HARAP-ALB

Ion Creanga

Opera Harap-Alb scrisa de Ion Creanga este o proza fantastica, un basm.

Fantasticul este un produs al fanteziei ca principiu de creatie, opus mimesis-ului.
In basmul popular fantastical este antropomorfizat, in literature culta fantastical
este adoptat estetic. Proza fantastica respinge sau contrazice explicatiile,
motivatiile sau intreaga logica a realului.
Ca orice basm, are o formula de initiere, una de sfarsit si una mediana. Formula
de initiere in aceasta opera este: Amu cica era o data intr-o tara un craicare avea
3 feciori. Aceasta formula de incipit are functia de introducerea cititorului in
lumea fabulosului, ruperea de planul real si plasarea intr-un timp si spatiu mitic,
fabulos, al imaginarului pur, colectiv, arhaic, care vizeaza experiente primordiale
ale umanitatii. Creanga are nevoie de ritm si retine sufletul pana la gura de la
inceput pana la sfarsit. Singurii care au constiinta ritmului scurt sunt scriitorii de
tip oral.
Formula mediana are functia de a mentine ritmul povestirii, ne pastreaza in
concretul actiunii si se suplima digresiunea ca discurs paralel povestii, al
naratorului(divagatie); se elimina consideratiile personale. Dumnezeu sa ne tie ca
cuvantul din poveste inainte mult mai este. Aceasta formula are o functie
narativa in comparatia intregului. Naratologic are functia de a delimita secventele
narative sau episoadelor si de a fi echivalentul capitolelor in nuvela si roman. In
acest basm exista 8 formule mediane:prima este inainte de primirea scrisorii, a
doua in drumul lui Harap-Alb spre imparatie unde are loc juramantul lui si
schimbul de roluri intre el si Span. A treia este cand are loc prima proba, aducerea
salatilor din gradina ursilor, a patra este in timpul celei de-a doua probe, a cincea
este o interventie tipica a naratorului popular si delimiteaza proba milosteniei
dupa ce le ajuta pe imparatesele insectelor, a sasea este cand Harap-Alb ajunge la
imparatie, a saptea este atunci cand eroul pleaca cu fata imparatului;aceasta
formula marcheaza intoarcerea la Verde Imparat.
Formula de sfarsit are rolul de a ne scoate din lumea fantasticului si de a ne
introduce inlumea reala. Cititorul este avertizat ca totul este o mare minciuna, un
produs imaginar dar nu complet rupt de realitate. Legatura dintre ireal si real e
facuta cu minitiozitate le Creanga. Finalul la Harap-Alb:si a tinut veselia ani
intregi, si acum mai tine inca-acum ne readuce in timpul realului, inca creeaza o
ambiguitate intr cele 2 lumi-nu se anuleaza reciproc si nunta dureaza la nesfarsit.
Cititorul este deasemenea invitat:cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la
noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, de uita si rabda. Aici are loc a
doua rupere-merge la nunta reala doar cel care are bani.
Harap-Alb e predestinat sa fie cel ales-o stim de la Sf. Duminica pt ca ii iese in
cale si pt ca are functia de mistagog(initiator) ea ii dezvaluie ca va fi cel mai
puternic, slavit imparat de pe pamant si ca el va avea multe greutati de intampinat,
mare nenorocire te asteapta. Sf. Duminica il invata sa ceara calul tatalui,
hainele si armele din tinerete. Calul ii spune ca a facut acelasi drum in tinerete cu
tatal sau; dupa ce i-a dat hainele, tatal sau, il sfatuieste sa se fereasca de omul span

si de cel ros pt ca si el a trecut prin aceleasi incercari si vrea sa-si fereasca fiul.
Spanul e viclean, varsator de sange, crud. In ordinea taranesc-arhaic Harap-Alb
trebuie sa treaca prin experientele tatalui pt a ajunge un bun imparat.
Calul isi pierde calitatile miraculoase in fata Spanului, nu isi anunta stapanul ca
cele trei calauze care ii apar sunt metamorfoze ale Spanului. Primejdia rea de care
ii corbeste Sf. Duminica se adevereste imediat;Spanul ii fura identitatea si il
transforma in sluga. Fata imparatului este farmazoana si face rost de apa vietii si
apa mortii si abia atunci calul isi arata puterile magice, ii apar aripile si il omoara
pe Span.
Toate faptele basmului prezente in Harap-Alb determinate de miraculos si
invaluite in fabulos pot fi considerate si fapte ale experientei de viata. Dincolo de
prezenta miraculosului, dincolo de poreclele tipice ale eroului de basm, date de
catre Span si de Rosu Imparat pt a i se intampla lui Harap Alb poate fi
consecinta si fapt al experientei de viata. Plecarea la drum este asemeni oricarei
plecari din viata unui tanar, iar probele si obstacolele din drum pot fi considerate
toate obstacolele vietii. Harap-Alb e prezentat drept un tanar obisnuit inainte de
intrarea la varsta maturitatii. Sfaturile pe care i le da tatal sunt sfaturile pe care le
primeste orice tanar iar incalcarile acestora reprezinta psihologia varstei.
Experienta cu Imparatul Ros este experienta cu moartea caruia ii place sa vada
moarte si experienta cu fata e cea a iubirii.
Ca microroman este impartit in doua parti- probele Spanului si cele ale
Imparatului Ros. Mijlocul romanului de afla chiar la sfarsitul probelor Spanului si
plecarea la Imparatul Ros. Basmul poate fi considerat si un microroman de
aventuri. Ion Creanga combina 2 tipuri de basme alaturand 2 serii de evenimente.
In prima parte sunt probele eroului; ele suntgenrate de prezenta unui impostor sau
falsul erou. Spanul prin viclenie ii ia locul lui Harap-Alb si il obliga sa ii fie sluga.
In final Spanul este demascat de fata imparatului si Harap-Alb este considerat
erou.
Lumea basmului este binara si construita pe pozitie-opozitie binara-binele si raul,
fortele luminii si fortele intunericului. In general eroul apartine binelui, Fat
Frumos este un erou solar. Calul eroului este alb, zmeii sunt negri. Numele de
Harap-Alb este o ambivalenta sub forma de oximoron. Albul si negru sunt doua
simboluri-viata si moartea. Harap inseamna sluga, vine de la arabi care pt
occidentali era negru. In 1001 nopti harapul este de obicei o sluga neagra. La Ion
Creanga Harap-Alb are mai multe intelesuri. In plan simboloc am vazut ca cele
doua culori reprezinta viata si moartea, iar Harap-Alb moare pt a invia; moare pe
plan simbolic.
Aplicatie dupa schema lui Prop
1. In situatia initiala ne este prezentata o situatie de echilibru. Doi frati, doi
imparati, unul la o margine, unul la cealalta margine. Intre cele 2 lumi se
afla un rau. Viata decurge normal, unul are 3 baieti,3 fete, dar care din
cauza pericolelor nu s-au intalnit niciodata.
2. In factorul peturbator ne este prezentata imbolnavirea lui Verde Imparat
care era legata de motivul absentei mostenitorului(avea 3 fete) creeaza o
situatie de criza ce trebuie rezolvata. Gasirea mostenitorului asigura

continuarea vietii..Imparatul moare,iar noul imparattrebuie sa-i continuie

mostenirea pe pamant.
3. Actiunea : imparatul pt a-l depista pe cel mai capabil ii supune pe cei trei
fii la probele puterii. Izbuteste numai cel mai mic fiindca,la sfatul Sf.
Duminicii, isi alesese calul nazdravan din herghelia tatalui sau si astfel
ajunge sluga Spanului. Cu gandul sa-i rapuna capul Spanul ii cere lui
Harap-Alb sa-i aduca salati din gradina ursilor, pielea cerbului vrajit
impodobita cu pietre scumpe, cerb solomonit a ucide numai cu privirea si
in sfarsit, pe fata Imaparatului Ros. Ajutat din nou cu sfaturi de Sf.
Duminica si direct de furnici, albine, cei 5 monstri izbutesc in toate
incercarile si in cele din urma se intoarce la curtea unchiului sau cu fata
imparatului Ros care il demasca pe Span.
4. Deznodamantul : Juramantul pe palos cand i se schimba identitatea. Nodul
se produce la intrarea si la iesirea din fantana. Apa din fantana e si
simbolul vietii si al mortii. Deznodamantul se produce in momentul in
care se produce juramantul cu Spanul. La inceput moare printul in fantana
si iese din el Harap-Alb. In finalul deznodamantului Spanul nu ii taie
capul. Moare Harap-Alb si renaste printul.
Termeni fabulosi: adversarii eroului, cei 5 monstri, Sf. Duminica, etc.
Simboluri
1. Drumul asociat cu ideea de initiere, transformarea destinului, experienta
de viata in cunoasterea binelui si a arului. Harap-Alb parcurge 2 drumuriunul la Verde si unul la Ros Imparat- care ii schimba destinul; este un
traseu initiatic-exista un mistagog sau personajele adjuvante(calul, cei 5
monstri, reginele gazelor)-toti il ajuta sa treaca probele. Drumul apare ca o
metafora existentiala in intregul drumului lui Creanga.
2. Calul era nazdravan, animal miraculos, singurul prieten al eroului, tovaras,
sfetnic, calauza. Supus transformarii din calul rapciugos ajunge miraculos.
3. Armele antimonstru care poate deveni monstru, faurita pt distrugerea
dusmanului. Sunt niste simboluri ale virilitatii, palosul are puteri magice.
In Harap-Alb armele si hainele tatalui simbolizeaza viribilitatea matura si
experienta de viata transformata asupra tanarului.
4. Podul simbol al legaturii dintre cele 2 lumi; trecerea lui este o proba, este
un obstacol si o componenta a drumului.
5. Labirintul- asociat cu spaima, moartea; simbolizeaza haosul, semnifica
cararile, drumul spre initiere. In planul simbolic simbolizeaza ratacirile
vietii.
6. Fantana vazuta ca un put face legatura intr 2 lumi, simbol al vietii(mortii).
Toate fenomenele se nasc din viata, toate formele se ineca in apa. Dar
raman gemenii primordiali. Intrarea in ea este egala cu intrarea in infern,
spatiul mortii, intrarea si iesirea este sin cu schimbarea identitatii- moarte
si renastere- ca sa iasa de acolo trebuie sa moara printul si sa se nasca
sluga. Juramantul pe palos este un juramant pe viata si pe moarte. Dupa ce
Spanul ii spune ca din acel moment ii va da supunere si ascultare, se va
arunca si foc daca ii va da porunca ca craiul va deveni sluga. In plan
narativ acest juramant se implineste pe textualitatea lui in fianl. Se

implinesc exact spusele Spanului, el va redeveni real si a inviat real cu

ajutorul fetei de imparat. Strict naratologic juramantul se defineste nod, iar
moartea si invierea lui Harap-Alb deznodamant. Vorbele legate la inceput
sunt dezlegate la sfarsit.
Fabulosul realistic
Ion Creanga intra in categoria marilor clasici din literatura romaneasca alaturi de
Caragiale, Eminescu, Slavici, Titu Maiorescu.
La 4 decembrie de la nasterea literaturii romane(1830, an generic);dupa 1870 am dat
de genii in literatura romaneasca- Eminescu e nebiul poeziei, geniul comediei e
Caragiale, marele geniu al povestirilor e Ion Creanga. El intemeiaza un tipar al
poeziei romanesti pe care il duce intr-o versiune originala Sadoveanu(mari prozatoripovestitori sau nuvelisti/ romancieri)
Creanga nu apare pe teren gol, predecesorul lui fiind Ion Neculce. Calinescu
marturiseste ca il citeste pe Neculce prin Creanga, in Letopisetul Moldovei, si mai
ales in o sama de cuvinte se dovedeste a fi si prin povestitor al literaturii romane si
prin nuvelist. Creanga vine pe filonul traditiei populare reinventando, remodelando,
recreindo-Ibraileanu are o observatie justa: daca Homer,primul autor cult al literaturii
universale, a facut o sinteza culta a creatiilor grecesti. Pe Creanga il putem considera
primul cult pe filiera populara. Ideea lui Ibrailescu pornise de la premisa din diferenta
dintre popular si cult. Homer nu are metafora, nici Creanga-deci Creanga este Homer
al nostru. Creanga ca si Homer face o sinteza culta a creatiilor popular dar cu
mijloculde creatie de tip oral si nu cult(Vianu)
Basmele lui Creanga au un dublu caracter si popular si cult, si oral si sriptic, si
fabulos si realistic. La Creanga nu gasim basme in sensul strict al cuvantului-in sensul
acelui fabulos care nu are nici o legatura cu realitatea(in manuscrise s-a pastrat Fat
Frumos, fiul iepei- singurul basm in intregime fabulos dar este neterminat). Toate
povestile au un puternic filon realistic si s-au spus despere ele ca sunt mici nuvele
taranesti. Daca povestile sunt animaliere ghicim cu usurinta in spatele lor fiinte
umane ori o regula a fabulei animaliere e ca animalele sa nu semene cu oamenii ci
doar sa reprezinte o singura trasatura a oamenilor. Ex: Punguta cu 2 bani, Raca dintre
2 mosnegi, Stan Patitul. Toate aceste povesti sunt tratate cu elemente din miraculos si
fabulos, asta tine de structura populara a povestii. Creanga trateaza fabulosul realistic.
Nu avem o alta lume ca in basmul cu zmei, Fat Frumos si zane ci avem o lume care
coexista realul cu fabulosul. Creanga trateaza personajele basmului taraneste:
imparatul vorbeste ca niste tarani:craiul spune:Iaca ce-mi scrie fratemiu; tot el se
arata plin de dezamagire ca un taran de la tara din cauza ca are feciori nevrednici.
Termenii sunt ai unor case taranesti. Din trei feciori cati are tata, nici unul sa nu fie
bun de numica? Apoi drept sa va spun, ca atunci degeaba mai stricati mancarea. Sf.
Duminica este plin realism; dupa infatisare e intruchiparea perfecta de cersetoare de
la tara; taraneste vorbind si dupa vorba si dupa port.
Inventar de elemente realiste/fabuloase
Craii se poarta ca niste tarani, ne dau imaginea familiei taranesti unde craiul e un
gospodar instarit cu case, acareturi si pamanturi multe, iar feciorii se arata nevrednici.
Craisorul nu are nimic din comportamentul lui Fat Frumos care la randul lui poate fi
derivat din tiparul lui Hercule(puterea fizica e supraomeneasca). Probele lui Fat
Frumos indiferent de spatiu sunt probele lui Hercule, date de obicei de un rege

nevrednic. La Creanga lipsesc toate acestea. Comportamentul lui este antieroicplange, i se face frica, se ascunde(dar nu e las). Harap-Alb e modelul eroului profund
umanizat, iar eroismul devine o forma de autodepasire.
Arta naratiunii in basmul lui Ion Creanga
In toate povestile si basmele sale Creanga porneste de la modelele populare preluand
subiectul, conflictul, momentele narative tipice si personajele. Arta si fantezia
scriitorului se manifesta insa in imbinarea acestor elemente intr-o noua structura, care
indeparteaza opera de modelul popular. Creanga scoate in prim-plan trairile sufletesti
ale personajelor prin intermediul limbajului. Frazele rostite de crai, dupa ce primii 2
feciori se intorc acasa rusinati, dezvaluie amaraciunea unui parinte, dezamagit ca toti
copiii sai sunt nevolnici.
In cuprinsul naratiunii, Creanga introduce cateva precepte ale eticii populare
a. Omul trebuie sa aiba cultul muncii. Vazut din aceasta perspectiva, Harap-Alb
se caracterizeaza prin harnicie si toate intamplarileprin care trece eroul
sugereaza cunoasterea amanuntita a unor vechi indeletniciri(vanatoarea)
b. Succesul in viata depinde in mare masura de valorificarea experientei
generatiei varstnice
Teatralitatea.Lumea ca spectacol. Originalitatea lui Creanga se caracterizeaza si prin
dinamismul actiunii si puterea de sugestie a vietii. Scriitorul elimina explicatiile inutile
existente in modelul popular si dezvolta intamplarile si evenimentele prin intermediul
dialogului. Dialogul constituie modul de existenta al personajelor, contribuie la
caracterizarea si individualizarea tipologiei.
Naratiunea lui Creanga devine un adevarat dialog scenic. Nici Creanga, nici Caragiale si
nici povestitorii in general nu sunt autori epici, acum se crede de obicei, ci autori
dramatici. Cu toate deosebirile povestitorul Creanga e tot atat de dramatic cat Caragiale,
cel predestinat teatrului(Paul Zarilopol).
Umorul. In Povestea lui Harap-Alb, umorul este una dintre formele de manifestare a
categoriei estetice a comicului care se caracterizeaza prin reluarea ingaduitoare a
fenomenelor sau ale situatiilor(Tohaneanu).
In afara modalitatilor si mijloacele menite sa exprime o anumita atitudine satirica si
umoristica, temperamentului tumulos al lui Creanga ii corespund forme ale grotescului,
cu aglomerarea de fapte si caracteristici ale personajelor de la proportiile gigantice pana
la dimensiunile fantasticului si ale absurdului.
1. In acest fragment putem gasi oralitatea lui Creanga prin interjectii, exclamatii,
vocative si interogatii, exprimarea vie si autentica fraza bogata in verbe care
devine puternic evocatoare. Creanga prin expresiile pe care le foloseste ne
vorbeste direct prin aceste componente ale oralitatii. Oralitatea devine in acets
context componenta stilistica fundamentala a prozei lui Creanga.
2. Se utilizeaza exclamatia si interjectia pt a exprima stari afective.ia,hei,hei.
3. Dialogul constituie modul de existenta a personajelor, contribuie la caracterizarea
si individualizarea tipologiei. Dinamizeaza actiunea si reproduce vorbirea vie.