Sunteți pe pagina 1din 11

Arbitraj comercial Curs 8

25 noiembrie 2014

ORGANIZAREA ARBITRAJULUI (CONTINUARE)


Ansamblul coordonatelor organizatorice rezulta din conventia de arbitraj, aceasta
producand o serie de consecinte: libertatea alegerii formei de arbitraj, libertatea de alegere
a arbitrilor, libertatea alegerii procedurii arbitrale.
LIBERTATEA

DE

ALEGERE

LIMBII

IN

CARE

SE

DESFASOARA

PROCEDURA ARBITRALA
Dezbaterea arbitrajului se va face in limba aleasa de catre parti, prin conventia de
arbitraj sau, in lipsa unei asemenea alegeri, in limba contractului din care s-a nascut litigiul
sau intr-o limba de circulatie internationala stabilita de tribunalul arbitral, daca este cazul.
Problema are relevanta in cazul arbitrajului international.
LIBERTATEA DE ALEGERE A LOCULUI ARBITRAJULUI
Daca este vorba despre arbitrajul ad-hoc, locul arbitrajului este stabilit de parti. In
absenta alegerii partilor, el va fi stabilit de tribunalul arbitral. Locul arbitrajului
institutionalizat, este, de regula, la sediul curtii de arbitraj. In cazul in care partile solicita,
este posibil ca tribunalul arbitral sa incuviinteze ca sedintele de arbitraj sa aiba loc
altundeva decat la sediul arbitrajului. Intr-un asemenea caz, important este sa retinem ca
relevant (din perspectiva faptului ca competenta instantei judecatoresti, daca este cazul, se
determina in functie de locul arbitrajului) ramane sediul arbitrajului.
LIBERTATEA DE ALEGERE A DURATEI ARBITRAJULUI
Una dintre caracteristicile arbitrajului care determina alegerea sa ca alternativa de
catre parti o reprezinta posibilitatea de a fixa, de a limita in timp durata arbitrajului.
De principiu, durata este cea stabilita de catre parti. La fel de bine, partile pot decide
sa nu fixeze o asemenea durata arbitrajului. In lipsa unor prevederi speciale in conventia de
arbitraj, durata acestuia prevazuta de lege este de 6 luni, in arbitrajul intern, respectiv de
12 luni in arbitrajul international.

Arbitraj comercial Curs 8

25 noiembrie 2014

INCEPUTUL CURSULUI TERMENULUI ARBITRAJULUI


Termenul incepe sa curga la data constituirii tribunalului arbitral. Cand este
constituit acesta, momentul curge de la ultima acceptare (singura acceptare in cazul
arbitrului unic sau acceptarea supraarbitrului, daca sunt mai multi arbitrii in constituirea
tribunalului arbitral). De asemenea, sunt prevazute de lege unele cauze de
suspendare/prelungire a curgerii termenului arbitrajului.
SUSPENDAREA TERMENULUI ARBITRAJULUI
Termenul arbitrajului se suspenda pe durata solutionarii termenului de recuzare
sau a unei alte cereri de competenta instantei judecatoresti. Potrivit regulilor Curtii de
Arbitraj de la Bucuresti, se mai suspenda pe perioada solutionarii exceptiei de
neconstitutionalitate, pe durata efectuarii expertizei ce a fost dispusa de tribunalul arbitral.
De asemenea, se suspenda pe durata parcurgerii procedurii de inlocuire a arbitrului sau a
supraarbitrului, pentru orice motiv.
PRELUNGIREA TERMENULUI ARBITRAJULUI
Aceasta poate sa intervina, in primul rand, prin acordul partilor (in scris), fiind
vorba despre o modificare a conventiei de arbitraj. Se va considera acord in scris si daca
este declarat in fata tribunalului arbitral si consemnat in sedinta.
Prelungirea termenului poate fi dispusa de tribunalul arbitral, potrivit art. 567
NCPC, pentru motive temeinice, aceasta putand fi dispusa pentru o singura data, pentru cel
mult 3 luni.
Regulile de arbitraj ale Curtii de Arbitraj de la Bucuresti nu limiteaza prelungirea
termenului arbitrajului de catre tribunalul arbitral, ca atare daca exista motive temeinice,
termenul poate fi prelungit. Prelungirea poate opera de drept, in cazul decesului uneia
dintre parti sau in cazul incetarii personalitatii juridice a uneia dintre parti (tot cu 3 luni).
SANCTIUNEA NERESPECTARII TERMENULUI ARBITRAJULUI
Aceasta se poate manifesta pe 2 planuri:
A. Cu privire la arbitraj

Arbitraj comercial Curs 8

25 noiembrie 2014

Sanctiunea este aceea a caducitatii arbitrajului. Atunci cand vorbim despre


caducitate, este vorba despre o sanctiune ce presupune o conventie de arbitraj valabil
incheiata, dar care nu produce efecte sau nu mai produce efecte, ca urmare a trecerii
termenului stabilit de catre parti sau de catre lege. A se observa ca efectele deja produse
raman, de principiu, castigate cazului. O aplicatie este data de art. 568 alin. (3): Probele
administrate in cadrul procedurii devenita caduca vor putea fi utilizate, daca este cazul, intrun nou arbitraj, in masura in care se socoteste ca nu este necesara refacerea lor. Asadar,
regula o reprezinta pastrarea probelor administrate.
Nu este insa suficient sa se scurga intervalul de timp mentionat pentru a interveni
caducitatea, pentru ca, intr-un asemenea caz, s-ar putea ajunge la o solutie contrara
dorintei partilor, sanctiunea caducitatii fiind configurat ca un mecanism in favoarea
partilor si nu in defavoarea lor. Conditiile pentru ca aceasta sanctiune sa intervina:
-

Cel putin una dintre parti sa fi declarat, in scris, sub sanctiunea decaderii, la
primul termen de judecata la care partile au fost legal citate, ca intelege sa invoce
caducitatea. Daca nu s-a intamplat acest lucru, se va considera ca partile au
inteles sa renunte la acest beneficiu. S-ar putea intampla ca partile sa nu fi
prevazut niciun termen sau sa fi prevazut chiar ele un termen, sau la primul
termen de judecata sa nu fi precizat niciuna din ele ca intelege sa se prevaleze de
caducitate => la finele termenului se va intampla nimic, daca nu s-a judecat, el
continuand sa se judece pana la finele acestuia. Simplul fapt ca s-au scurs cele 6
luni prevazute de lege nu face sa se produca niciun efect.

Conditia prevazuta in art. 25 alin. (1) partea finala, pentru arbitrajul


institutionalizat: ...partea sa reitereze aceasta exceptie la primul termen dupa
expirarea duratei arbitrajului. Asadar, nu este suficient sa se solicite aplicarea
caducitatii la primul termen de judecata, ci sa reitereze solicitarea la primul
termen, ulterior implinirii duratei termenului arbitrajului.

In arbitrajul ad-hoc, odata ce una dintre parti solicitase aplicarea caducitatii, dupa
expirarea lui, potrivit art. 568 NCPC, se va pronunta o hotarare prin care se va constata ca
arbitrajul a devenit caduc, cu exceptia situatiei in care partile declara in mod expres ca

Arbitraj comercial Curs 8

25 noiembrie 2014

renunta la caducitate. Asa cum partile au solicitat sa se faca aplicarea acestei sanctiuni,
partile pot la fel de bine sa renunte la ea.
Nerespectarea vointei partilor de catre tribunalul arbitral (orice ar insemna vointa
partilor invocarea sau renuntarea la caducitate) poate sa constituie o cauza de anulare a
sentintei arbitrale. Art. 608 alin. (1) lit. e): hotararea a fost pronuntata dupa expirarea
termenului arbitrajului, desi una dintre parti a declarat ca intelege sa invoce caducitatea, iar
partile nu au fost de acord cu continuarea judecatii, potrivit art. 568 alin. (1) si (2).
B. Cu privire la arbitru
Sub acest aspect, nerespectarea termenului arbitrajului de catre arbitri poate
constitui un motiv de angajare a raspunderii acestora. In acest sens, art. 565 lit. b) spune ca:
Arbitrii raspund, in conditiile legii, pentru prejudiciul cauzat, daca, fara motiv justificat, nu
participa la judecarea litigiului, ori nu pronunta hotararea in termenul stabilit de conventia
arbitrala sau de lege (tot in ipoteza in care partile nu au renuntat la caducitate).
COMPETENTA TRIBUNALULUI ARBITRAL
Intinderea competentei tribunalului arbitral poate fi privita din 3 perspective:

Din punct de vedere material, competenta tribunalului arbitral este una speciala si
limitata la ceea ce partile au convenit sa supuna arbitrajului; o a doua limita deriva
din domeniul arbitrabilitatii si daca ar fi convenit mai mult, domeniul
arbitrabilitatii este cel care limiteaza vointa partilor. Aspecte ce deriva din cele
precizate:
-

Limitele competentei arbitrilor nu pot fi reconsiderate decat printr-un nou acord


de vointa, fiind vorba despre o modificare a conventiei de arbitraj;

In ceea ce priveste o eventuala prorogare de competenta avem in vedere


regimul juridic al cererilor accesorii si incidentale, o asemenea prorogare de
competenta poate interveni doar daca nu se modifica obiectul litigiului, astfel
cum este el configurat prin conventia de arbitraj.

Din punct de vedere personal, arbitrajul este o jurisdictie speciala, derogatorie. Ca


atare, ea poate sa opereze doar cu privire la persoanele care si-au exprimat

Arbitraj comercial Curs 8

25 noiembrie 2014

preferinta pentru o asemenea modalitate de solutionare a diferendului. In general,


cand este vorba despre o coparticipare activa, pasiva, intervenienti, este necesar sa
existe si acordul de vointa al acestora, cu atat mai mult in cazul intervenientilor
trebuie sa existe si acordul partilor, pentru ca, atunci cand s-a creat cadrul procesual
reprezentat de arbitraj, practic partile au avut in vedere si un anumit adversar in
litigiul arbitral, arbitrajul fiind configurat in considerarea celeilalte parti. Exceptie:
in cazul interventiei accesorii, unde va fi necesar acordul intervenientului, dar nu
este necesar acordul partilor (cea care nu a solicitat interventia) pentru ca
intervenientul accesoriu sprijina partea in favoarea careia intervine, ca atare nu se
produce nicio consecinta negativa cu privire la cealalta parte. Accesul la informatii
ar putea fi o problema (confidentialitatea).

Din punct de vedere temporal, competenta arbitrilor se intinde pana la solutionarea


diferendului, sau, dupa caz, pana la expirarea termenului prevazut de lege sau a
celui stabilit de catre parti. In felul acesta, apare chiar mai clar de ce anume dupa ce
expira termenul arbitrajului, nu se poate intampla altceva decat ca tribunalul
arbitral sa pronunte o hotarare prin care sa constate caducitatea.
INVOCAREA NECOMPETENTEI. EXCEPTIA DE NECOMPETENTA
Abordarea este diferita, dupa cum este vorba despre:

A. Necompetenta instantei judecatoresti (pentru ca exista o conventie de arbitraj).


Instanta de judecata nu isi verifica din oficiu competenta, in raport cu o conventie de
arbitraj, ci numai la solicitarea uneia dintre parti. Ipoteza este aceea in care exista o
conventie de arbitraj, dar reclamantul s-a adresat totusi instantei de drept comun. Intr-un
asemenea caz, instanta de judecata, in conformitate cu principiile NCPC, are obligatia sa-si
verifice competenta, respectiv competenta generala, materiala si teritoriala, aceste
verificari facandu-se in conformitate cu prevederile legale. Inseamna ca instanta ar putea sa
treaca la judecarea cauzei.
Nu isi verifica competenta cu privire la faptul ca ar fi competent tribunalul arbitral
=> va ignora convetia de arbitraj, atata vreme cat paratul nu va invoca existenta acestei
conventii. Daca se invoca o asemenea necompetenta, atunci, in mod evident, instanta isi va

Arbitraj comercial Curs 8

25 noiembrie 2014

verifica propria competenta art. 554 NCPC fiind sediul materiei. Astfel, potrivit alin. (1):
Instanta judecatoreasca isi va verifica propria competenta si se va declara necompetenta
numai daca partile sau una dintre ele solicita aceasta, invocand conventia arbitrala. Facand
verificari, ne-am putea gasi intr-una din situatiile prevazute de alin. (2), unde se prevad
cazurile in care, desi este vorba despre o conventie de arbitraj, instanta de judecata ramane
in continuare competenta:
-

lit. a) - paratul nu invoca conventia de arbitraj;

lit. b) conventia arbitrala este lovita de nulitate sau este inoperanta (asa cum
este configurata nu ar permite constituirea tribunalului arbitral;

lit. c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile


paratului in arbitraj aceasta ipoteza intereseaza in situatia in care reclamantul
a dorit sa treaca la solutionarea litigiului prin arbitraj. Inseamna ca, potrivit
conventiei de arbitraj, putea sa-i propuna paratului desemnarea arbitrului unic,
iar paratul nu reactioneaza in niciun fel, sa o respinge fara o alta contrapropunere (suntem in arbitrajul ad-hoc). Reclamantul se poate adresa
tribunalului sa desemneze arbitrul dar, avand si calea alternativa prevazuta de
lit. c) situatia in care tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze
imputabile paratului, ceea ce inseamna ca reclamantul ar putea sa se adreseze
instantei de drept comun si sa renunte la arbitraj. In cazul unui parat care nu a
fost cooperant la desemnarea arbitrului, exista mari sanse sa fie necooperant si
in continuare, iar arbitrajul se bazeaza pe cooperarea partilor.

Daca instanta constata ca este necompetenta, isi declina competenta in favoarea


arbitrajului institutionalizat, care, in temeiul hotararii de declinare, va lua masurile
necesare constituirii tribunalului arbitral art. 554 NCPC fiind sediul materiei. In schimb,
daca este vorba despre un arbitraj ad-hoc, solutia nu va fi de declinare a competentei, ci de
respingere a cererii ca inadmisibila, nefiind de competenta instantei judecatoresti.
Solutia este una foarte practica. Textul este in concordanta cu acela al art. 132 alin.
(3) care, in caz de necompetenta, prevede declinarea de competenta si trimiterea dosarului
catre un alt organ cu activitate jurisdictionala, ori doar in arbitraj institutionalizat poate sa

Arbitraj comercial Curs 8

25 noiembrie 2014

fie inclus in categoria ,,organ cu activitate jurisdictionala. In cazul arbitrajului ad-hoc, nu


exista nimic pe taramul acestui arbitraj, partile neprocedand la constituirea acestuia, astfel
instanta de judecata neavand catre cine sa isi decline competenta. Neexistand un temei in
acest sens si in masura in care partile ar fi constituit un tribunal ad-hoc, singurul text ce
exista in NCPC este cel corespunzator art. 132, ori acel tribunal ad-hoc nu se incadra in
categoria ,,organ cu activitate jurisdictionala.
In prezent, solutia consacrata de art. 554 este cea pe care doctrina o configurase,
respectiv declinarea de competenta catre tribunalul arbitraj institutionalizat. Poate sa
produca consecinte nedorite pentru parti aceasta solutie, din perspectiva arbitrajului adhoc. Este posibil ca, la momentul la care a fost sesizata instanta judecatoreasca, actiunea sa
nu fi fost respinsa dar, in masura in care se respinge cererea ca nefiind de competenta
instantei judecatoresti, deja sa nu fie un termen pentru a se lua de la capat. Solutia a fost
consacrata expres in NCPC.
Si daca se admite exceptia de necompetenta si s-ar declina catre un tribunal
institutionalizat sau dupa caz, partile s-ar ocupa de constituirea unui tribunal arbitral adhoc, instanta de judecata ramane totusi competenta in legatura cu anumite aspecte daca
este arbitraj ad-hoc, eventual inlaturarea piedicilor in constituirea tribunalului arbitral, de
asemenea, competenta pe parcursul desfasurarii arbitrajului masuri asiguratorii,
provizorii, etc.
B. Necompetenta tribunalului arbitral (pentru ca ar fi nula sau inoperanta
conventia de arbitraj).
Este vorba despre o competenta speciala, motiv pentru care, spre deosebire de
instanta judecatoreasca, care isi verifica competenta doar la cerere, tribunalul arbitral este
obligat sa isi verifice, din oficiu, competenta. Sediul materiei art. 579 NCPC. 2 ipoteze:
-

Sa constate ca este competent, si atunci se consemneaza in incheiere acest


aspect, incheiere care poate fi desfiintata doar printr-o actiune in anulare
formulata impotriva hotararii ce va fi pronuntata pe fond. Nu se poate, asadar,
cenzura in aceasta etapa modalitatea in care tribunalul arbitral a stabilit ca este

Arbitraj comercial Curs 8

25 noiembrie 2014

competent. El este singurul competent sa isi verifice competenta in aceasta etapa


procesuala. Nu exista nicio cale de atac, ca in instanta de drept comun;
-

Sa constate ca nu este competent. Art. 579 NCPC: isi declina competenta printr-o
hotarare impotriva careia nu se poate formula actiune in anulare. Isi declina
competenta, adica, intr-un inteles comun, stabileste ca nu este competent si se
dezinvesteste. Nu este vorba de declinare in sens juridic, este vorba de o
respingere a cererii ca nefiind de competenta sa. Tribunalul arbitral pronunta,
practic, o decizie finala asupra acestui aspect, neexistand o cale prin care sa fie
reanalizata decizia tribunalului arbitral, nu poate fi formulata calea de atac.
Singura cale de atac impotriva unei hotarari arbitrale nu este incidenta in acest
caz, dupa cum spune, in mod expres, textul citat. Este vorba despre o jurisdictie
speciala, care a stabilit ca este necompetent.

O problema ar putea sa apara in cazul in care si instanta de judecata se va constata


ca fiind necompetenta situatie in care vom avea un conflict negativ de competenta. Efectul
este acela de a se respinge cererea ca nefiind de competenta tribunalului arbitral. In unele
cazuri, ar fi fost ideal sa poata sa se decline competenta in favoarea unei instante
judecatoresti. Exista argumente care pledeaza si in favoarea si in defavoarea declinarii de
competenta. Pana la momentul intrarii in vigoare a NCPC, cand aceste solutii au fost fixate
normativ, au existat opinii in ambele sensuri, respectiv:
-

In sensul nedeclinarii de competenta. Practic, s-au retinut urmatoarele


argumente. In primul rand, s-a retinut caracterul privat al arbitrajului, respectiv
faptul ca justitia arbitrala si cea statala reprezinta doua sisteme de jurisdictie
diferite, exercitandu-si atributiile in conditii distincte, si sub incidenta unor
reguli si reglementari proprii. De asemenea s-a mai retinut, in argumentarea
nedeclinarii, faptul ca tribunalul arbitral nu are calitatea de a opta in locul
reclamantului pentru una sau alta dintre instantele judecatoresti ce ar putea fi
sesizate ipoteza prezinta interes cand este vorba despre o competenta
alternativa => tribunalul nu poate exercita acest drept de optiune in locul
reclamantului. Un alt argument este acela al absentei in VCPC a unui text de lege
care sa permita o asemenea declinare de competenta. Singurul text din VCPC era

Arbitraj comercial Curs 8

25 noiembrie 2014

cel corespunzator art. 132, articol care permite numai declinarea de competenta
de la instanta judecatoreasca catre un organ cu atrbutii jurisdictionale. Cei care
au sustinut teza declinarii au invocat chiar acest articol, dublat de principiul
simetriei;
-

s-a aratat, de asemenea, ca arbitrajul, contrar tezei prezentate anterior, respectiv


tezei naturii private, contractuale, are o latura puternic jurisdictionala, ca atare,
daca este specific declinarea unui sistem, ar fi aplicabil si celuilalt sistem
jurisdictional.

CONFLICTUL DE COMPETENTA
Ar putea aparea daca a fost sesizata instanta judecatoreasca, si ea, dupa caz, a
declinat competenta catre arbitrajul institutionalizat, iar acesta a constatat ca este
necompetent. Daca instanta judecatoreasca a respins cererea, fiind vorba despre un
arbitraj ad-hoc, iar cand partile au constituit tribunalul arbitral, acesta a stabilit ca este
necompetent, daca a fost sesizat mai intai tribunalul arbitral si el a constatat ca este
necompetent, constatand, apoi, ca este necompetenta si instanta judecatoreasca, intr-un
asemenea caz, potrivit art. 135 alin. (3), conflictul de competenta ivit intre o instanta
judecatoreasa si un alt organ cu activitate jurisdictionala, se solutioneaza de catre instanta
judecatoreasca ierarhic superioara instantei in conflict, solutie consacrata si de art. 554 alin.
(3) NCPC.
PROCEDURA PROPRIU-ZISA DE JUDECATA
Procedura este, in principiu, cea aleasa de catre parti, cum doresc ele. In subsidiar
cea aleasa de tribunalul arbitral, daca nu, cea prevazuta in Cartea a IV-a NCPC. In cazul
arbitrajului institutionalizat, ca principiu, se vor aplica regulile arbitrajului institutionalizat,
partile putand alege alte reguli, acestea devenind aplicabile daca tribunalul arbitral
agreeaza aceasta solutie.
PRINCIPIILE PROCEDURII ARBITRALE

Arbitraj comercial Curs 8

25 noiembrie 2014

Asa cum rezulta din art. 575 NCPC, sunt aplicabile si in procedura arbitrala
principiile fundamentale ale procesului civil. Acestea sunt enumerate in art. 575 alin. (2)
NCPC. Si in cazul arbitrajului exista o etapa scrisa si etapa dezbaterilor.

ETAPA SCRISA
Aceasta etapa debuteaza cu cererea de arbitrare sau actiunea arbitrala. Continutul
cererii de arbitrare este reglementat de art. 571 NCPC, respectiv din art. 27 din Regulile de
Arbitraj ale Curtii de Arbitraj de la Bucuresti. In mod esential, cererea de arbitrare trebuie
sa cuprinda conventia de arbitraj, de altfel aceasta trebuind sa fie atasata cererii de
chemare in judecata. De asemenea, cel putin in cazul arbitrajului ad-hoc, cererea de
arbitrare trebuie sa includa numele, prenumele si domiciliul membrilor tribunalului
arbitral, nu si in cazul arbitrajului institutionalizat.
INTAMPINAREA
Este reglementata de art. 573 NCPC, respectiv de art. 31 din Regulile de Arbitraj ale
Curtii de Arbitraj de la Bucuresti. In cazul arbitrajului ad-hoc, se va preciza numele,
prenumele, domiciliul membrilor tribunalului arbitral, daca este vorba despre un arbitraj
ad-hoc. Aceasta cerinta nu este obligatorie in cazul arbitrajului institutionalizat.
COMUNICAREA
Intampinarea se comunica reclamantului de catre parat, in cazul arbitrajului ad-hoc.
De asemenea, va comunica reclamantului intampinarea si in cadrul arbitrajului
institutionalizat, depunand la sediul curtii de arbitraj dovada de comunicare. Intrucat
procedura arbitrajului nu este una foarte puternic formalizata, sanctiunea nedepunerii
intampinarii nu este cea din dreptul comun, adica decaderea, pana la primul termen de
infatisare putand fi propuse si invocate exceptii. Poate fi formulata si o cerere
reconventionala odata cu intampinarea, sau cel mai tarziu pana la primul termen de
judecata.

Arbitraj comercial Curs 8

25 noiembrie 2014

DISPUNEREA DE MASURI ASIGURATORII, PROVIZORII SI CONSTATAREA


UNOR IMPREJURARI DE FAPT
Se distinge dupa cum aceste masuri trebuie luate inainte sau dupa constituirea
tribunalului arbitral. Inainte de constituirea acestuia, aceste masuri vor fi dispuse de
instanta de judecata, la cererea adresata instantei fiind atasata cererea de arbitrare si
conventia de arbitraj. Incuviintarea respectivelor masuri va fi adusa la cunostinta
tribunalului arbitral, dupa constituirea sa.
Dupa constituirea tribunalului arbitral, aceste masuri pot fi dispuse, dupa caz, in
functie de solicitarea partilor, de instanta de judecata sau de tribunalul arbitral. Partea se
adreseaza instantei de judecata pentru prelungirea termenului, dar si in caz de refuz de
executare, oricum ar fi ceruta instantei judecatoresti.
CITAREA SI COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURA
Citatiile, hotararile arbitrale, incheierile de sedinta si inscrisurile se comunica fie
prin luare de semnatura, fie prin scrisoare recomandata cu continut declarat si cu
confirmare de primire.
Alte instiintari adresate partilor pot fi comunicate prin orice cale ce asigura
transmiterea textului si confirmarea primirii, mergand de la forma clasica a trimiterii
postale cu confirmare de primire, servicii de curierat, fax, e-mail, inclusiv instiintarile
telefonice, cu consemnarea de catre asistentul arbitral a datei si orei convorbirii respective.
FIXAREA PRIMULUI TERMEN DE JUDECATA
Este necesara fixarea astfel incat, intre primirea citatiei si termenul de dezbatere
fixat, sa existe un interval de timp de cel putin 15 zile art. 580 NCPC.
Regulile de Arbitraj ale Curtii de Arbitraj de la Bucuresti prevad un termen chiar mai
lung, de 21 de zile.