CAPITOLUL I

COMUNICAREA INTERPERSONAL - DELIMITARI CONCEPTUALE

PERSPECTIVE TEORETICE

SI

1. Comunicarea interpersonal o provocare a dezvoltrii sociale

In societatea contemporan, comunicarea a devenit o tem central de dezbatere.
De la eful de stat la ceteanul de rnd, toata lumea se ntreab : de ce exista attea
probleme de comunicare ? Cum poate fi facilitat comunicarea dintre indivizi,
dintre grupuri, in cadrul organizaiilor ?(Abric, J.C.,2002, p.11). Ingineri,lingviti,
informaticieni sau psihologi, toi studiaz problema si ofer modele, instrumente
de lucru si sfaturi. Pe scurt, comunicarea este un vast si pasionant cmp de
reflecie, de studii, de realizri.
Comunicarea interpersonala este caracteristica cea mai importanta a omenirii
si cea mai mare realizare a sa. Este abilitatea oamenilor de a transforma vorbele
fr noim in cuvinte, prin care ei sunt capabili sa-si fac cunoscute dorinele,
ideile si sentimentele. Este un proces deosebit de complex de care depinde
structura reuitelor, miracolelor sau dezastrelor umane". Relaiile dintre oameni
sunt deosebit de complexe i importante; ele reprezint, de fapt, estura, canavaua,
pe care se aeaz nsi viaa, structura reuitelor, miracolelor sau dezastrelor
umane. Trsturi i nsuiri, fapte omeneti (bune sau rele), priviri i gesturi - toate
pot crea un COD, un MODEL, un STIL de comunicare interuman.
Comunicarea, neleas n sensul su larg, ca act tranzacional, inevitabil n situaii
de interaciune, devine esenial fundamental att pentru viaa personal ct i
pentru cea social a individului. Astfel, noiuni precum comunicare", limb",
limbaj" sunt polisemice, ele comportnd o pluralitate de sensuri. Acest fapt
provine nu numai din complexitatea intrinsec a fiecrei noiuni, ci i din aceea c

ele constituie obiectul de investigaie al mai multor discipline tiinifice :

lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc. Aceste discipline
aduc propriile lor perspective de abordare, care nu sunt ntotdeauna identice sau
mcar complementare. Lmurirea sensului etimologic al acestei noiuni se impune,
ca o necesitate, mai ales dac lum n consideraie ancorarea lui ntr-un sistem de
interdisciplinaritate. Astfel, n limba latin, verbul comunico-are" provine din
adjectivul munis-e" a crui semnificaie era care i face datoria, ndatoritor,
serviabil". Cuvntul a dat natere, prin derivare, unei familii lexicale bogate din
care menionm pe immunis-e" = scutit de sarcini, exceptat de la o ndatorire (de
ex. : imun" nseamn exceptat de la contractarea unei boli, care nu face boala).
Dup Antoine Meillet (citat de M.Dinu, Op.cit,1994), communise",
nseamn care i mparte sarcinile cu altcineva". n latina clasic nsemna, ca i
sensul urmaul su actual care aparine mai multora sau tuturor". Comunicus" a
dat ulterior natere verbului communico", ptrunznd n romnete pe filier
francez, odat cu valul de neologisme romantice din ultimul secol i jumtate
(Ibidem). Comunicarea ca act, sistem, cod sau mijloc st la baza organizrii i
dezvoltrii sociale, influennd raporturile pe orizontal i vertical ntre oameni intervenind chiar n aspiraiile lor intime, dar i n cunoaterea realitii. n acest
sens se accept de ctre diveri specialiti ideea dup care, capacitatea de
a-i formula i transmite gndurile n termeni verbali, este definitorie pentru
om. Mai mult dect orice deprindere ori abilitate, posibilitatea comunicrii
prin limbaj articulat reprezint o trstur universal i specific uman.
Dou mari modele de analiz a comunicrii domin in prezent
cmpul cercetrii cu privire la comunicarea interuman : un model tehnicist,
provenit din abordarea si refleciile cibernetice, si un model psihosociologic,
rezultat al cercetrilor din domeniul psihologiei sociale.

Modelul elaborat de Shannon in 1952, in cadrul teoriei informaiei, a

cunoscut un succes considerabil. In opinia lui Shannon, comunicarea poate
fi definit ca transmitere a unui mesaj dintr-un loc in altul. Procesul
comunicrii se bazeaz pe stabilirea unei relaii intre un emitor si un
destinatar. Emitorul, care dorete sa ofere o informaie, va trebui sa o
traduc intr-un limbaj accesibil destinatarului si compatibil cu mijloacele de
comunicare utilizate : aceasta este codarea. Astfel elaborat, mesajul este
transmis, prin canalul de comunicare, ctre receptor care, printr-o activitate
de decodare, i-l va nsui si nelege. Pentru a fi cu adevrat eficient,
sistemul presupune o modalitate de control, de reglare si de corectare a
greelilor : aceasta este feedback-ul, adic bucla de retroaciune de la
receptor spre emitor.
Modelul lui Shannon a fost foarte apreciat si s-a bucurat de o larga
aplicabilitate n mai multe domenii ; i-au fost reproate, ns dou
neajunsuri, si anume : ignor total faptul c n comunicare sunt implicai
indivizi(sau grupuri), care nu sunt altceva dect operatori supui unor
influene masive din partea factorilor psihologici, a constrngerilor de
natura sociala, a sistemelor de norme si valori ; in al doilea rnd, el privete
comunicarea ca pe un proces liniar si secvenial.
Recunoscnd importana modelului propus de Shannon, J.C. Abric
analizeaz comunicarea din perspectiva psihosocial. Dup opinia
acestuia, comunicarea reprezint ansamblul proceselor prin care se
efectueaz schimburi de informaii si de semnificaii ntre persoane aflate
intr-o situaie social(Abric,J.C.,2002,p.14). Procesele de comunicare sunt
esenialmente sociale, ele se ntemeiaz pe fenomene de interaciune si
sunt determinate de acestea. Orice comunicare este o interaciune. Fiind o
interaciune, ea se prezint ca un fenomen dinamic care implic o

transformare, ceea ce nseamn c ea este subsumat unui proces de

influent reciproc ntre mai muli actori sociali( interlocutori).
Comunicarea reprezint, prin urmare, un act social, deliberat sau
involuntar, contient sau nu. Ea este unul dintre actele care stau la baza
legturii sociale, avnd ntotdeauna o finalitate, un obiectiv, care poate fi
explicit, implicit sau incontient.
2. Factorii determinanti ai comunicrii : actorii comunicrii si factorii
de context si de mediu
Rolul actorilor comunicrii: actorii comunicrii sunt influenai in
situaia de comunicare de trei tipuri de variabile : psihologice, cognitive si
sociale
Variabilele psihologice - Orice individ care comunic este direct
implicat in situaia de comunicare, angajndu-se n ea cu personalitatea sa
si cu propriul sistem de nevoi care i determin motivaiile, motivaii care
pot fi explicite, implicite sau incontiente. Astfel, un individ care emite un
mesaj, de exemplu, poate sa o fac att pentru a atinge obiectivul explicit
al comunicrii, cat si pentru a evita anumite elemente care i creeaz
probleme. Contient sau nu, el va opera o filtrare, o selecie a informaiilor
de transmis. Mesajul nu este elaborat aadar numai in funcie de
elementele a cror transmitere este pertinent, ci si in raport cu problemele
emitorului nsui.
Variabilele cognitive Actorii comunicrii sunt puternic influenai, nu
numai de personalitatea si afectele lor, ci si de modul lor de funcionare
cognitiv. Astfel, orice individ este determinat de propriul sistem cognitiv, in
fapt de un anumit mod de reflecie, de prelucrare si organizare a

informaiei, a crui origine trebuie cutat in tipul de formaie pe care a

primit-o. In comunicare, sistemul cognitiv al locutorilor i va pune amprenta
asupra limbajului utilizat, care nu este altceva dect codul comunicrii. In
egala msur, el va determina organizarea logic si interpretarea
mesajelor. Prin urmare, pentru a asigura eficiena comunicrii, modul de
funcionare cognitiv trebuie sa fie pe ct posibil unul comun. De
asemenea, elaborarea unui mesaj trebuie sa porneasc de la luarea in
consideraie a sistemului cognitiv al receptorului.
O alta variabil cognitiv care influeneaz comunicarea interuman
este sistemul de reprezentare al interlocutorilor. Reprezentarea este
definit ca ansamblul organizat de informaii, credine, atitudini si opinii pe
care un individ(sau grup) le elaboreaz n legtur cu un anumit obiect.
Orice realitate este reprezentat, adic apropriat, reconstruit n sistemul
cognitiv. Individul i, de altfel, si grupurile - nu reacioneaz la realitate aa
cum este ea, ci aa cum i-o reprezint. Astfel, reprezentarea va juca rol
de filtru interpretativ, ceea ce nseamn c individul va interpreta, va
decoda situaia si comportamentul partenerului n funcie de modul n care
i reprezint situaia. De altfel, reprezentarea situaiei determin sistemul
de expectane si de anticipri care vizeaz comportamentul celuilalt,
coninutul mesajului su. Existenta acestor reprezentri face ca nici un
individ s nu abordeze situaia de comunicare ntr-un mod neutru; el
dispune a priori de o imagine a situaiei aa cum ar trebui ea sa fie si astfel,
de multe ori chiar nainte de nceputul interaciunii, aceasta este deja
determinata, predeterminata de sistemul de reprezentare.
Variabilele sociale : rolurile si statutul social ; prejudecile si
stereotipurile.

In funcie de statutul su, individul va fi nevoit s ndeplineasc un

anumit numr de roluri sociale : el va adopta acele comportamente si
atitudini care i se vor prea conforme cu statutul pe care l are, mai exact
comportamentele la care se ateapt ceilali, pornind de la statutul sau. In
acest context, apare o alt situaie de predeterminare a comunicrii :
statutul locutorilor determin expectanele reciproce n privina rolurilor.
In acelai timp, orice individ funcioneaz, contient sau nu, conform
unui anumit numr de prejudeci si stereotipuri sociale, care faciliteaz
sau perturb comunicarea. Toate aceste judecai prestabilite se afla n
legtur cu istoria grupului de apartenen al subiectului, precum si cu o
serie de ali factori . Rolul prejudecilor si stereotipurilor in comunicare
este unul determinant, dat fiind faptul ca ele reprezint unele dintre
componentele

reprezentrii

despre

celalalt

si,n

consecin,

ale

semnificaiei atribuite situaiei. Funcia lor este aceea de a anticipa

comportamentul si reaciile partenerului, dar si de a predetermina si de a
canaliza comunicarea.
Factorii de context si de mediu
Rolul contextului material si temporal : dispunerea spaial a
locutorilor joac un rol esenial n natura interaciunilor, determinnd
alegerea unui tip de limbaj, precum si interpretarea finalitii situaiei.
Amenajarea materiala a spaiului este puternic socializat. Simpla
dispunere a meselor intr-o sala de conferine este expresia unei
intenionaliti : dialog si interaciune in cazul unui spaiu deschis si circular,
monolog si absena interaciunii pentru un spaiu nchis, ordonat si
ierarhizat, ca o sal de clas sau un amfiteatru.
Locul ales pentru a comunica, la care se adaug momentul dialogului
si utilizarea/neutilizarea unor elemente materiale marcate social sunt tot

attea aspecte care influeneaz direct natura si calitatea interaciunilor

actorilor.
Rolul contextului social : J.C Abric subliniaz rolului contextului social
n comunicare, prin efectul denumit in psihologia social coactiune.
Coactiunea, ca prezen a unui public, contribuie la creterea nivelului
general al motivaiei si al performanei, n schimb inhib nvarea. De
altfel, coaciunea atrage dup sine un plus de moderare si o mai mare
uniformitate a judecilor emise, intervenind aadar pozitiv atunci cnd
subiecii efectueaz sarcini bine cunoscute ; dimpotriv, ea are un rol
negativ n cazul abordrii unor probleme complexe, care presupun o
nvare prealabil.
Natura comunicrii - fie ea privat sau public, cu sau fr martori este direct influenat de contextul social n care se desfoar
interaciunea, fr s se poat aplica, ns o regul unic : unul i acelai
context social va juca un rol diferit, n funcie de natura, complexitatea i
finalitatea interaciunii.
Rolul contextului cultural si ideologic : Practicarea comunicrii si
decodarea semnificaiei unor indicatori verbali sau nonverbali sunt direct
determinate de contextul cultural, care poate fi neles att n sens strict,
ct i n sens larg.
In sens strict : microcultura unei organizaii, a unei instituii, a unui grup
social dat determina moduri de comunicare si un sistem de interaciuni care
poate fi n totalitate specific, altfel spus care poate fi neles si aplicat
exclusiv n acest context limitat. In sens larg, fiecare dintre noi tie din
propria experien c tentativa de a comunica cu interlocutori aparinnd
altei culturi - n lipsa unor mijloace potrivite de codare si decodare a
informaiei transmise- poate fi un demers de o dificultate extrem.

3. Barierele comunicrii
Blocajele comunicrii pot avea o asemenea intensitate, nct ntre informaia
transmis si mesajul perceput s existe diferene vizibile. Comunicarea ineficient
cauzeaz singurtate, conflicte, probleme in familie, insatisfacii profesionale, stres
psihologic, boli fizice si chiar moartea, atunci cnd comunicarea este complet
ntrerupt.
In raporturile interumane E. Limbos identifica patru tipuri de bariere
personale care blocheaz comunicarea:
bariere cauzate de contextul socio-cultural (conflictul de valori si lipsa
cadrelor de referina, condiionarea si manipularea prin mass-media,
prejudecile, diferenele culturale);
bariere cauzate de frica endemica (nfruntarea, agresivitatea, principiul
competiiei, rezistenta la schimbare, lipsa ncrederii in sine);
bariere cauzate de atitudinile individualiste (comportament egocentric,
necunoaterea propriei persoane, sentimentul de

incompeten sau

ineficien, lipsa de obiectivitate si realism, pasivitate excesiv);

bariere referitoare la relaiile individ-grup (marginalizarea, lipsa de
autenticitate, izolare).
Leonard Saules considera c in procesul de comunicare pot interveni:
bariere de limbaj (aceleai cuvinte au sensuri diferite pentru diferite
persoane, starea emoional a receptorului poate deforma ceea ce aude,
ideile preconcepute si rutina influeneaz receptivitatea, dificulti de
exprimare, etc);
bariere de mediu (climat de munca necorespunztor, folosirea de suporturi

informaionale inadecvate, etc);

bariere de concepie (existenta presupunerilor, exprimarea cu stngcie a
mesajului de ctre emitor, concluzii pripite asupra mesajului,lipsa de
interes a receptorului fat de mesaj).
Sidney Shore identifica trei tipuri de blocaje ce constituie reale probleme n
realizarea procesului de comunicare:
bariere de ordin emoional (teama de a nu comite greeli, nencrederea fa
de superiori, colegi, dificultatea de a schimba modul de gndire, dependena
excesiv de opiniile altora, etc);
bariere de ordin cultural (dorina de a se conforma modelelor sociale, dorina
de apartenena, slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile, etc);
bariere de ordin perceptiv (incapacitatea de a distinge ntre cauz si efect,
refuzul de a sesiza, de a releva, incapacitatea de a defini lucrurile, ngustarea
excesiv a punctului de vedere).
In vederea depirii barierelor care apar n comunicare, N. Stanton
examineaz cile prin care se poate realiza o comunicare ct mai eficient, prima si
cea mai important regula fiind anticiparea. Acesta considera c daca se vor
analiza unele dintre problemele mai dificile nainte de a comunica, acestea pot fi
evitate( Stanton N.,1995, p.5).
Mai multe anse de succes va avea comunicarea, daca iniiatorul comunicrii
i va rspunde, nainte de a ncepe actul de comunicare la urmtoarele ntrebri :
1. De ce ? (scopul) ;
2. Cine ?( interlocutorul) ;
3. Unde si cnd ?( locul si contextul) ;
4. Ce ?( subiectul)
5. Cum ?( tonul si stilul) ;
Comunicarea apare, aadar ca un sistem complex, marcat de un ansamblu de

factori materiali, psihologici, cognitivi si sociali. Cauzele dificultilor si

perturbrilor care apar n comunicare sunt dup cum s-a putut constata -,
numeroase si importante, prin urmare este obligatoriu ca in cadrul respectivului
sistem s existe posibiliti de reglare, de adaptare si de transformare. Pentru a fi
eficient, comunicarea trebuie s funcioneze ca un sistem circular si s se
autoregleze. O comunicare corect presupune o flexibilitate a rolurilor, o
interaciune, si nu o transmisie (Abric, J.C.,2002,p.32).
Orice comunicare trebuie s se analizeze, s se organizeze si s se realizeze
ca o interaciune, orice comunicare trebuie sa fie bilateral.