Sunteți pe pagina 1din 17

Sindromul Alice in Tara Minunilor (AIWL sau sindromul Todd)

este oafectiune neurologica care implica defecte semnificative de


perceptie a dimensiunilor. Pacientii pot fi foarte des din randul
copiilor cu o revenire inspre adolescenta, dar nu putine sunt
cazurile si la maturitate. Indiferent de varsta, acesta poate dura
de la cateva minute pana la cateva saptamani.
Cauze: poate fi in urma unor migrene sau tumori cerebrale,
dar si datorita unor droguri psihoactive. De asemenea, poate fi
rezultatul infectiei cu virusul Epstein- Barr (EBV mononucleoza).
Simptome: primul indiciu este o migrena ciudata, ce
afecteaza simtul vizual, tactil si auditiv. Cele mai importante
aspecte al bolii sunt micropsia (perceptia obiectelor mai mici
decat sunt) si macropsia (perceptia obiectelor mai mari decat
sunt in realitate). Analizatorii vizuali nu au nimic anormal, dar
halucinatiile fac pacientul sa perceapa oameni, masini, cladiri,
inclusiv propriul corp , deformati pana la confuzie. Coridoare pot
parea mult mai lungi decat sunt de fapt sau plafonul mult mai
aproape decat este.
Tratament: ca si in cazul profilaxiei migrenelor:
anticonvulsive, antidepresive, -blockeri, impreuna cu o dieta
specifica.
Numele a fost numit dupa romanul lui Lewis Caroll, Alice in Tara
Minunilor, in care, asemeni celor afectati de sindrom, Alice se
confrunta cu personaje himerice cu dimensiuni disproportionale.
In cazuri in care doar micropsia este prezenta, avem de a face
cu sindromul Liliput, numit dupa insula din romanul lui Jonathan
Swift, Calatoriile lui Gulliver.

Alien Hand Syndrome (AHS), cunoscut si sub numele


de sindromulStrangelove, reprezinta o afectiune neurologica,
in care o mana a celui afectat pare sa actioneze pe cont propriu,
independent de comenzile creierului. AHS este o boala ce apare
cel mai frecvent in cazurile in care pacientul a avut emisferele
cerebrale separate chirurgical, un procedeu utilizat in cazurile de
epilepsie grava.
Simptome: o persoana poate sa aiba sensitivitate absolut
normala la membre si totusi din cand in cand sa prezinte o
deviere in controlul sau. Acesta devine la un moment dat
independenta si poate sa manifeste acte complexe de la tentativa
de a-l dezbraca pe afectat, pana la manuirea uneltelor. Mai exista
si exista si asa numita apraxie diagonistica, in care pacientul, sa
zicem, isi pune o tigara in gura, cu o mana, iar in secunda
urmatoare mana incontrolabila o ia ca un act antagonic.
Cauze: leziuni ale corpus callosus, ale lobului parietal
posteriolateral si lobului occipital, atetoza, mioclonie, choreea,
dar si ca o consecinta a degradarii sistematice in boli precum
sindromul Creutzfeld-Jakob sau degenerarea corticobazala.
Tratament: nu exista efectiv niciun tratament sigur,
singurul cat de cat eficient fiind doar reducerea simtomelor prin
tentativa de a incerca sa tii mana ocupata cu un obiect, de genul
unui baston.
De-a lungul timpului, AHS a reusit sa patrunda si in
mentalitatea religioasa ca un fenomen de natura providentiala.
Daca mana se misca intr-un anumit sens, in Evul Mediu, acesta
era un semn divin ca Dumnezeu te ghideaza sa faci ceea ce
trebuie. In caz contrar, erai posedat, in eventualitatea in care
erau consecinte de pe urma acestei involuntarietati. Astazi, desi
departe de a o asocia unor spirite, nu suntem inca lamuriti cum
functioneaza aceasta maladie stranie.

Denumit si sindromul hipoventilatiei centrale


congenitale sau hipoventilatie alveolara primara, sindromul Blestemului
lui Ondine reprezinta o maladie respiratorie, caracterizata prin sistarea
respiratiei in mod subit in timpul somnului. A fost studiata prima data in
1962, de catre Severinghaus si Mitchell, in trei pacienti care urmau sa faca
operatie pe coloana si pe trunchiul cerebral. A fost numit dupa mitul Ondinei,
o nimfa de apa, care avea un amant muritor infidel. El i-a jurat ei ca fiecare
respiratie a lui e o marturie a iubirii sale, iar cand acesta a calcat stramb, ea
l-a blestemat sa uite sa respire in timpul somnului. Iubaretul si-a gasit astfel
sfarsitul.
Simptome: apnee in timpul somnului, neuroblastom (tumori ale
ganglionilor simpatici), anomalii pupilare, disfagie (dificultate in inghitire),
maladia lui Hirschsprung (ageneza partiala a sistemului nervos enteric).
Cauze: e vazuta ca o boala congenitala, insa exista cazuri in care
survine in urma unor leziuni la nivelul encefalului sau coloanei vertebrale.
Alcoolismul cronic poate duce la simptomele Blestemului Ondinei, dar s-au
realizatestudii mai amanuntite care au revelat cauza principala fiind de nivel
molecular. Mutatia gena PHOX2B este asociata conditiei, ea fiind o
componenta a cromozomului 4 (gena in sine este responsabila pentru

dezvoltarea
sistemului nervos autonom).
Inainte se credea a fi o neurocristopatie, insa cercetarile au dovedit
contrariul.
Tratament: in general, pacientilor sunt necesare traheotomii toata
viata pentru a supravietui. Ventilatia bifazica de tip armura este o
alternativa, de asemenea si PNP-urile (Phrenic Nerve Pacing) s-au dovedit
eficiente. Insa sunt foarte multe cazuri in care apneea din somn nu e
diagnosticata si astfel pacientul nu trece de stadiul infantil.
Cazuri de CCHS se raporteaza foarte rar si de aceea nu toti specialistii sunt
capabili sa le identifice afectiunea la pacienti. Se pare ca blestemul nimfei
Ondine nu are ca target numai persoanele infidele.

Sindromul Capgras se prezinta ca un delir straniu in care


persoana afectata crede ca un membru al familiei sale, sotie,

frate sau fiu, sau un prieten


apropiat este un
impostor, si ca acesta a fost schimbat cu o persoana care
seamana identic cu ea, deci cu sosia sa, de a carei existenta este
mai mult decat convins. Boala este clasificata ca un sindrom de
incapacitate de identificare a unor persoane, locuri sau obiecte ce
poate fi de natura acuta, tranzitiva sau cronica (numita generic
agnozie) .
Simptome: principalul simptom este ceea ce se numeste
prosopagnosia (incapacitatea de a recunoaste fetele) asociata cu
lezarii girusului occipitotemporal (fusiform).
Cauze: poate fi asociata cu schizofrenia sau dementa, ca un
simptom, dar poate surveni si in urma unor leziuni cerebrale ca
un sindrom de sine statator. In cazuri extreme, poate fi un efect
advers al administrarii diazepanului.
Tratament: sunt cazuri care au fost tratate cu succes cu 8
mg/zi de pimozid, in rest, exista la fel de multe sanse de
tratament ca si in cazul schizofreniei cu aceeasi medicatie.
Prima mentiune a afectiunii din 1923 a fost realizata de catre
psihiatrul francez Joseph Capgras, care intr-o lucrare in care a
fost co-autor si Reboul-Lachaux, a studiat cazul unei femei care
pretindea ca sotul ei a fost inlocuit de un dublet. In prezent, este
intalnit in cultura populara in varii filme
precumSpider sau Empire of the Wolves, in romane
precum Human Croquet de Kate Atkinson sau in serii faimoase ca
Star Wars, folosita in contextul futuristic adecvat, cand cavalerii
Jedi sunt cuprinsi de aceasta boala.

Delirul Cotard (numit si delirul nihilistic sau Sindromul


Mortilor Vii) reprezinta o tulburare neuropsihiatrica in care
suferinzii au impresia ca au murit, ca nu mai exista demult sau ca
si-au pierdut sangele sau organele interne. In unele cazuri
persista la pacienti ideea de nemurire. Sindromul a fost numit
dupa Jules Cotard, un neurolog francez care l-a descris drept
delire de negation, inregistrat la o anume Mademoiselle X .
Simptome : pacientul pretinde fie moartea acestuia, fie
delireaza in contextul unei morti din care si-a revenit.
Cauze: deconectarea ariilor de pe cortex care asociaza
fetele si care asociaza emotiile cu centrii recognitiei (complexul
amigdalian si structurile limbice). Aceasta separare face ca sa nu
existe familiaritatea unor senzatii. Sindromul Cotard a fost de
asemenea identificat in schizofrenii, tulburari maniace, depresii
sau in alte afectiuni neurologice. Impresia ca suferindul a murit
poate rezulta si din reactiile adverse ale unor dorguri precum
(val)aciclovir, in special al metabolitului principal al acestuia
CMMG.
Tratament: dificil, iar antidepresivele triciclice sau
serotoninergice prezinta o eficienta foarte redusa. S-au observat
rezultate promitatoare la terapia electroconvulsiva, dar si la cea
dialectica pentru ca natura bolii la unii este pe cat biologica, pe
atat cognitiva, lingvistica si intelectuala.
Sindromul Mortilor Vii prezinta o fata bizara a naturii umane.
Mentionata in filme precum Synecdoche, New York sau in carti
precum Killing yourself to Live: 85% of a true story, dar si in
cazuri reale consacrate precum cel al Vampirului din Sacramento,
ucigasul in serie Richard Chase, care pretindea ca sangele sau se
transforma in praf, sindromul Cotard se dezvaluie din ce in ce mai
straniu pe cat ne avantam in diverse cazuri.

Sindromul Couvade sau sarcina simpatetica reprezinta o


conditiepatologica, in care un individ de sex masculin, foarte apropiat
emotional de partenera sa gestanta, incepe sa traiasca aceleasi simptome si
comportament ca si ea in timpul sarcinii. Oricat de bizar ar fi pentru un
barbat sa aiba astfel de dureri , este foarte comun ca suferinzii sa prezinte
depresii, dureri abdominale , apetit culinar marit sau restrictionat si chiar
tabu-uri sexuale.
Cercetatorii de la Universitatea Queens din Kingston, Canada au
demonstrat ca viitorii tatici trec prin tot mai multe schimbari hormonale pe
masura ce nasterea copilului lor se apropie. S-a observat ca secretia de
testosteron a unui barbat scade semnificativ in cele 3 saptamani care preced
nasterea copilului lor, crescand mult si dupa nastere. Productia de estrogen
s-a dovedit a fi cu mult mai mare la viitorii tatici decat la cei care nu
asteptau un copil, in timp ce nivelurile de cortizol erau mai mici la viitorii
tatici, cu putin timp inainte de nastere. Secretia de prolactina si de estrandiol
de asemenea inregistreaza cresteri.
Simptome: dureri stomacale, indigestie, fluctuatie in apetit, cresterea
masei corporale, diaree, constipatie, migrene, cresterea sanilor (datorate
schimbarii hormonale), ameteala, greata, insomnie. In unele cazuri, tatii pot
dezvolta un abdomen, similar unei sarcinii, greutatea lor crescand cu pana
la 14 kg (sarcina falsa pseudocieza).
Cauze: de natura psihosomatica. Cu totii experimentam o oarecare
durere empatica atunci cand vedem ca un prieten s-a lovit la picior cu un
baros sau chiar simpla narare a unui incident tragic. In acest caz, se poate
presupune legitim, ca durerea a fost dusa la culmi emotionale mari astfel ca
se rasfrange la un nivel fizic. Exista si o teorie psihoevolutionista care
pretinde ca este o metoda de a minimaliza diferentele sexuale in cuplu.
Sindromul este mai comun unde rolurile partenerilor sunt flexibile si unde
femela este dominanta.
Sindromul Couvade, despre care exisa mentiuni inca de pe vremea lui
Strabon si Marco Polo, este o dovada a susceptibilitatii corpului uman la
schimbarile emotionale create la nivelul cortexului. Insa acest lucru a ramas
doar la stadiul incipit. In afara de cateva cupluri de acelasi sex , care au
dorit sa-si modifice corpul pentru a fi capabili sa dea nastere in randul
oamenilor, si in afara de calutii de mare (Hippocampus hippocampus) ai
caror masculi poarta puii in tot regnul animal, niciun specimen de sex
masculin nu a fost capabil, in mod natural sa nasca. Insa pseudosarcina a
ramas o problema serioasa in acest context.

CIPA sau Insensibilitatea Congenitala la Durere cu


Anhidroza(Congenital insensitivity to pain with anhidrosis) reprezinta un
sindrom ereditar extrem de rar al sistemului nervos, un tip de neuropatie
senzoriala si autonomica ereditara (HSAN) in care pacientul nu are nici cea mai
mica senzatie de durere, caldura sau frig sau orice alta senzatie fiziologica,
incapabil sa diferentieze nici macar temperaturi extreme. Pe langa faptul ca
pielea lor nu poate transpira (anhidroza), persoanele cu CIPA nu simt nici
dorinta de a urina.
Simptome: fiind o afectiune congenitala, suferinzii se nasc cu afectiunea. Ei
sunt predispusi sa se loveasca in orice loc de pe tegumentul lor si sa nu simta
nicio senzatie. Pe langa aceasta faptul ca nu transpira ii face sa fie fragili la
hipertermie. Alte simptome sunt retardarea mentala, infectii acute sau cronice
la nivelul pielii, oaselor si muschilor, osteomielita si deformari ale membrelor.
Cauze: CIPA este cauzata de o mutatie genetica care previne citogeneza
celulelor nervoase responsabile pentru transmiterea semnalelor de durere.
Supraincalzirea ucide 50% din copii cu CIPA sub 3 ani.Mutatia genetica este
gena ce codifica receptorul neurotrofic tirozinkinaza TrkA.
Tratament: nu exista niciun remediu sigur. Insa exista cazuri in
carenaloxonul se poate folosi cu succes. Acesta actioneaza in sistemul nervos
prin facilitarea transmiterii mesajelor prin grupuri de celule pentru a initia
senzatia de durere, frig sau cald. Se sugera la un moment dat ca celor care nu
au implinit 3 ani cu acest sindrom sa li se scoata dintii pentru a nu-si ranii
mainile, pentru a-i repune mai tarziu cand devin constienti de risc.
CIPA se prezinta ca o bizarerie a lumii medicale cu o incidenta de 1:125 miliane
de victime la nivel global. Acesta a fost exploatat in seriale ca deja consacratul
Dr House, episodul Insensitive, in Grey`s Anatomy episodul Sometimes a
Fantasy, dar si in romanul lui Stieg Larsson, Fata care se juca cu focul

Sindromul Fregoli este o boala asemanatoare


sindromului Capgras, al carei delir inregistreaza confuzie in
recunoasterea chipurilor umane, pacientul pretinzand ca toate
persoanele care le intalneste sunt de fapt aceeasi, dar deghizata
conspirativ. Numele a fost dat in onoarea actorului italian
Leopoldo Fregoli care era recunoscut pentru abilitatea sa de a se
schimba rapid in diverse costume intre acte.
Simptome: deficit de memorie, atentie, stare de alerta, functii
executive si flexibilitate cognitiva, halucinatii, activitate
epilepticogenica, delir.
Cauze: traume si leziuni la nivelul lobului frontal, temporoparietal
si occipitoparietal (fusiform), tratamente cu L-DOPA. Exista
simptome de suprafamiliarizare cu obiecte din mediul inconjurator
cauzate de acceptarea pasiva a evenimentelor neclare, tendinta
de a face asocieri stranii irelevante, conexiuni mnemonice cu cu
ganduri de rutina si incapacitate de a gasi ipoteze alternative.
Tratament: s-a concluzionat ca delirurile ce sunt cauzate de
medicatiile antiparkinsoniene precum L-DOPA (Levodopa) sunt
cauzele sindromului Fregoli, prin urmare, reducerea cantitatii de
Levodopa ar duce imediat la reducerea intensitatii delirului. De
asemenea se pot folosi medicamente antipsihotice, anti depresive
si neurolitice precum trifluperazin.
Sindromul Fregoli reprezinta o dovada in plus asupra ciudatului
mecanism al encefalului nostru si ce poate proiecta atunci cand
acesta este defectuos

Sindromul Dorian Gray reprezinta o maladie a carei


fenomenologie semanifesta psihic si societal, caracterizat de o
preocupare excesiva a individului cu infatisarea proprie,
acompaniata de o dificultate de a face fata semnelor senectutii.
Trebuie mentionat ca acest sindrom nu este inca recunoscut
oficial de DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Diseases) ca o afectiune de sine statatoare.
Simptome: s-a elaborat o triada caracteristica de simptome si
anume dismorfofobia(obsesia/frica pentru/de imperfectiuni
fizice), narcisism sistagnari in maturarea psihica, adesea intalnita
in cazuri deparafilie (dorinta sexuala ce implica fetisuri), dar si
negarea vreunui proces de maturare si obsesia pentru produse
medicale estetice (finasteride - pentru refacerea parului, orlistat
pentru combaterea obezitatii, fluxetinantidepresiv, sildenafil pentru combaterea disfunctiei erectile,
plus alte produse cosmetice, inclusiv chirurgie plastica).
Incapacitatea de a opri imbatranirea duce adesea la depresie.
Cauze: intre tendinte narcisiste si inabilitatea sa progreseze in
maturizare mentala. Acestea ar putea fi de factura genetica,
neurochimic, dar poate fi si un simptom pentru OCD. De
asemenea din punct de vedere psihologic, DGS poate fi rezultatul
unor experiente din copilarie, dar in buna masura poate fi si
influenta mass-mediei asupra individualitatii. Se estimeaza ca 3%
din populatie sufera de acest sindrom.
Tratament: in afara de terapie psihanalitica, ar fi un tratament
medicamentos care implica SSRI-uri (serotonin selective reuptake
inhibitor) precum flovoxamine sau clomipramine.
Sindromul Dorian Gray a fost numit dupa protagonistul operei lui
Oscar Wilde, care vanzandu-si sufletul Diavolului, ramane etern
tanar in timp ce un portret al sau continua sa imbatraneasca. (in
2009 s-a realizat cea mai reusita ecranizare Dorian Gray). Prima
mentiune a sindromului a fost la un simpozion german de
chirurgie estetica si medicatie tip lifestyle, din 2000, realizat de B.
Brosig, J. Kupfer, V. Niemeier and U. Gieler. Narcisisti sau nu,
toata lumea trece printr-o faza grea confruntati cu constientizarea
senectutii. Sindromul Dorian Gray este doar un superlativ
neuropatologic

Sindromul Kleine-Levin (KLS sau Sindromul Frumoasei


Adormite) representable o afectiune de natura neurologica,
caracterizata de perioade de somn excesiv, uneori timp de
saptamani sau luni intregi, si comportament alterat. La inceputul
unui episod, pacientul este letargic, manifestand
hipersomnolenta, trezindu-se doar sa manance si sa mearga la
toaleta. Sindromul a fost numit dupa cercetatorii care au
investigat cazul, si anume psihiatrul german Willi Kleine si
neurologul american Max Levin.
Simptome: hipersomnolenta, disfunctii cognitive, usoare
amnezii, halucinatii, deluziluzii, schimbari in apetit, megafagie,
comportament atipic hipesexual, promiscuitate, masturbare
excesiva in cazul barbatilor, depresie in cazul femeilor, dar si
letargie si apatie.
Cauze: practic necunoscute. Desi sunt unii care suspecteaza o
predispozitie ereditara, exista si posibilitate unei boli autoimune.
Ambele au ca rezultat afectiuni ale hipotalamusului, in privinta
somnului, apetitului si a temperaturii corpului. Studii recente au
facut legatura cu deficienta in densitatea transportorului de
dopamina in corpii striati.
Tratament: stimulante
precum amfetamine, metilfenidate si modafinil, administrate oral
pot fi folosite pentru tratarea somnului. Asemanarea cu
afectiunea bipolara, face ca litiul si carbamazepina sa fie utile in
acest caz.
KLS este o maladie care de multe ori tinde sa fie asociata cu
narcolepsia sau sindromul Klver-Bucy, 2 boli destul de serioase,
de multe ori diagnosticul fiind confundat cu acestea. In cazuri
rare, KLS dispare la fel de rapid pe cat a aparut, cand persoana
afectata atinge varsta de 20 de ani. Desigur nu intotdeauna se
intampla astfel, urmand sa fie supusi unor serii de teste mai mult
au mai putin concludente. Sindromul Frumoasei Adormite
dovedeste in cele din urma ca tratarea ei cere mai mult decat un
simplu sarut

Sindromul Korsakoff, denumit si sindromul amnezico-confabulator, esteo


afectiune neurologica in care pacientul amnezic incepe sa-si realizeze un
tablou clinic bazat numai pe imaginatie sau pe date externe care le percepe
imediat in asociatie cu o amintire inexistenta. Sindromul a fost denumit in
cinstea lui Serghei Korsakoff, neuropsihiatrul care a publicat primele studii
amanuntite ale afectiunii.
Simptome: amnezie anterograda si retrograda, confabulare, lipsa de
substantialitate in dialog, apatie, ataxie, lipsa introspectiei, coma.
Candencefalopatia Wernicke acompaniaza acest sindrom, ne confruntam
cusindromul Wernicke-Korsakoff. Maladia lui Korsakoff poate fi in unele
cazuri ca o continuare a encefalopatiei Wernicke, chiar daca un episod al
encefalopatiei nu este intotdeauna evident.
Cauze: deficienta de tiamina (vitamina B1), care creeaza glioza ce la randul
ei produce daune la nivelul talamusului medial nucleului hipotalamic
dorsomedial, si probabil corpilor mamilari ai hipotalamusului (de tipul unei
hemoragii), precum si atrofie cerebrala. Deficienta tiaminica este rezultatul
fie alcoolismului cronic, fie unei malnutritii severe. De asemenea poate
aparea in urma deficientele dietetice, hiperemesis gravidarum( rau matinal
la femeile gravide) sau efecte adverse ale chimioterapiei. Poate aparea si in
urma otravirii cu mercur, dar si ca un efect al muscaturii centipedului gigant
japonez (cunoscut in Japonia ca simukade, o specie din
familia Scolopendridae).
Tratament: inlocuirea sau suplimentarea deficitului de tiamina prin injectii
intravenoase (IV) sau intramusculare (IM), impreuna cu nutritia si hidratarea
corespunzatoare. Terapia cu droguri este recomandata, fiindca de cele mai
multe ori, amnezia nu raspunde la tratamentul cu tiamina. In doi ani de full
time care, pacientul ar trebui sa-si revina.
Sindromul Korsakoff este recognoscibil prin simptomul confabularii, cand
pacientul minte patologic asupra conditiilor in care a ajuns pe patul de spital.
Mentionat in filme precum Clean Slate sau in jocuri precum Half Life 2 (in
care exista un oras cu numele Korsakovia), dar si in cazuri reale ca cele
mentionate in cartile lui Oliver Sacks, sindromul Korsakoff are un tablou
clinic destul de fascinant. Spre deosebire de bizarul sindrom Munchausen,
problema nu e de origine psihosociala in privinta minciunilor; Korsakoff
indica serioase probleme neurologice.

Sindromul Moebius este o afectiune neurologica congenitala


extrem de rara, caracterizata prin paralizie faciala, sau, intr-o
forma mai simpla, prin incapacitatea partiala a miscarii globilor
oculari. Nu se inregistreaza niciun fel de retard mintal, insa lipsa
unei expresii faciale determina de multe ori o socializare greoaie.
Afectiunea a fost prima oara studiata de neurologul germanPaul
Julius Mobius in 1888.
Simptome : paralizie faciala, deseori buza superioara este mai
retrasa, strabism, dificultate in respiratie si inghitit, diformitati ale
membrelor (sindactilie), diformitati ale pieptului (sindromul
Poland).
Cauze: hipoplazia (dezvoltarea insuficienta) nervilor cranieni VI
ce controleaza motilitatea oculara si VII ce controleaza muschii
fetei. In unele cazuri si nervii V si VIII sunt afectati, prin urmare
pacientul suferind de defecte de auz.
Tratament: nu exista unul propriu zis, ci se trateaza in
concordanta cu simptomele. Se folosesc tuburi pentru hranirea
celor paralizati facial, terapia fizica, prin ocupatie sau cea verbala,
pot imbunatatii abilitatile motorii si de integrare. Aplicarea unor
picaturi in ochi este folosita pentru umezirea corneei. Tehnicile
chirurgicale pot ajuta la tratarea ochilor incrucisati (prin
tarsorafie), membrelor diforme, la muschii viscerocraniului, insa
in particular, lucrand la zambet.
Acest sindrom condamna persoanele afectate sa fie o masca toata
viata, incapabil de expresivitate a fetei, fara de care cuvintele pot
parea atat de seci. Se lucreaza in continuare la un antitdot

Privita ca o dermopatie inexplicabila, Sindromul Morgellons este o


afectiune caracterizata de gama larga de simptome cutanee, care includ
senzatii de formicatii, iritatii sau arsuri sub piele, insotite de cele mai multe
ori de leziuni dermatice. Majoritatea dermatologilor si psihiatrilor vad
maladia Morgellons ca o parazitoza iluzorie, desi centrul Mayo Clinic insista
asupra realitatii afectiunii de natura fizica. In ciuda lipsei de dovezi, s-a
infiintat o organizatie non-profit, Morgellons Research Foundation, care
se ocupa cu dermopatiile inexplicabile ca aceasta, termenul morgellons
generalizandu-se asupra a tot ce indeplineste asemenea conditii.
Simptome: formicatii, senzatia ca insecte circula sub piele (generic
numite parestezii), leziuni dermatice spontane sau auto-induse, oboseala
fizica, afectiuni cognitive si emotionale sau afectiuni osteomusculare. Exista
o etiologie neurologica in toata problema, sindromul fiind asociat
encefalomielitei mialgice, depresiei sau tulburari obsesiv compulsive.
Cauze: posibile multiple, insa niciuna in mod cert. Cum am mentionat
anterior, sindromul Morgellons este privit ca o parazitoza iluzorie in care
pacientul este absolut convins ca este infestat cu paraziti. Unii chiar se
automutileaza pentru a scapa de formicatii si se prezinta la medici cu
asa numitele matchbox signs (semne de tip cutie de chibrituri -termen
medical care defineste gestul pacientului de a aduna diverse fibre si obiecte
presupuse a fi scoase din piele) si datorita neclintitei deziluzii, refuza orice
alt tratament care implica altceva decat medicatii antiparazitice. Poate sa
apara si in grupuri, avand terminologia de folie a deux, folie a trois saufolie a
famille. Poate sa existe o problema de natura un pic mai organica, unele
simptome putand fi asociate unor alergii, neuropatiilor diabetice,
menopauzei, cancerului de piele, drogurilor, scabiei demodectice sau
herpesului zoster. De asemenea dementa si retardarea mentala au fost
gasite in asociatie cu parazitozele iluzorii. Mai exista si varianta unei
infectii bacteriene cauzate de Borrelia burgdorfeli care e cauza principala
a maladiei Lyme a carei simptome au o similitudine cu Morgellons, dar si
cele cauzate de Agrobacterium care poate explica si si fibrele si care poate fi
caracterizata ca o infectie oportunistica in organismele slabite imunitar. O
ultima posobilitate ar fi aceea a toxinelor din mediu.
Tratament: pentru parazitozele iluzorii se folosesc droguri antipsihotice
tipice. Pimozid e folosit ca antipruritic (inhiba senzatia de scarpinat).
Olanzapin si risperidon sunt inca prescrise ca tratament. In cazul in care ne
confruntam cu o simptomatologie gen Lyme, atunci se administreaza
doxiciclina (la adulti), amoxicillina (la copii), eritromicina (pentru femei
insarcinate) si ceftriaxona, intre 14 si 28 de zile. Solutii alternative sunt
cefuroxima si cefotaxima. De asemenea poate fi indus tratamentul psihiatric.
Sindromul Morgellons este o psihoza cu repercursiuni drastice asupra
organismului, dar care confirma primar teza ca mind over matter e o forta
destul de puternica, fie ea si de natura organica.

Sindromul Mnchausen reprezinta o tulburare psihiatrica in care


pacientul se prezinta cu simptome fictive, mimate sau induse (de genul
sincopelor, convulsiilor, crizelor, traume), doar pentru a satisface dorinta
maladiva a celor afectati pentru simpatie si atentie din partea celor din jur.
Afectiunea imaginara este structura patognomonica (caracteristica)
sindromului. Maladia a fost numita in onoarea baronului Karl Friedrich
Hieronymus von Mnchausen,ofiter german, recunoscut pentru povestirile
excesiv de exagerate privind biografia lui si a fost descrisa pentru prima data
in 1951 de Richard Asher. Exista o similitudine cu ipohondria insa diferenta
consta in faptul ca bolnavul in primul caz este absolut constient ca nu are
nimic, pe cand in al doilea caz este terifiat de posibilitate.
Simptome: mimarea unei simptomatologii ireale, adesea autoprovocata
(malingering, in cazul in care persoana doreste beneficii materiale) prin
diferite substante, cunoasterea detaliata a unor afectiuni si a terminologiei
medicale, cu o istorie medicala vasta, dar inconsistenta, cu numeroase
internari in spitale si interventii chirurgicale, totul pentru a atrage atentia
asupra persoanei in cauza.
Cauze: practic necunoscuta. Se poate sa fi existat o trauma in urma unei
experiente in copilarie cand se prea poate sa fi fost neglijati in favoarea unei
persoane bolnave, si sa-i fi atras atentia care o primeau ei.Acest aspect s-a
rasfrant la un nivel psihosocial, probabil si ca un proces inconstient de
transpunere a unei anxietati.
Tratament: bolnavii sunt reticenti la orice tratament psihologic sau nu,
intrucat sustin cu vehementa stadiul lor patologic. Se recomanda schimbarea
mediului, asigurarea unei atmosfere afective potrivite si psihoterapia
personala si familiala.
Sindromul Mnchausen se poate manifesta divers aplicata unei alte persoane
decat pacientul, tulburare cunoscuta sub numele de sindromul Munchausen
by proxy MSP (prin delegare). Acesta a fost descris prima oara de care Roy
Meadow, care a realizat un studiu asupra abuzului unei mame asupra
propriului copil prin inducerea constienta a unei boli. Sindromul Munchausen
poate fi incadrat intr-o lista de afectiuni general numitetulburari
somatoforme sau componenta a unei alte afectiuni numite sindromul
Briquet care include tulburari de conversie ( stari precum parestezia,
paralizia sau crize epileptice apar din senin fara explicatii neurologice),
ipohondriei, sindromul dismorfic (pacientul este maladiv preocupat de
diverse defecte ale corpului sau) si dureri migrenoide posibil cauzate de
stres. Din orice unghi ar fi privit, sindromul Munchausen ramane o ciudatenie
a lumii medicale prin simplul fapt ca nu poti trata probleme pe care vrei sa le
ai.

Sindromul Pica este caracterizat de dorinta bizara a individului de


aconsuma substante necomestibile (de genul clei, gel, creta, fecale, lemn,
plastic etc) sau un apetit straniu pentru alimente brute nepreparate care
devin ulterior ingrediente (precum cartofi cruzi, faina, ulei, cuburi de
gheata). In stadiul copilariei, cu totii suntem familiarizati cu astfel de gesturi,
insa devine nefiresc atunci cand trece de o demarcatie a dezvoltarii. Atunci
ne confruntam cu sindromul Pica, maladie numita dupa denumirea stiintifica
in latina a cotofenei (Pica pica) care este cunoscuta pentru faptul ca e
capabila sa manance aproape orice.
Simptome: din acest punct de vedere, Pica poate aparea sub diverse
forme: amilofagie (consum de amidon), coprofagie (consum de
fecale),geofagie (consum de pamant, sol, sau creta), hialofagie (consum de
sticla), mucofagie (consum de mucus), pagofagie (consum de
gheata),trichofagie (consum de lana sau par), urofagie (consum de
urina), xilofagie(consum de lemn), autocanibalism (care poate fi si un
simptom alsindromului Lesch-Nyhan).
Cauze: deficienta minerala, in special de fier care poate fi rezultatul unei
afectiuni celiace. Se specula inainte ca Pica este un impuls al organismului
pentru a suplimenta deficitul de anumite substante, putand fi eliminat prin
alimentarea cu nutrimentele potrivite. Insa DSM (Diagnostic and Statistical
Manual of Mental Disorders) nu vede pica drept o maladie neurotica de sinestatoare, ci mai degraba un simptom al OCD. Schizofrenia poate de fi de
asemenea responsabila pentru Pica. S-au raportat cazuri de pica si la caini,
insa trebuie vazute ca un simptom pentru anemie hemolitica imun mediata,
atunci cand canidul ingera mortar, praf de ciment sau nisip.
Tratament: variaza in functie de categoria pacientului ( copil, retard,
gravida sau psihopatic) si se accentueaza terapia psihosociala, de mediu si
ghidari inspre apropieri de familie. SSRI (selective serotonin reuptake
inhibitor) s-a dovedit eficient in tratarea afectiunilor de natura psihotica.
Medicatiile par ca activeaza functionarea dopaminergica, ce se poate sa aiba
o legatura cu aparitia sindromului Pica.
Cu totii suntem afectati de Pica la un moment dat, insa sunt multi care
continua cu acest defect psihotic pana la o varsta cand devine o problema
serioasa. Atunci intervine mai mult sau mai putinul tratament incert.

Sindromul Tourette cunoscut si sub numele de GTS (Gilles du la TouretteSyndrome)


reprezinta o afectiune neuropsihiatrica ereditara, cu predispozitie in copilarie, ce presupune
un spectru intreg de ticuri nervoase motorii si verbale care dispar odata cu inaintarea in
varsta. In acceptia populara, sindromul Tourette este pronuntarea incontrolabila de
injuraturi, insa aceasta este doar un factor dintr-un tablou clinic mai mare, in care un tic ce
se manifesta printr-o invectiva este foarte des intalnit. Sindroumul este un eponim al
neurologului Georges Albert douard Brutus Gilles de la Tourette cel care a identificat prima
oara cazul la 9 dintre pacientii sai laGroupe hospitalier de la Piti-Salptrire .
Simptome : acestea sunt ticuri individualizate de anumite manifestari
precum coprolalia (injuraturi involunatare), copropraxia ( comportament obscen
involuntar), ecolalia (repetarea involuntara a cuvintelor altei persoane), palilalia (repetarea
defectuasa a vorbirii cuiva), diskinezie(miscari involuntare ale muschilor), ce la randul sau
se compune dinn afectiuni precum distonia ( contractii musculare involuntare ce cauzeaza
miscari bruste si repetitive sau pozitii anormale ale membrelor) ,mioclonie (comuna in
cazurile de epilepsie ) sau choreea si hemichoreea, isterie. De asemenea sindromul obsesivconvulsiv sau afectiunea hiperactiva cu deficit de atentie (ADHD) pot fi asociate cu Tourette
. Ticuri asemanatoare cu acest sindrom poarta numele de tourettisme.
Cauze: inca neelucidate. Ticurile sunt posibil originare in regiunile corticale si subcorticale,
in talamus , in ganglionii bazali si in cortexul frontal. Anumite forme de OCD sunt genetic in
conexiune cu Tourette, insa si s-ar putea ca aceeasi factori sa influenteze si expresia
ticurilor in acest caz. Relatia genetica cu ADHD nu a fost stabilita inca etiologic.
Tratament : poate sa includa tratamente farmacologice, comportamentale si psihologice.
Medicatia presupune neuroleptice tipice si atipice
precum risperidon (Risperdal), ziprasidon (Geodon), haloperidol(Haldol), pimozide (Orap)
si flufenazin (Prolixin). De asemenea se mai pot adauga antihipertensive si antidepresive.
Sindromul Tourette este intalnit in toate grupurile sociale, rasiale si etnice si a fost raportat
in toate regiunile globului. Prima mentiune se pare sa fi fost in Malleus Maleficarum, in care
o vrajitoare prezinta ticuri care sunt banuite a fi posesiuni demonice. Mai tarziu a fost
inregistrat la persoane celebre ca autorul primului dictionar in limba engleza Samuel
Johnson si la Wolfgang Amadeus Mozart . Cu toate ca in acceptia populara sindromul
Tourette va fi asociat doar cu o singura manifestare si anume coprolalia, ea ramane un
complex ansamblu de actiuni motorii involuntare bizare.

Sindromul Stendhal, numit si hiperculturemie sau sindromul


Florentaeste o maladie psihosomatica care cauzeaza ritm cardiac
crescut, stari de ameteala sau chiar delir cand bolnavul este
expus artei, in special unei arte opulente, sau mai multor obiecte
de arta precum tablouri intr-o singura camera. Exista si cazuri in
care se manifesta in fata unui exemplu de natura abundenta.
Prima relatare a acestui sindrom apare in opera Napoli si
Florenta. Calatorie din Milano in Reggio, apartinand marelui
scriitor francez Stendhal (pe numele sau real Henri-Marie Beyle).
Insa numele a fost dat de Graziella Magherini care a efectuat un
studiu asupra afectiunii in 1989 asupra a mai multor persoane
care prezentau aceleasi simptome dupa o vizita in Florenta sau
Roma, asemeni marelui scriitor.
Simptome: tahicardie, anxietate, ameteala, sincope, confuzie si
chiar halucinatii in fata unui numar considerabil de obiecte de
arta.
Cauze : necunoscute
Tratament: practic inexistent. Ameliorarea se realizeaza prin
expunerea treptata la arta pana la obtinerea de rezultate.
Sindromul Stendhal a fost mentionat in pelicula italiana The
Stendhal Syndrome din 1996 in regia lui Dario Argento, dar si in
romanul Diary a lui Chuck Palahniuk, insa in realitatea arata ca
persoanele cu o anumita sensibilitate psihica prezinta aceste
simptome mult mai des decat e normal.