Sunteți pe pagina 1din 14

Demografie curs 1

28 noiembrie partial demografie


5 decembrie partial fanarioti - totul
Demografie (lb greaca) demos = popor; grafos = scriere
Conform lui Stefan Pascu, demografia este stiinta despre o populatie
S-a incercat in mai multe randuri definirea demografiei
Demografia e o stiinta sociala, relativ cantitativa, care are ca obiect dinamica
populatiei (nasteri, decese, migratii). Ea e stiinta care studiaza fenomene si procese care au
legatura cu evolutia numerica a unei populatii, repartitia geografia si miscarea geografica
dintr-o parte in alta.
Termenul de demografie a fost pus in circulatie la jumatatea secolului 17 (1662) in
Anglia, cand s-a incercat o statistica a mortilor din Londra (John Graunt), folosint termenul de
analiza demografica. In a 2-a jumatate a secolului 19, oamenii de stiinta folosesc din ce in ce
mai des conceptul de demografie, prima oara fiind pus in discutie in 1878 la congresul
international de higiena si demografie de la Paris. Din 1912 au inceput sa se organizeze
congrese internationale de statistica, termen care nu e sinonim cu demografia. In 1927 la
Geneva a avut loc prima conferinta internationala a populatiei care analiza populatia Terrei la
momenul respectiv.
Demografia ca stiinta castiga tot mai teren dupa 1950, atat in Europa cat si in
Romania. In 1974 la Bucuresti a avut loc conferinta nationala a populatiei. In 1963 la Paris s-a
infiintat societatea de demografie istorica si s-au pus bazele revistei Anale de Demografie
Istorica. Au inceput sa se scrie dictionare, indrumare.
Demografia istorica are in vedere perioda istorica de pana la aparitia primelor statistici
(1800), dupa aparitia statisticilor va lua denumirea de demografie. Analiza demografica se
face pe acte personale, documente de familie, registre parohiale, registre municipale.
Ramurile demografiei istorice:
1. demografia descriptiva ea inregistreaza numarul populatiei si repartizarea ei
geografica, structura populatiei si evolutia ei in perioada prestatistica.
2. demografia matematica ofera/aplica metode matematice in studiul populatiei
3. demografia teoretica trateaza populatiile din punct de vedere abstract si general
4. analiza demografica care e o metoda de analiza din punct de vedere cantitativ si
calitativ
Scoala romaneasca de deomografie
Printre intemeietorii scolii de demografiei s-a numarul istoricul Stefan Pascu 1914-1998,
care in 1963 a participat la un cologviu international de demografie istorica la Liege. Atunci a
constientizat el importanta acestui nou domeniu. Cu ocazia acestui cologviu el a adus in
discutie importanta surselor istorice cu caracter demografic. Stefan Pascu a reusit sa adune in
jurul sau, la institutul de istorie din Cluj, o echipa de cercetatori tineri care s-au dedicat
cercetarii demografice. La inceputul anilor 1970 la Universitatea din Cluj s-a introdus ca
disciplina obligatorie, cursul de demografie istorica, iar studentii au fost indrumati sa faca
lucrari de licenta si de doctorat pe aceasta tema. In 1972 sub conducerea lui Stefan Pascu s-a
redactat primul document de studiu: populatie si societate.studii de demografie istorica.
Volumu 1 in 1972 si volumul 2 in 1977. In 1975 la congresul international de stiinte istorice
de la San Francisco, Stefan Pascu a fost ales presedinte al comisiei internationale de
demografie istorica, functie detinuta pana in 1985. Dupa 1980 la universitatea din Bucuresti sa dezvoltat un laborator de demografie istorica, membrii fiind cadre didactice universitare si

cercetatori de la institutul Nicole Iorga: Vladimir Trebici, Stefan Stefanescu, Louis Roman,
Paul Binder, Radu Stefan Vergati.
Dupa 1989 activitatea laboratorului de demografie a devenit din ce in ce mai elaborata, au
fost adoptate si domenii noi de activitate iar numarul cercetatorilor a crescut. Cel mai
important cercetator in domeniul demografiei istorice a fos Loius Roman (1925-2001) sub
patronajul caruia s-au stabilit niste obiective in ceea ce priveste dezvoltarea si promovarea
acestei stiinte numita demografie istorica, atat in plan national cat si in plan international.
Pentru ca Louis Roman a participat la multe cologvii international de demografie istorica
unde a adus in atentia publicului larg probleme de demografie istrica romana. Dupa 1990,
demografia istorica devine o tema de cercetare foarte importanta pentru Universitatea de la
Cluj, putem vorbi de o redescoperire a acestei stiinte
Temele abordate dupa 1990 sunt: casatoria, divortul, strcutura familiei, concubinajul,
prostitutia, imaginea femeii in societate, imaginea copilului in societate.
Istoricii si cu precadere, demografii istorici, au stabilit si niste etape de dezvoltare privind
promovarea acestei stiinte:
1.
o prima etapa inventarierea surselor demografice privind populatia cronicile,
cronografele, registrele parohiale, izvoarele genealogice, izvoarele heraldice,
recensamintele,
2.
a doua etapa a vizat inventarierea studiilor efectuate pana la un anumit moment
3.
a treia etapa a avut in vedere elaborarea unor manuale si a unor instrumente de
lucru
4.
a patra etapa a vizat elaborarea unui plan de perspectiva privind cercetarile de
demografie istorica.
Notiuni si concepte folosite in deografia istorica:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.

casatoria reprezinta un eveniment demografic, uniunea dintre doua persoane de


sex opus. Casatoria este incheiata si desfacuta potrivit unor reglementari juridice,
cutumiare si canonice, specifice fiecarei tari.
colonizare procesul prin care se urmareste popularea si exploatarea unor teritorii
necunoscute, intr-o actiunea sustinuta de stat.
decesul este un eveniment demografic prin care un om inceteaza din viata
dinamica populatiei se refera la schimbarea naturala a unei populatii ( nasteri,
casatorii, decese) si la miscarea sociala (migratia populatiei)
divortul este actiune prin care se desface o casatorie, insa tot pe baza unor
prevederei ale normelor juridice
durata de viata reprezinta intervalul cuprins intre momentul nasterii si momentul
decesului
emigrare procesul prin care un individ sau un grup paraseste un teritoriu cu
scopul final de a se stabilii in altul.
eveniment demografic este acel fapt care determina schimbarea numarului si a
structurii unei populatii
familia este un ansamblu socio-biologic alcatuit din oameni legati intre ei prin
rudenie de sange sau prin alianta.
fecunditate sau fertilitate fenomen demografic care consta in posibilitatea unei
populatii de a da nastere copiilor/urmasilor
fenomen demografic cuprinde o suma de evenimente demografice (moarte,
nastere, casatorie ... )
imigrare proces prin care un individ sau un grup, vine dintr-un loc in altul pentru
o perioada mai lunga sau mai scurta de timp

13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.

indice demografic/rata demografica reprezinta raportul dintre masa


evenimentelor care au survenit intr-o populatie, intr-o anumita perioada de timp si
numarul mediu al populatiei existente in perioada respectiva.
indicele/rata de natalitate se obtine dupa formula: totalul nascutilor impartit la
totalul populatiei inmultit cu 1.000
indicele de mortalitate: numarul decedatilor impartit la totalul populatiei, inmultit
cu 1.000
indicele de nuptialitate: totalul casatoriilor, impartit la numarul populatiei, inmultit
cu 1.000
indicele de divortialitate
migrare o miscare de populatiei in masa, uneori in totalitate, dintr-un loc in altul
mortalitate fenomen demografic care indica intensitatea sau fregventa decesului
in sanul unei populatii
natalitatea - fenomen demografic care indica intensitatea nasterilor intr-o populatie
piramida varstelor reprezinta o statistica grafica a repartitiei populatiei pe varste
poliandria este posibilitatea ca o persoana de sex feminin sa fie casatorita cu mai
multe persoane de sex opus
poligamia posibilitatea ca o persoana de sex barbates sa fie casatorita cu mai
multe persoane de sex opus
concepulu de populatie un grup uman care locuieste intr-un teritoriu oarecare,
bine delimitat, care ii confera anumite caracteristici definitorii precum cetatenia.
sporul populatiei este procesul prin care o populatie isi schimba aspectul
cantitativ datorita nasterilor, deceselor si migratiilor
statistica populatiei activitatea de adunare a datelor referitoare la toate
fenomenele demografice statistice sau dinamice
structura populatiei este o actiune care are in vedere ordonarea dupa sex, varsta,
etnie, ocupatii, nivel cultural
varsta este perioada de timp calculata in zile, luni si ani, pornind de la nastere si
pana la un anumit moment care intereseaza din punct de vedere demografic.

Sursele demografice
Cele mai vechi surse cu caracter demografic din Europa sunt inregistrate in timpul
antichitatii grecesti clasice. De regula, in cetatile grecesti se tineau niste situatii referitoate la
obligatiile cetatenilor, existau si statistici referitoare la cele mai vechi si importante familii ale
unei cetati. Ganditorii greci si-au pus probleme cetatii ideale dar si problema numarului ideal
de cetateni.
In Evul Mediu, prima incercare de realizare a unor evidente statistici cu caracter fiscal
in Europa dateaza din vremea lui Carol cel Mare (a doua jumatate a sec 8 inceputul sec 9).
In anul 800 din porunca lui Carol e editat cu capitular intitulat ,,despre domenii devillis.
Acest act imperial cuprindea 70 de capitole care ne ofera astazi o imagine detaliata a modului
de organizare a domeniilor regale, villa, precum si a nivelului de dezvoltare a economiei
regatului frac. Totodata, capitularul care dateaza din anul 800, cuprinde si informatii
referitoare la viata de zi cu zi din Europa Apuseana a secolelor 8-9, despre formele vietii
cotidiene, despre alimentatie, imbracaminte, meserii. Prin acest capitular, Carol cel Mare,
impunea fiecarui administrator sa intocmeasca o ,,declaratie/o statistica, pentru fiecare
domeniu regal, in care sa se inregistreze toate veniturile, obligatiile, amenzile, numarul de
animele, numarul de mori de apa, numarul de terenuri sau de loturi arabile, numarul de

gradini cultivate, de lacuri, helestee, dar si numarul de oameni liberi. Apoi felul si numarul
meseriilor exercitate pe fiecare domeniu regal: mineri, pietrari, fierari, artizani,
In Anglia Medievala cel mai vechi recensamant cu caracter economic si fiscal dateaza
din anul 1086 si poarta denumirea de Cartea judecatii de apoi. Recensamantul a fost efectuat
in 1085-1086 din porunca regelui William I Cuceritorul. Grupuri de 7-8 trimisi regali au fost
trimisi in cuprinsul regatului, in comitate pentru a aduna tot felul de date de genu: numele
domeniului, numele vechiului posesor si numele noului posesor, inventarul material si uman,
structura posesiunii (pamant arabil, padure, apa, pasune), valoare in bani a posesiunii/
domeniului respectiv, taxele care se percepeau pe acel domeniu.
In Italia, cel mai vechi recensamant apare mentionat la Florenta in 1293, el facand
parte din asa numitele ,,ornduieli ale dreptii. Din acest document aflam ca la sfarsitul
secolului 13 in Florenta existau 140 de familii nobile (grandi) iar cetatenii Florentei in numar
de peste 50.000 erau organizati in 7 brezle majore si 14 brezle minore.
In Franta secolelor 14-15 (Franta Capetienilor) numarul registrelor fiscale (registre de
socoteli) este in crestere. Sunt inregistrate taxele percepute atat de stat cat si de biserica.
Recensamintele oficiale sunt atestate in Franta incepand cu secolul 16. In august 1539 prin
ordonanta regala se realizeaza cel mai vechi recensamant al populatiei din regatul Frantei.
Conciliul de la Trento care s-a tinut in mai multe sesiuni din 1545 pana in 1563 a instituit
obligativitatea pentru toate parohiile bisericii romano-catolice de a tine ,,register parohiale
pentru botezuri, casatorii si decese. De la mijlocul secolului 17 intreaga Europa Occidentala
va cunoaste registrele parohiale. Indivizii semnau in aceste registre in calitate de actori
(pentru casatorii) dar si ca parintii (pentru botezuri si martori).
In 1667 Colbert a instituit registrele duble. Unul se pastra in fiecare parohie iar altul
era destinat administratiei regale. Daca la inceputul istoriei acestor registre parohiale cei mai
multi indivizii aplicau o cruce in dreptul numelui lor, foarte curand indivizii ajung sa semneze
cu propria lor mana, cu semnaturi sofisticate. In Franta, pe baza acestor registre se poate
urmarii procesul de alfabetizare. S-a constatat ca la sfarsitul secolului 18 aproximativ 80% din
populatia masculina si aproximativ 40% din cea feminina era alfabetizata.
In Franta, primele statistici moderne si retrospective sunt mentionate la 1664, 1694,
1697. In Prusia sunt mentionate la 1774, iar in Spania la 1788. In aceste statistici sunt
numerate vetrele sau focurile.
Cele mai vechi actiuni de statistica in spatial romanesc.
Existenta unor registre fiscale in Transilvania este demonstrata inca de pe la 1332
-1337, ele apartinand bisericii. La acestea mai putem adauga registrele intocmite pentru
domeniile regale din Transilvania din anii 1334-1350.
Incapand cu secolul 15 in Transilvania voievodala s-a tinut evidenta populatiei si a
bunurilor acesteia prin intermediul urbariilor sau a evidentelor de tip feudal, apoi prin
intermediul registrelor oraselor si in sfarsit a tabelelor sau registrelor episcopale. La acestea
mai putem adauga informatiile cu caracter statistic ale unor calatori straini, sau misionari ai
biserii sau oficiali straini.
La scurta vreme dupa cucerirea Transilvaniei in 1599, Mihai Viteazul a pus sa se
intocmeasca un catastif al principatului pe unitati teritoriale pentru punctele de vama si pentru
ocne. In prima jumatate a secolului 17 au fost intocmite conscriptii (recensaminte), in 1614 si
1627 in care erau trecute pe scurt obligatiile fiscale si militare ale locuitorilor din scaunele
secuiesti.
In Tara Romaneasca cele mai vechi surse cu caracter demografic au fost ,,catatiele
de vam apoi ,,catatiele vistieriei la care se adaugau alta catastife domnesti, mnstiresti
si boieresti. In anumite cazuri, testamentele contineau si ele informatii de natura demografica.

Cea mai veche mentiune a unui catastif de vama domneasca dateaza din 3 aprilie 1480 din
vremea lui Basarab epeiu. Potrivit documentului, domnitorul intarea ecumenului manastirii
Tismana vama de la Calafat care fusese danie domneasca de la Dan al II-lea cel Viteaz.
Calugarii de la Tismana aveau dreptul de a percepe vama la Calafat pentru sare, oi si orice fel
de alta marfa. Ei trebuiau sa treaca pe toti platitorii de vama intr-un ,,catastif.
Potrivit unuei carti de intarire de la Radu cel Mare din 20 ianuarie 1505, catastiful
manastirii Cozia pentru vama de la Vadul Oltului inregistra tarifele pe care trebuiau sa le
plateasca negustorii: 3% din valoarea marfurilor turcesti, 3% din cantitatea de cereala, 3% din
numarul de vite, cantitatea de peste, cantitatea de faina si grau, cei care refuzau sa plateasca
vama erau arestati de slujitorii domnesti si pusi in teapa.
Cea mai veche mentiune despre un catastif al vistieriei dateaza din prima parte a
anului 1480 asa dupa cum aflam dintr-o scrisoare a lui Basarab al 4-lea eperui catre
brasoveni. In acest catastif era vorba de banii si obiectele de pret aflate in vistieria tarii cu care
a fugit in Transilvania fostul domnitor Laiota Basarab.
Cea mai veche inregistrare a unei operatiuni de recenzare a populatiei platitoare de
dari in Tara Romaneasca dateaza din 1512-1521 in timpul domniei lui Neagoe Basarab.
Domnitorul vorbeste intr-o scrisoare catre brasonveni de ,,crestarea acelora care datorau
darea sau gotina pe vite, oi sau porci.
Cel mai vechi catastif de biruri dateaza din vremea lui Petru cel Tanar 1559-1568, dar
el este mentionat documentar in 1587 pe vremea lui Mihnea al II-lea.
In secolul 17 catastifele vistieriei s-au diversificat. In 1629, Alexandru Ilia intr-un
catastif al vistieriei erau trecuti oimarii, adica satele de oimari. Sub Leon Toma in 1629
este mentionat un catastif al satelor de birnici.
In vremea lui Matei Basarab, de la inceputul domniei si pana spre sfarsit gasim
marturii, in catastiful vistieriei sunt trecute satele donate de domn unor manastiri. In 1567 este
mentionat prima oara un catastif de tigani domnesti. In vremea lui Constantin Serban e
mentionat un catastif de pucani care erau scutiti de bir si de alte dari. Catastif de Dorobani in
vremea lui Mihnea al III-lea 1659. Manastirile din cuprinsul tarii romanesti aveai si tineau
catastife de moii, de robi tigani, de vmi. Boierii aveau si ei astfel de catastife: de moii sau
foie, diate de moii, (testamente), catastife de rumni, de tigani, foile de zestre. Cea mai
veche mentiune despre un catastif boieresc dateaza din 1629 si al lui Sima Logofatului; erau
insirate mosiile, rumni, tiganii, banii si sculele de pret, vitele, caii. n 1633 foaie cu bunuri
boieresti, catastif de rumi. In 1649 e mentionat un catastif de averi, diata marelui stolnic,
Dumitru Filianu aflam numele membrilor familiei, numarul si numele moiilor si
localizarea lor in teren si impartirea. In 1663-1664 avem catastif de imparteala intre fii al
postelnicului Constantin Cantacuzino.
In Tara Romaneasca ca si in Transilvania aveam, ca si in cazul oraselor cu populatiei
de confesiune catolica, registre parohiale. In 1648 este mentionat la Campulung ,,cartea
parohului de la Bria catolica din Cmpulung se gaseau numele celor botezati, numele
decedatilor dar si alte detalii precum sexul, originea familiei.
In Moldova cea mai veche crestarea pe roboi (recensamant) e mentionata intr-un act
de la Alexandrel Voda din 1449 pentru manastirea Pobrata darea pe vin. Primele catastife ale
vistierie sunt mentionate in timpul lui Stefan cel Mare. Cel mai important si mai complex
catastif il gasim mentionat pe 20 februarie 1591 si este intitulat ,,catastif de cisle de tarani de
la toate tinuturile si cutiani si vtafii si nemeii si popii curtenii, vtafii, nemeii i popii
sunt platitorii de bir. De aici aflam numarul total al birnicilor 47.179 de familii. Catastife ale
vistieriei in vremema lui Marol Barnovschi, Alexandru Ilias, Vasile Lupu. In Moldova,
targurile importante aveau catastife - Primul atestat documentar la 1626 se refera la Targul
Roman. Manastirea Moldovita avea un catastif.

Curs 2 - Istorie si demografie in antichitate


Inca din timpul antichitatii clasice grecesti s-au formulat principalele teorii referitoare
la populatii chiar daca ele sunt plasate in antiteze:
1. bogatia si progresul social se pot obtine prin marirea numarului indivizilor
2. sporirea permanenta a populatiei in conditiile in care posibilitatile de hranire sunt
limitate, trebuie combatuta
Platon, in lucrarea sa ,,Republica a prospus ca numarul ideal pentru un polis grec: intre
50.000 si 100.000 de suflete. Aristotel in lucrarea sa ,,Politica a propus in schimb
supravegherea inmultitii populatiei intr-o cetate greaca.
Orasul antic era o aglomerare umana, de regula fortificata, cu functii politice, militare,
juridice, ecleziastice, culturale si intr-o mica masura economice. Asezarile rurale din
antichitate numarau cel mai putin cam 2-3 familii, respectiv 10-15 locuitorii, si cel mai mult
20 de familii, 100 de locuitori.
Orasele din Orientul Apropiat si Mesepotamia, precum Tir, Sidon, Ur, Nipur, Babilor, au
numarat intre 10.000 15.000 de locuitori.
Orasele din nordul Africii precum Alexandria si Cartagina au numarat intre 100.000
150.000 de locuitori.
Orasele din Grecia au numarat intre 20.000 40.000 de locuitori.
In Imperiul Roman populatia orasului Roma a evoluat astfel:
- peste 400.000 in secolul 1 d. Hr.
- circa 600.000 la inceputul secolului 3
- peste 100.000 in jurul anului 400.
Orasele romane din Occident precum Napolis, Mediolanum, Londinium, Tutetia,
Vindobona, numarau intre 10.000 15.000 locuitori.
Prin edictul imperial din 11 mai 330 orasul Bizantion devine NOUA ROMA. Dreturile si
privilegiile noii capitale au fost definite in vremea lui Teodosius I cel Mare in canonul
numarul 3 adoptat de sinodul al 2-lea de la Constantinopol din 381. Vechiul Bizantion din
vremea lui Constantin cel Mare se intindea pe o suprafata de 2 km patrati; in urma masurilor
lui Constantin el se va extinde pe o suprafata de 7,5 km patrati. Iar la inceputul secolului 5 pe
o suprafata de 14 km patrati.
Populatia orasului Constantinopol a evoluat astfel, de la 20.000 de locuitori in anul 330 la
150.000 de locuitori in anul 380, 200.000 de locuitori in anul 410, 600.000 de locuitori in anul
550.
Incepand cu secolele 3-4 d. Hr. populatia imperiului Roma intra in regres din cauza
migratiilor barbare.
Cauzele migratiilor:
- o puternica racire a climei inregistrata in zonele nordice in secolele 2-3
- imputinarea vanatului
- restrangerea terenurilor de cultura
- cresterea numarului de animale crescute de barbari in raport cu scaderea surselor de
alimentare
- conflictele dintre triburi
- presiunea altor popoare dintre nord si dinspre Rasarit
- foamea
Toate au contribuit la deplasarea popoarelor barbare din afara granitelor imperiului in
interiorul imperiului.

Consecintele migratii:
- unii imparati precum Constantin, Valens sau Teodosius au permis multor barbari sa se
aseze in imperiu consecinta pe termen lung a fost urmatoarea pe ruinele imperiului
roman s-au nascut regatele barbare (secolele 5-6)
- ruralizarea societatii parasirea oraselor
Dupa cele mai optimiste estimari, niciun neam germanic nu ar fi depasit 100.000 de
suflete. In 375 sub presiunea hunilor 4 capatenii vizigote in frunte cu Fritrigern au trecut la
sud de Dunare cu aproximativ 40.000 de vizigoti dintre 8.000 erau razboinici. Cu acordul
imparatului Valens acestia s-au stabilit in Tracia. In 377 din cauza foametei si a abuzurilor la
care au fost supusi de comandantii romani, vizigotii s-au rasculat si au infrant legiunile
romane in batalia de la Adrianopol din 9 august 378. Atunci cand s-au asezat in teritoriile
balcanice, ostrogotii condusi de Teodoric treceau ca numar cu putin peste 100.000 de indivizi,
insa alaturi de ei se gaseau si alte neamuri. In decembrie 406 o coalitie de suefi, vandali si
alani au penetrat frontiera de pe Rin si au patruns in Germania si Galia. Erau in numar de
cateva zeci de mii. Atunci cand a trecut din Spania in nordul Africii in anul 429 Genseric
conducea circa 80.000 de suflete (vandali si suefi). Tot in numar de 80.000 au fost si burgonzii
in secolul 5. Longorbazii stabiliti in Italia in 568 nu depaseau 50.000. despre vizigotii stabiliti
in Spania in secolul 5 se spune ca nu depaseau cu mult de 100.000-150.000 in vreme ce
hispano-romani ar fi fost in numar de 1.000.000. de suflete. Unele surse arabe tarzii
consemneaza faptul ca Tarik ibn Zyad a trecut in sudul Spaniei in anul 711 cu aproximativ
7.000 de arabi si berberi. Dupa alte stiri insa Tarik ar fi fost insotit doar de vreo 20 de calareti
arabi si 5.000 de berberi.
In urma bataliei de la Guadalete din 13 iulie 711, Peninsula Iberica s-a scindat intre 2
civilizatii: orientul musulmat si occidentul crestin. Infulenta celor 2 a fost la fel de puternica.
Cucerirea Spaniei s-a datorat in cea mai mare parte unui islam dinamic si expansionist care a
supus Africa de nord si mai apoi a inaintat spre Europa. Inaintarea musulmanilor nu a putut fi
oprita si nici incetinita de rezistenta localnicilor mai ales ca unii nobili vizigoti au pactizat cu
musulmanii, evident cu conditia sa le fie recunoscute privilegiile. In plus, invadatorii
musulmani au fost ajutati si de o minoritate evreiasca. Teritoriul stapanit de musulmani in
Spania: a purtat denumirea de al-Andalus termen folosit prima oara in 716, se refera la
Spania musulmana. In aceasta regiunea arabii au fost minoritari si totusi au condus.
Daca in jurul anului 600 populatia Europei occidentale era in jur de 15.000.000 de suflete
in jurul anul 950 populatia avea sa creasca pana la 23.000.000, iar in jurul anului 1.000
Europa va numara circa 42.000.000. O serie de factori cu caracter democrafic au infuentat
intre secolele 7 si 9 evolutia numerica dar si structura populatiei europene occidentale:
- invaziile normande din secolele 9-10 care au afectat atat insulele britanice cat si
spatiul franco-german
- invaziile maghiare in occident din secolele 9-10
- epidemiile de foamete din anii 873-874 , 941-942, 997-1.003,
- epidemia de ciuma 995-996
Consecintele migratiilor germanice:
- ruralizarea societatii cresterea populatiei in mediul rural si scaderea ei in mediul urban
- declinul tehnicilor agricole agricultura desi devine principala ramura a economiei evului
mediu timpuriu, ea este practicata pe domeniile aristocratiei romane in jurul unor ferme. Acest
tip de edificiu este preluat si de sefii barbari (Villa Rustica) dar care il fortifica cu palisade de
lemn, sant si val de pamant.
In secolele 7-8 productia agricola scade la nivelul de supravietuire pentru micile
comunitati rurale occidentale, iar cu secolul 9 in perioada carolingiana, economia europeana
se transforma intr-o economie inchisa (naturala) tot ce se produce se conduma integral

neexistand piete de desfacere. Cultura cerealelor se facea in sistemul rotatiei bienale.


Productiile agricole erau in general destul de modeste si ca urmare a tehnici. In regiunile
mediteranee era folosit plugul roman, din lemn care avea uneori brazdar de fier; iar in
regiunile nordice se folosea plugul german care avea brazdar de fier si care era mai
performant. Caderea drumul roman a dus inevitabil la restrangerea comertului care avea loc
mai mult pe mare decat pe uscat. Productia mestesugareasca destul de restransa era facuta la
comanda. Singurele orase care au rezistat in Occident au fost acelea care au jucat rolul de
resedinta regala pentru sefii barbari: Braga regii suefi, Toulouse, Barcelona, Toledo regii
vizigoti, Soissons si Paris- regii fraci/merovingieni, Lion ducii burgunzi, Ravena capitala
regilor ostrogoti, Avia ducii longobarzi,
Izvoarele evului mediu timpuriu mentioneaza existenta unor targuri/locuri de schimb,
numite mercata si a unor negustori numiti negociatores, insa acestia erau in cea mai mare
parte evrei si putini arabi.
- fuziunea dintre aristocratii romani si sefii barbari care au dat nastere unei noi nobilimi,
denumita in izvoare nobiles, seniores, dominus
Incepand cu sec 10 la nivel european asistam la o incalzirea a climei cu cel putin 2
grade, la o raspandire si diversificare a culturilor agricole. Intre sec 10-11 asistam la o
,,revolutie agricola. marile concentrari agricole se aflau in Germania, Franta, Flandra, Anglia
zona nordica, spre deosebire de zonele mediteranee care sunt mai slab dezvoltate.
Cresterea vitelor, a oilor, devine cu secolele 10-11 din ce in ce mai importanta, in alte
regiuni devine o ocupatie de baza inaintea agriculturi. Incepand cu sec 11 sursele medievale
mentioneaza o miscarea de colonizare dinspre Occident spre Rasarit, apar asezari cu numele
de villa nova de marimi diferite, apar termeni burgum, bastiole, burgade, care desemnau
asezari intarite in Anglia, si asezari de colonizare in Franta.
In 1328 in Franta este atestat primul registru fiscal, el face referire la asezarile din
jurul Parisului, in medie existau cam 7,7 focuri (case) intr-un sat, respectiv 38,5 oameni. La
Paris erau 30, 31 de focuri case pe km patrat (156 de locuitori). Tot in secolul 11 in zonele
de margine ale Europei, Spania, estul Germaniei, Ungaria, terenurile agricole se extind prin
colonizari, asanari defrisri, indiguiri. Acest proces de colonizare ajunge la apogeau in sec 12
si ia sfarsit in prima parte a sec 13. Primele mentiuni referitoare la defrisari in Europa dateaza
de la 950, primele marturii referitoate la existenta morilor de apa din anul 960, primele mori
de vand sunt aduse in Europa Occidentala dupa 1099.
In sec 12 s-a inregistrat o puternica ofensiva contra padurilor si mlastinilor in Europa.
In secolul 13 societatea europeana a inteles rolul echilibrului ecologic. S-au redactat in Anglia
si Franta primele coduri ale padurilor. Intre 1100 si 1350 la nivel european s-a inregistrat o
crestere a populatiei. Potrivit istoricul Fernand Braudel, Europa ar fi avut inainte de marea
ciuma din 1348 circa 69.000.000. Inaite de 1337 Franta a avut o populatie de cica 15.000.000
de locuitori, Anglia numara la 1086 circa 1,2 milioane iar la 1348 avea circa 3,77 milioane.
Dupa anul 1000 asistam la o renastere a vietii urbane (explozie urbana) la acest
fenomen contribuind delimitarea clara a activitatilor mestesugaresti de cele agricole,
restructurarea societatii europene medievale, incetarea migratiilor, procesul de consolidare a
autoritatilor monarhice. Majoritatea oraselor au traversat etape intermediare. Intr-o faza
initiala au fost suburbii (localitati in jos de orase). Izvoarele medievale mentioneaza incepand
cu anul 1000 denumiri precum municipoul acordat vechilor asezari romane care si-au
continuat existenta, Roma, Milano, Marsillia, denumiri precum oppidum, forum, pentru
asezarile unde existau locuri de schimb, castelum si burgum pentru asezarile fortificate si
civitas pentru orasele episcopale.
Orasul medieval a fost o societate densa concentrata pe un mic spatiu, un loc de
productie dar si de schimb, acestea au fost alimentate de o economie monetara, in spatiul
urban s-a nascut gustul pentru ban si pentru negot, pentru frumos si pentru lux.

Elementele principalele erau:


- piata centrala locul unde se desfasura intreaga activitate economice si sociala, unde se
tineau adunarile orasului, unde se luau hotararile importante, unde se comunicau vestile
importante. Cele mai importante edificii ale orasului: primaria sau municipalitatea, sediul
institutiei care guverna orasul si catedrala unde se oficia cultul.
- incinta fortificata
Evul Mediu a cunoscut 3 tipuri de orase:
- orase liberea sau republici urbane care s-au desprins complet de sub autoritatea laica sau
ecleziastica devenind practic independente: Venetia, Genova, Florenta, Pissa, Siena,
Nourenberg, Francfurt
- comune autonome care beneficiau de o larga autonomie in raport cu autoritatea monarhica
sau senoriala: orasele din Flandra: Arras, Douai,
- orasele regale care dispuneau de autonomie limitat: Paris si Londra.
Societatea urbana se structura din punct de vede socio-profesional in
- patriciat urban
- plebe
- intelectuali
Din punct de vedere socio-juridic in:
- oraseni,
- neoraseni: nobili, clerici, functionari si elemente sociale marginale: hoti
Europa medievala a fost bulversata in anumite momente de 3 mari flagele care au produs
spaima si au marcat comportamentul uman si care au reglat numeric populatia Europei:
foametea, ciuma si razboiul
Pentru evul mediu occidental Braudel a stabilit 3 faze democratice
1. 1.100 si 1350 in care Europa a inregistat o crestere demografica semnificativa
2. 1350-1450 perioada de regres demografic
3. 1450-1520 crestere demografica
Foametea a fost un flagel extrem de nociv pentru Europa medievala. Adeseori foametea
este pusa in legatura cu invaziile sau cu razboaiele. Dar foametea apare si pe timp de pace
cand este rezultatul unor fenomene naturale care au avut efecte negative asupra productiei
agricole. O alimentatie deficitara ducea inevitabil la slabirea organismului si aparitia bolilor.
Incepand cu secolul 10 se inregistreaza la nivelul Europei nordice un microclimat cald care
permite realizarea unor recolte consistente, insa fenomentul nu a fost de durata si la sfarsitul
sec 10 si inceputul sec 11 asistam la ani indelungati de seceta urmati de ani in care ploile
provocau inundatii.
Cea mai puternica epidemie de foamete s-a inregistrat in 997 si 1002 ea fiind descrisa de
cronicaul Raul Glebel. Alte episoade de foamete au fost inregistra in 1195 in Ungaria si
Austria. 1293 in Polonia, in 1267 in Austria, Stilia si Carintia, in 1356 in Franta, in 13771378 in Anglia. Alimentatia deficitara, mediocritatea unei medicini care nu isi gaseste
echilibrul intre leacurile babesti si teoriile tot mai complicate au generat mizerii fizice si
mortalitate sporita. Deficientele fizice au fost inregistrate la copii si la adulti, scheletele
razboinicilor merovingieni de pilda au dat la iveala grave carii dentare, consecinte ale unei
alimentatii proaste iar aceste carii atrageau infectii si alte complicatii. Bolile fizice si
malformatiile au fost la fel de numeroase precum cu bolile nervoase: epilepsia, cretinismul,
dementialitatea. In privinta epilepsiei, un fizician si matematician grec din secolul 6 d. Hr.
Alexandru din Trales a emis ipoteza potrvit careia sediul epilepsiei ar fi in creier. Bolile pielii
au ocupat in evult mediu primul plan: lepra, abcesele, cangrenele, ria si tumorile. Primul
medic si chirung care a introdus in limbajul curent denumirea de cancer a fost Pavel din
Alexandra din secolul 7 d. Hr.

Lepra a fost mentionata inca din perioada imperiului roman tarziu. O fresca din secolul 13
din Basilica Cei 4 Sfinti Incoronati din Roma il reprezinta pe imparatul Constantin bolnav de
lepra refuzand tratamentul pagan care consta din bai facute in sangele unor copii nevinovati
pe care parintii ii adusese de buna voi la curte. Crestinismul si-a pus in mod evident amprenta
asupra medicinei in imperiul roman tarziu. Ca dovada, ideea raspandita in lumea occidentala
potrivit careia boala este o pedepsa divina iar vinderea este posibila numai prin credinta.
Primele institutii de caritate au fost infiintate inca din 337 de Constantin si Elena si apar
mentionate sub denumiri precum Xenodochi asezamant pentru straini si pelerini,
Orfanotrofia asezamant pentru copii orfani, Nosocomia spitale propri- zise.
Lepra s-a raspandit in Europa mai cu seama in sudul si estul bazinului mediteraneam din
cauza cruciadelor. In secolele 12-13 in intreaga Europa exista o retea de leprozerii care
constituiau o atractie pentru cersetori si vagabonzi. Aici se refugiau nu doar cei bolnavi dar si
cei certati cu lege, infirmii. Medicii trebuiau sa ii indeparteze de cele mai multe ori pe falsii
leprosi. In perioada 1315-1317 lepra face ravagii in tarile nordice iar intre 1340-1342 ea
afecteaza Italia.
Cel mai grav flagel in europa medievala a fost insa ciuma o boala infectioassa acuta,
transmisa de la animal la om (caine, pisica, sobolan, oaie). (zoonoz). Ea era provocata de o
bacterie/cocobacil yershinia pestis descoperit in 1894 intr-un laborator din Hon Kong de
un celebru medic si bacteriolog Alexandre Yersin, purtata de puricii aflat pe caini, pisici,
sobolani. Primul vaccin a fost in 1898 si a fost utilizat. La nivel global a fost introdus
obligatoriu in 1920. Ciuma debuta cu o febra si o rapida evolutie toxica ce producea un soc
toxic. Acest cocobacil rezista pana la -2 grade si pana la +45 de grade. Exista 3 forme de
ciuma:
- ciuma bubonica este forma primara declansata de intepatura unui purice transmis de
un animal care se manifesta prin febra foarte mare de peste 38 de grade, frisoare,
dureri musculare si articulare, dar si stare de oboseala
- ciuma septicemica este o manifestare secundara a ciumei bubonice care presupune
infectie generalizata, bacteria intrand in sange, ca manifestari apar greturile,
varsaturile, scaunele diareice, durerile abdominale
- ciuma pulmonara caracterizata prin aparitia unor buboni la nivelul plamanilor sau a
unor buboni la niveul tegumentului. Acesti buboni erau extrem de durerosi, sensibili la
palpare, ei supurau ducand la moare subita.
Atunci cand a aparut o profilaxie in privinta ciumei, ea se baza pe administrarea de
antibiotice, astazi, ciuma este considerata ce mai distrugatoare molima din istoria Europei
medievala si pre-moderna, multi specialisti isi pun intrebarea astazi daca a fost vorba de
ciuma sau de alte maladii.
In 1065 este mentionata ciuma antonina descrisa de Galen si a durat 1 deceniu si
jumatate 1080. Ea a afectat trupele militare
In 252 este mentionata ciuma lui Ciprian.
In realitate ciuma din 1065 nu a fost decat o epidemie de varsat de vant venita din orient
datorita ei au murit 2 imparati romani: Lucius Verus 169 si in 180 Marcus Aurelius
Diocasius vorbreste de o reizbucnire a epidemiei in 178 provocand 2000 de morti in
randul armatei.
Ciuma din 251-252 a fost o epidemie de pojar si a afectat mediile urbane. In textele
medievale timpurii ciuma apare sub denumirile latine de pastis sau pastilentia iar in cele
grecesti loimos. Prima epidemie de ciuma, zisa neagra, a fost in anul 543, a venit din Orient si
a fost adusa in Occident de trupele romano-bizantine. A afectat Italia, Spania si o parte din
Gallia.
Ciuma din 592 au murit o esime din locuitorii imperiului roman de rasarit. Cu secolul
al 9 lea ciuma incepe sa dispara din Europa desi au mai existat anumite episoade mai mici.

10

Intre 1220-1244 se face o prima descriere clinica a ciumei. Vincent de Beauvais e autorul
acestei descriei el vorbeste de circa 1200-2000 de victime de fiecare oras francez.
Ciuma rea apare in Europa la jumatatea sec 14. Europa avea sa fie bulversata acum din
punct de vedere demografic de o epidemie adusa din Orient de catre negustorii Italieni.
In 1330 ciuma a fost adusa din China in Crimeea de comercianti/negustori. In 1334 orasul
port Cafa locuit de munti negustori italieni a fost asediat de tatari. Asediul a durat mai multi
ani si in 1347 capatenia tatarilor a poruncit sa se arunce peste zidurile cetatii cadavre de
ciumati. Multi italieni din Cafa au fugit la Genova, Mesina si Venetia, ei fiind atinsi de boala.
In iunie 1348 ciuma a ajuns la Paris. 2 luni mai tarziu a ajuns in porturile din sud-vestul
Angliei iar la inceputul anul 1349 ciuma a ajuns la Londra. In 1350 ciuma ajunge in tarile
nordice. Jean Froissart, cronicar francez, a apreciat ca o treime din populatie Europei ar fi
disparut la primul val al pandemiei de ciuma, incheiat in 1352, iar in rasaritul Europei in
1356.
In opinia unui genetician de la universitatea din Statele Unite a determinat pe baza ADNul intre 2010-2011 (Henry Coinar) faptul ca bacilul yersinia pestis a cauzat moartea a peste
300.000 de indivizi la nivelul Europei, Asiei si Africii intre 1347-1351. Pana in 1350 Franta a
pierdut circa 40.000 de suflete, Florenta 50.000. S-a ajuns la un echilibru intre numarul de
produse si numarul de locuitori. Supravieturitorii epidemiei de ciuma au devenit mai bogati,
iar cei saraci si mai saraci, tinuturile au fost pustiite, activitatile agricole au fost anulate sau
intrerupte pentru o perioada de cativa ani, constructiile civile si religioase au fost sistate multa
vreme din cauza fricii ca boala se poate raspandii printre muncitori. Mentalitatile,
comportamentele umane au fost modificate dramatic din cauza fricii, au crescur numarul
jafurilor, al crimelor, al hotiilor, dar in aceeasi masura a crescut misticismul si superstitiile.
In evul mediu existau 3 explicatii pentru aparitia ciumeai, date de savanti: coruperea
aerului provocata de fenomene ceresti sau de anumite emanatii ale solului, reprezentatii
bisericii consideau ciuma o pedeapsa divina pentru pacatele omeniei. Multimea punea aparitia
ciumea pe seama unor asa zici semanatori de ciuma, care erau strainii, evreii, cersetorii.
Ciuma nu ocolea nicio familie, indiferent de bogat sau sarac. Simtomele erau: senzatia de
sete arzatoare, limba tumefiata, febra intensa, frisoane, puls neregulat, tulburari nervoase,
singurul remediu era fuga. Oamenii de rand mai foloseau leacuri babesti.
Ciuma din 1348 a fost o ciuma bubonica si ea a fost transmisa de sobolanul negreu: Mus
Rattus. Ciuma avea sa dispara o data cu disparitia acestui cioban, la jumatatea sec 18 pentru
ca apare sobolanul brun: Mus Decumanus care il omoara pe sobolanul negru si pe care puricii
nu stau.
Dupa ciuma neagra de la jumatatea secolului 14 Europa occidentala a cunoscut si alte
episoade de ciuma: in 1450 ciuma a facut la Paris 40.000 de victime, din cauza ciumeai
membrii parlamentului din Boudeaux au emigrat in 1471, in timpul ciumei orice activitate era
paralizata. Institutiile nu mai functionau, circulatia era restrictionata, casele erau abandonate
sau transformate in adevarat fortarete. Daca catre jumatatea secolului 14 Europa numara circa
69.000.000 de locuitori, la jumatatea secolului 15 ea mai numara doar 55.000.000.
Din 1358 avem primele stiri referitoare la gripa si friguri, in Italia.

11

Istorie si demografie in Europa premoderna


In perioada cuprinsa intre 1520 -1815 cunoscuta in generea sub numele de premodernitate,
istoricul Fernand Brodel a identificat 2 faze demografice:
1. 1520-1720 etapa de stagnare demografica
2. o etapa de cresetere demografica vertiginoasa 1720-1815
In aceasta perioada istorica, statul clasic castiga in profunzime dar pierde in intindere,
statul nu e interesat sa adauge teritorii noi, stanjenitoare altor teritorii insuficient controlate.
Statul nu este pregatit sa adauge un alt numar de supusi care sa il impovareze, dar cu toate
acestea, statul clasic nu renunta la expansionism, el cauta hegemonia prin intermediul altor
state pe care cauta sa le subordoneze sau sa le vasalizeze prin jocul subtil al echilibrului de
forte.
Pana in 1659 hegemonia europeana a fost detinuta de Spania, prototipul ,,Imperiului
Nebuloasa, ea a fost urmata intre 1660-1690 de hegemonia Frantei. Dupa 1715 hegemonia
europeana a fost una impartita intre Franta si Anglia. Catre 1630 populatia Europei ajunsese la
circa 550 de milioane de locuitori. Catre 1750 la circa 680 de milioane de locuitori. Cam 85%
din populatie Europei a secolelor 16-18 traia in mediul rural. Varsta medie a femeilor la
ultima lor nastere atingea 40 de ani. Media de viata in perioada secolelor 16-18 era de 40-45
de ani. In Franta femeile se casatoreau in jur de 25-26 de ani. In mediile populare varsta
barbatului la casatorie era de cele mai multe ori inferioara varstei femeii. La clasa dominanta
in schimb, situatia era invers barbatul era mai invarsta decat femeia. In Franta lui Ludovic al
14-lea logodna se celebra cu cel putin 3 ani inate de casatorie. Mai mult decat atat, intre 1620
si 1720 in Franta se constata o reducere a nasterilor ilegitime. Denumirea de bastard fusese
multa vreme rezervata copiilor de principi sau de mari seniori nascuti in afara casatoriei din
legaturi cu femei avand un statut social inferior. Dupa 1720 asistam la micsorarea perioadelor
de logodna, respectiv la 1-3 zile inainte de cununie. Multa vreme numarul procrearilor in
timpul postului Pastelui si al Craciunului a fost aproape nul. Cea mai prolifrica perioada
pentru procreere a fost cea a lunilor mai, iunie si iulie, precum si a lunilor noiembrie si
februarie. Casatoria burgheza sau aristocratica a ramas multa vreme o crestiune de strategie
familiara. In schimb casatorita taraneasca a fost mult mai libera. In secolul al 18-lea casatoria
incepe se sa intemeieze pe o potrivire intre parteneri, pe atractie intre cei 2, pe afinitati, pe
valori comune, sexualitatea si pasiunea jucand in rol minor. Acestea din urma se exprima in
afara casatoriei.
In secolul luminilor casatoria a fost un lucru foarte serios, cuplul era o asociatie
economica avand drept scop o viata de bunastare, viata in 2 era mult mai lunga in secolul 18
decat in secolele anterioare. Natalitatea a cunoscut unele fluctuatii, principalele metode
contraceptive pentru evitarea sarcinilor erau: contactul sexual la menstruatie, si asa numitul
coitus interruptus, retragera organului masculin la ejaculare. Toate aceste obiceiuri erau
infierate de biserica. In privinta varstei la care se murea in secolul 17-18 ea putea ajunge la
peste 70 de ani.
La inceputul secolului 19 Europa va cunoaste o adevarata revolutie demografica:
reducerea mortalitatii datorita progreselor medicinii dar si datorita cresterii nivelului de trai,
natalitatea este tot mai controlata familiile avand in jur de 2-3 copii, metodele contraceptive se
diversifica tot datorita medicinei.
Crize demografice in Europa premoderna

12

La sfarisitul secolului al 16-lea Europa Occidentala a intrat in criza, cele mai afectate
spatii geografice fiind nordul Italiei, Franta si Spania, urmate in primele decenii ale secolului
17 de spatiul german.
Franta a cunoscut numeroase epicoade de foamete in 1630 intre 1648-1653, in 1661-1662,
1693-1694, 1709-1710, 1741-1742.
Un alt factor demografic a fost ciuma: La nivel european cele mai mai epidemii de ciuma
s-au inregistrat intre 1576-1585 si 1628-1631. In secolul 17 ciuma a fost strans legata de
razboiul de 30 de ani. Ea a lovit in primul rand spatiul nordic italian. In aceasta zona intre anii
1630-1650 populatia s-a redus cu circa 22%, spre deosebire de regiunile din sudul Italiei unde
s-a inregistat o reducere a populatiei de 10,5%. Statisticile din perioada 1621-1635
demonstreaza faptul ca aproape in fiecare an ciuma a facut victime alaturi de foamete si
razboi.
Spania a inregistrat si ea mai multe episoade de ciuma, respectiv: in 1580 intre 1589-1592
si intre 1596-1602, aceasta din urma fiind cea mai grava. O alta mare epidemie de ciuma s-a
inregistrat intre 1649-1651, cea mai afectata a fost Sevilla, unde populatia s-a redus la
jumatate. Dupa acest eveniment aceasta inceteaza sa mai fie capitala economica a Spania si
fiind inlocuita de orasul port Cadis. Un alt episod de ciuma intre 1676-1685.
In veacul al 18-lea ciuma a continuat chiar daca sporadic pe fondul razboaielor dintre
marile puteri sa faca victime. De pilda, in 1709 in Franta si Spania, in 1710 in Prusia, in 1712
Boemia si Austria, in 1721 Marsillia.
Rusia a fost si ea confruntata cu mai multe epidemii de ciuma incepand cu anul 1602 cand
la Moscova au murit 127 de mii de persoane si continuand cu epidemiile din anii 1654, 17091710, 1770, 1814. Impotriva ciumei se luau masuri mai mult sau mai putin eficiente: se
instituiau carantine, se eliberau permise de circulatie si certificate de sanatate, monedele si
scrisorile erau stropite cu otet, casele erau dezinfectate cu parfumuri si pucioasa, locuitori
oraselor umblau pe strazi cu masti in forma de cap de pasara avand ciocul umplut cu plante
aromate cu mirodenii; cainii, pisicile erau omorate in timpul epidemiilor de ciuma, asa cum sa intamplat in 1665 la Londra. Efectul acestei masuri fiind inmultirea si raspandirea
sobolanilor purtatori de bacilul ciumei.
Cea mai vestita epidemie de ciuma din veacul al 18 a fost Ciuma de la Marsillia din 17201721, ea s-a transmis prin intermediul purecilor insa prin contact uman si nu din cauza
sobolanilor. La sfarsitul anului 1719, 265 de corabii revenisera in portul Marsillia din Orientul
Apropiat. Totul a pornit de la cativa baloti de bumbac brut adusi din portul Smirna pe corabia
unui capitan francez Jean Baptist Chateau. In urma manevrarii acestor baloti 6 mateloti s-au
imbolnavit si au murit in scurta vreme. Alti 5000 de marinari mateloti au raspandit ciuma in
oras. Marsillia numara in jurul anul 1720 circa 93 de mii de locuitori. Era un oras majoritar
catolic cu cateva sute de protestanti si cativa zeci de evrei. Acolo mai erau 771 de preoti si
752 de calugarite. Ciuma a izbucnit pe data de 20 iunie pe o strada stramta si intunecata
numita Belle -Table unde o femeie de 58 de ani pe nume Marie Dauplan, o sarantoaca a murit
in cateva ore, ea avand o buba neagra pe gura. Dupa 8 zile avea sa moara un croitor: Michel,
impreuna cu sotia ea. Nici in acesst moment autoritatile nu au reactionat si nu au luat masuri.
La 1 iulie 1720 au murit 2 femei, una avand o buba neagra pe nas, cealalata o inflamare a
ganglionilor fimfatici. Abia in ziua de 9 iulie 1720 atunci cand a murit un adolescent de 14 ani
dintr-un cartier bogat, cei 2 medici ai orasului au comunicat consilierilor municipali faptul ca
este vorba de o epidemie de ciuma. La scurta vreme dupa moartea tanarului s-au stins si alti
membri ai familiei. Acum se iau primele masuri. Trupurile celor morti impreuna cu ceilalti
membri ai familiei au fost escortati sub paza la marginea orasului unde s-a constituti o
infirmerie. Acest tip de institutie fusese creata de Colbert inca de pe vremea lui Ludovic al 14lea. Pe 26 iunie infirmerie era plina de ciumatia. 3000 de cersetori au fost alungati. Portile mai
multor case au fost zidite, cei bogati au fugit in mediul rural din orase. Intrunirile publice,

13

serbarile, schimburile comerciale au fost interzise. Intre 9 si 15 august mor cate 100 de
persoane pe zi. Intre 15 si 29 august 300 de persoane. Intre 30 august si 5 septembrie mor
intre 500 si 1000 de persoane pe zi. Imaginea este una macabra, cadavrele zac pe strazi in
descompunere timp de mai mult zile. Sunt umflate, negre si puturoase. In cele din urma sunt
aduante si aruncate in gropi comune ma marginea orasului si apoi acoperite cu var nestins.
Abia cu 15 octombrie numarul mortilor scade ajungand la 100 pe zi. Intre 10 decembrie 1720
si 20 ianuarie 1721 ciuma avea sa dispara de la Marsillia. In mai 1721 s-a realizat un
recensamant, ciuma facuse peste 50.000 de victime. Epidemia de ciuma de la Marsillia a fost
ultima epidemie din Europa Occidentala.
Variola apare la sfarsitul secolului 18 in special la nivelul elitelor europene. Ludovic al 15
moare in 1774 de variola. 2 mai revolutionari franceze Danton si Mirabeau au fost bolnavi de
variola.
Gripa este mentionata prima oara in 1358 de 2 cronicari italieni sub numele de infuenza
difredo. La Paris in 1427 e mentionata o puternica epidemie de gripa. O epidemie similara
celei din 1917-1918. Anglia a cunoscut 5 episoade de gripa in 1486, 1507, 1518, 1529, 1551.
Spania o mare epidemie de gripa in 1580. In secolul 18 cele mai grav afectate de gripa au fost
Franta, Anglia si Spania in 1728 si Geneva in 1768. Gripa devine virulenta dupa 1780. In
perioada secolelor 16-18 s-au manifestat si alte boli: febra tofoida, varsatul, frigurile, tusea
magareasa, scarlatina, tuberculoza. Francisc al II-lea al Frantei in secolul 16 si Ludovic al 13lea au fost bolnavi de tubercloza. La sfarsitul secolului 18 apare un nou timp de tuberculoza
venita din India. Termenul de gripa a fost pus in circulatie in 1743.

14