Compararea a doua numere sau marimi se face pe baza

rapoartelor
t l cantitative
tit ti dintre
di t acestea.
t
Ordonanta se refera la astfel de rapoarte cantitative care
stabilesc just marimea partilor intre ele si fata de intreg,
stabilite in concordanta cu rolul si destinatia lor, aparte sau in
ansamblul edificiului
edificiului.

Intre rapoartele geometrice sau aritmetice exista o serie

infinita de rapoarte cu o anumita particularitate sunt
egale intre ele.
Termenii acestor rapoarte au insusiri de interdependenta si
p
(produsul mezilor este egal
(p
g cu al
conditionare reciproca
extremilor, adunarea dau scaderea numitorului la numarator
nu schimba relatia rapoartelor)

Ordonanta stabileste valori cantitative, proportia - valori

calitative.
Proportia- stabileste legaturi de interdependenta si
conditionare intre numere sau de similitudine- omotetie

Proportia manifestare a unitatii si armoniei

Proportia da unitate si armonie, frumusete, ordonantei(gr.

Symetrytria, lat. comodulatio, proportia)

Relatiile de proportionalitate ale figurilor geometrice pot fi :

directe(a) sa
sau inverse(b)
in erse(b)

Proportia armonica-(fasciculul armonic) proportia armonica stabileste leg. de

conditionare intre termeni, in plus fata de cele obisnuite ale proportiilor.

Triunghiul lui Pitagora ( triunghiul sacru)- prin juxtapunere reyulta

triunghiurile isoscele 4,5,6
4 5 6 si 3
3,5,8;
5 8; pri inmultirea cu acelasi nr
nr.(2,3,4)se
(2 3 4)se
obtin triunghiurile asemenea 6,8,10 sau 9,12,15

Proprietati de stabilitate, regularitate si unitate au: ovalul trasat pe baza

centrelor determinate de juxtapunerea triughiurilor pitagora 3,4,5 sau
triunghiul isoscel cu inaltimea egala cu segmentul mare al bazei impartit in
medie si extrema ratie,, triunghiul
g
echilateral.

Numarul de aur sau sectio aurea Luca pacioli di Borgo La Divina Proportione, 1509

Spunem ca un segment de dreapta a fost impartit in medie si

extrema ratie atunci cind intregul se raporteaza la segmentul
mai mare asa cum segmentul mai mare se raporteaza la cel mic
(Euclid din Alexandria, Elementele, 300 .C)

Raportul de aur sau Proportia divina

=1,6180339887.. numar irational

Segmentele in raport de aur sunt incomensurabile

" Despre un punct se spune c mparte un segment n ratia de

aur, cnd cel mai lung dintre cele 2 segmente formate este
media p
proportional
p
ntre segementul
g
mai scurt si ntreaga
g
linie. Raportul dintre segmentul mai scurt si cel mai lung
reprezint tocmai Segmentul de Aur " (Eves, 1983).
" Segmentul de aur se poate afla mprtind un segment n
dou prti astfel nct lungimea prtii mai mici raportat la
lungimea prtii mai mare, s fie egal cu lungimea prtii mai
mare raportat la ntreg segmentul.
segmentul " (Yunker,
(Yunker 1986)
1986).

Dreptunghiul de aur are proprietatea de a se descompune intr-o

intr o suita
de figuri care reiau prin analogie figura de baza

Doua diagonale din orice pereche de dreptunghiuri succesive ale seriei se vor
intersecta intr-un singur punct. Seria de dreptunghiuri din ce in ce mai mici
converge spre acest punct niciodata atins. Matematicianul Clifford Pickover a
propus sa ne referim la acest punct ca la Ochiul lui Dumnezeu

Triunghiul de aur
Un triunghi de aur ascutit-unghic este un triunghi isoscel, cu laturile
congruente mai lungi dect baza si care formeaz un raport de aur
cu aceasta
aceasta.
Un triunghi de aur optuz-unghic este un triunghi isoscel, cu laturile
congruente mai scurte dect baza si care formeaz cu aceasta un
raportt de
d aur.

Triunghiul lui Kepler

Sirul Fibonacci era cunoscut in India antica si aplicat in stiinta geometrica

geometrica,
prosodia. Conceptul este atribuit lui Pingala (200 iC)si dezvoltat de
Virahanka (sec.6 dC), Gopla (1135 dC), si Hemachandra (1150 dC).
Seria Fibonacci
(Leonardo din Pisa zis filius Bonaccio, Liber Abaci, 1202)
1, 1,
1
1 2,
2 3,
3 5,
5 8
8, 13
13, 21
21, 34
34, 55
55, 89
89, 144
144, 233
233, 377
377, 610 ...
Primii doi termeni sunt ambii 1, iar fiecare termen de dup, este egal cu
suma ultimilor 2 termeni antecedenti lui. Pe msur ce sirul continu, raportul
dintre termenul n si cel p
precedent lui ((termenul n - 1)) se apropie
p p de
1.6180339.
Relatia de recurenta:

Multe din plante au aranjamentul frunzelor dispus intr-o secventa Fibonacci in jurul
tulpinei. Anumite conuri de pin respecta o dispunere data de numerele lui Fibonacci,
si de asemeni si floarea soarelui. Inelele de pe trunchiurile palmierilor respecta
numerele
l lluii Fib
Fibonacci.
i M
Motivul
ti l pentru
t ttoate
t acestea
t este
t realizarea
li
unuii optim,
ti a
unei eficiente maxime. Astfel, de exemplu, urmand secventa lui Fibonacci, frunzele
unor plante pot fi dispuse astfel incat sa ocupe un cat mai mic spatiu si sa obtina un
cat mai mult soare
soare.

Ideea dispunerii frunzelor in acest sens pleaca de la considerarea unghiului de aur

de 222, 5 grade, unghi care impartit la intregul 360 de grade va da ca rezultat cifra
0.61803398..., cunoscuta ca ratia sirului lui Fibonacci.
Numarul petalelor florilor este, de cele mai multe ori, un numar al secventei
Fibonacci:
iris, crin: 3 petale
trandafir salbatic, viorele, lalele, majoritatea florilor: 5 petale
margaretele pot avea 34 de petale sau 21 de petale
si exemplele sunt nenumarate. Trebuie remarcat ca florile cu un numar de petale
care nu suntt in
i secventa
t Fibonacci
Fib
i sunr rare sii considerate
id t speciale:
i l cala
l ((o
petala), euphorbia (2 petale), samd...

Designul
D
i
l cochiliei
hili i urmeaza o spirala.
i l Fii
Fiind
d studiata
t di t iin detaliu,
d t li s-a ajuns
j
lla concluzia
l i
ca aceasta spirala urmareste dimensiunile date de secventa lui Fibonacci:
pe axa pozitiva: 1, 2, 5, 13, samd...
pe a
axa
a negati
negativa:
a 0
0, 1
1, 3
3, 8
8, samd
samd..
Aceste 2 subsiruri combinate, vor da chiar numerele lui Fibonacci.

Plantele, cochilia melcului sau corpul uman sunt exemple de ilustrare in natura a
numerelor lui Fibonacci. Spre exemplu, mana umana are 5 degete cu 3 falange si 2
incheieturi. In medie, dimensiunile falangelor sunt: 2 cm, 3 cm, 5 cm, iar osul palmei
are 8 cm.

Traseele regulatoare stabileau dependenta si conditionarea partilor

intre ele si fata de intreg pe baza omotetiei figurilor, rapoartelor si
proportiilor armonioase.
armonioase ( reluarea figurii de baza prin analogie)
Acestor relatii li se atribuiau proprietati sacre, magice, mistice

Alberti in De re Aedificatoria liniamenta prin care se regaseste forma

fundamentala sau inrudirea cu forma fundamentala
August Tiersch, Die Proportion in der Arhitectur armonia se naste
numai prin repetarea figurii principale a operei in subdiviziunile sale

Choisy, Viollet le-Duc fiecare epoca trebuie sa-si gaseasca traseele

regulatoare care corespund cel mai bine cu specificul edificiilor sale