diagnostic dificil de stabilit

Pentru a pune diagnosticul de spasmofilie medicul va sta de vorba indelung cu pacientul. La
prima consultatie, acesta va efectua un examen clinic minutios, in cursul caruia va verifica
reflexele persoanei, apoi va cauta un simptom particular, semnul lui Chvostek, care consta in
contractarea buzei superioare in momentul in care obrazul este lovit usor cu ciocanelul de
reflexe. Totusi, acest semn, multa vreme considerat a fi singurul tipic spasmofiliei, poate
exista si la persoanele care nu au nimic.
Concluzia este ca diagnosticul de spasmofilie nu este usor de pus, pentru ca nici o analiza sau
investigatie nu-i permite medicului sa afirme cu siguranta ca este vorba de acest sindrom. Nici
dozarea sanguina a magneziului nu este concludenta, deoarece in sange nu circula decat 1%
din cantitatea totala de magneziu din organism. Asadar, oricine poate suferi de spasmofilie,
dar poate avea un nivel normal de magneziu in sange. Medicul ar putea recomanda efectuarea
unei electrocardiograme, pentru a verifica daca nu exista vreo tulburare cardiaca.
Sfaturi pentru a depasi criza de spasmofilie
In momentul in care simtiti ca incep sa apara primele semne (furnicaturi, senzatie de

sufocare), asezati-va pe scaun si respirati lent (umflandu-va cu aer abdomenul, nu toracele).
Daca starea de rau nu dispare, respirati lent, timp de cateva secunde, intr-o punga de plastic
sau de hartie. Scopul este de a inspira un pic de gaz carbonic, care va atenua consecintele
hiperventilatiei (respiratiei prea rapide) induse de criza de spasmofilie.
Purtati intotdeauna la dvs. un comprimat de magneziu, pe care sa-l puteti lua in asemenea
momente.
Informatii utile
Ce ne spun expertii
Primul pas in tratament: un nou regim de viata
Un stil de viata echilibrat

Nu exista un tratament unic pentru spasmofilie. Pentru a combate aceasta tulburare trebuie
asociate mai multe solutii. De exemplu, un stil de viata echilibrat, evitarea tutunului si a
alcoolului, practicarea regulata de exercitii fizice, suficienta odihna, combaterea stresului. De
la caz la caz, medicul poate prescrie un supliment cu magneziu sau il poate indruma pe
pacient catre un psihoterapeut.
Cura cu magneziu
De obicei, in suplimentele nutritive, magneziul e asociat cu vitamina B6, care ii sporeste
actiunea. Necesarul de magneziu este mai mare la femei in perioada premenstruala, in timpul
sarcinii si a perioadelor de stres intens. Alimente bogate in magneziu sunt semintele de
dovleac, spanacul, ciocolata, migdalele, avocado, bananele, murele, alunele, orezul, usturoiul,
fasolea alba.
Gestionarea stresului
Stresul face parte din viata de zi cu zi, dar nu este intotdeauna „nociv". Insa, atunci cand sta la
originea acelor crize de spasmofilie care „iti inmoaie picioarele", este nevoie sa se ia masuri
pentru combaterea lui. Cele mai multe dintre femeile care sufera de spasmofilie sunt persoane
care tin totul in ele, care nu-si exprima sentimentele, temerile, ingrijorarile, care sufera in
tacere. Or, atunci cand tacem, corpul vorbeste pentru noi. Daca nu reusiti sa va eliberati
singura de stres apelati la ajutorul unui psihoterapeut.
Acupunctura
Aceasta metoda alternativa de tratament poate da rezultate bune, fie singura, fie in
completarea unei cure cu magneziu. Se recomanda de obicei sa se apeleze la acupunctura in
perioadele in care simptomele se manifesta mai mult, caci permite evitarea crizelor.
Infuzii de plante
Passiflora, valeriana, teiul si levantica sunt plante cu efecte sedative. O infuzie bauta seara
inainte de culcare poate fi de mare ajutor. Si sunatoarea este recomandata in cazul in care isi
fac simtite prezenta simptomele depresiei.
Calmante
In cazul in care semnele anxietatii se inmultesc, medicul poate prescrie un tratament cu
anxiolitice pentru o perioada scurta de timp, de exemplu atunci cand este nevoie sa se
depaseasca o situatie dificila sau extrem de stresanta.
Pentru ca nu voi putea sa raspund fiecarui pacient ,voi posta schema de tratamet data de dl Florin, pe care am
urmato cu succes.Tin sa mentionez ca acest tratamet nu este universal valabil si ca depinde de starea de
boala/sanatate a fiecaruia dintre voi..Tratamentul consta in:
Regimul alimentar va cuprinde zilnic: salate de sfecla rosie,morcovi,telina,mere,miere pliflora,grau incoltit,4-5
prune uscate,tarate de grau, si bisaptamanal ficat sau rinichi de vita la gratar.
Medicamente,infuzii,tincturi;
Dimeneata:Vitamina B1 si B6 (tonic nervos) cate o pastila pe zi,calciu lactic in lunile septembrie-aprilie
inclusiv.Vitamania a +d 2 (cate o pastila), cat se ia si calciu.In cazul problemelor cu inima se ia aspacardin 1/2
pastila.Infuzie de ciubotica cucului,cresonul izvoarelor,macris marunt,coada calului,coada soricelului,
sunatore,talpa gastii si urzica in parti egale.Se foloseste o lingurita amestec de plante la o cana cu apa fiarat 30
sec.se bea o cana cu ingitituri mici.
La pranz:1/2 aspirina si o tableta mica de glucoza (daca aveti hipoglicemie),o lingurita de tinctura de:radacina de
valeriana,talpa gastii,leurda,sunatoare si paducel.Vitamina E 15 zile da si 15 zile nu maxim 3 luni pe an.
Seara:1 pastila Extraveral sau Meprobamat (la nevoie),fier si vitamna C (cand nu se ia calciu) daca sunt
probleme de respiratie.fierul se dozeaza in functie de nevoi.Se bea infuzie de ;talpa gastii,cresonul
izvoarelr,roinita,paduce (cu totul),macese, suntoare si conuri de ha,ei in parti egale.se foloste o lingurita amesctec
l ao cana cu apa fiarta un minut,se strecoara si se bea 1/2 cana cu 0 ora inainte de culcare.
Multa sanatate,
Fobia sociala
 Introducere
 factori de risc
 Tratament
Tratament
Tratamentul fobiei sociale se bazeaza pe psihoterapia de tip comportamental- cognitiv si doar
secundar pe medicamente.
Plecand de la premisa ca disfunctia biologica incriminata in fobia sociala este la nivelul serotoninei,
atentia cercetatorilor s-a indreptat asupra acelor medicamente care ii regleaza metabolismul.
Dintre toti inhibitorii recaptarii de serotonina (SSRI) numai paroxetina (Seroxat, Paxil, Arketis) si-a
dovedit eficacitatea. Efectele ei benefice de ameliorare a anxietatii in situatii sociale sunt evidente
doar pe durata tratamentului si se adreseaza mai curand pacientilor care se tem ca simptomele
anxietatii vor fi remarcate de cei din jur si ii vor pune in situatii delicate. Paroxetina nu modifica
tendinta de autoapreciere negativa a propriei persoane si nici deficitul de abilitati sociale
(nedezvoltate sau pierdute in timp din cauza neexersarii lor). Sa nu uitam ca in spatele fiecarei
persoane cu fobie sociala exista o lunga istorie de evitare a contactelor sociale si a unui mod
particular de apreciere a propriei prestatii (« daca nu am un comportament perfect ma fac de ras
»). Paroxetina are totusi sens in asociere cu terapia comportamental-cognitiva in contextul in care
studiile arata ca medicamentele aduc un beneficiu rapid, in timp ce efectul psihoterapiei este mai
lent dar contribuie la prevenirea recaderilor.
Psihoterapia comportamental-cognitiva presupune o abordare integrata a tuturor elementelor care

constituie tabloul fobiei sociale cu scopul de a produce o schimbare durabila de comportament
(partea comportamentala) si de mod de a gandi (partea cognitiva) despre sine si relatiile sociale.
Psihoterapia poate fi individuala sau de grup iar frecventa sedintelor este saptamanala.
Partea comportamentala presupune o evaluare initiala a abilitatilor sociale ale clientului, urmata
de insusirea si/sau exersarea lor in situatiile sociale care-i starnesc teama. Abilitatile sociale de
baza implica 3 aspecte principale :
- expresivitatea (continutul si claritatea mesajului, voce, ton, fluenta in exprimare, contact
vizual, mimica, gesturi etc.),
- receptivitatea ( capacitatea de a asculta atent, de a percepe emotiile celorlalti, de a sesiza
corect momentul in care se poate interveni in conversatie)
- capacitatea de conversa (in sensul de a initia, mentine, incheia conversatia)
Abilitatile sociale se insusesc/exerseaza mai intai in sedintele de terapie individuala sau de grup, iar
intre sedinte, in situatiile sociale cu care se confrunta clientul in saptamana ce urmeaza. Clientul
are ca tema autoevaluarea reactiilor sale, a nivelului de anxietate si a felului in care gandeste in
situatiile prin care trece singur, urmand sa discute cu terapeutul dificultatile intampinate.
Partea cognitiva vizeaza, pentru inceput, recunoasterea de catre client a gandurilor disfunctionale
care apar la anticiparea si confruntarea cu situatiile temute (« o sa ma fac de ras », « o sa creada
ca sunt un prost », « nu voi reusi sa fac fata » etc.). Aceste ganduri stau la originea nivelului mare
al anxietatii, a tendintei de evitare si a consolidarii imaginii de sine proaste. Ceea ce isi imagineaza
clientul ca gandesc cei din jur despre el este daca nu fals, cel putin exagerat. In terapie, clientul
este invatat cum sa-si verifice convingerile disfunctionale in diverse situatii si sa descopere singur
ca sunt exagerate. In timp, in fata unor argumente solide si verificate, aprecierea propriei prestatii
devine mult mai adecvata, anxietatea scade iar imaginea de sine se imbunatateste. Aceste reusite
dau curaj iar situatiile sociale incep sa nu mai fie evitate. Acesta este punctul de plecare al
castigarii/recastigarii unei vieti sociale convenabile.
Pentru ca fobia sociala presupune in multe cazuri o predispozitie genetica si biologica iar stress-ul
poate creste oricand in viata fiecaruia dintre noi, exista riscul real al unei recaderi. Terapia
comportamental-cognitiva ia in considerare acest risc si are o strategie de prevenire a recaderilor.
La finalul terapiei se recapituleaza principiile ei generale si se face bilantul tuturor demersurilor
care au ajutat clientul sa-si schimbe modul de reactie si de gandire. Tot materialul scris rezultat din
terapie ramane clientului care-l poate revedea oricand se confrunta din nou cu aceeasi problema.
Singur, de data aceasta, poate aplica ceea ce a invatat ca il ajuta si poate depasi momentele
delicate independent de prezenta terapeutului.
Adesea confundata cu timiditatea in relatiile sociale sau definita ca emotivitate exagerata in situatii
in care importanta este performanta (examene, vorbitul in public, etc.), fobia sociala a fost
acceptata ca un "dat" si foarte multa vreme a fost privita ca o trasatura de personalitate. Afirmatii
ca "sunt timid din fire" sau "sunt foarte emotiv" atesta acest lucru.
Simptomatologia fobiei sociale a fost incadrata intr-un diagnostic abia prin anii `70, gasidu-si locul
nu printre tulburarile de personalitate ci printre cele anxioase. In scurt timp i s-au descris
raspandirea, cauzele, subtipurile, evolutia si tratamentul. Acest lucru a transformat-o dintr-un dat
intr-o problema rezolvabila.
Foarte multi oameni simt cum le bate inima mai repede sau le transpira mainile in anumite situatii
sociale pe care le infrunta cu teama sau cu un anume grad de tensiune interioara. Nu este
neobisnuit sa fii anxios atunci cand mergi la prima intalnire cu cineva, cand trebuie sa vorbesti in
public, cand mergi la o petrecere unde este multa lume necunoscuta sau cand iei masa cu seful.
Ceea ce este diferit la fobia sociala, cunoscuta si sub denumirea de anxietate sociala, este teama
foarte puternica si persistenta de a fi judecat de alti oameni sau de a te purta intr-un fel nepotrivit,
ridicol si in consecinta umilitor in situatiile respective. Gandul ca ai putea fi in centrul atentiei sau
ca ai putea atrage privirile tuturor printr-un comportament nepotrivit devine de nesuportat.
Expunerea la astfel de situatii duce la manifestari anxioase care pot atinge cotele unui atac de
panica. Poti sa rosesti, sa ai palpitatii, respiratia sa devina dificila, sa-ti tremure mainile, sa
transpiri abundent sa ai ameteli si greata. In momentul aparitiei acestor simptome, teama cea mai
mare e ca ceilalti le vor sesiza si vei sfarsi prin a te face de ras.
O persoana care sufera de fobie sociala indura cu stoicism anxietatea si nu este atat de preocupata
de starea de rau pe care o traieste, cat de faptul ca ea ar putea fi remarcata.
Anxietatea apare inainte de confruntarea cu situatia temuta, persista pe toata durata ei si inca
destul timp dupa incheierea acesteia. Analiza retrospectiva a propriilor reactii in situatia tocmai
incheiata este un lucru de la care persoana nu se poate abtine iar concluziile asupra prestatiei sale
sociale sunt intotdeauna negative. Acest lucru conduce la o conduita de evitare a situatiilor
problema. Evitarea se instaleaza insidios iar urmarile ei afecteaza toate aspectele vietii cotidiene :
40% dintre pacienti nu se casatoresc niciodata, nu au prieteni sau au foarte putini, pot abandona
studiile in ciuda unor rezultate incurajatoare, refuza avansarile profesionale, etc. Acest lucru se
intampla cand vorbim de subtipul generalizat al fobiei sociale , in care anxietatea si evitarea apar
in aproape toate situatiile sociale. Cel de-al doilea subtip descris se numeste anxietate de
performanta si el poate afecta cariera unui muzician, profesor, actor sau a altor profesionisti a
caror activitate ii situeaza in centrul atentiei unei audiente
Fobiile specifice si fobia sociala

Fobiile se intalnesc sub mai multe forme. O fobie specifica reprezinta teama de un anumit obiect sau situatie. Fobia
sociala este teama de a fi victima unei situatii penibile intr-o conjunctura sociala. Iar agorafobia, care insoteste adesea
tulburarea de panica, este teama de a fi in oricare situatie favorizanta a unui atac de panica sau din care este dificil de
iesit daca atacul a avut loc.
FOBIILE SPECIFICE
--"Imi este teribil de teama de zbor si nu mai pot merge cu avionul. Senzatia e ingrozitoare cand usa avionului se
inchide si ma simt prins in capcana. Inima imi bate cu putere si transpir intens. Daca cineva incepe sa vorbeasca cu
mine devin foarte rigid si preocupat. Cand avionul incepe sa se inalte imi confirma din nou senzatia ca nu mai pot
scapa. Ma imaginez cum imi pierd controlul, ma inspaimant, imi vine sa ma urc pe pereti, dar niciodata nu trec la
actiune. Nu mi-e teama de prabusirea avionului sau turbulente. Este pur si simplu senzatia ca sunt inchis. De fiecare
data cand m-am gandit la schimbarea serviciului m-am intrebat obligatoriu: "O sa fiu nevoit sa zbor cu avionul?" Acum
merg in deplasari doar daca pot apela la masina sau tren. Prietenii insista ca nici dintr-un tren de mare viteza nu pot
cobori, deci de ce nu am probleme si in calatoria cu trenul? Le raspund ca pur si simplu este o teama irationala. "
Fobia nu este doar teama excesiva ; este o teama irationala.
Poti sa schiezi pe unul din cei mai inalti munti cu usurinta si sa simti panica daca ajungi mai sus de etajul 10 al unei
cladiri.
Multe persoane au fobii specifice, temeri intense si irationale legate de anumite obiecte sau situatii--caini, spatii
inchise, inaltimi, lifturi, tuneluri, calatoria cu masina pe autostrada, apa, zborul cu avionul, rani care implica
sangerarea sunt unele din cele mai intalnite fobii.
Adultii afectati de fobii sunt constienti ca temerile lor sunt irationale, insa de cele mai multe ori confruntarea sau chiar
simplul gand al confruntarii cu obiectul sau situatia temuta da nastere unui atac de panica sau unei anxietati severe.
Fobiile specifice afecteaza una din 10 persoane. Nu se poate spune cu exactitate care e cauza lor, acestea intalnindu-se
la mai multi membri ai aceleiasi familii si fiind mai frecvente la femei. Fobiile au de obicei debutul in adolescenta sau la
maturitate. Acestea debuteaza brusc si sunt de mai mare durata decat cele din copilarie; numai circa 20% din fobiile
adultilor dispar de la sine. In cazul in care exista la copii fobii specifice-- de exemplu, teama de animale--aceste fobii
dispar cu timpul, desi exista posibilitatea de a se prelungi si la varsta adulta. Nu se stie de ce persista in cazul unor
oameni, insa dispar in cazul altora.
Daca obiectul fobiei este usor de evitat, persoanele fobice pot sa nu resimta nevoia de a urma un tratament. Cu
toatea acestea, uneori pot lua decizii importante in plan personal sau profesional pentru a evita o situatie fobogena.
Atunci cand fobiile perturba viata unei persoane, tratamentul poate fi util. Un tratament eficient implica psihoterapie.
Trei patrimi din pacienti au beneficii semnificative multumita acestui tip de tratament. In prezent nu exista dovada
certa a eficientei unui tratament medicamentos in cazul fobiilor specifice, insa, uneori pot fi prescrise anumite
medicamente pentru a ajuta la reducerea intensitatii simptomelor anxietatii inainte ca persoana sa se confrunte cu o
situatie fobogena.
FOBIA SOCIALA
--"Nu eram in stare sa merg la intalniri sau petreceri. O perioada nu am putut merge nici la cursuri. In al doilea an la
liceu am fost nevoit sa ma intorc acasa pentru un semestru."
--"Teama mea aparea in orice tip de situatie sociala. Eram anxioasa chiar inainte de a iesi din casa si starea se amplifica
pe masura ce ma apropiam de clasa, de locul unei petreceri sau ceva asemanator. Simteam stomacul dureros--aproape
ca atunci cand am gripa. Inima imi batea cu putere, palmele imi transpira si aveam senzatia ca sunt detasata de propria
persoana si de ceilalti."
--"Cand intru intr-o camera plina de oameni ma inrosesc si am impresia ca privirile tuturor sunt asupra mea. Sunt prea
stanjenita sa stau izolata intr-un colt, insa nu gasesc nimic sa spun cuiva. Ma simt neindemanatica si abia astept sa
plec."
Fobia sociala este teama intensa de a fi umilit in situatii sociale, mai ales de a fi expus celorlalti intr-o situatie
penibila. Deseori se intalneste la membrii aceleiasi familii si poate fi insotita de depresie sau alcoolism. Fobia sociala
debuteaza la inceputul adolescentei sau chiar mai devreme.
Atunci cand suferi de fobie sociala ai tendinta de a crede despre ceilalti ca sunt foarte abili in public si ca tu nu
esti. Micile greseli pe care le faci iti apar mult exagerate. A te imbujora poate fi un motiv de stanjenire si simti ca toate
privirile sunt fixate asupra ta. Te poti teme de prezenta unor persoane necunoscute. Sau teama poate fi mai specifica,
cum ar fi a te simti anxios la sustinerea unui discurs, cand trebuie sa i te adresezi sefului sau unei alte persoane cu
autoritate, sau la intalniri. Cea mai cunoscuta fobie sociala este teama de a vorbi in public. Uneori fobia sociala implica
o teama generala de situatii sociale cum sunt petrecerile. In cazuri mai rare se poate manifesta prin teama de a merge la
o toaleta publica, a manca in public, a vorbi la telefon sau a scrie in prezenta altor persoane.
Cu toate ca deseori aceasta tulburare este considerata sinonima cu timiditatea, acestea sunt diferite. Persoanele
timide se pot simti foarte stanjenite in prezenta altora, insa nu resimt anxietate extrema la anticiparea confruntarii cu o
situatie sociala si nu evita cu obstinatie circumstantele care ii fac mai constienti de sine. Dimpotriva, cei cu fobie sociala
nu sunt in mod obligatoriu si timizi. Acestia se pot simti in general in largul lor alaturi de ceilalti, insa un anumit tip de
imprejurare le poate provoca anxietate intensa. Fobia sociala perturba desfasurarea normala a vietii, afectand cariera si
relatiile sociale. De exemplu, un angajat poate refuza o promovare din cauza ca nu poate sustine prezentari publice.
Teama majora de un eveniment social poate debuta cu cateva saptamani inainte si simptomele ajung sa fie destul de
dizabilitante.
Persoanele care sufera de fobie sociala sunt constiente ca trairile lor au o baza irationala. Cu toate acestea, ei
resimt o mare anxietate inainte de confruntarea cu o situatie de care se tem si pot ajunge sa faca orice ca sa o evite.
Chiar daca reusesc sa se confrunte cu obiectul fobiei lor, acestia se simt foarte anxiosi inainte de confruntare si extrem
de tensionati pe parcurs. Dupa aceasta trairile neplacute pot persista daca se preocupa de cum ar putea fi judecati sau
ce au observat si gandit ceilalti.
In cazul a aproximativ 80% din cei afectati de fobie sociala simptomele sunt inlaturate cu ajutorul tratamentului
care consta in psihoterapie sau medicatie, ori o combinare a celor doua.
Terapia cognitiva-comportamentala
Terapia cognitiv-comportamentala este una dintre cele mai de succes metode pentru tratarea fobiei sociale ce se bazeaza
pe urmatoarea presupunere: frica de interactiune, relationare sau socializare este creata de ganduri negative si
interpretarea gresita a realitatii. In acest tip de tratament, se lucreaza cu un specialist pentru identificarea gandurilor
adverse si a emotiilor care declanseaza frica sociala. Apoi se urmareste negativismul si se analizeaza tiparele de gandire
irationala, specialistul va ajuta sa fie indepartate perceptiile false pentru a face loc ideilor realiste. Se invata inlocuirea
afirmatiilot precum: "Sunt o persoana plictisitoare fara niciun interes pe care sa il impartasesc", cu declaratii mai
pragmatice: "Am avut o viata interesanta si voi apela la experienta mea daca raman fara idei."
Adesea, tratamentul se suplimenteaza cu terapia de expunere, care este destinata sa forteze pacientii pentru confruntarea
gandurilor negative si exersarea tehnicilor sociale in conditii controlate. In speranta inducerii unui sentiment de anxietate
prin simularea situatiilor inconfortabile, terapeutii incearca sa neutralizeze pacientii si sa ii invete sa se descurce cu
abilitatile necesare in situatii intenste, dezactivand reactiile nervoase.
Terapia suplimentara cu medicamente

Exista cateva tipuri de medicamente folosite in terapia fobiei sociale, fiind eficiente in combinatie cu psihoterapia. Au fost
aprobate antidepresive pentru tratarea tulburarilor de anxietate sociala care contin sertraline, paroxetine si venlafaxine.
Folosite pentru a alina depresia si nervozitatea asociate cu frica de interactiune sau vorbit in public, aceste medicamente nu
creeaza dependenta. Pentru un rezultat vizibil poate dura 4 pana la 6 saptamani, astfel nu este indicat sa fie folosite in
tratamentele pentru atacurile de anxietate sociala.
Daca antidepresivele nu sunt eficiente, doctoral poate prescrie propranolol. Creat pentru prevenirea hipertensiunii, poate fi
luat in doze mici pentru reducerea tremuratului, rosirea si alte efecte care apar in cazul fobiei sociale. Blocarea receptorilor
pentru adrenalina, aceste medicamente usureaza palpitatiile si transpiratia excesiva.
Unii oameni care se lupta cu fobia sociala beneficiaza de efectul benzodiazepanului, un tranchilizant usor ce reduce
anxietatea, insomnia si tensiunea musculara cauzata de frica de interactiune. Aceste medicamente contra anxietatii care
incetinesc sistemul nervos, pot aparea efecte secundare precum ameteala, moleseala si dependenta.
Este important de tinut minte faptul ca medicamentele pot ajuta pacientul sa treaca peste anumite simptome, dar nu
trebuie sa se bazeze pe ele pe termen lung. Schimbarea permanenta a comportamentului si a modului de gandire necesita
consiliere, exercitiu si rabdare.
Din fericire, acest disconfort fizic localizat in ceafa nu sugereaza neaparat o problema de sanatate grava. Nu in
toate cazurile, insa.
Diagnostic de discopatie cervicala?
Daca medicul specialist ti-a dat diagnosticul de discopatie cervicala, atunci trebuie sa iei problema in serios.
"Daca este o forma de discopatie usoara, se poate corecta prin pozitionare, dar daca este ceva mai grav - nu. La
copii se poate corecta, pentru ca au o forma de inceput. In mod normal, discopatia apare la o anumita varsta, mai
ales dupa varsta a doua. Apare dupa ani intregi de stat intr-o pozitie deficitara, cu capul aplecat si umerii lasati",
explica Aurelia Popa, kinetoterapeut la Centrul Medical Romar.
Discopatia cervicala este o deteriorare a discului intervertebral de la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Coloana
vertebrala este formata din vertebre pozitionate una deasupra celeilalte. Intre aceste vertebre se afla discurile
intervertebrale.
Pentru recuperarea mobilitatii si intarirea coloanei vertebrale, kinetoterapeutul Aurelia Popa iti recomanda o serie
de exercitii, care iti lucreaza muschii, articulatiile si ligamentele. Recomandabil ar fi sa faci aceste exercitii o data
sau de doua ori pe zi, fiecare sedinta cu o durata de 20 de minute, timp de 10 zile.
La primele trei exercitii se lucreaza musculatura gatului. Majoritatea exercitiilor se efectueaza pe scaun. Acestea
se pot efectua si din picioare, dar este indicat sa le faci asezat, pentru ca in momentul in care lucrezi coloana
stand, aceasta se arcuieste foarte usor in zona lombara.
1. Stand pe scaun, cu picioarele usor departate, spatele drept, inclina capul in fata si in spate. Se efectueaza
cinci exercitii, se face o mica pauza, si alte cinci exercitii. Se sta cu picioarele departate pentru a avea mai multa
stabilitate.
2. Aceeasi pozitie, inclina capul inspre dreapta si stanga, alternativ. Efectueaza cinci exercitii - pauza - inca
alte cinci exercitii.
3. In aceeasi pozitie, pe scaun, efectueaza rasuciri de cap dreapta - stanga. Dupa zece exercitii fa o mica
pauza si apoi alte zece exercitii.
4. Mentinand pozitia pe scaun, ridica umerii si trage-i in spate. Prin aceasta miscare se activeaza musculatura
cervicala si spatele. Numarul exercitiilor ramane acelasi: zece, pauza, inca zece.
5. Aceeasi pozitie. Se face o extensie de brate, avand coatele indoite la nivelul umerilor, palmele in fata,
indreptate in jos. Dupa aceea, intinde bratele, avand palmele privind in sus, se face extensie. Numarul
recomandat este de zece exercitii, pauza, alte zece exercitii.
6. Aceeasi pozitie. Se face extensie de brate pe diagonala. Acelasi numar: zece, pauza, zece.
7. Stai pe scaun in aceeasi pozitie cu mainile impreunate la nivelul cefei. Trage coatele in spate si mentine
pozitia sase secunde, dupa care relaxezi.
8. Aceeasi pozitie pe scaun, apuci cu mainile un baston de capete (daca nu ai un baston, poti folosi si un prosop)
si faci extensii. Se ridica bastonul, se trage in spate de 2 ori si se revine in pozitia initiala.
9. Aceeasi pozitie, tine bastonul de capete deasupra capului, indoaie coatele, aducand bastonul la ceafa.
Exercitiu la spalier Cu spatele la spalier, tine bara cu mainile la nivelul bazinului. Se face un pas in fata cu piciorul
stang, omoplatii se apropie si se revine in pozitia initiala. Aceeasi miscare si cu piciorul drept. Fa zece exercitii,
dupa care o mica pauza si inca alte zece exercitii.
Anxin (Plantextrakt) este un produsul fitoterapic care conţine Extract de Hypericum

perforatum-herba (Sunătoare), Extract de Passiflora incarnata- herba (Floarea pasiunii)
şi Extract de Camellia sinensis –folium (Ceai verde).
Produsul Anxin îmbunătăţeşte capacitatea de relaxare şi de management al stresului

cotidian. Cele 3 extracte vegetale acţionează sinergic pentru reducerea simptomelor
cauzate de stări anxioase, de agitaţie, nervozitate, oboseală, iritabilitate.
Anxin reduce stresul şi anxietatea într-o manieră blândă, printr-un mecanism similar
celui fiziologic, de unde şi lipsa reacţiilor adverse specifice antidepresivelor.
Este un produs care nu alterează funcţiile cognitive, chiar după un tratament de lungă
durată.
Poate îmbunătăţi calitatea somnului în insomniile cauzate de stări anxioase.
La adulţi şi copii peste 14 ani Anxin se administrează câte o capsulă de 2 ori pe zi, înainte
de masă. A doua administrare din zi se poate face seara, înainte de culcare, pentru cei
care suferă de insomnie de origine nervoasă.
Se recomandă cure de min. 4 –6 săptămâni.
Acest produs poate avea efect fotosensibilizant datorită extractului de Hypericum

perforatum (Sunătoare). Se recomandă evitarea expunerii prelungite la razele solare sau
la raze ultraviolete. Hypericum perforatum poate creşte nivelul enzimelor de metabolizare
al unor medicamente, scăzând nivelul seric al acestora.
Atenţionare în cazul tratamentelor cu: contraceptive hormonale, anticoagulante,

digoxină, teofilină, antidepresive serotoninergice, antivirale ( de tipul: inhibitori de HIV-1
protează, inhibitori nucleozidici de revers transferază), imunosupresoare, antiepileptice.
Poate da reacţii alergice în cazul persoanelor sensibile la una dintre componente.
Nu se administrează în sarcină şi alăptare.
Acest articol a fost citit de 100 ori.
Distonia neurovegetativă apare ca urmare a unor disfuncţionalităţi ale sistemului nervos

vegetativ. Acest sistem nervos vegetativ autonom (al vieţii de realţie) controlează toate
funcţiile importante ale organismului (circulaţie, digestie, respiraţie) prin intermediul
mediatorilor chimici. Hipotalamusul este responsabil de controlul acestui sistem nervos
vegetativ prin care se reglează activitatea principalelor organe.
Distonia neurovegetativă este un diagnostic care cuprinde o paletă foarte largă de

manifestări clinice datorate unor disfuncţii ale sistemului nervos vegetativ. În cazul
acestor manifestări există doar alterări funcţionale la nivelul diverselor aparate şi sisteme
fără să fie modificate analizele de laborator şi investigaţiile paraclinice
(electrocardiogramă, ecografie, radiografie).
Contextul apariţiei acestor manifestări sunt oboseala excesivă, stresul psihoemoţional,

tulburările afective şi apar de obicei la sexul feminin. De multe ori este un diagnostic prin
excludere după ce se infirmă cauze organice care ar fi putut declanşa simptomatologia.
Manifestările sunt foarte variate cele mai frecvente find cele care caracterizează aparatul
cardiovascular: palpitaţii, variaţii ale tensiunii arteriale, dureri precordiale sub formă de
înţepături. Greţurile, vărsăturile, inapetenţa, durerile abdominale pot fi de asemenea o
manifestare a bolii. Simptomul de “nod în gât” este de asemenea caracteristic distoniei
neurovegetative.
Alte simptome care pot apare sunt: tremurături ale extremităţilor, transpiraţii, cefalee,
ameţeală, stări de teamă, insomnie, senzaţii de leşin, furnicături şi înţepături la nivelul
membrelor, feţei, buzelor. De asemenea bolnavii pot descrie grade variate de durere cu
diverse localizări.
Este important ca în distonia neurovegetativă tratamentul să se facă pentru început cu

produse fitoterapice.
Corphyt soluţie este un tonic cardiac care conţine Extract din fructe de Păducel
(Crataegus monogyna fructus), Extract din flori de Păducel (Crataegus monogyna flores),
Extract din mlădiţe de Păducel- Crataegus oxyacantha MG= D1 şi Extract din mlădiţe de
Măslin- Olea europaea MG= D1. Corphyt reglează ritmul cardiac, normalizează tensiunea
arterială şi are un efect sedativ uşor reducând intensitatea manifestărilor psiho-somatice
caracteristice distoniei neurovegetative.
Pentru pacienţii la care predomină simptomele de ordin psihic vom administra produsul
fitoterapic Anxin. Este un anxiolitic natural care ameliorează componentele psihologice
ale anxietăţii (frică, încordare, dificultăţi de concentrare) şi cele somatice (palpitaţii,
tremurături, tahicardie, transpiraţii). Are capacitatea de a induce o relaxare pe plan
psihic şi implicit pe întregul organism.
Pentru Anxin este specifică lipsa reacţiilor adverse specifice antidepresivelor.
Dacă în cadrul distoniei neurovegetative apar şi tuburările de somn indicat este produsul
sub formă de drajeuri Sediphyt. Sediphyt favorizează reechilibrarea organismului în
insomnii, stări de agitaţie psihică cu hiperexcitabilitate, stări de deezechilibru ale
sistemului nervos vegetativ.
Aceste produse fitoterapice le putem administra după următoarea schemă timp de 2-3
săptămâni, cu repetare ulterioară:
1.dimineaţa Corphyt soluţie 2 ml, înainte de masă
2.prânz 1 capsulă Anxin
3.seara 1- 2 drajeuri Sediphyt.
Dr. Simona Bărnuţiu
Definita din punct de vedere medical, spasmofilia este o hiperexcitabilitate neuromusculara

esentiala. Avand in vedere cei peste 400 de muschi care alcatuiesc corpul uman, ne putem imagina
raspandirea acestei maladii in organism: de la simplele crampe in stomac, la senzatia de prabusire,
de la dureri dorsale, la palpitatii. Oligoelementele, plantele medicinale dau un raspuns terapeutic
armonios.
La baza tratamentului stau doua elemente:
1. magneziul, care combate in mod eficient hiperexcitabilitatea cu actiune sensibila asupra

oboselii de dimineata
2. litiul, care intervine asupra angoasei, in tulburarile somatice, cele ale somnului.
Alte oligoelemente cum ar fi manganul, zincul, potasiul, sunt prescrise ca o completare pentru
actiunea asupra simptomelor caracteristice spasmofiliei. Magneziu-cobalt, este indicat pentru
tratarea colitelor somatice, a migrenelor, a spasmelor digestive. Numeroase plante medicinale sunt
un arsenal terapeutic major.
Ceaiul de melisa amelioreaza anxietatea, insomnia; macesul are efecte pozitive asupra tulburarilor
de ritm cardiac; valeriana reechilibreaza sistemul nervos; uleiul din flori de portocal amar combate
hiperexcitabilitatea legata de stres. Acest tratament completat cu practicarea unui sport, da un
rezultat bun.
Dieta
cura de sucuri, cruditati, timp de 2 luni, intr-un regim de refacere, timp de 5-7 zile pe luna. Se
consuma complexul vitaminic din graul incoltit, sau 6 linguri de tarate de grau pe zi. Se consuma suc
de orz verde, 3x50 ml. pe zi. Se consuma 2x1 lingura de pulbere de coada calului. Se face cura cu
polen.
Ceaiurile din urmatoarele plante, sub forma de infuzie:

20 gr. valeriana, 20 gr. coada calului, 20 gr. schinel, 10 gr. talpa gastii, 20 gr. coada soricelului, 20
gr. urzica, 20 gr. tataneasa. Se prepara astfel: 1 lingurita cu varf din amestecul de plante la 250 ml.
de apa clocotita, se infuzeaza 2 minute. Se beau 3 cani pe zi pe nemancate, neindulcit.
SEROTONINĂ, DOPAMINĂ ŞI NORADRENALINĂ -tratarea depresiei...
Autor: Mr. NICK Data: 05-01-2009, ora 22:38
RUGAMINTE: Cititi cu atentie tot, va puteti schimba total perspectiva asupra depresiei, tulburarii obsesiv-compulsive,
insomniei primare etc...
SEROTONINA (5HT) --- este cel mai important neurotransmitator; face parte din categoria aminelor biogene, fiind o
indolamina; formeaza calea indolaminergica (transmisia serotoninergica).
In creier, serotonina, activeaza 7 receptori:
- 5HT 1;
- 5HT 2;
- 5HT 3;
- 5HT 4;
- 5HT 5;
- 5HT 6;
- 5HT 7 si variantele lor:
- 5HT 1A;
- 5HT 1B;
- 5HT 1C;
- 5HT 1D;
- 5HT 1E;
- 5HT 1F;
- 5HT 2A;
- 5HT 2B;
- 5HT 2C.
Receptorii 5HT 1 au actiune antidepresiva, anxiolitica, antipanica, antifobica, antibulimica, antiobsesionala,

anticompulsiva, iar receptorii 5HT 2 au actiune antipsihotica asupra simptomelor negative.
SEROTONINA se mai numeste conform nomenclatorului IUPAC (International Union of Pure and Applied Chemistry -
Uniunea Internationala de Chimie Pura si Aplicata; organizatie non-guvernamentala, fondata in 1919, forumul cel mai inalt
recunoscut la nivel mondial ca unica autoritate ce elaboreaza standarde pentru nomenclatura substantelor anorganice sau
organice.), si: 5-hidroxitriptamina (5-HT) sau 3-(2-aminoethyl)-1H-indol-5-ol.
BIOSINTEZA SEROTONINEI
Este biosintetizata in neuronii serotonergici din sistemul nervos central (SNC) si in tractul gastrointestinal, de catre celulele
enterochromaffine.
L-triptofan este hidroxilat in 5-HTP (5-hidroxitriptofan) via triptofan hidroxilaza. 5-HTP este decarboxilat in 5-
hidroxitriptamina (5-HT - serotonina) via aromatic-L-aminoacid-decarboxilaza.
5-HT este mai departe transformata in celulele pinealocite din epifiza (glanda pineala), in melatonina, la lasarea
intunericului via enzimei 5-hidroxiindol-O-metiltransferaza. Melatonina, denumita stiintific de nomenclatorul IUPAC si N-
acetyl-5-methoxytryptamina, este supranumita si "hormonul somnului", disfunctia acestui neurohormon fiind principala
cauza a insomniei de adormire.
Principalii metaboliti ai serotoninei sunt:

- acidul 5-hidroxiindolacetic (5-HIIA), melatonina (5-metoxitriptamina) si derivati N-metilati si N-formilati.
INACTIVARE si DEGRADARE
Serotonina este inactivata prin recaptare via SERT (serotonin transporter), proteina care se "leaga" de serotonina
transportand-o din spatiul sinaptic in neuronii presinaptici. Acest transport o inactiveaza si o recicleaza pentru reutilizare.
Degradarea enzimatica este realizata de monoaminooxidaza A (MAO-A).
FUNCTIILE SEROTONINEI
5HT este foarte importanta pentru actiunea sa:

- antidepresiva,
- anxiolitica,
- antipanica,
- antibulimica,
- antifobica,
- antiobsesionala,
- anticompulsiva, cat si pentru perceptia durerii, controlul agresivitatii, apetitului, emotiilor, inducerea calmului, somnului,
trezirii, si nu in ultimul rand, este foarte importanta pentru functia cognitiva inalta.
DOPAMINA (DA) ---- este un neurotransmitator (neuroregulator) care face parte din categoria aminelor biogene, fiind o
catecolamina; formeaza alaturi de norepinefrina - NE (noradrenalina (NA)) si epinefrina (adrenalina), calea
catecolaminergica.
In creier, dopamina, activeaza 5 receptori:
- D 1;
- D 2;
- D 3;
- D 4;
- D 5 si variantele lor:
- D 2A;
- D 2S;
- D 2L;
- D 3 (D 2B);
- D 3S;
- D 3L;
- D 4 (D 2C);
- D 4.0...D 4.10).
Aceasta se mai numeste si:

- 3,4-dihydroxyphenetylalanina;
- 3-hydroxytyramina;
- Oxytyramina, insa IUPAC i-a dat numele de 4-(2-aminoethyl)benzene-1,2-diol.
BIOSINTEZA DOPAMINEI
Dopamina este biosintetizata in organismul uman de catre tesutul nervos si medulosuprarenala.
L-fenilalanina (phenylalanina) este hidroxilata in L-tirozina (tyrosine) via fenilalanin-hidroxilaza. L-tirozina este hidroxilata in
L-DOPA (3,4-dihydroxy-L-phenylalanine) via tirozin-hidroxilaza.
In final L-DOPA se transforma prin decarboxilare in DOPAMINA via aromatic-L-aminoacid-decarboxilaza (denumita
frecvent si dopa decarboxilaza).
In unii neuroni, dopamina, este mai departe transformata in norepinefrina - NE (noradrenalina - NA) prin hidroxilare via
dopamin beta-hidroxilaza.
Norepinefrina - NE, este transformata prin metilare (methylation) via phenyletanolamina N-metiltransferaza (PNMT), in
epinefrina, adica ADRENALINA.
Principalii metaboliti ai dopaminei sunt:
- 3,4-dyhidroxyphenyl-acetic acid (DOPAC)

(DA - via MAO - DOPAC) ----->
- 3-Methoxytyramina (3-MT)
(DOPAC via COMT - MAO - 3MT) ----->
- Homovanilic acid (HVA)
(DOPAC - 3MT via COMT - MAO -----> HVA).
NOREPINEFRINA - NE sau NORADRENALINA - NA are un rol foarte important in tratarea depresiei si a ADHD
(attention-deficit/hyperactivity disorder).
INACTIVARE si DEGRADARE
Dopamina este inactivata prin recaptare via dopamine transporter, denumit si DAT (dopamine active transporter), proteina
membranara care se "leaga" de dopamina transportand-o din spatiul sinaptic in neuronii presinaptici. Apoi este degradata
enzimativ de catre COMT (catechol-O-metiltransferaza) si monoaminooxidaza A si B (MAO - A si MAO - B). Dopamina
care nu este degradata, este reimpachetata pentru reutilizare.
FUNCTIILE DOPAMINEI
DA are multe functii si roluri, printre care si:

- reglare umorala (functie antidepresiva, timostabilizare comportamentala, motivare si recompensa etc.);
- functie cognitiva (rol foarte important in memorizare, atentie, concentrare si invatare);
- functie neuroendocrina (inhibarea productiei de prolactina (PRL), din acest motiv, dopamina, mai este supranumita in
literatura de specialitate si Prolactin-inhibiting factor (PIT), prolactin-inhibiting hormone (PIB) sau prolactostatin etc.
ANTIDEPRESIVELE chimice din clasa SSRI, SNRI, SNDRI, au ca mecanism de functionare inhibarea recaptarii
serotoninei, dopaminei si a noradrenalinei prin inhibarea proteinei DAT, SERT si NET (NET reprezinta norepinephrine
transporter), permitand astfel "scaldarea" sinaptica indelungata cu acesti neurotransmitatori.
Din pacate, reactiile adverse sunt pe masura gravitatii inhibarii acestui proces biologic foarte important:
SNC: nervozitate, insomnie, letargie, fatigabilitate, euforie, halucinatii, ideatie suicidara, anxietate etc.;
CV: hipotensiune posturala, aritmie, vasodilatatie etc.;
GI: xerostomie, dispepsie, constipatie, anorexie, flatulenta etc.;
GU: poliurie, amenoree, dismenoree, impotenta, anorgasmie, ejaculare anormala etc.;
Dermatologice: diaforeza, rash, alergie etc.;
Sistemice: astenie, febra etc. etc. etc.
Unele reactii adverse precum sedare, xerostomie si constipatie apar datorita functiei anticolinergice moderat-puternice ale
SSRI, SNRI, SNDRI si TCA`s.
ATENTIE: Am deschis acest subiect pentru a va oferii o privire de ansamblu despre serotonina, dopamina si
noradrenalina, principalii neuroregulatori implicati in patologia depresiei, tulburarii obsesiv-compulsive, insomniei primare
si de adormire etc...
Vazand atat de multe cazuri de oameni suferinzi si doleantele lor cu privire la gravitatea reactiilor adverse, care ii
determina sa intrerupa tratamentul, m-am gandit sa contactez reprezentantul unei firmei pentru a-l convinge sa importe
cateva suplimente alimentare din SUA care contin precursorii 5HT, DA si NA + L-theanina, Benfotiamina si acid alfa-lipoic
(acestea 3 din urma, iau cu succes locul benzodiazepinelor datorita efectului natural anxiolitic, destresant oxidativ si mai
ales revigorant nervos).
Din fericire, Vitaking Romania a importat masiv Sulforaphane - supliment alimentar obtinut din broccoli, destinat
persoanelor depistate pozitiv cu Helicobacter Pylori datorita cererilor foarte mari venite si din partea altor persoane de pe
forum (Jackie, Lilic, Arena, Obikka etc.)
Din pacate, produsele destinate pentru depresie, ADHD, TOC si insomnie, au fost importate in cantitati foarte mici
(raportate la numarul de oameni bolnavi) - (decat 28 de flacoane de 5-HTP, DL-phenylalanina, L-theanina, Acid alfa-lipoic
si Benfotiamina), din cauza faptului ca cei de la Vitaking nu au putut aduce mai mult doar pentru ca asa doream eu (daca
faceam din timp o "campanie" poate importam cantitati suficiente).
- SW ULTRA 5-HTP 100MG 60 CAPSULES extras din Griffonia Simplicifolia (precursor pt serotonina)
(http://www.swansonvitamins.com/SWU154/ItemDetail?n=4294967190+75 link-ul pt prezentarea produsului din SUA)
Suplimentarea cu 5-HTP contracareaza efectele unui nivel redus de serotonina in creier. De fapt 5-HTP se transforma in
serotonina dar fara efectele secundare nedorite ale medicamentelor de sinteza cum ar fi PROZAC. 5-HTP este o
alternativa naturala, testata clinic a acestui medicament foarte la moda.
Simptomele unui deficit de serotonina pot fi una sau mai multe din urmatoarele:
Depresie – Insomnie
Anxietate – Comportament Obsesiv
Migrene – Foame persistenta
Agresivitate – Ne-sociabilitate
In mai multe studii clinice recente, 5-HTP s-a dovedit egal sau chiar superior medicamentelor de sinteza utilizate pentru
tratamentul depresiei nervoase. Intr-un studiu efectuat in Norvegia s-a demonstrat ca 5-HTP imbunatateste considerabil
somnul. Doua studii efectuate in Spania si in Italia au demonstrat ca 5-HTP este eficace contra migrenelor pe fond
depresiv.
Efectele suplimentarii cu 5-HTP:
Imbunatateste starea psihica in general

Induce stare de calm, relaxare, incredere si siguranta de sine
Imbunatateste calitatea somnului de vegehe si profund
Reduce sau elimina migrenele cauzate de starea de stres sau starea depresiva
Trateaza tulburare obsesiv-compulsiva
Amelioreaza tulburarile de comportament si ADHD etc.
Mod de administrare: 1 cps de 100 mg o data pe zi in primele 7 zile dupa care se creste doza la 2 cps pe zi (se iau inainte
de masa cu 30 de minute).
SWANSON DL-PHENYLALANINE 500MG 100 CAPS (precursor pt dopamina, noradrenalina si adrenalina)

(http://www.swansonvitamins.com/SW873/ItemDetail?n=4294967190%201024)
Mod de administrare: 1 cps de doua ori pe zi (dimineata si seara), luata pe stomacul gol cu 15 minute dupa 5HTP (practic
se administreaza 5HTP pe stomacul gol, dupa 15 minute DL-phenylalanina si dupa alte 15 minute se poate manca).
SW ULTRA L-THEANINE 100MG 60 CAPS

(http://www.swansonvitamins.com/SWU110/ItemDetail?n=4294967190+322)
L-Theanina: creste activitatea neurotransmitatorului GABA (gama amino butiric) care produce relaxare si reduce
anxietatea, hipotenslv, induce starea de bine si incredere (stimuleaza productia neurotransmitatorului dopamina), previne
cancerul de ficat, prostata, ovare, plamani, esofag, san, piele, adjuvant in chimioterapia cu Doxorubicina, creste
capacitatea de memorare;
Mod de administrare: 1 cps luata inainte de masa seara la culcare!
SW ULTRA BENFOTIAMINE 80 MG 120 CAPS

Benfotiamina este forma liposolubila a vitaminei B1 (tiamina, care in mod normal este hidrosolubila).
Revigoreaza sistemul nervos si participa la functionarea optima a cailor catecolaminergice si indolaminergice!
Mod de administrare: 2 cps pe zi (dimineata si seara) la 1 h dupa masa!
SW ULTRA ALPHA LIPOIC ACID 600MG 60 CAPS

Acidul alfa-lipoic are un puternic efect destresant oxidativ. Este foarte benefic pentru sistemul nervos, impreuna
cu Benfotiamina si L-theanina suplinesc benzodiazepinele (Xanax (alprazolnam), Rivotril (clonazepam) etc...
Mod de administrare: 2 cps pe zi (dimineata si seara) luate impreuna cu benfotiamina la 1 h dupa masa!
SPER ca ati avut rabdare sa cititi tot ce am scris, daca ati facut-o, a fost spre binele dvs.
ATENTIE: Aceste produsele nu se iau in combinatie cu antidepresive chimice (trebuie oprita administrarea gradat pt a
minimiza sindromul de discontinuitate specific antidepresivelor sau sindromul de sevraj specific benzodiazepinelor!
NU SUNTETI obligati sa cumparati aceste produse, sunt doar o sugestie, o alternativa naturala pentru o revitalizare
psihica, o refacere a depozitului de neurotransmitatori si a transmisiei influxului informational de la nivelul cailor
catecolaminergice si indolaminergice!
P.S. Nu am nici o legatura cu Vitaking, sunt doar o persoana care stie cum este sa ai stari depresive si mai ales sa ai
reactii adverse (de la Remeron)...am invatat din greseli si sper sa va invat si pe dvs. Nu sunt impotriva antidepresivelor
chimice, v-am prezentat doar o alternativa naturala fara nici o reactie adversa (daca sunt luate conform recomandarilor)!
In speranta ca v-am facut un bine,
Nick!
Am primit rsp. celor de la Vitaking Romania cu privire la cat costa exact suplimentele dsp care v-am vb ma sus si
cantitatea exacta din fiecare.
SWU154-SW ULTRA 5-HTP 100MG 60 CAPSULES 67.35 Ron (8 flacoane)

SW873- SWANSON DL-PHENYLALANINE 500MG 100 CAPS 42 Ron (5 flacoane)
SWU110-SW ULTRA L-THEANINE 100MG 60 CAPS 77.85 Ron (8 flacoane)
SWU271 - SW ULTRA BENFOTIAMINE 80 MG 120 CAPS 82.5 Ron (4 flacoane)
SWU167-SW ULTRA ALPHA LIPOIC ACID 600MG 60 CAPS -58.50 Ron (3 flacoane).
Dupa cum puteti vedea, nu sunt foarte multe flacoane, nu costa foarte mult tinand cont de faptul ca un flacon contine si
120 de cps, iar concentratiile sunt "generoase"!
Pt. cine doreste sa comande, o poate face sunand la numarul 0266 218818 sau puteti trimite un e-mail la
office@vitaking.ro.
Persoana de contact este d-na Kata Markon care s-a purtat fantastic si a importat aceste produse cu toate ca nu avea nici
o obligatie fata de nimeni de pe acest forum, a dorit doar sa faca un bine, dand curs unei rugaminti de-ale mele!
Numai Bine!
Autor: stevens Data: 10-01-2009, ora 20:00
Buna Nick ! Cred ca s-a inteles de la inceput ce vroiai sa spui nu stiu daca mai era nevoie sa editezi primul mesaj ! Ideea
este ca acestia sant aminoacizi precursori ai neurotransmitatorilor, vitamine si lipide implicate in procesul de producere si
transmisie neuronala ! Sunt in general substante naturale extrase din vegetale dar se pot obtine si sintetic si cu putine sau
fara efecte secundare, cu o exceptie notabila - cazurile de eozinofilie din S.U.A. de acum ctiva ani, cand japonezii au
folosit bacterii modificate genetic pt obtinerea tryptofanului !
Mai ramane de stabilit care sant cele mai bune suplimente in ce priveste provenienta, puritatea si concentratia ! Probabil
ca astea de care tu spui sant foarte bune !
Acum fiindca recomanzi aminoacizi si suplimente am si eu curaj sa ma las sfatuit de tine ! :)
Numai bine si sanatate cat mai naturala !

Daca vrei un produs 100% natural si pe deasupra homeopat, pentru depresie, insomnie si alte tulburari psihice, iti
recomand DEPREX. Ingredientele sunt atent selectionate si fabricate!
Este un produs homeopat produs de concernul american VAXA; contine un blend de plante, vitamine, minerale,
aminoacizi etc., perfect pt sanatatea psihica!
http://www.vaxa.com/630.cfm
Lista ingredientelor:
Avena Sativa 30C, 200C; Kali Phosphoricum 3C, 6C, 12C, 30C; Cimicifuga Racemosa, Humulus Lupulus, Ignatia Amara,
Kali Bromatum, Natrum Muriaticum 6C, 12C, 30C; Hypothalamus 9C; Lithium Carbonicum 6X, 12X; Lithium Bromatum
12X. In a base of: DL-Phenylalanine, St. Johns Wort, Scutellaria Lateriflora, Verbena Officinalis, L-Glutamic Acid, L-
Glutamine, GABA, Sodium Bicarbonate, Potassium Bicarbonate, L-Alanine, L-Aspartic Acid, Calcium Pantothenate, 5-
HTP, Pantothenic Acid, L-Threonine, L-Lysine HCL, L-Tyrosine, and Folic Acid.
Costa aproape 28,95 $, dar NU este disponibil in Romania, trebuie comandat si importat (din fericire, Romania este pe
lista tarilor admise pentru import)...
Numai Bine si multa sanatate ;)
Cu multa placere Mladen!
Insomnia este provocata indirect de serotonina. Somnul este o "activitate fiziologica" provocata de melatonina, denumita
si hormonul intunericului si al somnului. La lasarea intunericului (tocmai de aceea este foarte important sa nu lasi lumina
aprinsa in camera dupa ora 20), celulele pinealocite din glanda pineala (epifiza), transforma serotonina(5-
hidroxitriptamina) in melatonina cu ajutorul enzimei 5-hydroxyindol-o-metiltransferaza. Odata secretata, melatonina este
eliminata in fluxul sanguin si isi incepe activitatea prin inducerea unei relaxari profunde; incepi sa casti foarte mult, simti o
oboseala musculara, ochii parca devin mai grei, activitatea electrica a creierului are un voltaj mai scazut predominand
undele alfa etc... si adormi, dupa care treci prin toate fazele somnului!
Tratamentul cu 5-htp este magnific pentru insomnie si poate fi luat mult timp(de la minim 3 luni, pana la 6-8 cu pauza o
luna), insa recomandarea mea este sa il combini cu L-theanina pentru a mari sa spun asa efectele de relaxare si calitatea
somnului, asta pentru ca la trezire sa ai senzatia de fresh, nu de oboseala!
Ti-ar ajunge o cantitate de 200 de mg de 5htp, luata impreuna cu 100 de mg de L-theanina (1 flacon de 5-htp si unul de l-
theanina).
Mai exista si alta varianta, si anume sa iei Bio-melatonina, dar nu elimini cauza ci doar efectul.
Bio-melatonina poate fi luata in maxim 6 mg pe seara, cu 30 de minute inainte de culcare (1-2 cps, pt ca o capsula contine
3 mg de methoxytriptamina).
Daca mai ai alte nelamuriri, ma poti intreba fara nici un fel de problema!
Numai Bine si multa sanatate!

Mladen, conform unui studiu, 5htp-ul intr-o concentratie de 50 de mg, creste destul de mult nivelul de serotonina la
subiectii sanatosi, conferindu-le acestora, un somn mult mai bun, calm, energie psihica, atitudine pozitiva si optimism etc..
La subiectii bolnavi (depinde de ce!) 5htp-ul este eficient in doze de 200 de mg (depresie usoara), aproximativ 400 de mg
pt TOC - OCD, peste 500 de mg in cazul unor depresii endogene foarte grave, fobii sau alte tulburari psihice in care este
implicata serotonina si metabolitii acesteia (in principal melatonina). Dozele se impart in 3 si se incepe, evident, cu o
cantitate mica (minim 100 mg). In functie de raspunsul organismului se creste sau se scade. In nici un caz prima doza nu
trebuie sa depaseasca 100 de mg sau maxim maximorum 200!
5-htp-ul mareste cantitatea de serotonina, marire dependenta de cantitatea ingerata si de procesul de decarboxilare
realizat in SNC.
5-htp-ul nu are efecte secundare, decat la inceputul tratamentului. Exista posibilitatea ca in primele zile, persoana sa aiba
unele stari de greata sau voma datorita stimularii zonei chemoreceptoare din bulb, unde este centrul vomei!
5-htp-ul nu este la fel de bun ca un SSRi, este cu cel putin 200% mai eficient si fara efecte secundare daca este
administrat fara un alt antidepresiv, cu atat mai mult daca este chimic!
Ai dreptate! SSRI-urile provoaca impotenta, anorgasmie etc...
5-htp-ul nu provoaca dependenta, nu are cum!
Eu daca as fii in locul tau nici nu m-as mai gandi, as lua clar 5-htp si L-theanina, dar decizia iti apartine. Documenteaza-te,
consulta-te cu familia si ia decizia cea mai buna pentru ca este in joc echilibrul tau psihoafectiv!
In speranta ca te-am putut ajuta,
NICK :)
pana la lansarea site-ului http://www.vitamineswanson.ro/
Da, iei 100 de mg de 5-htp seara cu 30 de minute inainte de cina, iar L-theanina o iei la 1 h dupa masa (asta in prima
saptamana), dupa care in a doua saptamana incepi sa iei ori 100 mg dimineata si seara, ori 200 de mg seara (depinde de
cum rsp, pentru ca exista posibilitatea a dupa 1-2 h de la 5-htp sa ai o stare de liniste profunda care pe timpul zilei sa te
deconecteze oarecum de la activitatile cotidiene si nu ar fi tocmai indicat, dar daca tu consideri ca nu te deranjeaza este
okay. L-theanina iei 200 de mg in cazul in care doresti sau ai difultati in a mentine starea de somn.
NU au nici un efect secundar, decat o usoara stare de greata in primele zile, atat!
In nici un caz impotenta sau alte astfel de simptome care afecteaza aparatul reproducator masculin, stai linistit si
gandeste-te ca totul va fi bine si asa va fi.
Vizualizeaza-te sanatos si zambaret si asa vei deveni si mai ales spune in fiecare zi cateva zeci de minute in gand: vreau
sa fiu sanatos, vreau sa fiu viguros si echilibrat psihic, sunt sanatos, viguros si echilibrat psihic...puterea subconstientului
care preia de la constient aceste afirmatii, este foarte mare!
Despresia este o suferinta a sufletului...apare atunci cand omul urmeaza un drum gresit in viata,
aluat decizii gresite sau a afacut prea multe greseli fata de semenii sau de el insasi sau
univers/divinitate.
Prin meditatie, liniste, trebuie sa incerci sa-ti amintesti/vizualizezi care sunt aceste greseli.Crezi
sau nu in ingerii pazitori, ei te pot asculta si indruma daca le ceri ajutorul..insa trebuie sa schimbi
frecventa pe care gandesti/starea sufleteasca, sa elimini sentimentele de ura/nvidie/egoism si sa
le inlocuiesti cu iubire , iubire pur si simplu pentru tot ce te inconjoara, oameni,
plante,animale,etc...doar oamenii care au scanteie divina in suflet pot iubi
SEROTONINA
Serotonina este un neurotransmitator important in creierul uman. Nivelurile reduse ale serotoninei in
creier pot conduce la astenia de primavara. Serotonina este un aminoacid care nu se gaseste in
alimente sau suplimente nutritionale, ci se sintetizeaza in organism pornind de la un aminoacid
esential: triptofan. Consumind alimente care contin cantitati adecvate de triptofan, optimizam
productia de serotonina. Cum cei care sufera de AP nu prea au pofta de mincare, este important ca ei
sa consume alimente bogate in triptofan. Carnea si produsele animale, desi contin triptofan, impiedica
accesul acestuia spre creier. Acest fapt se datoreaza unor alti aminoacizi competitori care impiedica
sinteza serotoninei in creier. Cele mai bogate surse alimentare de triptofan sint cele vegetariene:
brinza tofu - cea mai bogata sursa, nucile, semintele de dovleac, soia boabe, semintele de susan,
migdalele etc.
-EMOCALM, 60 capsule (Armonia emoţiilor) DACIA PLANT
-Comprimate 100% naturale cu efecte antidepresive, calmante, anxiolitice
-EMOCALM - Armonia emoţiilor:

- Camil Petrescu spunea că “viaţa nu trebuie irosită în frământări mărunte”.
-S-a constatat că de obicei ne trăim viaţa sub impulsul emoţiilor pe care le lăsăm adesea să ne subjuge.
-Pentru a ne simţi bine trebuie să fim calmi, să ne ţinem emoţiile sub control, mai ales pe cele negative,
sub acţiunea cărora se secretă în corp substanţe care produc o serie de efecte nocive (îngustarea şi
depunerea de grăsimi pe peretele vaselor de sânge, dereglări ale funcţiei stomacului, colecistului etc).
-Pentru realizarea acestui produs, specialiştii Dacia Plant au selecţionat cu atenţie plante de leac care ne
ajută să ne reechilibrăm emoţional, să ne trăim viaţa sănătoşi şi fericiţi.
-COMPOZIŢIE:
-SUNĂTOARE (hypericum perforatum):
- Plantă românească tradiţională. Sunătoarea este una dintre plantele cele mai folosite plante pe plan
mondial, datorită acţiunii sale anxiolitice si antidepresive excepţionale. Conţine numeroase principii active
valoroase, dintre care hypericina este cel mai important. Sunătoarea mai conţine şi taninuri,
proantocianide, quercitina, bioflavonide, vitaminele C şi A , săruri minerale. Alături de efectele
psihostabilizante, sunătoarea mai este cunoscută şi pentru efecte hepatoprotectoare, antiinflamatorii,
astringente, etc.
-VALERIANĂ (valeriana officinalis):

- Este bogată în acizi valerianici, care sunt fitocampionii acţiunii sedative şi hipnotice şi de inducere a
somnului. Planta are de asemenea acţiuni antispastice şi miorelaxante la nivelul muschilor netezi de la
nivelul tubului digestiv, a vaselor de sânge, al tractului reno-urinar etc.
-ROINIŢĂ (Melissa officinalis):

- Plantă miraculoasă pentru secolul nostru, roiniţa este extrem de valoroasă datorită acţiuni sale de
reglare psiho-emotională şi de stimulare a memoriei. Planta conţine principii active valoroase: flavonoide,
triterpene, uleiui volatile (dintre care cel rosmarinic îi conferă calităţile reglatoare mentale). Alte efecte
benefice ale roiniţei sunt: sedativ, tranchilizant, analgezic, antiinflamator, antispastic, carminativ.
-LEVĂNŢICĂ (lavandula officinalis):

- Este o plantă deosebit de parfumată, plăcută, renumită pentru acţiunea sa sedativă, relaxantă,
datorată uleiului volatil.
-ULEI VOLATIL DE PORTOCAL:

- Uleiurile volatile sunt cele mai preţioase componente active ale plantelor datorită actiunii intense şi
rapide. Uleiul volatil de portocal are efecte calmante şi relaxante, foarte potrivite pentru calmarea
emoţiilor.
-ARE CALITĂŢI:
-antidepresiv, anxiolitic, armonizator al stărilor psihoemoţionale-psihostabilizant, antistress, sedativ, usor
hypnotic, inductor al stării de somn, antispastic şi miorelaxant la nivelul muşchilor netezi ai tubului
digestiv, a vaselor de sânge, al tractului reno-urinar, stimulent al memoriei.
-RECOMANDAT CA ADJUVANT ÎN:

-distonii neuro-vegetative, insomnie, depresie, anxietate, atacuri de panică.
-Adjuvant în hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tahicardie, sindrom hyperkinetic, gastro-

duodenite, diskinezii digestive, biliare, urinare.
-ADMINISTRARE:
- PENTRU ADULŢI ŞI COPII PESTE 14 ANI: 1 COMPRIMAT DE 3 ORI PE ZI ÎNAINTE DE MESE (în situaţii
solicitante, adulţii pot lua şi de 3 ori pe zi câte 2 comprimate, pe perioade scurte, de 2-3 săptămâni)
- PENTRU COPII ÎNTRE 10 ŞI 14 ANI: 1/2COMPRIMAT DE 3 ORI PE ZI, ÎNAINTE DE MESE PENTRU COPII
SUB 10 ANI: este recomandat dupa vârstă şi greutate, cu avizul medicului.
-Comprimatele se iau cu puţină apă sau se pot suge (gustul este plăcut datorită conţinutului de lactoză şi
uleiuri volatile).
-CONTRAINDICAŢII:
-Intoleranţă la lactoză.
-Preparatul nu prezintă contraindicaţii - poate fi folosit în dozele recomandate chiar şi de către şoferi (nu
scade reflexele) şi gravide.
Sfatul Medicului
Top of Form
searchSphinx medic, farm 0

In tot site-ul
Unde caut?
Close
In tot site-ul
Articole
Dictionar Termeni
Medici
Spitale
Farmacii
Analize Medicale
Parteneri
Medicamente
Clinici/Firme medicale
Submit
Bottom of Form
Login | Inscrie-te acum!

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru
Acasa
Consulta medicul
Sanatate A-Z
Servicii medicale
Medici
Farmacii
Spitale
Produse medicale
Firme medicale
Dictionare medicale
Dictionar medicamente
Dictionar termeni medicali
Dictionar plante medicinale
Dictionar semne si simptome

Clinici
Analize
Teste
Teste medicale
Trackere
Comunitate
Prima pagina
Boli ale sangelui
Informatii esentiale despre sindromul Sjogren
citeste despre..
Mai multe sanse pentru suferinzii de boli hematologice, dupa inaugurarea Registrului Donatorilor
Mai multe sanse pentru suferinzii de boli hematologice, dupa inaugurarea Registrului Donatorilor
Articole Boli ale sangelui
afectiuni
Anemiile
Tulburari de coagulare
Cadouri, genti, portofele
dama.Genti dama si portofele
cadou.
10 EUR
verifica-ti sanatatea
Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.
sanatate a-z
Informatii complete despre cele mai frecvente afectiuni.
consulta medicul online
Afla raspunsurile intrebarilor tale de la medicii nostri.
comunitate
ESTE UN INCEPUT DE POLIARTRITA? Postat pe 01, decembrie, 2009 16:25:10
Am aceasta problema de aproximativ 2 ani,insa in timp s-a agravat.imi apar pe corp(in...
Klebsiella Postat pe 01, decembrie, 2009 14:44:04
Se poate scapa deifinitiv de ea dupa tratament antibiotic cu nolicin (dat in baza...
O fi oare anevrism cerebral? Postat pe 01, decembrie, 2009 14:29:02
Buna ziua,mai am putin si implinesc 25 de ani.cam de prin 2005 am cateva probleme,cum se...
Boli venerice Postat pe 01, decembrie, 2009 13:39:45
Buna,am o intrebare, am niste bubite mici de ceva vreme,in varful pelvisului sunt de culoare...
Histerectomie totala Postat pe 01, decembrie, 2009 09:44:13
Pe langa multe afectiuni intervenite in starea mea de sanatate , ca si cum nu era destul ,...
Histerectomie totala Postat pe 01, decembrie, 2009 09:35:00
Am intrat la menopauza in urma unei interventii de histerectomie totala, si in urma acesteia...

E. coli in primul trimetru de sarcina Postat pe 30, noiembrie, 2009 22:20:15
Buna.sunt insarcinata in saptamana 6 si am fost diagnosticata cu infectie urinara...
Hrana bebelusului de 4 luni Postat pe 30, noiembrie, 2009 22:04:38
Cat laptic artificial este normal sa bea un bebe la 4 luni,cantareste 6,200kg si daca este...
Hepatita c Postat pe 30, noiembrie, 2009 21:40:41
Buna ,imi poate spune si mie cineva ce inseamna tratamentul cu interferon?tb stat in spital...
Am o mare problema Postat pe 30, noiembrie, 2009 14:38:53
Buna ziua!sunt noua pe acest forum si as dori sa-mi dati un sfat in legatura cu o problema...
Vezi toate posturile
Generalitati
Sindromul Sjogren este o afectiune a sistemului imun ce afecteaza

intregul organism si care este caracterizata prin infiltrarea
limfocitara cronica a organelor cu secretie exocrina. In cadrul
acestei boli celulele imune ataca si ajung in final sa distruga in mod
special glandele exocrine (cum ar fi cele implicate in secretia de
saliva, de lacrimi).
Datorita acestei particularitati, cel mai adesea pacientul prezinta,

din punct de vedere clinic, xerostomie si xeroftalmie, mucoasele bucale si conjunctivale fiind primele
afectate. In general, aceste simptome descriu asa numitele “sindroame sicca”. Ca urmare a agresiunii
autoimune se poate ca in structura glandelor sa apara tesut fibros, cicatricial, care sa modifice nu
doar arhitectura si morfologia glandei, dar mai ales functionarea sa.
Sindromul Sjogren nu apare izolat, ci adesea este insotit (sau insoteste) si alte afectiuni de natura
autoimuna. Specialistii recunosc existenta a doua tipuri de sindroame Sjogren: tipul primar si
secundar. Sindromul Sjogren primar apare in absenta unor alte afectiuni de natura autoimuna sau
reumatica, in timp ce tipul secundar are un tablou complex, si poate insoti boli precum sclerodermia,
lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoida.
Datorita faptului ca simptomele se pot suprapune si chiar coexista cu manifestarile din respectivele
boli, diagnosticarea sindromului Sjogren poate fi facuta in astfel de situatii destul de greu. In fata unui
pacient care se prezinta la medic acuzand simptome sicca pentru o perioada de minim 3 luni, trebuie
exclusa o reactie secundara a vreunui tratament medicamentos sau radioterapic. Pe langa
radioterapie, cele mai frecvente medicamente care se pot complica cu aparitia unor astfel de
simptome sunt antihistaminicele si antidepresivele.
Desi sindromul poate sa apara la orice varsta si la ambele sexe, si in cazul acestuia, precum si in cazul
majoritatii afectiunilor de aceasta natura (autoimuna), pacientii sunt in principal femei trecute de
varsta de 40 de ani. Rata de afectare a femeilor, comparativ cu a barbatilor este de 9:1. Chiar daca
boala pare a fi mai rar diagnosticata, specialistii estimeaza ca de fapt ea afecteaza un procent variabil
din populatie, acesta fiind intre 0.1 - 4%.
Diagnosticarea sindromului respecta pasii clasici, anume discutia cu pacientul in vederea stabilirii
momentului debutului simptomelor, caracteristicile acestora, evolutia lor sau antecedentele
medicale (atat personale cat si heredo - colaterale). Anamneza va fi ulterior completata cu efectuarea
unor teste speciale care pot stabili diagnosticul de certitudine, in cazul in care se suspicioneaza un
astfel de sindrom autoimun.
Diagnosticul se poate confirma prin recoltarea de produse biologice precum saliva, lacrimi si sange.
Morbiditatile asociate acestui sindrom sunt datorate faptului ca, in timp, pe masura ce boala
evolueaza, se pierde din functia glandelor exocrine, care devin infiltrate cu limfocite. Sindromul
Sjogren in sine nu este mortal, insa prin asocierea cu alte afectiuni autoimune poate ridica probleme
de supravietuire.
Cele mai periculoase afectiuni coexistente, care pot modifica speranta de viata a pacientului sunt
poliartrita reumatoida si ciroza biliara primitiva. Desi nu exista un tratament curativ pentru o astfel
de afectiune, medicul impreuna cu pacientul pot gasi o schema terapeutica ce va tine simptomele
sub control si nu va permite sindromului sa scada din calitatea vietii pacientului.
Cuprins
Generalitati
Cauze
Simptomatologie
Investigatii paraclinice
Tratament
Medicamente cu risc
Terapii adjuvante
Complicatii
Prognostic
CauzeSus
Cauza exacta de aparitie a acestui sindrom nu este deocamdata complet cunoscuta, insa specialistii
sunt de parere ca de fapt etiologia este plurifactoriala si include atat elemente genetice, cat si factori
de mediu. De asemenea, ereditatea poate fi un important factor in aparitia acestui sindrom,
deoarece s-a observat faptul ca se poate transmite de la o generatie la alta.
Datorita faptului ca rata de afectare a femeilor este atat de inalta (9:1, comparativ cu barbatii), de-a
lungul timpului au fost emise si teorii conform carora aparitia sindromului este influentata de factorii
hormonali estrogenici. Legatura dintre cele doua ramane insa neclara si insuficient studiata pentru a
se putea afirma cu certitudine ca exista o legatura.
Printre alti factori care pot fi asociati aparitiei sindromului Sjogren pot fi inclusi si factorii virali.
Virusurile sunt candidati de seama in etiologia sindromului, multi dintre pacientii diagnosticati cu
Sjogren fiind infectati cu virusurile HIV, HTLV- 1 sau cu virusul hepatitei C. Specialistii sunt de parere
ca agresiunea virala initiala este cea care determina activarea anormala a sistemului imun.
Ca urmare, local va aparea o supraproductie de citokine, chemochine precum si alte molecule ce vor
intretine inflamatia. In final se va distruge arhitectura glandulara. Preparatele tisulare recoltate din
glandele salivare ale pacientilor cu sindrom Sjogren au evidentiat faptul ca doar 40% din morfologie
se va pastra, restul glandei fiind profund alterata. Infiltratul inflamator corelat cu leziunile tisulare vor
duce in final la distructia glandulara si la diminuarea semnificativa a secretiilor.
Manifestarile extraglandulare ale sindromului Sjogren se datoreaza in principal existentei

autoanticorpilor circulanti, a complexelor imune si a infiltrarii limfocitare extensive si apar la
aproximativ o treime dintre pacienti.
SimptomatologieSus
Tabloul clinic al sindromului Sjogren este dominat de existenta simptomelor sicca, reprezentate in
principal prin uscaciunea mucoasei bucale (xerostomie) si a mucoasei conjunctivale (xeroftalmie).
Pentru a fi sugestive in cadrul sindromului, durata simptomelor trebuie sa fie mai lunga de 3 luni si
acestea trebuie sa apara in afara administrarii unei medicatii ce poate da astfel de reactii adverse.
Adesea pacientii descriu si o senzatie intens pruriginoasa sau chiar de arsura la nivel ocular. Vorbirea
este foarte mult afectata deoarece secretia salivara este atat de diminuata.
Xeroftalmia care caracterizeaza sindromul Sjogren are urmatoarele caracteristici:

- Se insoteste de inflamatia si inrosirea conjunctivei;
- Clipitul este ingreunat, la fel si miscarea globului ocular;
- Apare senzatia de nisip in ochi, care afecteaza semnificativ acuitatea vizuala;
- Este acompaniata de fotofobie (pacientul nu suporta sau este foarte deranjat de lumina);
- Poate fi acompaniata de blefarita (inflamarea pleoapelor);
- Apare senzatia de oboseala a ochilor, pacientul nu se poate uita intr-un anumit punct mai mult timp
(de exemplu in ecranul calculatorului, la televizor, nu poate citi o carte);
- La trezirea matinala poate exista senzatia de pleoape lipide (deoarece lacrimile isi pierd din
fluiditate, iar ce se secreta pe timpul noptii lipeste pleoapele intre ele);
- Existenta unui material vascos care se pot acumula in unghiul intern al ochiului.
Simptomele se agraveaza de-a lungul zilei, pe masura ce se evapora chiar si stratul minim de secretie
de la trezire.
Xerostomia din cadrul sindromului poate fi insotita de:

- Dificultatea la masticatie, la deglutitie (acestea sunt ameliorate in cazul in care pacientul ingera si o
cantitate crescuta de lichide);
- Alterarea gustului (poate fi modificat dar poate sa si dispara complet);
- Aparitia unor fisuri pe limba sau la nivelul buzelor (datorita uscaciunii permanente);
- Lipirea efectiva a limbii de palatul dur;
- Dificultati la vorbire, raguseala;
- Dezvoltarea unor probleme stomatologice, in principal carii dentare si gingivita;
- Dificultati in mentinerea protezelor dentare la locul lor;
- Dezvoltarea unor episoade frecvente de candidoza bucala si cheilita angulara, ceea ce va determina
aparitia unor dureri intense.
Incidenta si gravitatea acestor simptome creste o data cu varsta, mai mult de o treime din pacienti
fiind grav afectati. S-a observat totusi ca astfel de simptome pot sa apara si in afara sindromului,
parand a fi corelate cu inaintarea in varsta (caracterizata printr-o atrofie marcata a glandelor si o
scadere a secretiilor, in general). Simptomele sicca sunt mult mai accentuate in cazul femeilor care
folosesc si terapie de substitutie hormonala. Desi xerostomia si xeroftalmia sunt printre cele mai
frecvent descrise simptome ale sindromului Sjogren, ele nu sunt unice.
Pacientii pot acuza si:

- Dispareunie (durere la contactul sexual), vaginita, prurit genital (in cazul femeilor);
- Uscarea mucoasei nazale, insotita de disconfort pronuntat si chiar de sangerare;
- Parotidita (adesea bilaterala).
Sindromul Sjogren se poate acompania si de simptome importante extraglandulare, ca urmare a

distructiei sistemice realizate de catre autoanticorpi.
Astfel, cele mai frecvente simptome cu localizare extraglandulara sunt:

- Manifestari tegumentare: apare prurit generalizat, eruptie cutanata fotosensibila, piele excesiv de
uscata, transpiratie diminuata, vasculita cutanata (sub forma unei purpure palpabile) si fenomene
Raynaud (la aproximativ 20% dintre pacienti);
- Manifestari pulmonare: poate sa apara xerotrahee (uscaciunea traheei), tuse uscata, neproductiva,
dispnee (in cazul in care sindromul se complica si cu boala pulmonara interstitiala), sinuzita, bronsita
recurenta sau chiar pneumonie si pneumonita (de natura infectioasa sau nonifectioasa);
- Manifestari gastrointestinale: disfagie, esofagita, boala de reflux gastroesofagian, diaree si dureri
abdominale. Mai rar, pacientii pot suferi si pancreatita acuta sau cronica si uneori apare o
malabsorbtie cauzata de secretia pancreatica insuficienta;
- Manifestari cardiace: pericardita si hipertensiunea pulmonara sunt cele mai frecvente complicatii
cardiace ale sindromului;
- Manifestari renale: pot sa apara calculi renali, acidoza tubulara renala secundara nefritei
interstitiale (cea mai frecventa complicatie renala);
- Manifestari neurologice: se pare ca afectarea neurologica apare la un procent de pana la 40% din
pacienti, iar cele mai frecvente manifestari includ mielopatie, neuropatia optica, convulsii, disfunctie
cognitiva siencefalopatie;
- Alte manifestari generale includ: astenie generalizata, dureri articulare, tumefactie articulara
(uneori), mialgii, dureri dentare.
De retinut!
Femeile cu sindrom Sjogren au un risc mult mai crescut de avort spontan sau de sarcini incheiate
tragic prin moartea fatului, precum si risc de tromboza venoasa profunda (ce se poate complica
ulterior cu trombembolism pulmonar - o urgenta medicala). Aceste complicatii se datoreaza
existentei in circulatie a anticorpilor antifosfolipidici (anticorpii anticardiolipina).
Sindromul Sjogren poate sa apara si pe fondul unor afectiuni autoimune, cum ar fi lupus eritematos
sitemic, poliartrita reumatoida sau sclerodermie. In aceste situatii este vorba de forma secundara a
sindromului. Indiferent daca este vorba de forma primara sau secundara, simptomele sicca sunt
similare. Totusi, diagnosticarea sindromului Sjogren in cadrul unor alte afectiuni se poate realiza
destul de greu, deoarece patologia autoimuna este foarte intricata, iar simptomele acestor boli sunt
de multe ori similare. In cazul in care in evolutia unei boli apar simptome noi, pacientul trebuie sa le
comunice medicului, deoarece riscul de aparitie a unor afectiuni conexe sau al unor complicatii este
foarte crescut.
Evolutia sindromului Sjogren variaza foarte multe, in functie de particularitatile fiecarui pacient, in
functie de amploarea raspunsului imun, starea generala de sanatate si in functie de raspunsul la
tratament. In unele cazuri evolutia este agravanta, in timp ce la aproximativ 12% dintre pacienti
simptomele se remit spontan. In majoritatea cazurilor, insa, sindromul are caracter si evolutie
cronica, pacientii acuzand simptomele sicca toata viata.
Desi pot sa apara, complicatiile majore asociate acestei afectiuni sunt mai rare, insa in evolutie pot fi
afectate si alte organe si sisteme. Cel mai frecvent este vorba de o implicare plurisistemica, incluzand
aparatul respirator, renal, cardiac. Un procent relativ redus din cadrul pacientilor cu sindrom Sjogren
au risc de aparitie a cancerelor limfatice, cum ar fi limfomul non - Hodgkin.
Deoarece exista foarte multe afectiuni similare sindromului Sjogren, diagnosticul diferential este
foarte importat in acest caaz. Simptomele trebuie descrise medicului cu cat mai mare exactitate,
astfel incat sa se poata formula un diagnostic de suspiciune corect. In cazul in care prezentati
simptome sugestive pentru sindrom Sjogren, cel mai indicat ar fi sa va adresati unui medic specialist.
In functie de predominanta simptomelor, se poate ocupa de cazul dumneavoastra un reumatolog,
oftalmolog, stomatolog sau un medic internist. Uneori gravitatea situatiei impune realizarea unei
echipe mixte, astfel incat sa fie tratate toate aspectele bolii.
Investigatii paracliniceSus
Dupa efectuarea anamnezei si stabilirea principalelor simptome, medicul va efectua un examen fizic
in urma caruia poate realiza bilantul clinic al pacientului. Este foarte important de stabilit, in cadrul
anamnezei, daca pacientul se afla sub tratament cu vreun compus care poate determina ca reactie
secundara xerostomie sau xeroftalmie. Cele mai frecvente medicamente cu astfel de efecte sunt cele
apartinand clasei antihistaminicelor si antidepresivelor, anticolinergicelor, diureticelor,
betablocantelor.
De retinut!
Simptomele sicca pot sa apara si in cazul unor infectii virale, deshidratarii, hipervitaminozei A,
anxietatii si depresiei, desfasurarii activitatii intr- un mediu plin cu iritanti, dupa radioterapie, in boala
Alzheimer, in limfoame, sarcoidoza, amiloidoza, sau natural, pe masura ce organismul imbatraneste
iar pacientul inainteaza in varsta.
Datele obtinute in urma efectuarii examenului fizic pot fi foarte sugestive pentru sindromul Sjogren si
includ:
- Examen oftalmologic: se pot descoperi vase conjunctivale dilatate, blefarita, cornee opacificata,
existenta unor filamente keratozice sau muco- vascoase;
- Examinarea cavitatii bucale: carii dentare (adesea cu localizari mai putin obisnuite - cum ar fi linia
gingivala sau suprafata incisivilor), boala parodontala, candidoza orala, limba fisurata, eritematoasa,
cheilita angulara. Se poate observa marirea in volum a glandelor parotide, a glandelor
submandibulare;
- Examinarea articulatiilor: poate evidentia simptome sugestive pentru artrita (poate sa apara atat in
cadrul sindromul Sjogren primar cat si secundar). Artrita este simetrica, poliartriculara, are
intensitate moderata si este, in mod tipic, noneroziva;
- Examinarea pulmonara poate evidentia existenta ralurilor bilaterale bazale (in cazul in care
pacientul are boala interstitiala);
- Examinarea tegumentelor: poate obiectiva afectarea vasculitica (prin aparitia purpurei palpabile,
localizata in special la nivelul extremitatilor inferioare).
Deoarece anamneza si examenul clinic nu furnizeaza intotdeauna informatiile de care medicii au

nevoie in stabilirea diagnosticului, urmatorul pas in investigarea pacientului este reprezentat de
efectuarea testelor paraclinice. Ele pot demonstra existenta unei stari inflamatorii generalizate, sau
pot fi foarte specifice si pot evidentia reducerea secretiilor (in special cea lacrimala si salivara).
Inflamatia se poate investiga prin determinarea VSH (volumul de sedimentare al hematiilor), care
este crescut, prin determinarea fibrinogenului (de asemenea crescut), prin determinarea PCR
(proteinei C reactive). In ciuda faptului ca apar pozitive, aceste valori nu sunt specifice sindromului
Sjogren, ele fiind crescute si in cazul altor afectiuni autoimune.
Hemograma completa nu arata nimic particular in cazul acestui sindrom. Daca apar date anormale, in
special privind leucocitele, pacientul ar trebui investigat mai amanuntit deoarece exista riscul de
aparitie a unor complicatii maligne limforeticulare. In diagnosticarea sindromului Sjogren, ca si in
cazul altor boli autoimune, de importanta esentiala este determinarea autoanticorpilor.
Astfel, cel mai frecvent se vor descoperi:

- Factor reumatoid prezent (este important atat in diagnosticare cat si in stabilirea unui prognostic -
daca un factor reumatoid anterior pozitiv se negativeaza in timp, este un indiciu pentru aparitia unui
limfom);
- Anticorpii specifici sindromului Sjogren sunt anticorpii anti - antigen B (SSB/La) si anticorpii
antiantigenului A (SSA/Ro). SSA/Ro apar pozitivi la peste 75% dintre pacientii cu sindrom Sjogren
primar. Acest fapt semnifica in acelasi timp ca anticorpii sunt sensibili, insa ca absenta lor nu exclude
diagnosticul. Anticorpii anti SSB/La sunt pozitivi la peste jumatate dintre pacientii cu sindrom primar
si la 15% dintre cei cu sindrom secundar;
- Anticorpii antifosfolipidici sunt prezenti la unii pacienti si sunt insotiti si de manifestari clinice mai
grave (avort spontan, accidente trombotice). In vederea diagnosticarii cu exactitate a sindromului
Sjogren, pacientului ii vor fi efectuate cateva teste foarte specifice. Acestea vor determina fluxul
secretiei lacrimale, vor investiga functia glandelor salivare si vor consta chiar in recoltarea de material
bioptic pentru stabilirea gradului de afectare histologica.
Testul Schirmer masoara debitul secretiei lacrimale. Exista doua variante ale acestui test, Schirmer I si
Schirmer II. Testul Schirmer I utilizeaza o banda subtire de hartie de filtru care va fi plasata la nivelul
pleoapei inferioare pentru cateva minute. Ulterior, dupa 5 minute, medicul va masura exact, in mm,
cat din hartie este imbibata cu lacrimi. Testul Schirmer II presupune stimularea secretiei lacrimale
prin introducerea intranazala a unui betisor cu vata.
Secretia va fi apoi masurata similar, prin masurarea mm udati. De cele mai multe ori se foloseste una
din aceste metode, insa daca rezultatele sunt neclare se pot utiliza combinat. In mod normal, la un
adult tanar sanatos vor fi udati aproximativ 15 mm. Deoarece se considera ca hipolacrimatia poate sa
apara o data cu imbatranirea, la 33% din populatia varstnica imnuierea va fi mai redusa (10 mm in 5
minute). Pacientii cu sindrom Sjogren vor avea un rezultat net inferior, de doar 5 mm (sau mai putin)
la 5 minute.
Teste de sialometrie sunt folosite, similar testului Schirmer, pentru determinarea gradului de
reducere a fluxului salivar si pentru obiectivarea xerostomiei. Sialochimia presupune recoltarea de
mostre din saliva si investigarea continutului acestora. In cazul pacientilor cu sindrom Sjogren saliva
poate fi mai bogata in sodiu, clor, lactoferina si imunoglobulina A. Scintigrafia salivara este o metoda
mai laborioasa care masoara disfunctia glandulara, dar care nu este insa foarte specifica sindromului
Sjogren.
Testul cu roz Bengal este utilizat pentru investigarea unor posibile leziuni corneene ce pot sa apara ca
urmare directa a xenoftalmiei. Testul presupune picurarea de solutie coloranta in sacul conjunctival
(o picatura in fiecare ochi). Substanta se va distribui apoi uniform si se va fixa in zonele cu leziuni.
Urmeaza clatirea ochiului cu ser fiziologic si investigarea atenta la lampa cu fanta, pentru a se detecta
unde s-a fixat colorantul. Daca leziunile sunt importante, substanta poate fi vizibila si cu ochiul liber.
Zona colorata este si zona afectata, desigur. Roz bengal este o substanta cu proprietati speciale care
se fixeaza pe zonele cu protectie mucoasa foarte redusa, sau cu leziuni epiteliale. Datorita
complexitatii testului, acesta este cel mai bine realizat de catre un oftalmolog. In prezent, cea mai
eficienta metoda pentru diagnosticarea sindroului Sjogren este biopsierea glandelor salivare. Se
prefera biopsierea glandelor mici.
Se va efectua o incizie foarte fina la nivelul buzei inferioare de unde se va extrage un fragment tisular
foarte redus, care apoi va fi analizat la microscop. Pentru ca analiza sa poata fi efectuata, in
fragmentul trimis laboratorului trebuie sa fie minim 4 lobuli glandulari. Un aspect sugestiv pentru
sindromul Sjogren include existenta unor agregate de minim 50 de limfocite, cu minim 1 agregat
limfocitar la fiecare 4 mm 2 examinati, inlocuirea acinilor normali cu limfocite, precum si alte
modificari.
TratamentSus
Sindromul Sjogren nu are un tratament curativ, insa are tratamente simptomatice si paleative, care
pot ameliora semnificativ calitatea vietii pacientului. Tratamentul este complex si include atat o parte
de specialitate, ce presupune administrarea unor medicamente, precum si o parte pe care pacientul
o poate efectua la domiciliu.
Tratamentul initial
Prin administrarea unui tratament corect, simptomele pot fi tinute sub control. Acestea, chiar daca
sunt adesea foarte deranjante, nu sunt dizabilitante, iar pacientii pot lua masuri care sa le reduca
impactul asupra starii generale.
Cele mai recomandate masuri ce pot fi luate la domiciliu includ:

- Utilizarea lacrimilor artificiale, astfel incat ochii sa nu fie privati de secretia fiziologica;
- Utilizarea salivei artificiale care sa impiedice aparitia senzatiei de gura uscata si a complicatiilor
acesteia;
- Consumul unor dropsuri care pot stimula secretia salivara (in principal a celor cu aroma de lamaie);
- Evitarea expunerii la fum (inclusiv/ mai ales fum de tigara), la vant puternic sau la alti iritanti, astfel
incat sa fie redus gradul de lezare a ochilor;
- Prevenirea instalarii starii de oboseala prin efectuarea de pauze, exercitii de relaxare;
- Prevenirea aparitiei unor probleme de natura stomatologica prin perierea dintilor conform
recomandarilor specialistilor (dupa fiecare masa) si prin utilizarea atei dentare;
- Ameliorarea problemelor respiratorii si manifestarilor tegumentare, prin mentinerea unei umiditati
corespunzatoare in aerul din incapere si prin aplicarea repetata a unor creme hidratante;
- Ameliorarea simptomelor gastrointestinale, mai ales daca este vorba de boala de reflux, prin
administrarea de antiacide sau protectoare gastrice;
- Controlul durerilor de intensitate moderata prin administrarea de analgezice de tipul
paracetamolului sau celor din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene (cum ar fi ibuprofen);
- Utilizarea de lubrifianti vaginali.
Tratamentul ulterior
Evolutia sindromului Sjogren variaza semnificativ de la individ la individ. In cele mai multe cazuri
pacientii se confrunta cu simptomele bolii timp indelungat, chiar toata viata. Xerostomia si
xeroftalmia sunt printre cele mai deranjante simptome. De aceea, si recomandarile specialistilor se
adreseaza ameliorarii, in principal a acestora.
Printre cele mai practice sfaturi se numara:

- Aplicarea repetata a lacrimilor artificiale sau a salivei artificiale, ori de cate ori pacientul simte
nevoia;
- Prevenirea aparitiei unor leziuni corneene, prin evitarea expunerii la vant, fum (inclusiv fum de
tigara), substante chimice industriale, sau la alti iritanti din mediu;
- Prevenirea unor probleme stomatologice (in principal a cariilor dentare), printr- un periaj zilnic
corect, dupa fiecare masa si prin utilizarea zilnica a atei dentare;
- Prevenirea instalarii oboselii, prin odihna si relaxare;
- Ameliorarea problemelor cutanate si respiratorii, prin utilizarea unui umidificator care sa confere
aerului din incapere anumite proprietati ce pot impiedica agravarea simptomelor. Se pot utiliza cu
succes si creme special concepute si adresate acestei grupe de pacienti, creme cu proprietati
hidratante;
- Ameliorarea tulburarilor gastrice, prin administrarea de antiacide si protectoare gastrice. Cele mai
recomandate sunt inhibitoarele de pompa de protoni (IPP- uri de genul omeprazol, lansoprazol) si
blocantii H2 (precum ranitidina, famotidina);
- Asigurarea unei lubrefieri vaginale adecvate la fiecare contact sexual prin aplicare de geluri si creme
speciale;
- Controlul durerii prin administrarea de analgezice obisnuite (de tipul acetaminofenului sau
antiinflamatoarelor nesteroidiene);
In cazul in care simptomele nu se amelioreaza prin aplicarea acestor sfaturi practice, sau chiar se
agraveaza, cel mai probabil medicul va recomanda un tratament medicamentos mai agresiv, care sa
fie mult mai eficient in combaterea acestor probleme.
In cadrul tratamentului specific se pot administra urmatoarele medicamente: astfel, pentru controlul
xeroftalmiei se pot prescrie:
- Lacrimi artificiale. Preparatele disponibile pot inlocui stratul natural protector de lacrimi. In functie
de substantele care sunt incluse in compozitia fiecarui preparat, ele se pot mentine mai mult sau mai
putin la suprafata ochiului. Majoritatea includ metilceluloza sau dextran. In timpul utilizarii pacientii
pot descrie un disconfort local, ceea ce trebuie interpretata ca reactie alergica la excipienti;
- Cevimelim (sub forma de capsule) sau pilocarpina (tablete). Cevimelin este o substanta cu
proprietati parasimpatomimetice si un antagonist al receptorilor muscarinici care se utilizeaza de
multi ani cu succes in tratamentul sindromului Sjogren. Ea poate stimula secretia glandelor salivare si
lacrimale, ameliorand astfel semnificativ simptomele. Administrarea sa este insa restransa datorita
efectelor secundare care pot sa apara, anume greata, varsaturi, diaree, diaforeza, eruptii
tegumentare, cefalee, tulburarea acuitatii vizuale. Desi cevimelinul este utilizat in special pentru
combaterea xerostomiei, studii recente il indica si pentru ameliorarea xeroftalmiei. Pilocarpina este
utilizata tot pentru a stimula secretia glandelor exocrine, fiind recomandata cand terapia locala nu
aduce imbunatatiri semnificative sau cand este necesara terapia sistemica. Pilocarpina, desi eficienta
pentru sindromul Sjogren, poate interfera cu alte medicamente, si poate creste riscul de aparitie a
anomaliilor de conducere atrioventriculara daca pacientul este in tratament cu beta blocante.
Pilocarpina este contraindicata pacientilor cu astm necontrolat terapeutic, cu irita acuta sau cu
glaucom, deoarece poate precipita simptomele si poate agrava evolutia;
- Daca xeroftalmia nu este ameliorata prin administrarea de lacrimi artificiale se pot utiliza picaturi
continand ciclosporina oftalmologica.
- Antibiotice cu aplicare topica sunt recomandate in special daca apar semne de infectie: roseata
conjunctivala, edem, blefarita, secretie purulenta.
Pentru tratamentul medicamentos al xerostomiei se pot administra:

- Saliva artificiala: acest produs contine metilceluloza, sorbitol si saruri care pot lubrefia si umezi
cavitatea bucala. Se recomanda aplicarea sprayului direct in gura. Produsul poate fi administrat fara
precautii speciale, neinteractionand cu alte tratamente locale sau sistemice. Pacientii trebuie sa fie
atenti insa sa nu pulverizeze spray-ul in ochi;
- Medicamente antifungice care pot combate cu succes candidoza bucala ce poate complica uneori
sindromul;
- Produse de uz stomatologic care sa contina fluor astfel incat sa fie asigurata o protectie optima
impotriva cariilor dentare si altor complicatii. Se pot folosi paste de dinti speciale sau apa de gura
imbogatita cu fluor;
- Stimulante ale secretiei salivare, cum ar fi pilocarpina sau cevimelinul, care si- au demonstrat deja
eficienta in ameliorarea xerostomiei.
De retinut !
Este foarte important ca pacientii cu xerostomie si/sau xeroftalmie sa evite administrarea unor
tratamente pe baza de antihistaminice, care pot agrava foarte mult simptomele.
In cadrul tratamentului destinat ameliorarii uscaciunii vaginale, medicul poate recomanda utilizarea
unor creme speciale pe baza de estrogeni in cazul in care lubrefiantele uzuale nu sunt utile si
dispareunia persista. Astfel de creme sunt destinate in special femeilor aflate la menopauza, insa
utilizarea lor poate fi largita. Este foarte important ca pacienta sa fie atenta si sa observe daca apar
secretii vaginale modificate sau prurit genital, semne ale unei eventuale candidoze vaginale.
Tratamentul artralgiilor se poate face prin administrarea de antiiflamatoare nesteroidiene. Daca

actiunea lor nu este suficienta, si durerile persista, medicul poate recomanda un tratament sistemic
al artritei, pe baza de hidroxiclorochina. In cazul in care artrita apare in cadrul poliartritei reumatoide
ce se asociaza sindromului Sjogren, tratamentul trebuie sa fie mult mai specific.
Este foarte important de precizat faptul ca administrarea unui tratament medicamentos specific este
realizata doar dupa o atenta examinare a fiecarui pacient in parte. Reactiile adverse ale terapiei
sistemice impun o astfel de prudenta. Aprecierea afectarii oculare trebuie facuta de catre un
oftalmolog. Instituirea tratamentului se va face apoi prin corelarea simptomelor cu datele obtinute la
examenul fizic.
Evolutia sindromului Sjogren variaza foarte mult si ea nu poate fi prevazuta nici macar de catre
specialisti. Exista foarte multe variabile de care trebuie sa se tina cont, fiecare organism avand un
raspuns diferit la tratament. Sindromul Sjogren ramane insa o afectiune cu caracter cronic, in ciuda
tratamentului, pacientul confruntandu-se cu simptomele toata viata.
Tratamentul sindromului nu este unul curativ, intru-cat nu se cunoaste cu precizie cauza, deci nu se
poate sti impotriva carui agent trebuie directionat un astfel de tratament. Medicii incerca insa sa
controleze simptomele, astfel incat viata pacientilor sa isi reia cursul normal iar sindromul sa nu
interfere foarte mult cu activitatile zilinice.
Efortul terapeutic este insa unul complex si combinat. In realizarea unei scheme terapeutice eficiente
sunt implicati medici din diverse specialitati: reumatologi, oftalmologi, gastroenterologi, stomatologi.
Pacientii sunt sfatuiti sa respecte recomandarile facute de catre medici si sa discute cu acestia ori de
cate ori apar agravari ale simptomelor sau chiar simptome noi. In cazul in care tratamentul nu mai
este eficient inseamna ca afectiunea a evoluat si schema terapeutica trebuie regandita.
Pe masura ce apar complicatii tratamentul va fi mai complex, iar medicamentele vor avea o actiune
mai intensa (insa si efecte secundare mai importante). Daca situatia o impune, se poate ajunge chiar
si la diverse interventii chirugicale. Acestea sunt de cele mai multe ori minore, fiind efectuate asupra
glandelor salivare sau asupra canalelor lacrimale (in cazul in care apar obstructii care interfera cu
drenarea secretiilor).
Artralgiile, precum si alte manifestari care apar in cadrul sindroamelor insotitoare pot ridica anumite
probleme terapeutice. Abordarea lor este adesea mai agresiva si include administrarea unui
tratament ce poate include: - Corticosteroizi, de tipul prednisonului, administrati in special pentru
ameliorarea durerilor articulare si mialgiilor. Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor este insa
grefata de numeroase reactii adverse, printre care aparitia osteoporozei, a glaucomului si a
diabetului, cresterea riscului de aparitie a infectiilor (prin reducerea capacitatii organismului de a se
apara). Din acest motiv terapia cu corticosteroizi trebuie rezervata doar anumitor situatii, atent
sectionate si trebuie realizata doar pe termen scurt.
- Agenti modificatori ai bolii sunt recomandati in tratamentul artritei asociate sindromului Sjogren,
daca aceasta nu raspunde la antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Din aceasta grupa face parte
hidroxiclorochina, un antimalaric eficient in astfel de situatii. Medicamentele din aceasta clasa sunt
insa mult mai numeroase si ele pot fi administrate combinat, astfel incat sa isi potenteze sau sa isi
completeze efectele terapeutice.
- Agenti alchilanti sunt recomandati daca sindromul Sjogren se complica cu probleme organice
majore, cum ar fi aparitia bolii interstitiale pulmonare. Se pot administra in aceasta situatie
ciclofosfamida, agent alchilant cu proprietati imunosupresoare. Dozele trebuie ajustate permanet, iar
starea de sanatate si efectul tratamentului asupra organismului trebuie investigate si ele periodic.
Astfel de medicamente pot creste semnificativ riscul de hemoragii sau de infectii si au un dovedit
efect mielosupresor.
- Substante imunomodulatoare care pot regla activitatea unor factori imuni implicati in stimularea si
intretinerea procesului inflamator sistemic. Se poate administra ciclosporina, substanta recomandata
in special pentru ameliorarea xeroftalmiei. Desi substanta nu prezinta interactiuni cu alte
medicamente, ea nu trebuie administrata femeilor insarcinate deoarece riscul asupra fatului inca nu
s-a stabilit cu precizie, iar pericolul de inducere a unor leziuni si malformatii congenitale poate fi
prezent. Ciclosporina nu trebuie administrata pacientilor cu infectii oculare si nici celor cu keratita
herpetica.
In anumite cazuri pacientilor cu sindrom Sjogren le este recomandat un tratament antitrombotic pe

termen lung, mai ales daca se documenteaza existenta anticorpilor antifosfolipidici.
De retinut !
In prezent sunt in desfasurare numeroase studi clinice care si- au propus sa investigheze posibile
scheme de tratament utile in sindromul Sjogren, specialistii fiind optimisti in gasirea unor noi si noi
substante cu actiune terapeutica. Se pare ca interferonul alfa poate stimula productia salivara, insa
deocamdata nu s-a stabilit siguranta sa in administrare pentru sindromul Sjogren.
Trebuie stablit raportul risc beneficiu in acest caz si ulterior se va putea stabili daca o astfel de
substanta este eficienta sau nu. O serie de substante care pot modula functia sistemului imun,
utilizate deja in alte afectiuni de tesut conjunctiv, sunt incluse in studii, pentru a se determina daca
ele pot fi utilizate si in sindromul Sjogren. Printre acestea se numara infliximab, adalinumab.
Tratamentul la domiciliu
Sindromul Sjogren este o afectiune ce nu poate fi tratata prin masuri luate la domiciliu, insa pacientii
isi pot ameliora simptomele daca respecta anumite recomandari medicale. In continuare sunt
prezentate cateva sfaturi practice pe care specialistii le indica pacientilor, acestea putand imbunatati
calitatea vietii si reduce modul in care simptomele influenteaza activitatile zilnice. Pe langa acestea,
este foarte important ca pacientii sa se odihneasca din plin, sa nu efectueze activitati fizice epuizante
si sa adopte o dieta echilibrata, astfel incat organismul sa nu fie privat de elemente minerale,
nutrienti si vitamine esentiale.
Pentru evitarea agravarii simptomelor oculare, pacientii pot:

- Sa aplice lacrimile artificiale de mai multe ori pe zi, ori de cate ori este nevoie. Exista foarte multe
formule de lacrimi artificiale, unele mai eficiente decat altele, si cu siguranta se va gasi una care sa fie
utila fiecarui pacient in parte. Sunt recomandate formulele care sa contina cei mai putin excipienti,
astfel incat sa nu existe un risc de aparitie a unui disconfort ocular care sa impuna oprirea aplicarii.
Exista lacrimi artificiale disponibile in doze de unica folosinta, astfel incat sa se evite contaminarea
bacteriana si aparitia unor infectii;
- Sa utilizeze unguentelor oftalmice nocturne - acestea se aplica seara la culcare, au o consistenta mai
crescuta si protejeaza ochii chiar si in timpul somnului. Exista riscul ca dupa primele aplicari
unguentele sa reduca din acuitatea vizuala a pacientului, insa acest efect dispare pe masura ce ochiul
se obisnuieste;
- Sa evite medicamentele cu actiune antihistaminica, anticolinergica, a antidepresivelor si
diureticelor, deoarece ele favorizeaza deshidratrea generala a organismului, fapt ce se va repercuta
negativ asupra simptomelor sicca din cadrul sindromului;
- Sa se protejeze de iritantii din mediu: frig, umiditate redusa, curent, praf;
- Sa evite fumul de tigara si locatiile in care se fumeaza;
- Sa evite sa foloseasca produse cosmetice, farduri, rimel;
- Sa foloseasca ochelari de soare cat mai mari pentru a se proteja de soare, de vant si de praf.
Pentru evitarea agravarii xerostomiei, pacientii sunt sfatuiti:
- Sa consume cat mai multe lichide in cursul zilei, astfel incat sa evite aparitia deshidratarii. Pe timpul
noptii este util daca isi pun un pahar cu apa aproape (langa pat). Trebuie precizat insa ca prin
consumul unor cantitati mai crescute de lichide apare si nicturia, pacientul trezindu-se mai frecvent
in timpul noptii pentru a se duce la toaleta. Licihidele pot fi sorbite si in inghituri mici, dar mai
frecvente, sau pacientii pot consuma cuburi de gheata, inghetata sau acadele care sa stimuleze
secretia salivara. Sunt recomandate acadele si bomboanele fara zahar (zaharul poate favoriza aparitia
cariilor dentare si a candidozei bucale);
- Sa utilizeze spray-urilor cu saliva artificiala care formeaza un strat hidratant si protector la nivelul
cavitatii bucale;
- Sa evite medicamentele care pot agrava senzatia de xerostomie;
- Sa isi perieze dintii dupa fiecare masa (sau cel putin dimineata si seara) pentru a evita aparitia
cariilor dentare (acestea fiind o adevarata problema in cazul pacientilor cu sindrom Sjogren). De
asemenea, se recomanda ca pacientii sa utilizeze si ata dentara si apa de gura (eventual imbogatita
cu fluor, pentru o protectie anticarii suplimentara);
- Sa se prezinte cu regularitate la controale stomatologice, pentru ca medicul sa poata observa
evolutia problemelor dentare si sa poata trata prompt complicatiile;
- Sa isi administreze conform recomandarilor medicului un tratament corespunzator impotriva
candidozei bucale (daca aceasta a aparut).
Pentru evitarea agravarii manifestarilor tegumentare, se recomanda:
- Utilizarea cremelor si unguentelor hidratante. Acestea se pot aplica de mai multe ori pe zi, nu doar
dimineata, ori de cate ori pacientul isi simte tegumetul uscat;
- Evitarea bailor lungi, care favorizeaza deshidratarea pielii. Sunt recomandate mai mult dusurile, si
se prefera utilizarea unor sapunuri sau geluri de dus hidratante. Dupa dus se pot aplica creme si
uleiuri care sa mentina starea de hidratare. Nu este recomandat stersul energic cu prosopul, ci mai
degraba uscarea prin tamponare usoara;
- Evitarea expunerii la soare puternic, mai ales in absenta aplicarii unei creme cu factor de protectie
solar (minim 30, desi majoritatea specialistilor recomanda chiar 50). Pielea pacientilor cu sindrom
Sjogren este foarte sensibila la radiatiile solare. Pacientii sunt sfatuiti sa evite soarele intre orele 10
dimineata si 16. In cazul in care este necesara o iesire din casa in acest interval, pielea trebuie
protejata prin creme speciale, prin haine cu maneca lunga (dar care sa fie confectionate din
materiale naturale), pantaloni lungi, prin palarii cu boruri largi si ochelari de soare.
Pentru evitarea agravarii simptomelor respiratorii, pacientii pot sa:

- Utilizeze un umidificator de aer (atat acasa cat si la serviciu) pentru a creste confortul general si a li
se usura respiratia;
- Sa utilizeze ori de cate ori este necesar un spray nazal care sa contina apa si saruri ce pot ameliora
congestia nazala aparuta prin deshidratare;
Pentru evitarea agravarii simptomelor genitale, femeile pot sa:

- Utilizeze creme si geluri lubrefiante disponibile in farmacii. Dispareunia datorata insuficientei
lubrefieri este foarte frecventa in cadrul sindromului Sjogren, insa poate fi combatuta. Exista
numeroase metode pentru realizarea lubrefierii, printre care:
- Supozitoare vaginale care pot fi introduse anterior actului sexual;
- Geluri pe baza de uleiuri si vaselina, care sunt recomandate femeilor aflate in perioada de
perimenopauza sau menopauza; - Geluri apoase continand celuloza si glicerina - acestia sunt cei mai
recomandati lubrefianti deoarece nu contin substante ce pot interfera cu procesele locale si nici nu
modifica mediul intravaginal. Astfel, riscul de aparitie a unor infectii secundare folosirii lubrefiantilor
este mai redus in acest caz;
- Lubrefianti organici;
- Lubrefianti pe baza de silicon.
Utilizarea lubrefiantilor vaginali poate reduce disconfortul aparut in cursul actului sexual. Ei sunt
recomandati exclusiv pentru acest rol, deoarece nu pot sa mentina lubrefierea si umiditatea vaginului
mai mult timp.
Pentru evitarea agravarii simptomelor digestive, se recomanda:
- Administrarea de preparate antiacide. Se pot administra preparate eliberate fara prescriptie
medicala, cum ar fi preparatele pe baza de bicarbonat de sodiu, sau medicamente cu mecanism de
actiune mai complex, precum inhibitorii pompei de protoni: omeprazol, lansoprazol. Acestea pot
ameliora semnificativ pirozisul, eructatiile si senzatia de disconfort gastric care poate sa apara;
- Ridicarea pernei sau a capului patului cu aproximativ 15 cm, astfel incat sa nu fie favorizat refluxul
gastro - esofagian in timpul noptii;
- Respectarea unui regim dietetic echilibrat si a unui program regulat al meselor zilnice;
- Consultarea unui medic in cazul in care simptomele gastrice persista sau se agraveaza;
Pentru evitarea aparitiei starii de oboseala se recomanda:

- Intreruperea activitatii ori de cate ori apare senzatia de oboseala. Este foarte important ca
activitatile fizice sa fie alternate cu momente de relaxare. In plus, pacientii pot incerca un stil de viata
cu mai mult sport, care le poate creste si rezistenta fizica, in timp;
- Limitarea administrarii medicamentelor care pot induce senzatia de somnolenta. Printre astfel de
medicamente se numara cele recomandate in tratamentul starilor anxioase, al durerilor, si al racelilor
obisnuite. Nu este recomandata sistarea acestor tratamente decat daca si medicul curant considera
ca este necesar;
- Respectarea meselor, in special a micului dejun. Printr- o dieta echilibrata si mese regulate
organismul poate fi aprovizionat cu substante energetice, ceea ce ii stimuleaza functionarea corecta
de-a lungul intregii zile;
- Reducerea aportului de cafeina, nicotina si alcool, deoarece acestea spoliaza organismul de
substante energetice si ii pot induce o stare de oboseala permanenta;
- Reducerea orelor petrecute in fata televizorului sau a computerului. Este mult mai sanatos daca
timpul respectiv este petrecut afara, in aer liber, impreuna cu prietenii si familia, deoarece poate
influenta benefic intregul organism, precum si starea de spirit;
- Respectarea somnului de noapte. Este foarte important ca pacientii sa aibe un somn de noapte cat
mai linistit, iar cele 8 ore necesare pentru refacere sa fie respectate. Oboseala de peste zi poate fi
ameliorata daca noaptea pacientul se odihneste corespunzator.
Oboseala ce poate insoti majoritatea simptomelor sugestive sindromului Sjogren poate sa aiba insa
numeroase cauze. Este foarte important ca, in cazul in care ea se mentine chiar si dupa adaptarea
stilului de viata si respectarea orarului de odihna, pacientul sa se adreseze medicului si sa ii prezinte
aceasta problema.
Oboseala poate fi un semn ce apare in numeroase boli cronice consumptive, care spoliaza organismul
de rezervele sale energetice si care il fac incapabil sa raspunda in parametri optim sarcinilor zilnice.
Sindromul Sjogren poate creste riscul pacientilor de a se confrunta cu probleme endocrine, in special
ale tioridei (hipo sau hipertiroidism) si poate de asemenea, creste riscul aparitiei starilor depresive. In
prezent exista numeroase optiuni terapeutice eficiente pentru tratarea acestor afectiuni coexistente,
insa pacientii trebuie sa se prezinte la medic pentru ca ele sa fie diagnosticate.
Recomandari pentru sporirea confortului zilnic si pentru ameliorarea durerii si inflamatiei:

- Specialistii recomanda inotul ca un sport foarte bun pentru ameliorarea starii articulatiilor, in
special in piscine cu apa calduta. Dupa o zi in care au inotat, pacientii trebuie sa se odihneasca
adecvat;
- Se poate administra acetaminofen in vederea inlaturarii durerii asociate artritei sau se pot folosi
unguente pe baza de ibuprofen;
Acetaminofenul, compus analgetic cu structura diferita de antiinflmatoarele nesteroidiene nu este
eficient si in combaterea inflamatiei, insa are reactii adverse gastrice mult mai reduse comparativ cu
AINS clasice. In functie de componenta dominanta ce trebuie ameliorata (durere sau inflamatie)
pacientii pot opta, dupa sfatuirea cu medicul, pentru un compus sau altul.
Medicamente cu riscSus
Exista o serie de medicamente ce pot interfera semnificativ cu evolutia sindromului Sjogren si pe care
pacientii diagnosticati cu aceasta boala trebuie sa le evite. Acestea sunt in general substante care pot
determina deshidratarea si care reduc secretiile exocrine. In cazul in care astfel de medicamente sunt
incluse in tratamentul de fond al pacientului, administrate pentru probleme particulare si specifice,
cel mai adesea ele trebuie inlocuite, o data ce diagnosticul de sindrom Sjogren a fost stabilit.
In clasa medicamentelor ce trebuie evitate sunt incluse:
- Antihistaminice;
- Anticolinergice;
- Antispastice;
- Antihipertensive;
- Diuretice;
- Antidepresive;
- Decongestionante;
- Medicatie cardiaca (beta blocante);
- Antiparkinsoniene;
- Medicamente impotriva bolii Alzheimer;
- Tratamente pentru probleme ale vezicii urinare.
Terapii adjuvanteSus
Terapiile traditionale si cele naturiste nu s-au dovedit utile in tratamentul eficient al sindromului
Sjogren. In cazul in care pacientii doresc sa recurga la astfel de optiuni, cel mai recomandat este sa se
sfatuiasca in primul rand cu medicul care se ocupa de caz. Unele tratamente nu fac rau, dar nici bine,
in timp ce altele pot avea chiar consecinte grave si sunt relativ periculoase si trebuie evitate.
In cadrul terapiilor traditionale este inclusa si acupunctura. Unele studii sugereaza ca aceasta are
anumite beneficii, in special in amelioarea simptomelor sicca (xerostomie si xeroftalmie). Se pare ca
si produsele bogate in acizi grasi omega 3 pot influenta benefic evolutia acestor simptome, deoarece
acesti compusi au proprietati antiinflamatorii recunoscute.
De retinut !
Inaintea instituirii oricarui tratament naturist sau alternativ, medicul trebuie consultat. Modul in care
astfel de produse influenteaza organismul este complex si anumite afectiuni nu raspund favorabil la
astfel de metode terapeutice. In plus, excipientii adaugati in numeroase creme, tablete sau plantele
din care sunt facute ceaiuri si suplimente nutritive pot fi foarte suspecte. Ambalajul produsului
trebuie prezentat medicului pentru ca acesta sa poata aprecia daca exista ceva in continutul lui ce
este periculos.
Aceasta recomandare este adresata in special femeilor insarcinate, deoarece fatul este foarte sensibil
la orice agent extern si malformatiile pot avea numeroase cauze, unele chiar asa zis “naturale”. In
cazul in care produsul dorit este vizat si de catre medic, este important ca pacientul sa nu exagereze
si sa il administreze doar conform recomandarilor producatorului si in doza sugerata.
ComplicatiiSus
Cele mai frecvente complicatii ce pot insoti evolutia sindromului Sjogren includ:
- Infectii ale glandelor parotide - de cele mai multe ori agentii bacterieni incriminati sunt Stafilococul,
Streptococul sau Pneumococul. Semne sugestive pentru o astfel de complicatie sunt agravarea
simptomelor, durere localizata, eritem si tumefactie parotidiana;
- Aparitia altor afectiuni de natura autoimuna, cum ar fi lupus eritematos sistemic, poliartrita
reumatoida;
- Dezvoltarea unor tumori ale glandelor parotide;
- Aparitia pseudolimfoamelor si a limfoamelor non - Hodgkin (incidenta lor este de aproximativ 5%),
iar perioada medie care trece de la diagnosticarea sindromului si aparitia limfomului este de 7.5 ani;
- Aparitia sindromului antifosfolipidic, manifestat clinic prin devoltarea de episoade trombotice
recurente.
PrognosticSus
Prognosticul pacientilor diagnosticati cu sindrom Sjogren este in general favorabil. In cazul in care
apar complicatii ca urmare a evolutiei, prognosticul este similar cu al altor pacienti care sufera de
afectiunea respectiva (de exemplu lupus eritematos, limfoame) si variaza in functie de gravitatea
complicatiei si de raspunsul terapeutic.
Majoritatea pacientilor cu sindrom Sjogren trebuie sa se prezinte periodic la consult. De cele mai
multe ori vizitele la medic trebuie efectuate la 3 luni, iar in cazul in care boala se stabilizeaza sub
tratament, controalele pot fi efectuate la 6 luni. Daca apar insa complicatii si medicul considera
necesar, pacientii pot fi chemati lunar la control.
Discutii din comunitate
Despre hemofilie Sunt insarcinata in 4 luni si jumatate,siam aflat ca va fii baiat.in familia mea,nepotul
bunicii mele are hemofilie a.as...
Anemie?? Hematocrit -41,0 % (18 - 44 ani)!!ce se intimpla???????? hemoglobina -12,9 g/dl (18 - 44
ani)???
Anemie sau hipertiroidism Salut, si eu am o problema asemanatoare cu a ta, mie imi zvacneste
testicolul stang, tot de o luna si nu s-a mai oprit, am...
Anemia la copii Buna ziua!ma numesc iuliana si am o fetita de 2ani3luni care de la varsta de 7luni i sa
descoperit anemia hipocroma...
Citeste si
NEWS
Pfizer HCP Corporation
Bolile cardiovasculare sunt în prezent principala cauzã de morbiditate ºi
mortalitate pe glob putând fi considerate inamicul public numãrul 1 în þãrile
dezvoltate. Datele statistice au arãtat cã în anul 2000 principalele cauze de
moarte în lumea "civilizatã" au fost bolile cardiovasculare, urmate de moartea
violentã ºi neoplazii. Calculele efectuate de OMS apreciazã pentru viitor
schimbarea acestei ordini. Astfel, pentru anul 2020 este estimatã creºterea
frecvenþei patologiei generate de boala coronarianã ischemicã ca urmare a
creºterii mediei de vârstã a populaþiei, dar ºi creºterea semnificativã a
tulburãrilor anxioase ºi depresive majore care vor ocupa locul 2 dupã bolile
cardiovasculare ca factor de dizabilitate ºi mortalitate. Din punct de vedere
medical putem sã ne confruntãm cu douã probleme: apariþia patologiei
anxioase acompaniatã de simptome somatice sau tulburãri organice care pot
genera tulburãri anxioase secundare.
Problema care se ridicã este în ce masurã bolile cardiovasculare ºi
tulburãrile anxioase ºi depresive coexistã sau sunt separate, sau mai
precis în ce masurã patologia somaticã ºi cea psihicã se angreneazã întrun
cerc vicios care trebuie interferat terapeutic în timp util.
Anxietatea trebuie consideratã iniþial un simptom nu un diagnostic.
Anxietatea este fie o reacþie la diversele experiente ale vieþii, fie o manifestare
a tulburãrilor psihiatrice sau a bolilor organice cardiovasculare, respiratorii,
endocrine, etc. Asocierile frecvente dintre anxietate ºi bolile organice pun
probleme serioase ºi dificile de diagnostic diferenþial ºi pozitiv al fiecarei
categorii de afecþiuni în parte.
Tulburãrile de anxietate generalizate definite pe baza criteriilor DSM-IV
(Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders-4th edition) au
incidenþã ºi prevalenþã ridicate. Ele sunt o importantã problemã individualã cu
impact social care le transformã într-o problemã de importanþã publicã. În
populaþia generalã prevalenþa tulburãrilor anxioase estimatã de-a lungul vieþii
este de cca 46% cu o predominenþã a sexului feminin. Tulburãrile anxioase se
asociazã frecvent cu depresia ºi de multe ori o preced, fapt dovedit în prezent
atât de observaþii clinice cât ºi de studii epidemiologice. Asocierea acestora
are un impact negativ asupra evoluþiei clinice a pacienþilor. Raportul între
anxietate, simptome depresive ºi simptome somatice este complex, ele
intricându-se frecvent ºi nu de puþine ori potentându-se reciproc. Anxietatea
are un impact negativ semnificativ asupra evoluþiei afecþiunilor somatice cu
care se poate asocia, agravând în special prognosticul bolilor cardiovasculare,
a diabetului sau a neoplaziilor.
În ciuda prevalenþei ridicate a tulburãrilor anxioase, acestea continuã
din pacate sã nu fie recunoscute ºi tratate de medicii din asistenþa
primarã sau de cardiologii la care se adreseazã iniþial pacienþii.
Anxietatea acutã este o stare caracterizatã de senzaþie subiectivã de teamã ºi
neliniºte la care se asociazã în procente variabile tulburãri somatice.
Manifestarile psiho-somatice cardiovasculare sunt aproape o regulã în starile
anxioase sub forma cenestopatiilor cardiace care pun reale probleme de
diagnostic diferenþial ºi terapie, influenþeazã calitatea vieþii devenind uneori
factor de risc de mortalitate. Acestea se intercaleazã între psihiatrie ºi
cardiologie ca o paletã eterogenã de tulburãri funcþionale cunoscute sub
diverse nume: eretism cardiac, distonie neurocirculatorie, nevrozã cardiacã,
sindrom hiperkinetic. Manifestarile cenestopate reprezintã aproximativ 50%
din motivele de prezentare la medic în ambulatorul de cardiologie deoarece
deºi nu pun în pericol viaþa pacientului genereazã un grad mare de disconfort
care tinde sã devinã cronic. Ele sunt reprezentate de percepþia bãtãilor
cardiace sub formã de palpitaþii, constientizarea existenþei inimii,
precordialgii, înþepãturi, apãsãri, parestezii pe braþul stâng sau la nivelul
mâinilor, dispnee de efort sau de repaus, fatigabilitate excesivã, scãderea
capacitãþii de efort etc.
Palpitaþiile sunt un bun exemplu al asemãnãrii existente între simptomele
vegetative determinate de anxietate ºi cele care apar bolilor somatice. În cazul
tulburãrilor de anxietate, în urma stres-ului emoþional, sistemul nervos
vegetativ produce descãrcãri de catecolamine, cu apariþia palpitaþiilor.
Durerea toracicã este un simptom ce caracterizeazã atât bolile organice, cât
ºi cele funcþionale. Peste jumãtate dintre pacienþii cu durere precordialã care
se prezintã la medicul cardiolog sunt "non cardiaci". Durerea precordialã este
un simptom relativ frecvent la pacienþii anxioºi. Raspunsul farmacologic la
medicaþia anxioliticã este extrem de eficient, 52-66%, dintre pacienþi
prezentând cuparea durerii la administrarea drogurilor active vs. 1% la
placebo.
Dispneea, simptom cardinal al bolilor cardiace ºi respiratorii este frecventã la
pacienþii cu anxietate. Acest simptom poate sa aparã brusc, fãrã nici o legãturã
cu un efort fizic ºi în prezenþa unei frecvenþe normale a respiraþiei, gazele
sangvine fiind evident normale. Pacientul anxios acuzã adesea o obosealã
cronicã, mai ales dupã ce se trezeºte dimineaþa. Aceastã obosealã se
înrãutãþeºte în timpul nopþii ºi este disproporþionatã faþã de activitatea fizicã
desfaºuratã.
Tulburãrile de panicã sunt afecþiuni cu caracter cronic ºi ciclic, caracterizate
prin perioade de fricã intensã, teroare, neaºteptate ºi neprovocate. Ele pot fi
invalidante generând scãderea capacitãþii de muncã, imposibilitatea de a
lucra, consum excesiv de alcool. Se caracterizeazã prin crize recurente de
anxietate plus minim patru dintre urmãtoarele simptome: palpitaþii,
tahicardie, opresiune toracicã, dispnee, parestezii în membre, transpiraþii,
sincope, greaþã, dureri abdominale, senzaþie de moarte iminentã. Între crize
existã anxietate în aºteptarea unui nou atac.
Atacul de panicã în boli somatice
Menþionãm despre dualitatea psihic-organic ºi despre influenþa reciprocã.
O diversitate de condiþii medicale generale pot cauza simptome anxioase de
intensitãþi diferite, inclusiv tulburãrile cardiovasculare (prolaps de valvã
mitralã, infarctul de miocard, insuficienþa coronarianã cronicã, aritmii)
condiþii endocrine (hipotirodia, hipertiroidia) condiþii respiratorii, etc.
Anxietatea ºi depresia în boli somatice cardiovasculare
Poate fi întalnita în toate bolile menþionate anterior în care poate apare ºi
atacul de panicã. Anxietatea se asociazã crizelor hipertensive, poate
determina false citiri ale tensiunii arteriale ºi poate reprezenta una din
cauzele rezistenþei false la tratament hipotensor. La internare în unitãþile de
terapie intensivã coronarianã peste 60% din pacienþi dezvoltã tulburãri
anxioase. Dupã un infarct miocardic peste 90% din bolnavi devin anxioºi.
Aproximativ 40% dintre pacienþi nu iºi reiau activitatea profesionalã dupã
accidentul coronarian, dintre aceºtia 80% din motive psihice.
Au apãrut o serie de teorii în ceea ce priveºte mecanismele neurobiologice
care leagã aceste afecþiuni. La ambele grupuri sunt afectate: echilibrul
adrenergic cu depletia de norepinefrina in locus ceruleus, funcþiile
neuroendocrine cum ar fi rãspunsul cortizolului ºi al ACTH la CRF,
rãspunsul TSH la TRH. Scade neurotransmisia GABA-ergicã cu creºterea
transmisiei glutamatergice schimbând balanþa între neurotransmiþãtorii
excitatori ºi cei inhibitori rezultând o dezinhibiþie a activitãþii hipocampice.
Un model experimental de inducere a depresiei prin administrarea de
rezerpinã la animale de laborator a arãtat creºterea densitãþii receptorilor -
adrenergici în cortexul cerebral. Rezerpina favorizeazã stimularea sintezei
de cAMP mediatã de noradrenalina. Experimental, alprazolam-ul
® (XANAX ), în administrare cronicã, nu diminua numai densitatea receptorilor
ci atenueazã ºi up-reglarea corticalã - adrenergicã indusã de

rezerpinã.
Cercul vicios patologie somaticã - patologie psihicã
Tulburãrile anxioase ºi bolile cardiovasculare, fiind strâns corelate,
necesitã o abordare interdisciplinarã, mai precis o colaborare strânsã între
cardiolog ºi psihiatru. Comparativ cu populaþia generalã, indivizii care
suferã de tulburãri anxioase au un risc crescut de moarte subitã, risc
amplificat de coexistenþa bolilor cardiovasculare. Deasemenea pacienþii
cu boli cardiace au tulburãri anxioase mult mai frecvent decât este estimat.
> Anxietatea ca factor de risc pentru bolile cardiovasculare -
anxietatea se asociazã frecvent cu boala coronarianã, iar depresia este
factor de risc independent pentru evenimente coronariene. Riscul
cardiovascular se dubleazã practic la pacienþii cu anxietate ºi depresie.
> Ischemia miocardicã ca rãspuns la stresul mental - analiza unor
grupuri de pacienþi cu boalã coronarianã documentatã ºi test de efort
pozitiv pentru ischemie a relevat faptul cã stresul psihologic acut
induce ischemie miocardicã la jumãtate dintre aceºtia, fapt obiectivat
prin metode izotopice.
> Efectul prognostic al anxietãþii ºi depresiei la pacienþii coronarieni
- faptul ca tonusul simpatic crescut se coreleazã cu prognosticul
rezervat al pacienþilor cu fobii anxioase sau depresie la pacienþii
coronarieni reiese ºi din Normative Aging Study realizat de Kawachi ºi
colaboratorii. În studiu au fost înrolaþi 581 bãrbaþi cu vârste cuprinse
între 47 si 56 de ani fãrã cardiopatie ischemicã manifestã sau diabet la
care s-a determinat variabilitatea ritmului cardiac care reflectã balanþa
modulãrii adrenergice asupra activitãþii cardiace. S-a observat totuºi
cã anxietatea se asociazã cu alterarea controlului cardiac autonom,
variabilitate redusã a ritmului cardiac ºi/sau creºterea tonusului
simpatic ceea ce predispune la creºterea riscului de moarte subitã.
> Insuficienþa cardiacã ºi tulburãrile anxioase - pacienþii cu IC
asociazã în mod frecvent anxietate ºi tulburãri depresive. Studii pe
animale de laborator aratã cã stresul psihologic ºi anxietatea genereazã
activarea excesivã a sistemului nervos simpatic care de asemenea este
activat în insuficienþa cardiacã iniþial ca mecanism compensator pentru
ca ulterior sa fie marker al progresivitãþii ºi ireversibilitãþii
sindromului. Anxietatea ºi depresia sunt factori de risc independenþi
pentru declinul funcþional din insuficienþa cardiacã. Acestea contribuie
ºi la scãderea aderenþei la terapie.
Mecanismele anxietãþii ºi atacului de panicã ºi managementul
terapeutic
Mecanismele anxietãþii ºi atacului de panicã au la bazã insuficienþa frenãrii
prin -2 receptori adrenergici în nucleul locus coeruleus, secundarã
insuficienþei neurotransmitatorului inhibitor GABA care are receptori în
structurile limbice, hipocamp, cortexul frontal.
Mecanismele patologice sunt þinta terapiei tulburãrilor psihosomatice.
În prezent agenþii farmacologici principali pentu tratarea anxietãþii sunt
benzodiazepinele. Aceste droguri acþioneazã prin legarea de receptori
specifici din sistemul nervos central care au o densitate mai mare în
structurile limbice ºi cortex. Efectul interacþiunii benzodiazepinelor cu
receptorii specifici are ca rezultat augmentarea proprietãþilor inhibitorii
neuronale ale GABA. Receptorul benzodiazepinic face parte din structura
molecularã complexã a receptorului GABA , o proteina oligomericã
constituitã din cel puþin patru subunitãþi care alcãtuiesc un canal central.
Se ºtie cã GABA creºte permeabilitatea acestui canal pentru ionii de clor.
Legarea benzodiazepinelor de receptorul lor specific faciliteazã
neurotransmisia GABA-ergicã amplificând transportul ionilor de clor prin
membrana neuronalã. Creºterea permeabilitãþii celulare pentru clor determinã
scãderea excitabilitãþii neuronale prin hiperpolarizarea membranelor
neuronale.
Se presupune cã hiperpolarizarea membranei neuronale este responsabilã de
scãderea activitãþii unor arii hipocampice determinând scãderea anxietãþii.
® Alprazolam (XANAX ) este o benzodiazepinã cu mecanism particular ºi
complex de acþiune, cu proprietãþi farmacocinetice importante, cu eficienþã

doveditã ºi efecte secundare mici ocupând un loc central în terapia
suferinþelor psiho-somatice ºi somato-psihice cardiovasculare.
El se leagã cu afinitate crescutã de receptorul benzodiazepinic GABA . A
® Alprazolam-ul (XANAX ) faciliteazã legarea GABA ºi creºterea influxului
ionului de clor.
Receptorul benzodiazepinic GABA este alcãtuit din mai multe subunitãþi din A
care si sunt capabile sã lege benzodiazepinele. Aceste subunitãþi pot fi
divizate în mai multe izoforme(, ). 1-6 1-3
Activarea subunitatii mediaza sedarea, amnezia anterograda, ºi efectele 1
hipnotice ale benzodiazepinelor în timp ce subunitatea activatã induce efect 2
anxiolitic.
S-au observat diferenþe de acþiune ale diferitelor benzodiazepine în
tratamentul anxietãþii la pacienþi cu afecþiuni cardiovasculare.
® Alprazolam (XANAX ), spre deosebire de alte benzodiazepine, suprimã
eficient activitatea adrenergicã aducând un beneficiu suplimentar la

pacienþii cu anxietate ºi boli cardiovasculare.
® S-a observat cã alprazolam (XANAX ) controleazã pe lângã tulburãrile de
anxietate generalizatã ºi atacul de panicã spre deosebire de diazepam care nu îl

amelioreazã. Asocierea clonidinã, diazepam influenþeazã atacul de panicã
aducând dovezi în favoarea importanþei modulãrii sinapselor noradrenergice.
® Faptul cã alprazolam (XANAX ) în monoterapie este superior ca efect, în
absenþa reacþiilor adverse induse de asocierea menþionatã, subliniazã

importanþa proprietãþilor sale de agonist. 2
® Alprazolam (XANAX ) este singura benzodiazepinã cu acþiune asupra
receptorilor alfa2 din locus coeruleus , explicând astfel eficienþa

particularã în atacul de panicã ºi asupra simptomatologiei vegetative.
Studii clinice au demonstrat cã dizepamul, ca ºi celelalte benzodiazepine,
nu acþioneazã pe receptorii alfa 2.
® Activitatea farmacologicã a 0,5 mg de alprazolam (XANAX ) este
comparabilã cu 5 mg de diazepam dar fãrã reacþiile adverse ºi

dependenþa induse de acesta datoritã mecanismului diferit de acþiune la
nivel central.
® Proprietãþile anxiolitice ale alprazolam (XANAX ) au fost demonstrate de un
numãr suficient de studii.

® Dupã administrare oralã, alprazolam (XANAX ) este uºor absorbit intrând
rapid în acþiune. Atinge un vârf de concentraþie plasmaticã la circa 1-2 ore dupã
administrare. Nivelele plasmatice sunt proporþionale cu doza administratã.
Timpul de înjumãtãþire plasmaticã la subiecþii sãnãtoºi este de 11,2 ore (în
medie: 6,3-26,9 ore). Excreþia drogului ºi a metaboliþilor sãi este predominant
urinarã, aproximativ 20% eliminându-se renal nemodificat. S-a urmãrit
® administrarea de alprazolam (XANAX ) versus placebo în studii clinice
realizate dublu orb la pacienþi diagnosticaþi cu anxietate sau anxietate asociatã

cu simptome depresive. Rezultatele au fost semnificativ mai bune dupã 4
® sãptãmâni de administrare de alprazolam (XANAX ). Dovezi pentru
® eficacitatea alprazolam-ului (XANAX ) în tratamentul tulburãrilor de panicã
derivã din studii pe termen scurt (pânã la 10 sãptãmâni), placebo controlate,la

pacienþi diagnosticaþi pe baza criteriilor DSM-III-R cu tulburãri de panicã. Nu
au fost raportate cazuri care sã necesite creºterea dozelor datoritã instalãrii
toleranþei.
® Alprazolam-ul (XANAX ) se aflã pe lista primelor 10 medicamente
frecvent prescrise în SUA. Utilitatea sa este demonstratã atât la pacienþii

cu cenestopatii cardiace, cât ºi la pacienþii cu anxietate ºi diferite
comorbiditãþi. La aceºtia din urmã cuparea terapeuticã specificã a
anxietãþii scade riscul unor noi evenimente cardiovasculare, scade
necesarul ºi cantitatea drogurilor convenþionale ºi amelioreaza
prognosticul bolilor .
®
> Alprazolam-ul (XANAX ) reduce anxietatea ºi în acest fel reduce

agitaþia, iritabilitatea, tensiunea emoþionalã, tulburarile de somn prin
intensificarea efectelor inhibitoare ale GABA.
> Prin activarea receptorilor adrenergici reduce simptomele 2
somatice cum ar fi palpitaþiile, tahicardia sau dispneea .
> Prin deprimarea receptorilor -adrenergici corticali reduce depresia
exprimatã prin apatie, melancolie, pesimism, senzaþie de apãsare,
lipsa de energie.
> Intrã rapid în acþiune determinând un efect anxiolitic eficient ceea ce
determinã o complianþã excelentã la tratament.
> Lipsa efectelor toxice cardiovasculare ºi posibilitatea administrãrii în
siguranþã la persoane vârstnice îl face anxioliticul de primã intenþie la
aceastã categorie de pacienþi .
Concluzii:
Prof. Dr. Marius Vintilã, Clinica de Medicinã Internã ºi Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenþã "Sf.Pantelimon";
Dr.Monica Bãluþã, asistent universitar, Clinica de Medicinã Internã ºi Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenþã
"Sf.Pantelimon".
®
> XANAX - reduce reacþia de stres dupã infarctul acut de miocard

(pacienþii cu infarct de miocard ºi anxietate asociatã prezintã o creºtere
de 2-5 ori a riscului de reinfarctizare, ischemie recurentã sau deces)
®
> Spre deosebire de alte BZD, XANAX scade eliberarea de catecolamine

> Eficienþã doveditã
®
4 XANAX - efect rapid ºi duratã de acþiune prelungitã
CARDIOVASCULARÃ
ANXIETATEA SI
PATOLOGIA
> Profil de siguranþã favorabil
4 interferenþe minime cu medicaþia de uz cardiologic
4 absenþa metabolitilor activi cu probabilitate minimã de acumulare
®
4 XANAX are efecte cardioprotectoare

> Influenþe minime asupra funcþiilor psihomotorii (sedare)

Spasmofilie Etc

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Spasmofilie Etc

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

"Sa fie azi pace inlauntru.

Ai incredere ca esti acolo unde e locul tau, unde e nevoie de tine. Nu

Tratamentul naturist al nevrozelor

TRTulburarile metabolismului fosfo-calcic (spasmofilia,

Spasmofilia nu este o boala in sine, ci o stare caracterizata prin hiperexcitabilitate neuro-

Simptomele, desi intense si neplacute, sunt inofensive

Un diagnostic dificil de stabilit

Sfaturi pentru a depasi criza de spasmofilie

In momentul in care simtiti ca incep sa apara primele semne (furnicaturi, senzatie de

Un stil de viata echilibrat

Psihoterapia comportamental-cognitiva presupune o abordare integrata a tuturor elementelor care

Fobiile specifice si fobia sociala

Terapia suplimentara cu medicamente

Diagnostic de discopatie cervicala?

Anxin (Plantextrakt) este un produsul fitoterapic care conţine Extract de Hypericum

Produsul Anxin îmbunătăţeşte capacitatea de relaxare şi de management al stresului

Se recomandă cure de min. 4 –6 săptămâni.

Acest produs poate avea efect fotosensibilizant datorită extractului de Hypericum

Atenţionare în cazul tratamentelor cu: contraceptive hormonale, anticoagulante,

Acest articol a fost citit de 100 ori.

Distonia neurovegetativă apare ca urmare a unor disfuncţionalităţi ale sistemului nervos

Distonia neurovegetativă este un diagnostic care cuprinde o paletă foarte largă de

Contextul apariţiei acestor manifestări sunt oboseala excesivă, stresul psihoemoţional,

Este important ca în distonia neurovegetativă tratamentul să se facă pentru început cu

Dr. Simona Bărnuţiu

Definita din punct de vedere medical, spasmofilia este o hiperexcitabilitate neuromusculara

1. magneziul, care combate in mod eficient hiperexcitabilitatea cu actiune sensibila asupra

Ceaiurile din urmatoarele plante, sub forma de infuzie:

SEROTONINĂ, DOPAMINĂ ŞI NORADRENALINĂ -tratarea depresiei...

Autor: Mr. NICK Data: 05-01-2009, ora 22:38

In creier, serotonina, activeaza 7 receptori:

Receptorii 5HT 1 au actiune antidepresiva, anxiolitica, antipanica, antifobica, antibulimica, antiobsesionala,

Principalii metaboliti ai serotoninei sunt:

5HT este foarte importanta pentru actiunea sa:

In creier, dopamina, activeaza 5 receptori:

Aceasta se mai numeste si:

Dopamina este biosintetizata in organismul uman de catre tesutul nervos si medulosuprarenala.

Principalii metaboliti ai dopaminei sunt:

- 3,4-dyhidroxyphenyl-acetic acid (DOPAC)

DA are multe functii si roluri, printre care si:

Efectele suplimentarii cu 5-HTP:

Imbunatateste starea psihica in general

SWANSON DL-PHENYLALANINE 500MG 100 CAPS (precursor pt dopamina, noradrenalina si adrenalina)

SW ULTRA L-THEANINE 100MG 60 CAPS

Mod de administrare: 1 cps luata inainte de masa seara la culcare!

SW ULTRA BENFOTIAMINE 80 MG 120 CAPS

Mod de administrare: 2 cps pe zi (dimineata si seara) la 1 h dupa masa!

SW ULTRA ALPHA LIPOIC ACID 600MG 60 CAPS

In speranta ca v-am facut un bine,

Autor: Mr. NICK Data: 07-01-2009, ora 16:10

SWU154-SW ULTRA 5-HTP 100MG 60 CAPSULES 67.35 Ron (8 flacoane)

Autor: stevens Data: 10-01-2009, ora 20:00

Acum fiindca recomanzi aminoacizi si suplimente am si eu curaj sa ma las sfatuit de tine ! :)

Numai bine si sanatate cat mai naturala !

Numai Bine si multa sanatate ;)

Autor: Mr. NICK Data: 20-01-2009, ora 12:05

Cu multa placere Mladen!

Autor: Mr. NICK Data: 20-01-2009, ora 17:27

In speranta ca te-am putut ajuta,

Autor: Mr. NICK Data: 21-01-2009, ora 14:53

pana la lansarea site-ului http://www.vitamineswanson.ro/

Autor: Mr. NICK Data: 21-01-2009, ora 19:21

-EMOCALM, 60 capsule (Armonia emoţiilor) DACIA PLANT

-Comprimate 100% naturale cu efecte antidepresive, calmante, anxiolitice