posibila edificarea unei personalitati culturale pe baza unei instinctualitati animate.

Freud s-a ocupat de antogeneza si mai putin de filogeneza. Desi la Freud exista idei care au
fost preluate de Jung nu se acorda o importanta deosebita. Freud si-a bazat constructia pe ideea
opozitiei dintre natura si cultura. Intre natura din om si cultura nu exista nici un fel de continuitate, iar
dimensiunea culturala a personalitatii se constituie prin infrangerea dimensiunii naturale.
Jung considera ca exista continuitate natura si cultura. Arhetipurile sunt factori naturali care
sunt generatori de cultura. Etologia (biologia comportamentului) a demonstrat ca exista in zestrea
genetica instincte sociale.
Sublimare = psihanaliza se ocupa de socializarea instinctelor (cum se face trecerea de la
natura la cultura). Trecerea se face prin reprimarea naturii, adica majoritatea mijloacelor de aparare ale
Eu-lui care reprima anumite dimensiuni ale naturaletii (refularea) sunt potential patogene. Exista un
mijloc de aparare care nu este patogen: sublimarea. Sublimarea permite o prelucrare a ceea ce este
instinctual in om si o utilizare constructiva a acestei instinctualitati in planul culturii. Sublimarea =
mijloc de aparare al Eului prin intermediul caruia energia instinctului sexual poate fi utilizata pentru
alte scopuri intelectuale, stiintifice, artistice. Aceasta capacitate de sublimare este specifica doar
instinctului sexual uman, spre deosebire de instinctul alimentar care nu accepta amanari indelungate
ale satisfacerii si mai ales nu accepta obiect de substitutie. Sexualitatea accepta atat amanarea
indefinita satisfacerii cat si obiecte substitutive. Aceasta capacitate face posibila sublimarea.
Sublimarea vizeaza in primul rand energia acelor tendinte ale sexualitatii care nu sunt acceptate
cultural. Desi in cadrul sublimarii energia sexuala primeste alt sc

titlu
Visul e calea regala catre inconstient. Freud. Aici i s-a dezvaluit doctorului Sigmund
Freud la 24 iulie 1895 secretul visului momument obelisc din Viena (locul casei in care Freud a avut
visul cand a descoperit sensul visului).
TEORIILE PSIHANALITICE REFERITOARE LA VIS
1. Teoriile stiintifice cele de la sfarsitul secolului XIX erau teorii somatice. Conform acestor
teorii, visul era un fenomen consecutiv reducerii activitatii creierului in timpul somnului. Aceasta
reducere are doua aspecte: pe de-o parte se intrerupe legatura cu stimulii lumii exterioare, iar pe de alta
parte legaturile intracerebrale sunt saracite datorita somnului. Cu cat activitatea creierului este
diminuata cu atat visele sunt mai absurde. Binz: Dupa cum vedem toate faptele ne indeamna sa
consideram visul ca pe un fapt organic, intotdeauna inutil, adesea morbid. Conform acestei teorii visul
nu are nici un fel de functie psihica, el e un fel de accident, ceea ce-l face intr-adevar inutil; intrucat e
un fenomen organic problema interpretarii nu se pune pentru teoriile somatice.
2. Teoriile populare toate aceste teorii au in comun ideea ca visul e un fenomen cu sens.
Acest sens a fost vazut in mod diferit. Antichitate: sensul visului era considerat a fi un mesaj divin. O
alta viziune ii atribuie un sens profetic. Romantismul atribuie visului o importanta deosebita, valoarea
estetica a unei opere fiind cu atat mai mare in viziune romantica cu cat opera respectiva era mai
apropiata de caracteristicile onirice. Novalis: Visul este un antidot impotriva regularitatii, monotoniei
vietii, visul e jocul liber al imaginatiei; cu siguranta am imbatrani mai repede fara vise. Intrucat
teoriile populare atribuie visului un sens, pentru ca aceste teorii spre deosebire de cele somatice se
pune problema cailor prin care putem atinge sensul. Teoriile populare pun pentru prima data problema
interpretarii viselor.
In privinta interpretarii exista doua orientari in cadrul teoriilor populare: metoda simbolica. Aceasta
metoda se caracterizeaza prin aceea ca sensul visului e cautat abordand visul ca pe un intreg, iar acestui

intreg i se cauta un corespondent care e mai inteligibil decat visul. Ca exemplu de folosire a metodei
simbolice Freud mentioneaza interpretarea pe care o da in Biblie Iosif pentru visul Faraonului: 7 vaci
grase, 7 vaci slabe care le devoreaza pe primele; 7 ani belsug, 7 ani foamete in care o sa se devoreze
recolta din cei 7 ani de belsug. Deficientele metodei simbolice: visele cu adevarat ininteligibile nu ii
sunt accesibile; nu exista o tehnica de interpretare, adica o suma de mijloace care aplicata la orice vis
pot sa produca sensuri. Utilizarea metodei simbolice depinde foarte mult de calitatile personale ale
individului, de inteligenta si intuitia sa. Interpretarea dupa metoda simbolica e mai curand o arta, decat
tehnica.
Metoda descifrarii se caracterizeaza prin fragmentarea visului in elemente componente. Visul e
considerat ca un text incifrat ale carui elemente pot fi descifrate daca utilizeaza o cheie (dictionar de
vise) in care gasim o suma de simboluri carora le corespunde diferite sensuri. Misiunea celui care
interpreteaza e de a gasi pentru fiecare element al visului cu ajutorul acestei carti de vise sensul
corespunzator si apoi de a alcatui un sens global din aceste sensuri partiale. Slabiciunea acestei metode
consta in faptul ca respectivele carti sunt alcatuite arbitrar, in acelasi timp circuland intr-o cultura mai
multe carti divergente.
Freud apreciaza mai mult teoriile populare decat teoriile stiintifice din doua motive: datorita
faptului ca aceste teorii recunosc visului un sens; incearca sa gaseasca metode de interpretare.
CONCEPTIA PSIHANALITICA DESPRE VIS
Asemeni actului ratat, visul e un produs de compromis care satisface in acelasi timp doua
tendinte contradictorii: pe de-o parte e vorba despre dorinta de a adormi care tine de sistemul psihic
constient-preconstient, iar pe de alta parte e vorba despre dorinta inconstienta care e de natura
instinctuala. Functia visului: visul permite o satisfacere deghizata a dorintei inconstiente astfel incat
somnul sa nu fie perturbat.
Conceptia lui Freud despre vis e prima conceptie stiintifica, ea bazandu-se pe o experienta
clinica care confirma mereu ca visul e de fapt realizarea dorintei inconstiente. Freud a constatat ca
pacientii care erau rugati sa asocieze in marginea simptomelor nevrotice inserau in aceste lanturi
asociative vise ceea ce i-a aratat lui Freud ca la fel ca simptomul visul are legatura cu o idee,
reprezentare care scapa controlului constiintei.
Continutul manifest si continutul latent. Analiza oricarui vis din perspectiva psihanalitica
evidentiaza aceste doua tipuri de continuturi. Cel manifest e partea constienta a unui vis care poate fi
comunicata de visator. E vorba despre imaginile, gandurile, sentimentele pe care visatorul le pastreaza
in minte in momentul trezirii si pe care le poate comunica. Caracteristicile continutului manifest: are
un caracter lacunar si falsificator; e de foarte multe ori ilogic, incoerent; e de foarte multe ori
ininteligibil, de neinteles; poate uneori sa fie neutru din punct de vedere afectiv. Continutul latent e
rezultatul interpretarii continutului manifest. Asta inseamna ca acest continut latent nu exista pentru
constiinta noastra decat datorita acestui demers intermediar care e interpretarea. In continutul latent
intra urmatoarele elemente: resturi diurne (evenimente diurne din memorie), amintiri din copilarie,
impresii corporale, dorinte arhaice devenite inconstiente in procesul de socializare si intotdeauna
aluzii la psihanalist (daca

TEORIEI FREUDIENE
DESPRE SEXUALITATEA INFANTILA
2

Freud s-a ocupat de antogeneza si mai putin de filogeneza. Desi la Freud exista idei care au
fost preluate de Jung nu se acorda o importanta deosebita. Freud si-a bazat constructia pe ideea
opozitiei dintre natura si cultura. Intre natura din om si cultura nu exista nici un fel de continuitate, iar
dimensiunea culturala a personalitatii se constituie prin infrangerea dimensiunii naturale.
Jung considera ca exista continuitate natura si cultura. Arhetipurile sunt factori naturali care
sunt generatori de cultura. Etologia (biologia comportamentului) a demonstrat ca exista in zestrea
genetica instincte sociale.
Teoria lui Freud nu este speculatie teoretica, ci se bazeaza pe o suma de fapte. O parte dintre ele sunt
preexistente psihanalizei.
Ex: cultura antichitatii chine si romane punea accent pe satisfacere si nu pe obiect.
Cultura moderna (datorita crestinismului) schimba accentul de pe satisfacere pe obiect.
Studiul abaterilor sexualitatii de la scopul considerat normal. Perversiunile erau considerate
semne de degenerescenta organica. Combaterea caracter morbid (Freud: orice activitate sexuala
normala contine elemente perverse si acestea se manifesta in mod natural la copil).
Perversiunea = situatia in care activitatea sexuala genitala caracteristica adultului este
inlocuita complet de una din activitatile partiale caracteristice copilariei. Aceste activitati sunt
inregistrate de psihanaliza in inconstientul nevroticilor.
Nevroza = negativul perversiunii (Freud). Existenta sexualitatii infantile este documentata de
psihanaliza prin practica. Sexualitatea infantila se bazeaza pe colaborare: datele existente po + nevroza.
Psihanaliza ca studiu al omului este demers genetic (psihanaliza practica o arheologie a
persoanei adulte si urmareste dezvoltarea de la inceputuri pana la maturitate).
Psihanaliza este o antropologie genetica. Deosebirea fata de psihologia genetica consta in
faptul ca in timp ce psihologia lui Piaget se ocupa cu studiul structurii intelectuale, psihanaliza se
ocupa de dimensiunea afectiva in spatele careia se afla viata instinctuala. Psihanaliza studiaza modul in
care sunt sociolizate instinctele si devine posibila edificarea unei personalitati culturale pe baza unei
instinctualitati animate.
Freud s-a ocupat de antogeneza si mai putin de filogeneza. Desi la Freud exista idei care au
fost preluate de Jung nu se acorda o importanta deosebita. Freud si-a bazat constructia pe ideea
opozitiei dintre natura si cultura. Intre natura din om si cultura nu exista nici un fel de continuitate, iar
dimensiunea culturala a personalitatii se constituie prin infrangerea dimensiunii naturale.
Jung considera ca exista continuitate natura si cultura. Arhetipurile sunt factori naturali care
sunt generatori de cultura. Etologia (biologia comportamentului) a demonstrat ca exista in zestrea
genetica instincte sociale.
Sublimare = psihanaliza se ocupa de socializarea instinctelor (cum se face trecerea de la
natura la cultura). Trecerea se face prin reprimarea naturii, adica majoritatea mijloacelor de aparare ale
Eu-lui care reprima anumite dimensiuni ale naturaletii (refularea) sunt potential patogene. Exista un
mijloc de aparare care nu este patogen: sublimarea. Sublimarea permite o prelucrare a ceea ce este
instinctual in om si o utilizare constructiva a acestei instinctualitati in planul culturii. Sublimarea =
mijloc de aparare al Eului prin intermediul caruia energia instinctului sexual poate fi utilizata pentru
alte scopuri intelectuale, stiintifice, artistice. Aceasta capacitate de sublimare este specifica doar
instinctului sexual uman, spre deosebire de instinctul alimentar care nu accepta amanari indelungate
ale satisfacerii si mai ales nu accepta obiect de substitutie. Sexualitatea accepta atat amanarea
indefinita satisfacerii cat si obiecte substitutive. Aceasta capacitate face posibila sublimarea.
Sublimarea vizeaza in primul rand energia acelor tendinte ale sexualitatii care nu sunt acceptate
cultural. Desi in cadrul sublimarii energia sexuala primeste alt scop, totusi acest fapt nu echivaleaza cu
o diminuare a fortei acestei energii. Freud nu a vorbit despre sublimarea agresivitatii.
SEXUALITATEA INFANTILA SI ACTIVITATEA INTELECTUALA
3

Doua semnificatii:
teoriile pe care copilul le dezvolta despre sexualitatea infantila sunt o dovada indirecta
despre existenta sexualitatii infantile;
aceasta activitate intelectuala a copilului legata de problemele sexuale ilustreaza
importanta pe care o are sexualitatea pentru dezvoltarea capacitatii intelectuale.
Freud nu deduce activitatea intelectuala din instinctul sexual. El recunoaste ca activitatea
intelectuala are in spate instinctul de dominatie asupra lumii dar admite ca anumite componente ale
instinctului sexual alimenteaza si ele activitatea intelectuala. Principala componenta sexuala care
impulsioneaza activitatea cognitiva este componenta voyeurista. Freud demonstreaza ca in prima
copilarie preocuparile legate de sexualitate dau un impuls puternic dezvoltarii activitatii intelectuale
ceea ce inseamna ca o blocare a curiozitatii sexuale din copilarie poate avea ca efect o blocare a
activitatii intelectuale in genere.
Copilul pana la 6 ani se preocupa de deosebirea anatomica dintre sexe si intrebarea de unde
vin copiii?. Aparitia unui nou copil aduce cu sine o amenintare a locului primului nascut in afectiunea
parintilor. Aceste preocupari dau nastere unei activitati de cercetare care are ca rezultat elaborarea
unor adevarate teorii despre sexualitate:
1. O teorie referitoare la diferenta anatomica dintre sexe sustine ca toti oamenii au penis. Ex:
Sfinxul este un personaj feminin cu atribute falice.
2. Alta teorie: cloacala = neaga deosebirea dintre anus si vagin. Consecinta: ideea ca copiii sunt
nascuti prin anus; baietii pot avea copii. Aceasta teorie sustine ca ea se produce alimentar prin
ingerarea unui anumit aliment. Aceasta credinta se reflecta in basme. Aceasta teorie se
bazeaza pe anumite observatii dar si pe nivelul sau mental referitor la sexualitate. Copilul
creste in burta mamei. Necunoasterea vaginului, necunoasterea actului sexual ca act de
procreare.
3. Conceptia sadica asupra actului sexual se bazeaza pe surprinderea actului sexual al
parintilor sau adultilor, perceput ca act de violentare. Se mai bazeaza pe elemente sadice ale
sexualitatii infantile care sunt proiectate si care fac din actul respectiv un act de agresiune
distructiva.
4. Conceptia se realizeaza prin sarut.
CULTURA SI REPRESIUNE SEXUALA
Freud este unul dintre cei mai importanti critici ai culturii. Intre Freud si Nietzsche exista
asemanari si deosebiri. Asemanarea: amandoi pun in discutie cultura datorita efectelor nefavorabile pe
care le are in plan biologic sau psihologic. Nietzsche: lumea moderna datorita culturii este o lume care
si-a pierdut vitalitatea. Freud: sublinia represiunile negative asupra sanatatii psihice. Deosebiri: consta
in solutia pe care o vede fiecare. Nietzsche: solutia este un alt om, supraomul care trebuie sa
recupereze vitalitatea pierduta prin cultura in timp ce Freud propune decat acceptarea pretului pe care
cultura il impune omului. Freud esueaza in conformism considerand ca progresul cultural este asociat
inevitabil cu represiunea instinctelor. Pierderile sunt pretul ce trebuie platit pentru existenta intr-o
cultura avansata.
Discomfort si cultura 1930 Freud examineaza cultura umana din perspectiva fericirii.
Examenul culturii din perspectiva fericirii conduce la concluzia ca desi cultura e creata de om cu
scopul de a-si crea fericirea, totusi rezultatele acestuia nu sunt cele scontate. Existenta omului in
cultura presupune discomfort, tulburari, neliniste, revolta, toate surse de nefericire. Cea mai importanta
disfunctie: nevroza.
Nevroza = boala de integrare sociala; socializarea instinctelor esueaza, expresia esecului =
nevroza.
4

Transformarea omului din fiinta naturala in fiinta culturala este un proces care presupune
trecerea de la principiul placerii care guverneaza viata fiintelor naturale la principiul realitatii care
guverneaza viata omului cultural. Cand represiunea aplicata de cultura instinctelor este foarte mare
atunci nevroza capata caracter de masa.
Nevroticul este persoana care ramane suspendata intre natura si cultura, care nu poate renunta
nici la principiul placerii, dar care nu poate accepta nici principiul realitatii. Atunci cand nevroza este
absenta cultura poate induce alte forme de disfunctii pentru ca adaptabilitatea omului la cultura nu este
nelimitata. Cand nu produce nevroza, cultura produce nefericirea forma pasiva de reactie la
reprimarea naturii din om sau poate produce revolta.
Freud este critic al culturii sever, dar care spre deosebire de Nietzsche esueaza in conformism
(desi evidentiaza disfunctiile psihice pe care le produce cultura, considera totusi ca aceste disfunctii
sunt pretul pentru progresul cultural).
Discomfort in cultura Freud nu numai ca condamna cultura din perspectiva fericirii, dar
incearca sa explice modul in care cultura, construita initial pentru a asigura fericirea se intoarce
impotriva acestui scop si produce nefericire si nevroza.
Dupa Freud doua sunt fortele majore care l-au impins pe om pe calea culturii:
Necesitatea de a se asocia si de a lupta, in aceasta forma, mai eficient impotriva naturii;
Erosul dragostea barbatului pentru femeie si a femeii pentru copil ceea ce a dus la
constituirea familiei.
Pe parcursul dezvoltarii istorice cele doua forte care au colaborat la construirea culturii au
intrat in contradictie, munca in calitate de solutie pentru necesitate absolvind cea mai mare parte a
energiei erotice. Intreg edificiul cultural se bazeaza pe sublimarea energiei libiduale astfel incat aceasta
energie nu mai este disponibila pentru scopurile sale specifice. Sexualitatea umana ca una din sursele
importante de fericire este compromisa si lasa impresia ca se numara printre acele functii vitale care se
afla in involutie. Freud viata sexuala a omului civilizat face impresia unei functii care se afla in
represie asa cum pare sa fie dantura noastra si parul cranian. Aceasta sacrificare a fericirii obtinute din
surse sexuale se concretizeaza in transformarile psihice pe care cultura le impune principiului placerii:
La nivelul principiului placerii inregistram ca cerinta satisfactia imediata. Principiul
realitatii satisfacere amanata. Dorintele ce exprima necesitatile umane sunt insotite de o
amanare.
Principiul placerii placere nelimitata; principiul realitatii restrangerea placerii.
Se inlocuieste bucuria din principiul placerii cu durerea produsa de munca in calitate de
indeletnicire pentru tot timpul.
Receptivitatea principiului placerii (ex: disponibilitatea de a admira un peisaj) este
inlocuita prin productivitate.
Lipsa refularii caracteristica pentru principiul placerii este inlocuita prin securitate
psihica.
Freud considera ca orice progres nou al culturii trebuie platit printr-o represiune a instinctelor.
Herbert Marcuse (ideolog al miscarii studentesti 60-70, Eros si civilizatie) 1955 carte
ce a contribuit la revolutia sexuala (eliberarea sexualitatii). Dupa Marcuse conformismul lui Freud,
incapacitatea sa de a vedea o solutie la problemele pe care le ridica cultura ar fi faptul ca gandirea sa e
lipsita de perspectiva istorica. Datorita acestei lacune, Freud confunda o forma istorica a principiului
realitatii cu principiul realitatii in general. Freud confunda principiul realitatii specific epocii moderne
(principiul randamentului Marcuse) cu principiul realitatii in general.
Particularitatile principiului randamentului pentru satisfacerea instinctuala:
Pemeria; saracia ceea ce face ca necesitatile umane sa poata fi satisfacute cu mare
economie de energie in cea mai mare parte luata din domeniul libidoului.
5

Impartirea inechitabila a saraciei din punct de vedere al instinctelor, munca ocupa

aproape intreaga existenta umana, in planul familiei aceasta munca se asociaza cu familia
monogama.
In societatea de consum Marcuse inregistreaza fenomene noi care nu pot alimenta speranta ca
ar fi posibil un nou principiu al realitatii, adica unul nerepresiv care sa nu mai impuna deturnarea
energiei sexuale in munca. Aceste fenomene sunt doua:
O tendinta evidenta de inversare a raportului de forte intre tipul de munca si timpul liber.
Pentru prima data se creaza posibilitatea ca timpul liber sa predomine asupra muncii.
Patrunderea sexualitatii in domenii care pana nu de mult ii erau interzise (viata politica si
cea economica sub raportul publicitatii; publicitatea politica si economica foloseste stimuli
manifesti sau subliminali de ordin sexual).
Cum putem gandi un principiu nerepresiv al realitatii, cu ce mijloace mentale putem gandi
asemenea principiu, deoarece vechiul principiu ne-a fasonat gandirea dupa asemanarea sa?
Marcuse sustine ca solutia e oferita de conceptul inconstient. Doar in inconstient s-a pastrat
amintirea satisfacerii neconditionate pe care rationalitatea o contesta. Doar inconstientul ne mai poate
ajuta sa gandim posibilitatea unei satisfaceri nelimitate. Represia psihanalizei spre inconstient nu are
doar valoare terapeutica la nivelul individului, ci are valoare terapeutica si la nivel social pentru ca ne
ofera baza unei existente in care satisfacerea sa fie deplina cu ajutorul cuceririi tehnologiei. Spre
deosebire de mijlocul simbolului randamentului (Prometeu) simbolurile noului principiu al realitatii
vor fi Narcis si Orfeu. Imaginea lor este cea a bucuriei si implinirii, vocea lor este una care nu
comanda, ci canta, gestul lor este cel care da si primeste, iar actul lor este pacea punand capat cuceririi.
Aceste simboluri unesc omul cu natura, subiectului cu obiectul, pe om cu Dumnezeu.
Cea mai importanta schimbare pe care o semnaleaza inconstientul este transformarea
sexualitatii in Eros. Sub un principiu nerepresiv al realitatii, sexualitatea nu se mai reduce la activitatea
genitala (renuntarea la activitatea genitala si recuperarea surselor de placere pe care le presupune
activitatea subgenitala, asa zis perversa).
Marcuse: exista in natura sexualitatii tendinta de a se autosublima, ceea ce inseamna ca
sublimarea impusa din exterior va fi inlocuita de autosublimare, cultura nu va disparea. Ratiunea si
sensibilitatea pot comunica. Arta e singurul domeniu care atesta ca ratiunea si sensibilitatea pot
coexista, se pot uni armonios.