Sunteți pe pagina 1din 2

ncepuse sa-mi placa New York-ul, sentimentul de risc, de aventura pe care-l treze

au
strazile lui noaptea si impresiile placute pe care le lasa ochiului, mereu atras
ntr-o parte si
ntr-alta, freamatul nentrerupt al siluetelor de barbati, de femei, de automobile,
alunecndu-ti prin fata. mi placea sa ma plimb alene pe Fifth Avenue, sa-mi aleg di
n
multime femei romantice, sa-mi nchipui ca n clipa urmatoare aveam sa intru n viata
lor si
ca nimeni n-avea sa afle vreodata sau sa ma dezaprobe pentru asta. Uneori, le ur
maream n
gnd spre apartamentele lor, la coltul vreunei strazi retrase, iar ele se ntorceau
si-mi
surdeau nainte de a se pierde n ntunericul cald al blocurilor. n semiobscuritatea
fermecata a coridoarelor metroului, simteam cteodata o singuratate obsedanta si o
simteam
tremurnd si n altii, n functionarii tineri, saraci, care ntarziau n fata vitrinelor,
asteptnd sa
vina ora cinei singuratice
oameni tineri, umblnd fara rost pe strazile ntunecate,
risipindu-si cele mai pretioase clipe ale noptii, ale vietii.
Sau, catre ceasurile opt, cnd asfaltul ntunecos al Strazii 40 era strabatut de tax
iuri,
cte cinci pe un rnd, ndreptndu-se spre salile de spectacole, simteam deseori o strnge
re
de inima. Vedeam, mi nchipuiam siluete aplecndu-se una spre alta n taxiurile oprite
la
stopuri, auzeam glasuri modulndu-se ca un cntec si rsete izbucnind din glume pe car
e eu
n-aveam sa le aud niciodata si tigari aprinse descriind n spatiul acela nchis, ntun
ecos,
cercuri de nenteles. Imaginndu-mi ca si eu ma ndreptam catre ntmplari vii, luminoase,
ca
aveam sa cunosc o data cu ei senzatiile, trairile lor intense, treceam mai depar
te, cu un fel de
nostalgica simpatie fata de ei.

Treizeci de ani
perspectiva unui deceniu de singurtate, o niruire tot mai scurt de prieteni burlaci,
o
serviet tot mai subire n care s-mi port entuziasmele, prul tot mai rrit. ns acum al
de mine era Jordan, care, spre deosebire de Daisy, era prea deteapt ca s mai trasc du
p
ea de la o vrst la alta vise uitate. Pe cnd treceam pe sub un pod ntunecat, faa ei pa
lid se
aplec lene peste umrul meu i nfricotoarea ultim btaie a celor treizeci de ani se
stinse ncet la apsarea linititoare a minii ei.
Astfel alunecam nspre moarte, prin amurgul din care cldura zilei pierea treptat.
Sinele cotira si trenul se departa tot mai mult de soarele care, pe masura ce co
bora,
parea sa se deschida ca o binecuvntare deasupra orasului, ramas tot mai mult n urm
a, a
orasului unde respirase ea. ntinse mna deznadajduit, ca si cum ar fi vrut sa prind
a macar o
suvita de aer, sa pastreze ceva din atmosfera locurilor care prin ea devenisera
att de
miraculoase, nsa totul i se misca prea repede prin fata ochilor ncetosati si nteles
e atunci ca
pierduse pentru totdeauna lucrul cel mai viu, cel mai minunat din acest oras.

I-am spus-o pna la urma, murmura el dupa o lunga taccre. I-am spus ca pe mine
ma poate duce de nas, dar pe Dumnezeu nu-l poate nsela. Am luat-o de mna si am dus
-o la
fereastra
se ridica el nsusi acum cu un efort, ndreptndu-se spre fereastra care dad
ea n
spatele garajului, lipindu-si fata de geam si i-am spus: Baga de seama, Dumnezeu
stie ce
ai facut, stie tot. De mine poti sa te ascunzi, dar pe El nu-l poti nsela!"

Dac e
adevrat ce cred, atunci Gatsby se simise deodat nstrinat, singur, ndeprtat, fr put
de ntoarcere spre lumea lui vie, fierbinte, de altdat; ca i cum ar fi neles c a plt
pre prea scump pentru c trise prea mult vreme ndrgostit doar de-un vis.
Nu-l puteam ierta, nu ma puteam convinge sa-l gasesc simpatic, dar ntelegeam ca c
eea
ce facuse era pentru el pe de-a-ntregul justificat. Fusese un gest neglijent, su
perficial, confuz.
Erau niste oameni superficiali, si el si Daisy, erau n stare sa zdrobeasca lucrur
i si oameni din
jurul lor, pentru ca apoi sa se retraga la adapostul banilor si al superficialit
ath indolente care
i unea si sa-i lase pe ceilalti sa ndrepte raul pe care-l facusera...
Pna la urma i-am strns mna; mi s-a parut deodata o prostie