Referat- „Islam- credinţă şi ritual”

Masterand pr. Hancu Daniel

CUPRINS
CUPRINS.............................................................................................................................1
ISLAM - CREDINŢĂ ŞI RITUAL............................................................................2
NOŢIUNI INTRODUCTIVE.....................................................................................2
MUHAMMAD- ÎNTEMEIETORUL ISLAMULUI...................................................2
IZVOARELE DE CREDINŢĂ ALE ISLAMULUI...................................................5
CULTUL ISLAMIC....................................................................................................6
LOCURILE DE CULT...............................................................................................6
OFICIANŢII CULTULUI...........................................................................................7
RITURILE..................................................................................................................8
ALTE PRACTICI RITUALE.....................................................................................8
SĂRBĂTORILE.........................................................................................................9
CEI CINCI “STÂLPI AI ISLAMULUI”...................................................................11
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................16

1
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

ISLAM - CREDINŢĂ ŞI RITUAL

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Termenul „islam” desemnează religia monoteistă care-şi revendică

paternitatea Avraamică prin Ismail, fiul sclavei izgonite Agar. Această
religie are la bază Coranul, al cărei Profet este Muhammad „cel lăudat”.
Prin extensiune, cuvântul islam se referă la întreaga civilizaţie, cu un
cadru legislativ unic, cu structuri politice specifice, cu tradiţii sociale şi
morale care se revendică de la această religie1.
„Islamismul este un sincretism” spune specialistul Maurice
Gaudefray; un amestec de elemente religioase diferite ca provenienţă şi
factură. Se crede că cele mai multe au fost luate de Muhan din Iudaism, din
Biblie şi din Talmud; altele din creştinism, din tradiţiile vechi ale arabilor,
perşilor2.
Islamul se prezintă pe sine drept cel mai pur monoteism. Partea cea
mai importantă a crezului musulman afirmă, într-o formulă scurtă
„shahada”, fără echivoc „la illah illa Allah”- „Nu este Dumnezeu afară de
Allah: Muhan este profetul său”3. Cealaltă formulă, mai dezvoltată, este
adevărată mărturisire de credinţă- fiind atribuită lui Muhammad, însă în
realitate ea s-a format înt-o lungă perioadă de timp4.

MUHAMMAD- ÎNTEMEIETORUL ISLAMULUI

1
Anghelescu, Nadia- “Introducere în islam”, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1993, pag.15
2
Diac Prof. Dr. Vasilescu, Emilian- “Istoria Religiilor- Manual”, Ed. I.B.M.B.O.R, Bucureşti 1982,
pag.160
3
A. Nadia, Op.cit pag.17
4
Diac Prof. Dr. V. Emilian, Op.cit, pag.161

2
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

Muhammad (Mohamed) s-a născut către 570 d.Hr.- data tradiţională

admisă de islamologi, sau către 580- dacă este adevărat că a murit pe la 50
de ani 5.
A rămas orfan de mic şi a trăit anii copilăriei şi ai tinereţii în sărăcie.
La 24 de ani a intrat în serviciul unei văduve bogate Khadija, care s-a folosit
de el în afacerile sale comericale, iar mai târziu s-a căsătorit cu el, între ei
fiind o diferenţă de 15 ani. Această căsătorie i-a oferit multe posibilităţi
financiare largi, vază în societate, timp pentru meditaţii. A avut doi băieţi,
patru fete, supravieţuind doar o fată- Fatima6.
Se pare că era un om închinat spre religiozitate. Criza sufletească care
l-a împins spre misiunea sa profetică a apărut prin 620, când având obiceiul
de a se retrage spre meditaţii în grotele din apropiere de Mecca, a avut o
serie de viziuni care l-au făcut să creadă că a devenit obiectul acţiunilor
diavoleşti. Atunci i s-a arătat îngerul Gabriel care i-a poruncit: „Recită!”
„Citeşte!”- text care formează în Coran primele 5 versuri din sura „Sângelui
închegat”(96)7.
Muhammad a început să propovăduiască noua credinţă, susţinut de
soţia sa, fiii adoptivi Ali şi Zayd, prietenul Abu- Bakr, fiind înconjurat de
indiferenţă, ostilitate, pentru ca mai apoi să fie hărţuit şi persecutat de marile
familii din Mecca, fapt ce a dus la „emigrarea” (kijra) sa şi a adepţilor săi la
Yathreb, oraş ce va lua numele de Medina (Madinat al- Nabi- „oraşul
profetului”). Evenimentul numit „hegira” (exod, pribegie) din anul 622
marchează începutul erei musulmane.
Din predicatorul unei noi religii devine şef al unei comunităţi pe care
o organizează cu multă abilitate. A încercat, fără succes, pe evreii din
5
Lammens, Henri-“Islamul- credinţe şi instituţii”, Ed. Corint, Bucureşti, 2003, pag.37
6
V. Emilian, Op.Cit., pag.153
7
“Coranul”, traducere din arabă, dr. Silvestru Octavian, Isopescu I, Ed. ETA, Cluj Napoca 1992, pag.154

3
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

Medina să-i câştige de partea lui, însă şi-a dat seama că se înşelase şi n-a
pierdut nici un prilej de a-i persecuta, de a-i trece prin tăişul sabiei, de a le
vinde femeile şi copiii, chiar de a le lua averile pe care le-a împărţit
partizanilor săi8.
Muhammad s-a întors către „cei care se numesc creştini”; el îi laudă
pentru că au „preoţi şi călugări şi nu sunt sumeţi (mândri)” (5,88)9. Va
întrerupe relaţiile şi cu aceştia pentru că i s-au părut la fel de inflexibili ca şi
evreii, deşi mai puţin provocatori10.
Anii care au urmat stabilirii lui la Medina au fost punctaţi de
numeroase incursiuni spre Mecca, soldate cu mici victorii când de o parte
când de alta. În 628 încheie un armistiţiu cu meccanii care stipulează şi
posibilitatea îndeplinirii de către Muhammad a ritualului pelerinajului la
Mecca.
Între timp, puterea lui creşte şi în 630 încalcă armistiţiul şi intră
triumfător în Mecca, în fruntea unei armate, fără nici o opoziţie din partea
meccanilor.
Călăuzit de un admirabil instinct politic, Muhammad nu şi-a instalat
capitala statului său teocratic la Mecca ; după pelerinaj, el s-a întors la
Medina11.
Mânat parcă de o presimţire, merge în martie 632, în ultimul lui
pelerinaj la Mecca; cu acest prilej prescrie în amănunt ritualurile pentru
„hagg”, ritualuri respectate până azi 12.
Reîntors la Medina, moare la 8 iunie 632, în braţele soţiei lui favorite,
Aişa, una din cele nouă soţii pe care şi le-a luat după moartea primei soţii,
8
L.Henri, Op.Cit., pag.44
9
Coranul, trad. S.O.Isopescu I., pag.155
10
L.Henri, Op.Cit., pag.45
11
Eliade, Mircea- „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, vol.III, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1991, pag.78
12
Idem, pag.78

4
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

fiica lui Abu- BaKr, care avea să devină succesor (Khalifa) al profetului.

IZVOARELE DE CREDINŢĂ ALE ISLAMULUI

1. Coranul este cartea sfântă a islamului, care adună la un loc

13
„revelaţiile transmise lui Muhammad direct din cer” de către îngerul
Gabriel. Henri Lammens, precum şi un număr mare de orientalişti
occidentali moderni, în contradicţie cu atitudinea teologilor musulmani,
pentru care Coranul e o carte revelată, consideră că aceastea „trebuie să fie
considerată drept opera autentică şi personală a lui Muhammad”14.
Învăţătura lui Muhammad a fost fixată în scris de secretarul său Zaid;
după moartea profetului primii trei califi au strâns aceste însemnări sub titlul
AlQuran („recitare”). Redactarea finală e atribuită califului Othman care a
ars celelalte variante vechi pentru a exista o ediţie unitară a Coranului.
Această „vulgată”- „versiune general acceptată” este alcătuită din 114
capitole „sure” cu o lungime variabilă între 3 şi 268 de versete 15, scrise în
cea mai mare parte sub forma prozei ritmate.
Importanţa Coranului în islamism e foarte mare, servind ca bază
doctrinei, vieţii religioase, culturii mohamedane în general şi chiar cu
valoare liturgică16.

2. „Hadith”- „sunnah” e al doilea izvor doctrinar al islamului şi

reprezintă revelaţia orală transmisă pe calea tradiţiei.
Încă din primul secol după hegira a circulat următoarea maximă
„Sunna se poate lipsi de Coran, dar nu şi Coranul de Sunna”, afirmându-se

13
L. Henri, Op.Cit., pag.49
14
Idem. pag.50
15
Idem. pag.52
16
V. Emilian, Op.Cit, pag. 79-80

5
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

chiar că „în chestiuni controversate, Sunna are valoare decisvă, chiar dacă
e în conradicţie cu Coranul, dar nu şi invers”. Până la urmă s-a decis să se
considere Coranul şi Sunna drept doi factori de importanţă aproape egală,
meniţi să stabilească regulile vieţii religioase17.

3. Igna este consensul erudiţilor musulmani dintr-o anumită epocă

pentru chestiuni mai noi, pentru care nu se găseau texte în Coran şi în
Hadith18.

CULTUL ISLAMIC

Vorbind despre „cult” în islam ne referim la ceea ce în arabă se

denumeşte prin „ibada”- la plural „ibadat” (practică de cult), adică forme de
manifestare a unei credinţe religioase, prin acte sau abţineri de la acte, altfel
spus, ritual, practici rituale.
Ca şi la alte religii, ritualul musulman este strâns legat de credinţă; el
apare dominat de ideea unui Dumnezeu atotputernic, fără intermediari.
Printr-o anumită sacralizare a personalităţii lui Muhammad, prin cultul
„sfinţilor”, credincioşii încearcă să micşoreze această distanţă enormă care îi
separă de Creator.19

LOCURILE DE CULT

Musulmanii îşi pot face rugăciunile rituale în orice loc socotit curat
din punct de vedere religios. De la început însă au avut şi clădiri speciale
17
L. Henri, Op.cit., pag.79-80
18
V. Emilian, Op.Cit, pag.160
19
A. Nadia, Op. Cit, pag. 36

6
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

„masdjid” (locul „unde se îngenunche”) de unde cuvântul „moschee”; cele

principale au fost numite geamii (djami). Primul model de moschee a fost
casa de rugăciune de la Medina din timpul lui Muhammad.
Moscheile au de obicei o tindă şi o sală de rugăciune; cupola şi
minaretele- acele turnuri înalte de unde sunt chemaţi credincioşii la
rugăciune- au devenit părţi constitutive şi distinctive ale arhitecturilor
moscheilor.
Partea cea mai importantă din interiorul moscheii o formează firida
(mihrab) care indică direcţia spre Mecca, direcţie spre care trebuie să se
îndrepte credincioşii, când se roagă. De regulă moscheile sunt orientate spre
Mecca astfel încât firida se află în fundul moscheii, în formă de abridă. În
faţa acestei firide se aşează un covor pe care stă imamul şi dirijează
rugăciunile 20.

OFICIANŢII CULTULUI

Absenţa liturghiei şi a ceremoniilor de cult face inutilă existenţa unei

clase de preoţi hirotonisiţi special pentru a săvârşi slujba. Astfel islamul
exculde orice intermediar între om şi Allah 21.
Slujitorii cultului, aflaşi în slujba moscheilor- imami (“cel ce merge
înainte”) predicatori “Khatib”, muctini (“muazzin”) nu au nevoie nici de o
educaţie specială; li se cere să aibă o viaţă morală, şi să-şi cunoască bine
îndatoririle pentru a duce ritualul la îndeplinire. Muctinii sunt cei care se
urcă în vârful minaretului şi cheamă credincioşii la rugăciune. Şeful religios
al unei comunităţi mai mari se numeşte muftiu sau cadiu.

20
V. Emilian, Op.Cit, pag.170
21
L. Henri, Op.Cit., pag.117

7
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

RITURILE

Cel mai important rit al cultului islamic este rugăciunea care poate fi
individuală (particulară) şi rituală (“salat”).
Ritul rugăciunii comportă, între altele, citiri din Coran şi anumite
atitudini şi gesturi fixate de lege şi care trebuie îndeplinite întocmai. Pentru a
avea siguranţa că nu greşesc, musulmanii preferă şă-şi facă rugăciunile în
grup, la moschee. Aici îşi lasă încălţămintea la uşă şi se aşează în rânduri
înapoia imamului, respectând cuvintele şi gesturile acestuia22.

ALTE PRACTICI RITUALE

Deşi nu fac parte din obligaţiile rituale, o serie de comportamente, mai

mult sau mai puţin reglementate prin legislaţia canonică, dobândesc
atributele unui ritual; de exemplu, comportamentul legat de anumite
evenimente ale vieţii care capătă caracterul unor rituri de trecere: încetarea
alăptării, intrarea în şcoala coranică, circumciziunea, admiterea
adolescentului la rugăciunile de la moschee, consumarea căsătoriei (mai ales
pentru femei) etc 23.
Alte rituri musulmane sunt întâlnite în diverse împrejurări ale vieţii:
naştere, căsătorie, moarte, unde anumite prescripţii religioase şi obiceiuri
locale se amestecă.
Copilului i se pronunţă la naştere, în ureche, chemarea la rugăciune
pentru a marca astfel, calitatea sa de musulman.

22
Cantemir, Dimitrie “Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane”, trad., studiu, note de Virgil
Cândea, Ed. Minerva, Bucureşti 1977, pag. 260
23
A. Nadia, Op. Cit, pag. 36

8
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

Sacrificarea părului (tăierea moţului) are loc a şaptea zi, când se taie 2
oi şi 2 capre şi se dă de pomană argint cât cântăreşte părul copilului. De
obicei, în aceeaşi zi i se dă şi un nume. Principalele nume cu adevărat
musulmane sunt cele ale Profetului: Ahmed, Muhammad, Mustafa; ale
familiei sale: Ali, Hasan, Husein; ale marilor personaje din tradiţia
musulmană: Ibrahim, Musa, Ismail etc; sau cele de tipul Abd Allah “servul
lui Allah”.
Fetelor li se dau nume ale femeilor din familia Profetului: Fatima,
Aişa, Zeinab; nume care desemnează epitete: Mahbuba “Iubita”, nume de
flori etc.
Ceremonia nunţii este legată de un ritual destul de complicat şi care
variază, într-o oarecare măsură, de la o zonă la alta.
Ritualul legat de înmormântare este destul de simplu. Mortul este
spălat, învelit în giulgiu fără cusături şi îngropta în aceeaşi zi sau a doua zi
dimineaţa. Pe drum spre cimitir imamul recită versete din Coran şi din când
în când se opreşte, iar credincioşii repetă ultimul verset. În final îi cere
sufletului mortului şă-şi facă mărturisirea de credinţă, iar una din rude
răspunde pentru mort: “A crezut într-un singur Dumnezeu şi în
Muhammad, profetul său”24.

SĂRBĂTORILE

Sărbătoarea religioasă a musulmanilor este vinerea, însă nu are un

caracter sacru, ca Duminica pentru creştini sau sâmbăta pentru evrei. În

24
Idem, pag.36-37

9
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

această zi, la amiază, se face rugăciunea în comun la geamie sau moschee,

dar munca nu se întrerupe.
Sunt apoi şapte sărbători principale, dintre care două mai importante:
- sărbătoarea “de ruperea a postului” – micul Bairam- “Sheker
Bairam” care are loc la sfârşitul postului Ramadam, timp de trei zile, în care
musulmanii se felicită, îmbracă haine noi, se fac vizite, se fac cadouri etc. La
moschee are loc o rugăciune în comun numită “rugăciunea de sărbătoare”;
- sărbătoarea “sacrificiilor”- marele Bairam- “Kurban Bairam” are loc
începând din ziua zece a lunii pelerinajului la Mecca, timp de patru zile,
atunci când sacrifică animalul la sanctuarul din suburbia Mina. Există
anumite cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească atât animalul ce urmează
a fi sacrificat, cât şi cel care îl sacrifică: animalul trebuie să aibă o anumită
vârstă, să nu aibă defecte fizice, cel care-l sacrifică trebuie să rostească
anumite formule şi să-şi întoarcă faţa spre Mecca 25.
Carnea trebuie împărţită altora şi numai o mică parte rămâne celui
care sacrifică animalul.
La fel ca şi la micul Bairam, credincioşii se adună la moschei pentru
rugăciunea de sărbătoare, se îmbracă în haine noi, fac daruri, se manifestă
plini de bucurie.
Alte sărbători sunt:
• Ziua a zecea a primei luni musulmane;
• Ziua naşterii şi ziua morţii lui Muhammed, când au loc procesiuni, se
cântă, se dansează, se recită poeme care aduc laudă Profetului;
• Ziua diplomei (în care Dumnezeu prescrie faptele oamenilor pentru anul
următor)26;

25
A. Nadia, Op. Cit, pag. 51-52
26
V. Emilian, Op.Cit, pag.172

10
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

• Ziua destinului, în ziua 27-a a lunii Ramadamului. Se spune că în această

noapte ar fi fost revelat Coranul, dar e mai greu de înţeles acest lucru,
câtă vreme se ştie despre Coran că nu a fost revelat dintr-o dată. 27

CEI CINCI “STÂLPI AI ISLAMULUI”

Viaţa religioasă e reglementată de instituţii care sunt în acelaşi timp şi

norme juridice, în special cei cinci “stâlpi ai credinţei”: profesiunea de
credinţă (mărturisirea) “sahadat”, cultul rugăciunii canonice “şalat”,
milostenia legiuită “zakat”, postul din luna Ramadam “şawn” şi pelerinajul
la Mecca “hagg”28. La acestea, unii teologi mai adaugă şi “războiul sfânt”
(djihad).
1. Mărturisirea de credinţă (“sahada”) constă în a afirma: “Nu este
Dumnezeu afară de Allah şi Muhammad este profetul Său”. Prin rostirea ei
orice necredincios intră în comunitatea musulmană fiind singura condiţie
necesară aderării la islam. Orice musulman trebuie să o rostească după
momentul pubertăţii cînd devine “balig” (matur) şi “aquil” (raţional), în
deplinătatea facultăţilor sale intelectuale, fiind considerat “muKallaf”, adică
“supus obligaţiilor religioase”29.
Ea este pronunţată în timpul rugăciunii, precum, şi în momentele
esenţiale ale vieţii (de către cel implicat sau de către alţii): este rostită la
urechea noului născut, în cadrul marilor ceremonii, în urechea muribundului.
Formula “la illah illa Alah”, este o formulă cheie pentru musulmani;
se spune că însuşi Muhammad ar fi numit-o “cheia raiului”. E scrisă pe
steagul unor ţări isalmice, pe monede, strigăt de luptă, formule de jurământ,

27
A. Nadia, Op. Cit, pag. 52
28
Eliade, Mircia, Op.Cit, pag.81
29
L. Henri, Op.Cit., pag.69

11
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

poate fi scrisă pe uşa caselor, este considerată şi drept o formulă magică

(păzeşte de deochi, de Satana, de spirite rătăcitoare)30.
2. Rugăciunea
Rugăciunea individuală o poate face mohamedanul în orice timp, în
orice loc, în orice limbă şi fără îngrădire rituală, fiind o invocare spontană a
lui Allah.
Rugăciunea rituală trebuie făcută de 5 ori pe zi: dimineaţa înainte de
răsăritul Soarelui, la amiază, după amiază, seara după apusul Soarelui, după
căderea întunericului, cu faţa spre Mecca.
Numai bolnavii sunt scutiţi de împlinirea acestei obligaţii şi în cazuri
excepţionale, călătorii sau cei care muncesc în condiţii care nu le permite
îndeplinirea ritualului.
Aceste rugăciuni trebuie săvârşite de credincios îmbrăcat cuvincios,
întors cu faţa spre Mecca şi pentru ca rugăciunea să fie valabilă, aceasta
trebuie să fie în starea de puritatea rituală “tahara”. Altfel, rugăciunile vor fi
precedate de abluţiune “wudu”, adică spălarea feţei, mâinilor până la cot, a
picioarelor inclusiv glezna. În caz de necesitate, spălarea cu apă poate fi
înlocuită prin frecarea cu nisip. (“Sura mesei” 5,9)31. În caz de impuritate
majoră precum şi înaintea rugăciunii de vineri de la prânz, este obligatorie
îmbăierea completă.
Indiferent dacă se efectuează în moschee, acasă sau în orice loc,
rugăciunea are acelaşi ritual: ea începe cu proclamarea intenţiei de a face
rugăciunea, continuă cu rostirea formului “Allahu akbae” (Allah este Mare),
care introduce credinciosul în starea de sacralizare, după care urmează
recitarea surei introductive din Coran- Al Fatiha. Această parte introductivă,
30
A. Nadia, Op. Cit, pag. 40
31
Coranul, trad. S.O.Isopescu I., pag.145

12
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

executată în picioare, este urmată de o succesiune de poziţii de înclinare,

prosternare, semiaşezare, care constituie o unitate bine definită, numită
“rak’a”. Se rosteşte apoi “mărturisirea de credinţă”, rugăciunea pentru
Profet “salla Allahu alazhi wa sallam” şi se încheie cu salutul către cei de
faţă “sallam” cu întoarcere către cei din stânga şi din dreapta32.
Rugăciunea de vineri este obligatorie pentru toţi bărbaţii adulţi
(“Sursa adunării” 62, 9-10)33. Femeile nu participă. Ea se săvârşeşte la
moschee, la ora prânzului, în prezenţa a cel puţin 40 de credincioşi (în cazuri
excepţionale chiar şi câteva persoane), sub îndrumarea unui imam. Vinerea
nu este zi de odihnă, această obligaţie fiind necunoscută în islam.
3. Milostenia “zakat” este un fel de denie sau taxă pe avere,
reglementată de Muhammad şi succesorii săi, percepută în natură, în procent
variabil (până la 20%) în fiecare an, din averea musulmanului. Potrivit
Coranului (“Sura căinţei” 9,60)34, nu trebuie cheltuită decât în scopuri bine
definite în acest text. Legislaţia canonică o tratează ca pe o taxă religioasă
obligatorie, fiind privită ca o formă de purificare a averii..
În afară de această milostenie oficială, mai există un fel de milostenie
neoficială, obligatorie totuşi, care se plăteşte în natură sau în bani şi se
practică mai ales la sfârşitul postului, precum şi o milostenie benevolă.
4.Postul (“saum”) din luna Ramadam (“Sura vacii” 2, 183-187)35 este
obligatoriu pentru musulmanii de ambele sexe, odată cu rostirea “sahadei”;
acest post diurn începe îndată ce se crapă de ziuă “când e destulă lumină
pentru a deosebi un fir alb de unul negru” şi durează până după apusul
Soarelui, timp de o lună, în amintirea primelor revelaţii ale Profetului.

32
A. Nadia, Op. Cit, pag. 41
33
Coranul, trad. S.O.Isopescu I., pag.538
34
Idem, pag. 218
35
Coranul, trad. S.O.Isopescu I., pag.83

13
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

Postul constă în abţinerea totală de la mâncare, băutură, parfumuri,

tutun şi relaţii conjugale. Este recomandată supravegherea întregului
comportament, sunt interzise bârfa, calomnia şi în general e bine să se
vorbească cât mai puţin. Toate aceste interdicţii sunt anulate pe timpul
nopţii.
Sunt scutiţi de post bătrânii, femeile însărcinate şi care alăptează,
călătorii şi soldaţii în timp de război. Obligaţia reintră în vigoare când
motivul dispensei încetează. Perioada dispensiei trebuie compensată printr-
un număr egal de zile de post sau să plătească în schimb o sumă de bani.
Când Ramadamul cade vara, mai ales în regiunile tropicale, postul
aduce chinuri greu de suportat prin abţinerea în special de la apă timp de 15-
16 ore, precum şi celor care fac munci fizice grele. Ramadamul este azi încă
destul respectat în lumea isalmică.
Coranul menţionează şi postul de “ispăşire a păcatelor”, în caz de
omor din greşeală (“Sura muierilor” 4, 94)36, după uciderea vânatului în
37
timpul pelerinajului (“Sura mesei” 5, 96) şi după călcarea unui jurământ
(“Sura celui ce se ceartă” 58, 4-5)38.
5. Pelerinajul la Mecca (“hadj”)
Datează din epoca preislamică şi a fost păstrat de Mohammad datorită
prestigiului pe care această tradiţie o avea printre arabi, ca şi datorită faptului
că prin el izbutea să menţină unitatea politică şi religioasă a unei populaţii
atât de împrăştiate. Musulamanii sunt obligaţi să facă pelerinajul la Mecca
cel puţin o dată în viaţă şi să îndeplinească toate prescripţiile rituale legate
de aceasta. Femeile nu pot merge la Mecca decât însoţite de soţul lor sau de
o rudă apropiată. Cei bolnavi pot trimite pe altcineva în locul lor, cu condiţia
36
Idem, pag.134
37
Idem, pag.157
38
Idem, pag. 527

14
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

să-i plătească toate cheltuielile. Cei care nu pot face acest lucru din motive
serioase trebuie să facă în schimb un act de milostenie sau să postească39.
Ceremoniile îmbină două tipuri de rituri: cele numite “omra” care se
desfăşoară în jurul Kaabei şi în imediata vecinătate a acesteia şi pelerinajul
propriu-zis cu opriri la sanctuarele din suburbiile Arafa, Muzdalifa şi Mina;
se încheie cu sacrificiul de la Mina.
Kaaba, incinta sacră, se zice că ar fi fost construită de Abraham cu
ajutorul fiului său, Ismail. Kaaba este de fapt un mare „cub” de piatră având
lungimea de 12 m, lăţimea de 10 m şi înălţimea de 6 m, puţin înclinat, în
care se află încrustată Piatra Neagră, o bucată de granit aflată la 1,50m
înălţime. Este acoperită de o husă din bumbac şi mătase verde, având pe ea o
panglică lată, neagră, pe care sunt brodate versete din Coran. Kaaba este
încomjurată de un fel de trotuar în formă elipsoidală, important pentru ritual,
căci pe el pelerinii fac înconjurul Kaabei de 7 ori, atingând cu mâna Piatra
Neagră40.
6. Războiul sfânt („djihadul”) nu este o obligaţie individuală cum
sunt cele precedente, ci o datorie a comunităţii musulmane, care trebuie să
lupte cu necredincioşii şi să răspândească islamismul.
Războiul împotriva nemusulmanilor aproape că a devenit „al şaselea
stâlp al islamului”. Jihadul a contribuit în mod hotărâtor la expansiunea
musulmană, în care „misiunea” sau propaganda misionară bine organizată au
jucat un rol nesemnificativ. Cel care moare („şahid”) într-un astfel de război
merge de-a dreptul în Rai, fără să mai aştepte judecata de apoi.
Teoretic jihadul nu trebuie să se întrerupă niciodată şi nici să se
încheie înainte de supunerea întregii lumi în faţa islamului, a cărei

39
V. Emilian, Op.Cit, pag.165
40
A. Nadia, Op. Cit, pag.46-47

15
 Referat- „Islam- credinţă şi ritual”
Masterand pr. Hancu Daniel

supremaţie politică trebuie să fie recunoscută de toţi. Această concepţie este,

incontestabil, una dintre cele mai poulare din sfera idealului islamic41.

BIBLIOGRAFIE

1. Anghelescu, Nadia- “Introducere în islam”, Ed. Enciclopedică,

Bucureşti, 1993
2. Cantemir, Dimitrie- “Sistemul sau întocmirea religiei
muhammedane”, trad., studiu, note de Virgil Cândea, Ed. Minerva,
Bucureşti 1977
3. “Coranul”, traducere din arabă, dr. Silvestru Octavian, Isopescu I, Ed.
ETA, Cluj Napoca 1992
4. Lammens, Henri-“Islamul- credinţe şi instituţii”, Ed. Corint,
Bucureşti, 2003
5. Eliade, Mircea- „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, vol.III, Ed.

Ştiinţifică, Bucureşti 1991

6. Diac Prof. Dr. Vasilescu, Emilian- “Istoria Religiilor- Manual”, Ed.
I.B.M.B.O.R, Bucureşti 1982

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate

41
L. Henri, Op.Cit., pag.75

16