Fotosinteza

Lumina solara are un rol mult mai important in hranrea noastra decat ne-am fi asteptat
noi. Toata mancarea si toti combustibilii fosili folositi de noi sunt produsi ai fotosintezei, proces
ce transforma energia luminii solare, in forme chimice de energie ce pot fi folosite in sisteme
biologice. Fotosinteza poate fi indeplinita de mai multe organisme, variind de la plante,la
bacterii.
Fotosinteza este fenomenul prin care plantele produc, cu ajutorul luminii solare,
substantele organice din substante minerale, punand in liberatate oxigen. Pe baza ei se formeaza
substantele organice care alcatuiesc corpul plantelor si al animalelor, precum si hrana lor; se
realizeaza o circulatie in natura a elemntelor oxigen, azot, carbon, fosfor, sulf s.a ; carbonul este
absorbit sub forma de bioxid de carbon si asimilat sub forma substantelor organice produse in
fotosinteza. Dupa moartea plantelor, substantele organice acumulate sunt folosite de catre
microorganisme pentru hrana lor, care duc transformarea lor pana la mineralizarea completa.
Rolul plantelor in istoria evolutiva a lumii este foarte complex pentru ca ele au
transformat atmosfera Pamantului intr-o atmosfera ce putea sa sustina regnul animal. Probabil ca
imensele cantitati de bioxid de carbon prezente initial in atmosfera au impiedicat animalele sa
respire, dar in procesul de fotosinteza plantele absorb dioxid de carbon si elimina oxigen.
Capacitatea plantelor de a produce fotosinteza folosind lumina soarelui este punctul de pornire al
lantului alimentar.
Desfasurarea fotosintezei la plantele verzi
Fotosinteza cuprinde doua faze majore, strans legate intre ele, faza de lumina si faza de intuneric.
Faza de lumina
Reactiile de lumina au loc in membrana tilcoidelor si au mai multe etape strans
dependente unele de altele.Ele sunt:
- absortia cuantelor de lumina de catre molecula de clorofila. Ca urmare a acestui
proces, are loc o crestere a nivelului energetic al unui electron pe cuanta de lumina absorbita.
- preluarea si conducerea mai departe a electronilor cu energie inalta printr-un
sistem de factori ce se activeaza in lant.
- fotosinteza: ca urmare a deficitului de electroni creat in molecula de clorofila se
realizeaza descompunerea apei celulare in electroni, protoni si oxigen.

- legarea electronului eliberat in urma lantului transportor de electroni si a

protonilor eliberati din fotoliza la coenzima NADP cu formarea agentului reducator
NADPH + H + -- legarea energiei eliberate sub influenta luminii in ompusul
ATP, cu inalt continut energetic.
Faza de intuneric
Are loc intre membranele tilocoidelor din cloroplasta; ea presupune transformarea CO2
preluat din mediu prin stomate si transportat cu ajutorul sistemului intercelular in
produsul de fotosinteza, glucoza. La procesul de reducere a CO2 iau parte produsii fazei de
lumina, ATP si NADPH+H+. Reactiile fazei de intuneric se desfasoara pe parcursul a trei etape.
Procesul este denumit dupa descoperitorul sau, ciclul calvin.
Pigmentii fotosintetizanti
Pigmentii fotosintetizanti absorb cuantele de lumina, stabilind astfel premisa esentiala
pentru desfasurarea procesului de fotosinteza. Pe langa pigmentii activi in fotosinteza alti
pigmenti pot, de asemenea, servi ca receptori ai energiei, dar inainte ca aceasta sa fie utilizata in
fotosinteza ea trebuie sa fie transmisa mai departe clorofilei A.
Clorofila verde din plante absoarbe energie solara si o utilizeaza pentru a recombina
carbonul, hidrogenul si oxigenul in hidrati de carbon, cum ar fi celuloza material fibros
rezistent care inconjoara fiecare celula vegetala -, precum si in amidon si zaharuri bogate in
energie. Planta poate sa le combine pe acestea cu azotati, fosfati si saruri de potasiu absorbite din
sol pentru a forma proteine, grasimi si alte substante.
De curand s-a dovedit ca utilizarea clorofilei, extrasa din plante prin anumite metode,
poate contribui la eliminarea toxinelor din sange, la accelerarea tranzitului intestinal, la
vindecarea anemiei, acneei, unor alergii, gastritelor, ulcerului, astmului etc.
INFLUENTA FACTORILOR EXTERNI ASUPRA FOTOSINTEZEI
a) Influena luminii
Faptul c plantele nu cresc bine la ntuneric a fost observat nc din antichitate. Totui,
numai cu dou secole n urm, s-a demonstrat rolul luminii n creterea plantelor, acordndu-i-se
acestui fapt, pe lng importana practic i o semnificaie filozofic. Ingen-Housz mai nti i
apoi R. Mayer au contribuit poate cel mai mult la aprecierea rolului luminii ca o condiie
indispensabil a asimilrii CO2 de ctre plantele verzi.
Lumina poate influenta fotosinteza prin intensitatea, calitatea si durata ei. Cercetatorii Pantanelli
si Liubimenko, adepti ai teoriei celor trei puncte cardinale sustineau ca fotosinteza incepe la o

anumita intensitate a luminii. Fotosinteza nu este insa un fenomen de sensibilizare a

protoplasmei, ci un fenomen fotochimic de transformare a energiei. Astfel, N. Salageanu,
determinad fotosinteza la aceeasi frunza si la intensitati din ce in ce mai slabe de lumina a
constatat faptul ca fotosinteza are loc pana la cele mai mici intensitati ale luminii. Valoarea
intensitatii luminii la care emisiunea O2 prin fotosinteza este egala cu absorbtia lui prin respiratie
reprezinta punctul de compensatie al luminii. Cunoasterea valorii punctului de compensatie
prezinta o mare importanta deoarece sub acest nivel respiratia predomina asupra asimilatiei,
plantele nu mai produc substante organice, iar organismul traieste din rezervele sale.
Supravietuirea si cresterea plantelor nu sunt posibile decat prin iluminarea cateva ore pe zi
deasupra punctului de compensatie.
b) Influena concentraiei dioxidului de carbon
Importana aerului fixat, adic a CO2, n procesul de purificare a aerului de ctre plante a fost
clar formulat de ctre botanistul elveian Senebier. Acesta, tratnd critic tot ce se cunotea de la
Priestley, n lucrrile sale publicate la Geneva n 1783 i intitulate Cercetri fizico-chimice
privitoare la influena luminii solare asupra modificrii fiinelor vii din cele trei regnuri naturale
i mai ales din regnul vegetal, scria c aerul eliberat de ctre plantele expuse la soare este
produsul transformrii aerului cu ajutorul luminii.
Priestley, Ingen-Housz i Senebier au fcut numai observaii calitative sau foarte sumare
estimri cantitative, iar lucrrile lor foloseau nc limbajul naiv i confuz al terminologiei
chimice din vremea aceea. Cei trei cercettori au intrat i ntr-o polemic de prioritate, dar acest
aspect nu le umbrete cu nimic meritele.
Pentru plantele terestre concentratia de CO2 este unul dintre cei trei factori limitanti pusi in
evidenta de catre F.Blackman. Exceptand iluminarile foarte slabe (sub 1000 lucsi) si
temperaturile scazute (sub 5C), cantitatea de CO din atmosfera (0,03%) este puternic limitata;
nivelul optim al concentratiei de CO se situeaza catre 0,1%, iar la concentratii mai mari de 2-5%,
CO devine toxic. N.Salageanu a constatat ca frunzele plantelor crescute in umbra au fotosinteza
cea mai intensa la concentratii de 0,5 - 1% CO, iar cele crescute in plin soare, la 2-3% CO.
c) Influenta temperaturii
Ca si in cazul altor procese metabolice, se constata un efect pozitiv al temperaturii asupra
fotosintezei pina la 30C, dupa care se constata o actiune depresiva, urmata de incetarea
procesului catre 45C. Intensitatea fotosintezei creste odat cu temperatura, atingnd nivelul
optim la 30-35C apoi coboar rapid catre zero la temperatura de 40-45C. Partea fotochimica a
fotosintezei este independenta de temperatura, in vreme ce partea biochimica, enzimatica este
strict dependenta de temperatura. Cu toate acestea exista printre plante o mare varietate si

capacitate de adaptare la temperaturile extreme. Muschii, lichenii si coniferele raman verzi si isi
pastreaza capacitatea fotosintetica in timpul iernii, iar unele alge albastre din lacurile termale
cresc si la temperatura de 80C.
Temperaturile minima, optima si maxima a fotosintezei nu sunt fixe, ci difera de la o specie
la alta si dupa provenienta plantelor. Astfel, cartoful, adaptat la regiuni mai reci are optimul
fotosintezei la 30C, iar frunzele de tomate si castraveti, plante de proveninta sudica au optimul
in jur de 40C.
d) Influenta concentratiei oxigenului
Influenta oxigenului asupra fotosintezei a fost pentru prima data scoasa in evidenta la alga
Chlorela de catre Warburg care a gasit ca la lumina intensa fotosinteza scade o data cu cresterea
concentratiei O? peste valorile normale de 21% din atmosfera. La plantele superioare terestre,
prima observatie referitoare la efectul oxigenului asupra fotosintezei a fost efectuata de
McAlister la frunzele de grau.
Oxigenul din atmosfera terestra normala exercita un puternic efect inhibitor asupra
fotosintezei unor plante superioare terestre (grau, secara, orz etc.). La toate aceste plante s-a
constatat ca la concentratia normala a oxigenului din atmosfera fotosinteza este micsorata cu 4050%.
ROLUL APEI N FOTOSINTEZ
Fenomenul fotosintezei a fost clarificat i descris n termeni chimici abia n anul 1804 de
ctre chimistul din Geneva, de Saussure, unul din cei mai buni experimentatori care a pus bazele
cercetrii cantitative n fotosintez, n termeni moderni. El a publicat un tratat intitulat Cercetri
chimice asupra vegetalelor, n care a artat c suma greutilor materiei organice produse de ctre
plante i O2 eliberat este considerabil mai mare dect greutatea CO2 consumat. Deoarece
plantele folosite n experienele sale nu primeau nimic n afar de ap i aer, el a conchis just c
n fotosintez particip pe lng CO2 i apa.