47.

Atrologia:definitie,clasificarea articulatiilor
Artrologia sau aindesmologia este parte a anatomiei macroscopice care se ocupa cu studiul articulatiilor.
Articulatiile numite articulationesc(juncturae ossium) studiaza toate elementele care asigura legatura
dintre 2 sau mai multe oase. Aceste elem. De leg. Pot fi de natura conj. Reprezentand elem. Pasiv al art.
Ele fiind studite de catre artrologie si sunt repre. De asemenea de muschi elem. Active care sunt
studiati de catre miologie.
De pe la 1800 articulatiile au fost clasificate in art fixe si mobile de catre BICHAT la care
WINSLOW a adaugat art semimobile.
Principal actiune care se executa intr-o art este miscarea. De natura miscarii pe care o executa
art depend caracteristicile si structura sa. Luand in cosideratie si elementele de legatura precum si dezv
lor art se impart in 3 grupe mari :
1. Art fibroase numite sinartroze sau articulatii fixe.
2. Arti cartilaginoase sau amfiartroze sau semimobile.
48. Articulatiile fibroase
Articulatii fixe sau sinartroze, in care oasele nu pot executa nici o miscare sau fac miscari foarte reduse.
Aceste tipuri de articulatii le intilnim la oasele cutiei craniene si la articulatiile cutiei toracice. Legatura
dintre oasele care alcatuiesc o sinartroza poate fi facuta prin tesut carti-laginos, tesut conjunctiv fibros
sau chiar osos. Dupa felul tesutului care leaga oasele unei sinartroze, deosebim trei categorii:
a) Sincondroza este o articulatie unde legatura oaselor se face prin tesut cartilaginos, a carui elasticitate
ii confera un oarecare grad de mobilitate. Se pot cita lama perpendiculara a etmoidului cu vomerul,
articulatia dintre prima coasta si stern etc.
b) Sindesmoza se caracterizeaza prin faptul ca legatura dintre oase se face prin tesut conjunctiv fibros.
Exemple se gasesc la articulatiile sacro-iliace, intre epifizele distale ale tibiei si fibulei. Un tip deosebit de
sindesmoze il constituie suturile dintre oasele cutiei craniene, unde legatura se face printr-un tesut
conjunctiv fibros.
c) Sinostoza este o articulatie fixa, in care oasele sint legate prin tesut osos. Ea deriva dintr-o
sincondroza sau sindesmoza, la care tesutul de legatura s-a osificat. Sinostoza craniana apare la o virsta
inaintata, cind tesutul de legatura dintre oasele cutiei craniene se osifica.
49.Articulatiile cartilaginoase
Articulatii cartilaginoase elementele osoase sunt unite de un cartilaj hialin sau de un disc
fibrocartilaginos(sincondroze, simfize).
Sincondrozele suprafetele articulare sunt unite de un cartilaj articular de tip hialin.(ex: art dintre
marginea sternului cu coaste)
Simfize suprafetele articulare sunt acoperite de un strat subtire de cartilaj hialin care se insera la
randul sau pe o structura flexibila de tip fibrocartilaginos. Aceste articulatii permit miscari limitate. Ex:
simfiza pubiana, simfiza mentoniera(se gaseste pe linia mediana a corpului mandibulei).
Sindesmozele, gonfozele si anumite simfize se dezvolta odata cu tesuturile inconjuratoare contribuind la
cresterea ososa. La sfarsitul perioadei de crestere, aceste articulatii persista si sufera modificari minime
odata cu inaintea in varsta.

Sindesmozele si suturile au proprietati mecanice importante si joaca un rol esential in mecanismul de

crestere. La finalul procesului de crestere osoasa, cartilajul sau tesutul fibros din componenta acestor
articualtii se osifica si determina formarea unei sinostoze.
50.Elementele componente ale articulatiilor sinoviale
Micrile segmentelor corpului - ntre ele i ale corpului ca un ntreg - sunt asigurate de aparatul
locomotor, aparat complet ce subordoneaz trei sisteme de organe: oasele, muchii i articulaiile.
Ca n cazul oricrui organ i articulaiile sunt adaptate prin caracteristici i structur la funcia pe care
trebuie s o ndeplineasc:asigurarea mobilitatii si stabilitatii miscarilor.
Din punct de vedere al funcionalitii, al formaiunilor de legtur i a modului de dezvoltare
distingem:
articulaiile fibroase (sinartrozele);
articulaiile cartilaginoase;
articulaiile sinoviale (diartrozele);
Articulaiile sinoviale diartrozele cele mai numeroase din structura corpului uman, sunt articulaii
complexe care permit micri multiple i variate.
Elementele componente ale articulaiilor sinoviale sunt :
A. SUPRAFEELE ARTICULARE capetele osoase articulare care imbraca o multitudine de forme
incadrate geometric.Forma suprafetei constituie unul din criteriile de clasificare a articulatiilor sinoviale
s de forma depinzand si miscarile articulatiilor.Desi incadradrabile geometric sunt reduse la 2
forme:plane cu miscari reduse si spenoidale cu miscari ample si variate.In general forma unei suprafete
articulare e mulajul negativ al celeilalte si ele trebuie sa si corespunda perfect.Aceasta corespondenta
purtand numele de Congruenta articulara.In lipsa congruentei se produc fenomene artrozice
reprezentate prin ulceratii ale cartilajului hialin si a osului subiacent(leziuni ulcero-necrotice).
B. CARTILAJUL ARTICULAR cartilaj hialin care pe de-o partela suprafata articulara iar cealalta fata
corespunde cavitatii articulare. La perifeie,cartilajul hialin se continua cu periostul , la periferia sa
terminandu-se si sinoviala.Suprafata cart.hialin este in functie de amlitudinea miscarilor ce se executa in
articulatiei.Grosimea sa este variabila de la articulatie la articulatie in functie de greutatea ce trebuie sa
o suporte ,( la art tibio-talara de 2 mm , iar la art genunchi 5-6 mm ).Cartilajul hialin are 2
proprietati:compresibilitatea datorita careia joaca rol de amortizor,elasticitatiea prin care
condroplastele si condrocitele joaca rol de pneu.Cartilajul hialin contine 50-60% apa(POLICARD) si odata
cu inaintarea in varsta sufera u proces de deschidratare orin care isi pierde elasticitatea instalandu-se
artroza senila.Functionarea activa a articulatiei duce la o buna intretinere a cartilajului el nefiind
vascularizat si inervat,hranirea sa fiind realizata de catre lichidul sinovial prin difuziune.Formatiunile care
asigura concordanta:fibrocartilajul de marire(labrum) cadru sau burelet.Este o formatiune conjunctiva
care asigura marirea unei cavitati mai putin adanci ce nu poate sa contina formatiunea sferica in
totalitate cu care se articuleaza:art umar si sold.Fibrocartilajele intraariculare pot fi
:discuri,meniscuri.Discurile impart cav art in 2 :supra si sub meniscal.Uneori ele pot fi perforate cetral si
astefel cele 2 compartimentepot comunica.Uneori aceste ofrmatiuni cu forma semilunara poarta
numele de meniscuri:art.genunchiului.

C. MIJLOACELE de UNIRE ale articulaiilor sinoviale sunt:

capsula articular format din dou straturi;
o extern, fibros membrana fibroas;
o intern - membrana sinovial.

o Prezinta 2 fete si 2 circumferinte

Fata exterioara vine in raport cu m si tendoanle periarticulari.
Fata interna e captusita de sinoviala.Capsula se insera la periferia cartilajului hialin si prezinta o
continuare a periostului.Insertia sa poate fi strict la periferie dar si neregulata inserandu-se mai aproape
sau la distanta de acesta.Sunt capsule groase in care miscarile sunt limitate si capsul sibtiri,laxe ce
permit miscari variate si complexe.Sunt capsule ce prezinta orficii prin care se exteriorizeaza prelungiri
ale sinvialei.Capsula este formata din fibre conjunctive si elastice sispuse paralele cu axul capsular sau
dispuse oblic.Bine vascularizata de ramuri laterale,arterele ramificandu-se pana la niv sinovialelor.
ligamentele articulare (intracapsulare i extracapsulare).
intre cele 2 oase ale artic. mentinandu-le in articulatie.Dupa origine:
-ligamente capsulare diferentieri ale capsulei care au rol de a diminua sau opri misc in artic
-ligamente tendinoase provenite prin trasf.unor tendoane
-ligamente musculare provenite prin tranf unor muschi
-ligamente fibroase(lig stilo-hioidian)
Sunt benzi fibroase pueternice ,flexibile pemitand dezv misc.fiziologie ale articulatiei.Sunt rezistente
1kg/mm2 si inextensibile apunandu-se misc peste limita fiziologica ; intinse la maximum prezinta dureri
putand merge chiar la ruperea acestora.
51.Clasificarea articulatiilor sinoviale
Articulatiile sinoviale sunt cele mai numeroase din organism, prezinta o gama larga de miscari
ample ,multiple si variate . Elementele componente ale articulatiei sinoviale sunt reprezentate de:
suprafete articulare,cartilajul articular,formatiuni care asigura concordanta dintre suprafetele
articulare.
I DUP NR. OASELOR
o articulaii simple,formate doar prin unirea a 2 oase;
o articulaii compuse, formate prin unirea mai multor oase.
II DUP FORMA SUPRAFEELOR ARTICULARE
1. articulaiile plane- au suprafee articulare plane; permit doar micri de
alunecare(ex:articulaiile dintre oasele carpului sau ale tarsului);
2. ginglimul(articulaia trohleean)- suprafeele articulare sunt formate la unul din oase de
o trohlee, iar la osul opus de o creast ce corespunde anuluitrohleei i 2 versani laterali
ce corespund prilor laterale ale trohleei; aceste articulaii permit micri de flexie,
extensie, dar i micri foarte reduse de lateralitate; ex.:articulaia humero-ulnar,
interfalangiene;
3. articulaiile trohoide- au suprafeele formate dintr-un cilindru osos coninut ntr-un inel
osteofibros; ex: articulaiile radio-ulnare proxiaml i distal;
4. articulaiile bicondiliene- se observ pe un os 2 suprafee articulare rotunjite, care sunt
primate n 2 depresiuni corespunztoareale celuilalt os;ex:articulaia genunchiului;
5. articulaia n a- are suprafeele articulare concave ntr-un sens i convexe n cellalt,
astfel c pt concavitatea uneia corespunde convexitatea celeilalte;ex:articulaia
carpometacarpian;
6. articulaii elipsoidale(articulaii condiliene)-o suprafa este de forma unui ellipsoid mai
mult sau mai puin alungit, iar cealalt de forma unei depresiuni corespunztoare, puin
adncit;ex: articulaia radiocarpian, metacarpofalangian;
7. articulaii sferoidale sau cotilice=enartroze- au suprafeele opuse formate dintr-un
cap(seg de sfer) ce ptrunde ntr-o cavitate n form de cup; au mare mobilitate,
permind flexie-extensie, abducie-adducie, circumducia i rotaia;ex. .articulaiile
umrului i oldului.

III DUP NR AXELOR n jurul crora se execut micrile:

1. articulaii uniaxiale- permit micri opuse ntr-un singur plan, ca: flexia-extensia(ex.:
ginglimul), rotaia(ex. : trohoidele);
2. articulaiile cu 2 axe(biaxiale) perpendiculare unul pe altul; ex.: articulaiile elipsoidale i
n a;
3. articulaii cu 3 axe- permit micri n toate planurile spaiului;ex.:articulaiile sferoidale.

52.Mijloacele de unire in articulatii

Mijloacele de unire ale suprafeelor articulare sunt de 2 feluri: capsul articular i ligamente
articulare. Capsula articular este un manon care nconjoar complet articulaia, inserndu-se la limita
cartilajului articular delimitnd astfel o cavitate numit cavitate articular. Cavitatea articular conine
lichid sinovial vscos, glbui, cu rol de lubrifiant al elementelor articulare. Ligamentele articulare sunt
benzi fibroase care unesc oasele. Sunt rezistente i inextensibile.
Cartilajele articulare
- un cartilaj hialin care, pe de o parte adera la suprafata articulara prin una din fetele sale, iar cealalta
fata corespunde suprafetei cavitatii articulare.
-la periferie cartilajul hialin se continua cu periostul, terminandu-se aici si sinoviala
-suprafata cartilajului hialin este in functie de amplitudinea miscarilor care se exectua pe articulatie
-grosimea sa este variabila de la articulatie la articulatie, in functie de greutatea pe care trebuie sa o
suporte, fiind de exemplu la articulatia tibio-talar de 2 mm, iar la articulatia genunchiului de 5-6 mm
deoarece pentru aceeasi presiune, grosimea cartilajului hialin este invers proportional cu suprafata sa
Fibrocartilajul de marire( Labrum, Cadrum)
- este o formatiune conjunctiva care asigura marirea unei cavitati mai putin adanci, ce nu poate sa
cuprinda formatiunea sferica( capul articular) in totalitate cu care se articuleaza: articulatia umarului sau
a soldului.
Fibrocartilajele intraarticulare
- sunt reprezentate de discuri si meniscuri
1. Discurile impart cavititatile articulare in 2 compartimente, uneori ele pot fi perforate central
si astfel cele 2 compartimente pot comunica unul cu celalalt(articulatia temporomandibulara)
2. Meniscurile- au forma semilunara
Formatiunile sau elementele de unire
-sunt reprezentate de capsula articulara si ligament
1. capsula articulara este ca un manson, prezentand 2 componente- una externa de natura
fibroasa( capsula propriu-zisa) si una interna sau subtire (membrana sinoviala);
- prezinta 2 fete si 2 circumferinte: fata externa vine in raport cu tendoanele si muschii
periarticulari
- fata interna este captusita de sinoviala;
- capsula se insera la periferia cartilajului hialin si reprezinta o continuare a periostului;

- insertia sa poate fi strict la periferie dar poate fi si neregulata, inserandu-se mai aproape
sau mai la distanta de acesta ca la nivelul articulatiei umarului
- sunt capsule groase si capsule subtiri( laxe) ce permit miscari variate si ample;
- sunt si capsule groase care permit miscari ample, cum ar fi articulatia soldului, coxofemurala; deoarece suporta presiuni si tractiuni puternice
- sunt capsule care prezinta orificii prin care se exteriorizeaza prelungiri ale sinovialei;
Capsula este formata din fibre conjunctive si elastice, dispuse paralel cu axul, sau dispuse
oblic si circular.
-este bine vascularizata de ramuri colaterale ale arterei musculare, arterele ramificandu-se pana la
nivelul sinovialei. Venele urmeaza traiectul invers arterelor pe care le insotesc. Limfaticele sunt prezente
atat in capsula fibroasa cat si in sinoviala.
Ligamentele
-benzi fibroase care se intind intre cele 2 oase ale articulatiei , mentinandu-le in articulatie
-dupa originea lor pot fi: ligamente capsulare(diferentieri ale capsulei care au rolul de a diminua sau
chiar de a opri miscarile in articulatie); ligamente tendinoase( provenite prin transformarea unor
tendoane-ligamentul patelar); ligamente musculare( prin transformarea unui muschi) si ligamente
fibrozate;
-benzi fibroase puternice, flexibile, permitand insa dezvoltarea sau efectuarea miscarilor fiziologice ale
articulatiei
-foarte rezistente 1kg/mm2 de suprafata si inextensibile, opunadu-se miscarilor peste limita fiziologica;
-intinse la maximum prezinta durere; putand merge pana la ruperea acestora;
53.Membrana sinoviala,lichidul sinovial,cavitatea articulara si interliniul articular
Sinoviala
-este subtire, lucioasa, neteda si capsuseste fata interna a capsulei fibroase, iar prin fata sa interna
delimiteaza cavitatea articulara
- are rolul de a transforma miscarea de frecare in miscare de alunecare in timpul miscarilor din
articulatie;
- secreta un lichid galbui, unsuros, vascos, numit lichid sinovial;
- acest lichid reprezinta un transudat, provenit din lichidul plasmatic de la nivelul capilarelor perisinovialecare sunt permeabile in ambele sensuri;
-lichidul sinovial are rol de lubrefiere, nutritiv si de curatire
Membrana sinoviala poate prezenta prel care sunt de 2 feluri: externe si interne;
-cele externe sunt reprezentate de recesuri si cripte; recesurile fiind numite si funduri de sac; se gasesc
situate sub tendoanele unor muschi fiind cosnsiderate burse seroase unite cu sinoviala(exemplu recesul
de la capul lung al bicepsului, recesul suprapatelar)
-criptele sunt prelungiri mai mici care proemina prin orificii de la nivelul ligamentelor;
-atat recesurile cat si criptele comunica prin orificiu cu cavitatea sinoviala;
Membrana sinoviala. impreuna cu lichidul sinovial face parte din mijloacele de alunecare ale unei
articula]ii. Ea formeaza stratul profund al capsulei articulare. E subtire, neteda si lucioasa. Acopera toate
forma]iunile situate in interiorul capsulei articulare.Suprafa]a exterioara adera de stratul fibros al

capsulei articulare. Suprafata interioara priveste spre articulatie.E bogat vascularizata si inervata.
Inflamatia ei se numeste sinovita si e foarte dureroasa. Sinoviala trimite prelungiri:
externe:
fundurile de sac;
criptele.
Fundurile de sac se insinueaza sub tendoanele unor muschi, favorizandu-le
alunecarea. Comunica cu cavitatea articulara. Ex.: sub tendonul muschiului cvadriceps
femural este bursa seroasa suprapatelara, frecvent afectata in patologia sportiva.
Criptele sunt funduri de sac mai mici care se insinueaza intre ligamente sau intre
fibrele lor. Comunica cu cavitatea articulara.
Interne:
plicile sinoviale, plutesc in cavitatea articulara;
vilozitatile sinoviale au aspect filiform. Ele secreta lichidul sinovial.
Lichidul sinovial
Este un lichid galbui, vascos, care are rol de lubrifiant al suprafetelor articulare in miscare,
precum si rol de nutritie a cartilajelor articulare. Mai are rol de curat tire si adeziune a suprafetelor
osoase.
Se formeaza prin trecerea plasmei sanguine in cavitatea articulara, prin peretii capilarelor.
Factorul principal de producere este miscarea articulara. In timpul miscarilor articulare, lichidul
sinovial este impins din vilozitati ti recesuri,pe suprafetele articulare.
Miscarile normale sunt absolut necesare pentru intretinerea si mentinerea cartilajelor articulare,
deoarece usureaza difuziunea lichidului sinovial pe suprafata lor si imbibitia.Miscarile anormale sau
presiunile continue,permanente se opun difuziunii substantelor nutritive. Consecinta este aparitia
tulburarilor trofice.
Coeficientul de vascozitate al lichidului sinovial scade pe masura ce creste viteza de miscare,
temperatura ramanand constanta.
Zgomotul de pocnitura ce se percepe cand articulatia trece brusc de la repaus la
miscare, se datoreste greutatii de dezlipire a suprafetelor articulare, lubrifiate de un lichid
sinovial vascos.
Cavitatea articulara, rolul muschilor si presiunii atmosferice in mentinerea
suprafetelor articulare
Cavitatea articulara este un spatiu virtual delimitat de membrana sinoviala si ocupat
de lichidul sinovial. Ea devine reala in cazuri patologice, cand se acumuleaza:
* lichid seros = hidartroza;
* sange=hemrtroza
*puroi
54. Biomecanica articulara
Amplitudinea i tipul micrilor produse ntr-o definit articulaie este determinat de morfologia
suprafeelor articulare ale respectivei articulaii. n articulaii pot avea loc trei tipuri principale de
micri:
1. Alunecarea reprezint deplasarea suprafeelor articulare una n raport cu cealalt, producndu-se
n articulaiile plane.
2. Rostogolirea (nvrtirea) este echivalentul deplasrii unei roi, constnd n deplasarea unei
suprafee articulare sferice la nivelui altei suprafee corespunztoare, avnd ca rezultat deplasarea unui
segment n raport cu cellalt (articulaia genunchiului).

3. Rotaia este rsucirea unui os n jurul axului longitudinal propriu, fiind vorba despre o micare
circular avnd ca rezultat nvrtirea unui os n raport cu cellat (articulaia radio-ulnar proximal).
Ca urmare a diferitelor micri, segmentele corporale se aaz n diferite poziii, n funcie de tipul
micrii. Dup aceste raporturi deosebim urmtoarele poziii opozite: flexiune-extensiune, adducieabducie, pronaie-supinaie i circumducie, aceasta din urm neavnd micare opozit.
Flexiunea este micarea prin intermediul creia dou segmente corporale se apropie unul de altul.
Extensiunea este micarea invers flexiunii, avnd ca efect ndeprtarea respectivelor segmente
corporale.
Adducia este micarea de apropiere a unui membru sau segment de membru de planul sagital al
corpului.
Abducia este micarea opus, avnd ca efect ndeprtarea respectivului membru sau segment de
membru de planul sagital al corpului.
Pronaia reprezint rotaia unui segment de membru n jurul propriului ax, avnd ca efect
apropierea policelui de corp.
Supinaia este micarea contrarie, de rotaie, n urma creia policele se ndeprteaz de planul
corpului.
Circumducia este o micare complex rezultat din executarea succesiv a abduciei, extensiei,
adduciei i flexiei, n urma crora osul efectueaz o micare sub forma unui trunchi de con, cu vrful
situat la nivelul articulaiei.