Sunteți pe pagina 1din 2

Dezvoltarea psihicului in filogeneza

Psihologia concepe dezvoltarea fiinei umane ca pe o devenire complex i integratoare, care se


realizeaz n trei planuri fundamentale : biologic, psihic i social.
Dezvoltarea biologica consta in procese de crestere si maturizare fizica, in transformari ale
biochimismului intern al organismului, in schimbari cantitative si calitative ale activitatii
nervoase superioare.
Dezvoltarea psihica se refera la aparitia si manifestarea proceselor, insusirilor, starilor si
structurilor psihice, in timp ce dezvoltarea sociala implica o continua amplificare a posibilitatilor
de relationare cu ceilalti si o acordare cat mai buna a propriei conduite cu diversitatea
cerintelor sociale.
Intre aceste trei planuri ale dezvoltarii fiintei umane se petrec interactiuni si interinfluente
multiple si variate, astfel incat este. corect sa o caracterizam pe aceasta ca fiind o entitate biopsiho-sociala.
Referindu-se la un aspect a1 relatiei dintre dezvoltarea psihica si cea biologica, J. Piaget sublinia
:"... inteligenta este un caz particular al adaptarii biologice " .
Pornind de la observatiile de mai sus putem defini dezvoltarea psihica astfel: este formarea in
timp a proceselor, insusirilor si structurilor psihice, schimbarea si restructurarea lor la niveluri
functionale tot mai inalte.
Este un rezultat al unor multiple si variate interactiuni, care o fac sa dobandeasca unele
caracteristici prin care se deosebeste de alte fenomene de dezvoltare din univers.
1. Dezvoltarea psihica are in ansamblu o directie calitativ ascendenta, dar ea nu prezinta o
desfasurare simpla, liniar. Asa cum sublinia Wallon, ea are mai degraba un curs spiralat, care
presupune ascensiune, dar si momente de revenire, de repetare, de reluare, dar pe o noua
baza, a proceselor si structurilor psihice.
2. Dezvoltarea psihic este ntotdeauna concreta si personala, avnd deci particulariti proprii
fiecrui individ deoarece:
- fiecare fiinta umana dispune de un echipament ereditar propriu, n care se gsesc toate
caracteristicile speciei umane dar intr-o manifestare difereniat, diferenele fiind date de
apartenenta la o succesiune de generatii si de combinatiile aleatoare ale genelor acestora;
- dupa nastere, fiecare individ traverseaza medii diferite, cu influente variate; daca se recurge la
un

simplu exemplu, cum ar fi mediul scolar, se pot sesiza influenele specifice tipului de scoala
(periferica sau centrala, rurala sau urbana, etc.) asupra dezvoltarii copiilor;
- diferentierea poate rezulta chiar si din intalnirile concordante sau neconcordante (prea
timpurii sau prea tarzii) dintre factorii implicai n procesul dezvoltrii;
- la acestea se adauga interventia unor evenimente de viata.
Toate acestea fac sa fie diferentieri de la un individ la altul pe urmatoarele directii: durata
procesului de aparitie si manifestare a unor structuri psihice; viteza mai mare sau mai mica de
instalare; ritmicitatea producerii lor; continutul psihocomportamental al schimbarilor
petrecute; efectul adaptativ pe care il aduc; rezonanta pe care o au in alte planuri ale vietii
psihice in ansamblu.
Caracterul concret, personal al dezvoltarii psihice nu anuleaza actiunea legilor generale ale
devenirii psihocomportamentale, ci da un inteles mai profund aceteia si, totodata, atrage
atentia asupra aspectelor diferentiale, care nu trebuie niciodata scapate din vedere.
3. Dezvoltarea psihic este sistemic, adic aparitia oricarei noi nsuiri sau substructuri psihice
se reflect la nivelul ntregului sistem psihic cruia i modific, ntr-o masura mai mica sau mai
mare, vechea organizare.
Astfel, aparitia in prescolaritate a reglajului voluntar se rsfrnge asupra tuturor celorlalte
procese si functii psihice.
Tot aceeasi caracteristica explica de ce o schimbare a unei dimensiuni psihice nu este absolut
identica la toti cei aflati in acelasi stadiu de dezvoltare.
4. Dezvoltarea psihic este stadial. Dezvoltarea psihica este o trecere insesizabila de la ceva la
altceva, o simpla juxtapunere .de elemene nou dobandite, ci este unitate a continuitatilor si
discontinuitatilor, ceva conservandu-se, iar altceva schimbandu-se, modificandu-se,
transformandu-se, iar acest altceva fiind continutul unui nou stadiu psihic.
Cercetarile au pus in evidenta stadialitatea diverselor planuri ale vietii psihice. Astfel, Wallon a
urmarit stadialitatea afectiva, J. Piaget pe cea a inteligentei si S. Freud si H. Erikson pe cea a
corelarii afectivitatii cu intreaga personalitate.
Prin urmare, un anumit stadiu de dezvoltare psihica se deosebeste de un altul prin nivelul si
proprietatile proceselor. insusirilor si structurilor psihice, prin conexiunile dintre ele si prin
eficienta lor adaptativa.
Un stadiu este nu numai un moment care apoi dispare, ci el este precedat de procese
preparatorii si, apoi, odata instalat, in sanul lui se pregatesc premise pentru un nou stadiu,
aceasta trecere fiind un indiciu de normalitate, in timp ce ramanerea intr-un stadiu, peste
anumite limite, este semnul handicapului, al stagnarii periculoase.

S-ar putea să vă placă și