Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIOARA

FACULTATEA DE DREPT I TIINE ADMINISTRATIVE


SPECIALIZARE MASTERAT: ADMINISTRAIE PUBLIC

COMPETENA INSTANEI DE CONTENCIOS


ADMINISTRATIV SI EXCEPII PREVAZUTE IN LEGI
SPECIALE

Coordonator tiinific:

Masterand:

Prof. univ. dr. Anton TRILESCU

Laura-Ioana ANTOCE

Timioara
-2011-

Competena instanelor de contencios-administrativ


Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele
administrative emise sau ncheiate de autoritile publice locale i judeene,
precum i cele care privesc taxe i impozite, contribuii, datorii vamale i
accesorii ale acestora de pn la 500.000 lei se soluioneaz n fond de
tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau
ncheiate de autoritile publice centrale, precum i cele care privesc taxe i
impozite, datorii vamale i accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 lei se
soluioneaz n fond de seciile de contencios administrativ fiscal ale curilor de
apel, dac prin lege organic special nu se prevede altfel.
O prim precizare care se impune este aceea c, potrivit art. 10 alin. (I)
din Legea nr. 554/2004, prin actele autoritilor publice locale i judeene
nelegem att actele autoritilor administraiei publice locale, ct i actele
serviciilor publice deconcentrate ale administraiei publice centrale n judee i
n celelalte uniti administrativ-teritoriale.
O a doua precizare important este aceea c pentru stabilirea competenei
materiale a instanelor de contencios administrativ va trebui s inem seama de
natura juridic (proveniena) actelor administrative ce fac obiectul judecii,
acesta fiind criteriul principal, precum i de alte dou criterii secundare: locul
organului emitent al actului n sistemul administraiei publice i valoarea
obiectului actului atacat.
Astfel, n cazul aciunilor mpotriva actelor administraiei publice
generale, competena material a instanelor de contencios administrativ se
determin n funcie de nivelul organului emitent al actului n sistemul
administraiei publice.
De asemenea, s-a decis c litigiul avnd ca obiect obligarea n solidar a
mai multor instituii la plata unor drepturi de natur salarial cade n competena
de soluionare a instanei determinate prin raportare la criteriul rangului avut de
autoritatea prt n sistemul organelor administraiei publice, respectiv n
competena curii de apel, atunci cnd cel puin una din prte are rangul unei
autoriti publice centrale' 1 Cu alte cuvinte, n caz de coparticipare procesual
pasiv, competena materiala instanei de contencios administrativ se determin
n bloc (pentru toate cererile) n raport de autoritatea public superioar, parte n
proces. Deci, nu se va proceda la disjungerea cererilor i declinarea competenei
de soluionare a acestora n funcie de fiecare autoritate public prt.

A se vedea art. 31l alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicat, cu modificrile i completarile ulterioare.
2

n schimb, n cazul aciunilor mpotriva actelor autoritilor administrativfiscale, i ale autoritilor publice asimilate acestora, competena material a
instanelor de contencios administrativ se stabilete n funcie de valoarea
obiectului material al aceste acte, indiferent de locul organului emitent al actului
n sistemul administraiei publice. n concluzie, cele trei criterii nu pot fi
aplicate mpreun, ci doar criteriul principal mpreun cu unul din cele dou
criterii secundare.
n fine, o a treia precizare se refer la faptul c stabilirea competenei
materiale instanelor de contencios administrativ se face prin raportare la
aciunea principala i nu la aciunea n despgubiri, care are caracter accesoriu.
Sintetiznd, spunem c tribunalele judec, n prim instan, aciunile
priviri actele emise sau ncheiate de autoritile publice situate n unitile
administrativ teritoriale i actele administrativ-fiscale al cror obiect material
are o valoare de pn la 500.000 lei, iar curile de apel judec, ca instane de
fond, litigiile privind actele administraiei publice centrale i actele
administrativ-fiscale al cror obicei are valoare mai mare de 500.000 lei.
n materia contenciosului administrativ exist o singur cale de atac i
anume recursul. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recursul
mpotriva sentintelor pronunate de tribunalele administrativ-fiscale se judec de
seciile de contenios administrativ i fiscal ale curilor de apel, iar recursul
mpotriva sentineloi pronunae de curile de apel se soluioneaz de secia de
contencios administrativ si fiscal a naltei Curi de Casaie i Justiie, dac prin
lege organic special nu se prevede altfel.
Referitor la competena teritorial a instanelor de contenciosadministrativ, n practica judectoreasc s-a stabilit, sub imperiul Legii nr.
29/1990, c aceasta nu este o competen absolut, ci are caracterul unei
norme de protecie, edictat n favoarea reclamantului. Reclamanta putea, deci,
s aleag ntre instana de la domiciliul su, potrivit Legii nr. 29/1990 sau
instana de la sediul autoritii prte, potrivit dreptului comun (art. 5
C.proc.civ.). Odat instana aleas, reclamantul nu mai putea reveni asupra
opiunii sale. Astfel, n practic s-a considerat c aceast competena dup
calitatea persoanei, nefiind de ordine public, reclamantul poate renuna la
acest beneficiu acordat prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, acceptnd s
se judece la instana de contencios-administrativ de la domiciliul prtului.
Legea nr. 554/2004 a inut seama de aceste soluii ale jurisprudenei i a
prevzut n art. 10 alin. (3) o competen teritorial alternativ a instanelor de
contencios-administrativ, reclamantul putnd nvesti cu o cerere n anulare fie
instana de la domiciliul sau, fie instana de la sediul autoritii publice prte.
Odat aleas instana, reclamantul nu mai poate reveni asupra opiunii
sale, pentru deznvestirea instanei, prin invocarea excepiei necompetenei
teritoriale.
Este de precizat c n litigiile de contencios administrativ izvorte din unele
contracte administrative reglementrile speciale au prevzut o competen
3

teritorial exclusiv, aceea a instanei de judecat de la sediul concedentului2


sau, altfel spus, al autoritii contractante.3
Legea 29/1990, cu modificarile ulterioare, prevederea in art. 6: Judecarea
actiunilor formulate in baza art. 1 din prezenta Lege este de competenta
tribunalului sau a curtii de apel in a caror raza teritoriala isi are domiciliul
reclamantul, potrivit competentei materiale prevazute de art. 2 si 3 din Codul de
procedura civila.
Prin urmare, competenta instantelor de contencios administrativ suferea
modificari in functie de modificarile codului de procedura civila, sectia de
contencios administrativ a tribunalului fiind competenta sa judece in prima
instanta actiunile impotriva actelor autoritatilor si institutiilor locale si judetene,
iar curtile de apel judecind in prima instanta actiunile impotriva actelor
autoritatilor si institutiilor centrale.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prevede la art.10
Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice
locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii,
datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza,
in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele
administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele
care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora,
mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios
administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin Lege speciala nu se prevede
altfel.
Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativfiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de
apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios
administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios
administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin Lege
speciala nu se prevede altfel.
Competenta materiala de fond este reglementata in functie de doua
criterii:
a) pozitionarea autoritatii publice
b) valoarea impozitului, taxei, contributiei etc.
2
3

Art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.


Art. 8 din Legea nr. 554/2004.
4

Tribunalele administrativ fiscale( pana la constituirea lor sectiile de


contencios administrativ ale tribunalelor) judeca pe fond:
-Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile
publice locale si judetene
-Litigiile cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si
accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei(indiferent de pozitia pe care se
afla autoritatea)

Curtile de apel- sectiile de contencios administrativ si fiscal- judeca pe


fond:
-Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile
publice centrale
-Litigiilecare privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si
accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei(indiferent de pozitia pe care se
afla autoritatea)
Competenta materiala in recurs( singura cale de atac in materia
contenciosului administrativ) apartine instantei imdeiat superioare celei care a
pronuntat hotararea in prima instanta, respectiv Curtii de Apel sau Inaltei Curti
de Casatie si Jutitie, sectiile de contencios administrativ, daca prin lege speciala
nu se prevede altfel.4
Competenta teritoriala de fond este prevazuta la art.10 alin
3:Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la
domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul
paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.
Prin stabilirea acestei reguli cu caracter derogator de la regula comuna a
competentei teritoriale potrivit careia cererea se face la instanta de la domiciliul
paratului , se urmareste protejarea particularilor, persoane fizice sau juridice.
Reclamantul poate introduce actiune si la instanta de la sediul paratului
(in lege se prevedere domiciliul paratului, desi e vorba de sediul acestuia). O
data ce a optat pentru o instanta nu mai poate reveni asupra optiunii sale decat in
cazul in care s-a aflat in eroare.
4

http://www.dreptonline.ro/
5

n cazul n care prin legi speciale se prevede o alta competenta materiala


sau teritoriala, cererile se vor introduce la instanta precizata in legea speciala. De
ex, in cazul actiunilor introduse in baza Legii 544/2001 privind liberul acces la
informatiile de interes public, plangerea se face la sectia de contencios
administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul sau
in a carei raza are sediul autoritatea publica sau institutia publica(indiferent de
pozitia ocupata in ierarhia autoritatilor- locala sau centrala.

Competenta instantelor judecatoresti in contenciosul


administrativ
Avand in vedere prevederile Legii nr.554 din 2004 a contenciosului
administrativ, competenta materiala in aceasta materie se imparte intre Tribunal
si Curtea de Apel.
Tribunalele administrativ-fiscale solutioneaza litigiile privind:
actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si
judetene;
care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale
acestora, de pana la 5 miliarde lei.
Curtea de Apel, prin sectiile de contencios administrativ si fiscal,
solutioneaza litigiile privind:
actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale;
taxele si impozitele, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai
mari de 5 miliarde lei, numai daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativfiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de
apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios
administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios
administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege speciala
nu se prevede altfel.
Legiuitorul, din dorinta de a elimina orice comentariu cu privire la
competenta teritoriala a instantelor judecatoresti, a stabilit in mod expres
competenta alternativa in materia contenciosului administrativ. Astfel,
reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la
6

domiciliul paratului. In situatia in care reclamantul a optat pentru instanta de la


domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.
Pentru introducerea cererii de chemare in judecata termenul este de 6 luni,
stabilit de art. 11 alin. (1) si termenul de 1 an termenul-exceptie, stabilit de art.
11 alin. (2).
Termenul de 6 luni este un termen de prescriptie, iar termenul de 1 an
este un termen de decadere.
Termenul-regula 6 luni incepe sa curga de la:5
data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data
comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;
data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul
de 1 an;
data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul
contractelor administrative.
Termenul-exceptie 1 an se aplica in urmatoarele conditii:
trebuie sa existe motive temeinice care au intervenit in interiorul termenului
de 6 luni de zile si care au determinat reclamantul sa depaseasca acest termen;
acest termen se aplica doar in cazul actelor administrative unilaterale;
termenul incepe sa curga de la data emiterii actului.
Nu pot fi atacate n contenciosul administrativ: 6
a) actele administrative ale autoritilor publice care privesc raporturile acestora
cu Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar.
Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele
administrative pentru modificarea sau desfiinarea crora se prevede, prin lege
organic, o alt procedur judiciar.
Actele administrative emise pentru aplicarea regimului strii de rzboi, al
strii de asediu sau al celei de urgen, cele care privesc aprarea i securitatea
naional ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum i pentru

5
6

http://e-juridic.manager.ro/
Legea nr. 554 din 02/12/2004, Legea contenciosului administrativ. Actualizata 2008
7

nlturarea consecinelor calamitilor naturale, epidemiilor i epizootiilor pot fi


atacate numai pentru exces de putere.

Actele nesupuse controlului si limitele controlului


Nu pot fi atacate in contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora
cu Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar.
Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele
administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege
organica, o alta procedura judiciara.
Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al
starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea
nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru
inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi
atacate numai pentru exces de putere.
n ce privete actele emise n situaii excepionale (pentru aplicarea
regimului situailor de rzboi, al strii de asediu sau al celei de urgen, cele
care privesc aprarea i securitatea naional ori cele emise pentru restabilirea
ordinii publice, precum i pentru nlturarea consecinelor calamitilor naturale,
epidemiilor i epizotiilor) remarcm faptul c, potrivit legii, acestea pot
fi atacate numai pentru exces de putere adic numai dac
autoritile publice au dat o calificare greit mprejurrilor care au
determinat emiterea acestor acte i, dac prin actele respective, s-au
nclcat drepturile i libertile fundamentale ale cetenilor.
Exceptarea actelor de comandament cu caracter militar de la
controlul de legalitate pe calea contenciosului administrativ a fost
meninut i de Legea 554/2004 [art. 5 alin. (1) lit. b)].
Actele de comandament cu caracter militar se caracterizeaz
prin urmtoarele trsturi: 7
- actul eman de la o autoritate public cu caracter militar, prin
comandament militar nelegndu-se o totalitate de trupe puse sub

Anton Trilescu, Drept administrativ, Ediia 4, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2010
8

comanda unui sef determinat (eful statului, ministrul armatei,


comandamente militare superioare, copurile de armat, divizii);
- cuprinsul actului are natur militar, ad ic este n legtur
direct cu serviciul i ndatoririle militare;
- aceste acte conin ideea de ordin, de comand, cu caracterul ei de
disciplin militar.
Raiunea sustragerii acestor acte de la controlul instanelor
judectoreti const n necesitatea asigurrii spiritului de discip lin
al subordonailor, raportat la ideea prestigiu i autoritate a
superiorilor, precum i a condiiilor de unitate, capacitate i rapiditate
necesare operaiunilor militare.
n categoria acestor acte au fost incluse toate ordinele i
instruciunile de serviciu privitoare la msurile de pregtire i
instrucie a trupelor i ofierilor, la mobili contingente i
concentrri de trupe, la repartiia i dislocarea unitilor, la aliiluili
luarea de comenzi, la manevre, la exerciii i la operaiuni militare. 8

Anton Trilescu, Drept administrativ, Ediia 4, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2010

Bibliografie
Anton Trilescu, Drept administrativ, Ediia 4, Editura C.H. Beck,
Bucuresti, 2010
Legea nr. 554 din 02/12/2004, Legea contenciosului administrativ.
Actualizata 2008
Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale (publicata in Monitorul
Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001) Modificata prin Legea 286/2006
Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Editura All Beck,
Bucureti, 2005. Anton Trilescu, Drept administrativ, Ediia 4, Editura
C.H. Beck, Bucuresti, 2010
http://www.dreptonline.ro/
http://www.avocatnet.ro/

http://e-juridic.manager.ro/

10