Sunteți pe pagina 1din 6

Gabriel Bethlenepoca de aur a principatului Transilvaniei.

S-a nscut n 1580 la Ilia (Hunedoara). Strmoii , mari nobili cu domenii n comitatele
Bekes si Timis, au ndeplinit funcii n slujba regilor Ungariei: ban de Severin,
comite, voievod al Transilvaniei, cpitan. Dupa ce Ungaria a fost impartita intre turci
(sudul) si austrieci (nordul) in 1541, tatl sau, Wolfgang Bethlen, s-a retras n Transilvania
autonoma si vasala sultanului, primind ca domeniu Ilia din partea principelui Istvan Bathory
(1571-1575). S-a cstorit cu Drusina Lazar, sora unui jude secui.
Rmas orfan de ambii prini la 13 ani, lui Bethlen i s-a confiscat domeniul de catre principele
Sigismund Bathory (1581-1602). Apoi, el intra n slujba curtii princiare, unde se afla sub
oblduirea lui tefan Bocksay, unchiul lui Bathory. La vrsta de 16 ani lua parte la
campania antiotomana din Valahia, iar la 20 de ani era comandant.Tot atunci l
nsoete pe Bathory la curtea imperial de la Viena, iniiindu-se n tainele politicii.
Dup abdicarea lui Sigismund Bathory, fiind de confesiune calvina, Bethlen se
altur taberei nobiliare antihabsburgice, susinndu-l pe Moise Secuiul la tronul
Transilvaniei. Dup nfrngerea acestuia, se refugiaz n Imperiul otoman, unde stabilete relaii
cu demnitarii sultanului (i cunosc firea turcului va spune el mai trziu). n fruntea unor
fore otomane ncearc s se apropie de Transilvania, dar fr succes, reuind s scape din
minile haiducilor din slujba mpratului cu preul pierderii bunurilor personale. Astfel,
prestigiul su n rndurile nobililor pribegi crete i acetiavor s-l aleag principe.
Realist pentru vrsta de 23 de ani, el refuz i-l susine pe tefan Bocskay (16041606). l convinge apoi pe acesta s se revolte mpotriva Habsburgilor i apr
hotarele Ardealului. n calitate de general i consilier al principelui el primete n
dar cetatea Hunedoarei i funcia de comite de Hunedoara. n timpul pcii
ncheiate cu Habsburgii in 1606, el se va cstori cu Suzana Karoly, fica unui mare
nobil din nordul Ungariei.
Dup moartea lui Bocskay, dei Strile l aleg pe Sigismund Rakoczi ca principe, Bethlen l
susine pe Gabor Bathory pn ntr-att nct Rakoczy l aresteaz. La scurt timp dup aceea, n
1608, Rakoczy renun la tron n favoarea lui Bathory, susinut de Habsburgi i
aprobat de sultan la intervenia lui Bethlen, eliberat intre timp. Iniial relaiile
Bathory Bethlen au fost bune, Bethlen primind daruri consistente, printre care
cetatea Devei, i devenind unul dintre cei mai mari latifundiari ai Transilvaniei si
membru al anturajului principelui, care i asculta sfaturile. Dar orientarea sa turcofil a intrat
curnd n coliziune cu cea proaustriac a lui Bathory, care a ncercat sa-l lichideze. Prevenit, n
1612 Gabriel Bethlen se refugiaz din nou la turci, undeeste primit de sultan, care l
numete principe i-i pune la dispoziie trupe. Dei este proscris de Diet, Bethlen
nainteaz sprijinit i de otile muntene si moldovene, iar Bathory fuge i este ucis la Oradea de
haiduci. n acest context, la 23 octombrie 1613 Strile l aleg pe Bethlen ca principe al
Transilvaniei.
In politica sa interna, Bethlen se va lovi de atitudinea Starilor cu privilegiile lor

traditionale. In actul de juramant al principelui, Starile au fcut un pas n direcia ngrdirii


puterii executive, care putea aciona doar cu consimmntul Consiliului principelui n
domeniile politicii externe, al numirilor n funcii i al donaiilor.Totusi, el va merge pe linia
intaririi puterii centrale initiata de Istvan Bathory, tendinta absolutista fiind un fenomen
european al vremii. Pentru gndirea politic a lui Bethlen este semnificativ propunerea
naintat Strilor n 1614 prin care cheltuielile militare s fie suportate de nobili i
orae, considerand ca poporului i erau de ajuns impozitele i obligaiile ctre
principe si nobil. Dup adoptarea acestei msuri antinobiliare, principele a gsit si
mijloacele pentru a-i asigura independena fa de nobilime i orae. La Dieta din 1615 el va
reusi legiferarea restabilirii veniturilor statale, care dup domnia lui Sigismund Bathory
intraser sub controlul nobililor, inregistrand la fisc cetatile, orasele regale, ocnele de sare,
minele, topitoriile de fier si domeniul Branului. De asemenea, va recupera Fgraul i Sibiul de
la fotii dregtori ai lui Gabor Bathory.Constient ca tara trebuie guvernata in acord cu
natiunile componente si dorind sa-si asigure venituri consistente din impozitele
sasilor, principele le va retroceda acestora Sibiul n 1614, dup ce ei i-au jurat credin.
In sfarsit, pentru a-si intariri propriul potential economic, sa ingrijit de refacerea domeniului
princiar, el si familia sa detinand prin legea funciara din 1615 urmatoarele domenii
fiscale: Gherla, Oradea, Cluj-Manastur, Alba-Iulia, Deva , Fagaras, Caransebes,
Lugoj, apoi si Hunedoara, Blaj, Debretin, Zlatna.
In politica economica, principele va promova mercantilismul, doctrina care sustinea ca puterea
unei tari poate fi marita daca exporturile sunt superioare importurilor, adica a urmarit sa
intensifice productia interna. El a impulsionat dezvoltarea mineritului, acordand privilegii
de prospectiune si exploatare in conditii avantajoase statului pentru mine de aur, argint, cupru,
plumb, mercur si interzicand scoaterea din tara a cuprului si afierului.In timpul campaniilor sale
antihabsburgice din anii 1619-1626 a adus din Slovacia mineri cu familiile lor pentru
exploaterea aurului si pentru monetarii. Se preocupa si de stimularea activitatii
mestesugaresti, aducand mesteri din Gdansk (Polonia) si din alte tari europene,
asa cum relateaza cronicarul sas Georg Kraus: Gabriel Bethlen a mai chemat cu mari
cheltuieli din Italia, Germania si Polonia pe cei mai buni meseriasi si artisti ca:
zidari, dulgheri, tamplari, pietrari, taietori de var, sculptori, croitori de catifea; a
refacut cu cladiri frumoase intreaga Alba Iulia, Vintul, Fagrasul, Blajul si alte
asezari, facand restaurarile in forma lor de acum. De asemenea, pentru a stimula concurenta
mestesugarilor breslasi el ii colonizeaza pe domeniile sale pe habani, mestesugari
anabaptisti nevoiti sa se refugieze din Moravia, in timpul Razboiului de 30 de ani.
Preocuparile sale economice le gasim ilustrate in Instructiunile pe care le-a dat slujbasilor de pe
domeniile princiare. In ceea ce priveste comertul, incheie tratate cu Viena si Bucurestiul
si acorda privilegii comerciale evreilor refugiati din Spania si grecilor, marfurile
ardelene ajungand acum in Venetia, Suedia si Scotia. In politica preturilor, a introdus
limitatii ale preturilor, consecinta directa a efortului de infranare a inflatiei, care devenise
un fenomen european de proportii la inceputul sec. XVII.
Politica sa cultural-religioasa va fi orientata spre promovarea protestantismului si lupta

impotriva Contreformei simbolizata de Habsburgi. A fost descris de un contemporan ca


un calvinist zelos care rareori iesea fara o Biblie in buzunar, dar, calculat, a avut
grija ca disputele de ordin religios sa nu afecteze unitatea tarii. A intervenit prin
masuri fiscale in favoarea preotilor romani si l-a confirmat pe episcopul Teofil de
la Prislop. Pentru atragerea romanilor la calvinism si lutheranism, se vor traduce
si tipari in romana carti religioase, in primul rand Biblia, fapt care va accelera folosirea
limbii romane in biserica ortodoxa si va restange la o mica patura de nobili si oraseni pe romanii
trecuti la calvinism. El va sprijini trimiterea la universitati din strainatate a unor
tineri pe timp de trei-cinci ani, care inmomentul intoarcerii vor fi plasati in
posturi importante ca diplomati, magistrati, bibliotecari, profesori, istorici. In plan
intern printr-o hotarare a Dietei din 1622 s-a hotarat infiintarea unei Academii la Cluj, pe
care el a mutat-o la Alba Iulia. Cu o viziune moderna asupra educatiei, Bethlen a permis
si fiilor de iobagi sa urmeze cursurile scolilor, de acest fapt profitand si discipolii
romani ai colegiilor reformate din Alba Iulia, Aiud, Orastie, Targu Mures si Cluj. A
fost preocupat sa aduca la Academie profesori straini de renume, asa cum au fost poetul umanist
Martin Opitz din Silezia, Johann Alstedius, Johann Bisterfeld si Ludwig Piscator din Germania.
Opitz, parintele literaturii moderne germane, a stat doar un an in care a scris poemul Zlatna si
lucrarea Dacia Antiqua, astazi pierduta, in care s-a referit la originea latina a poporului roman.
De asemenea, la Academie au beneficiat de locuinta si intretinere 40 de alumni. El va scrie intro scrisoare din martie 1628: In scoala noastra din Alba, care a inceput sa prospere, daca
domnia ta nu vei fi auzit de la unii, vei intelege cu siguranta din scriosarea noastra ca sunt
instruiti tineri care promit, ei au inceput sa sporeasca si ca numar, exista studenti maturi,
speram sa fie 75 sau chiar 80. La aceasta Academie se va forma si umanistul roman Mihai
Halici din Caransebes, posesor al unei renumite biblioteci. Stradaniile lui Bethlen in domeniul
educatiei au mers mai departe, aducand o tipografie din Germania si infiintand o
bibiloteca, arsa de turco-tatari in 1658 si despre care cronicarul Ioan Szalardi spune: Pentru
necesitatile aceluiasi colegiu, el organizeaza o biblioteca plina cu minuntae carti apartinand
diferitelor stiinte, a caror procurare il va fi costat multe mii de taleri. In cadrul tipografiei
oficiale din Alba Iulia, se va infiinta o sectie romana, la care au fost adusi tipografi
si litere de tipar din Tara Romaneasca. Din corespondenta sa cu Daniel Pereus, profesor la
Universitatea din Heidelberg (Germania), si cu predicatorul Peter Alvinczi din Kosice (Slovacia)
reiese interesul sau pentru metodele pedagogice moderne din Europa. Poate fi considerat
un principe constructor , un cronicar spunand despre el :maria sa construieste cu
sarg sunt douazeci si cinci de ani trecuti de cand vreun principe a faurit constructii atat de
folositoare in fortaretele patriei noastre, pe cat a facut maria sa in acesti doi ani si jumatate. De
exemplu a refacut palatul princiar din Alba Iulia, adaugand loggii dupa modelul Renasterii
italiene, facute de sculptorii Landi din Mantova si Agostino Serena din Venetia. De asemenea, sa preocupat si de muzica, aducand muzicieni de la Viena, Cracovia, Gdansk, din
Franta si Germania. Imaginea curtii sale se reflecta in inventarul din 16 august 1629, cand,
suferind de afectiune renala care se agrava, a simtit nevoia sa si faca testamentul. De la Bethlen
ne-au ramas o serie de imnuri religioase si o bogata corespondenta politico-diplomatica.

In timpul domniei lui Bethlen, armata de operatii numara intre 15.000 si 25.000 de
ostasi, fiind comparabila cu a Frantei si a Olandei. Un rol important in armata sa lau jucat secuii, care prestau serviciu militar in schimbul statutului de om liber. Ca
urmare a masurilor luate de principe pentru consolidarea acestui statut, la sfarsitul domniei sale
, trei patrimi dintre secui efectuau serviciul militar fata de o jumatate la inceputul domniei. O
alta parte a armatei era constiutita din haiduci , categorie sociala formata din
taranii eliberati de obligatiile iobagesti, obtinand titlul de nobilitate colectiva, asa
numita libertate haiduceasca. Componenta cea mai valoroasa a armatei princepului, sub
aspectul instructiei si dotarii, a constituit-o oastea de curte, formata in parte din mercenari
germani, polonezi, croati si slovaci. In sfarsit trupele din cetatile Transilvaniei, unitatile de
camp alcatuite din iobagi, banderiile nobiliare, unitatile din comitate si cele ale orasenilor
intregeau tabloul militar ardelenesc la inceputul secolului XVII. Arma de baza a armatei
princiare o constituia cavaleria usoara, in timp ce infanteria nu a putut fi inzestrata cu arme de
foc la nivelul european. De asemeni, artileria avea un rol complementar in structura armatei
princiare, dispunand de tunuri usoare. La inceputul domniei sale existau in Transilvania opt
ateliere de praf de pusca si sapte turnatorii de tunuri. In cursul domniei lui Bethlen au fost
modernizate, dupa modelul Tarilor de Jos, cetatile din Alba Iulia, Deva, Fagaras, Hunedoara,
Vintu de Jos, Blaj, Bran, principele personal proiectand si conducand lucrarile de fortificatii de
la Oradea.
Politica sa externa va fi una antihabsurgica, conflictele alternand cu tratatele de
pace. Habsburgii vor sprijini chiar un complot impotriva sa, descoperit la timp, precum si pe
marele nobil maghiar Gheorghe Homonnai, ca pretendent la tronul Transilvaniei, pe care il va
invinge in 1616. Prin cele doua paci de la Tarnava (1615,1617) Bethlen va recupera cetatile din
Partium (vest) si a fost recunoscut principe. n schimb, ntr-o anex secret, principele a promis
ajutor mpratului mpotriva otomanilor.
Cunoasterea turcilor la ei acasa i-a permis sa aiba o atitudine diplomatica eficienta fata de ei ca
principe, asa cum reiese din instructiunile pentru ambasadorul Baltazar Kemeny:Domnia
sa sa aiba in vedere firea turcului, care, unde recunoaste o stare de frica, acolo
incearca sai stea pe gatu, grumazul oricui, oriunde. In schimb acolo unde e tinut
cu masura cuvenita, acolo si el arata bunavointa amabila cu lingusiri si
prefacatorii. Cnd otomanii i-au cerut, civa ani mai trziu, s plteasc tributul i s se
alture cu oastea sa armatei lor, le-a rspuns c nu le poate face pe amndou, dnd exemplu
situaia iobagului pe care nobilul nu-l poate chema la rzboi simultan cu ncasarea drii. Mai
mult, cand otomanii i-au cerut cedarea cetatilor Lipova si Ineu va reusi sa-i determine sa accepte
numai cedarea Lipovei, acumuland capital diplomatic in fata sultanului, capital folosit in
campaniile antihabsburgice. El i-a exersat calitile diplomatice i n medierea conflictului
polono-otoman din 1620-1621, cnd a obinut condiii bune penru otomani.
Pentru a menine autonomia Transilvaniei fa de cele dou mari puteri, Bethlen ntreine
relaii cordiale cu voievozii celor dou ri Romne, Radu Mihnea i tefan
Toma, mpreun cu care a rostit un jurmnt de alian n tabra de la Opriani ,
la 25 noiembrie 1613. Referindu-se la situaia Transilvaniei ntre curtile imperiale, principele

spunea: ntre cele dou rele a considera de cel mai mare folos, mpreun cu existena libertii
patriei noastre, plcuta, frumoasa pace. Caracterizand politica externa a acestui principe vazut
de unii ca un Machiavelli maghiar, viitorul principe Janos Kemeny sustinea ca pe
ambii imparati puternici i-a tinut in aequilibrio, fata de el insusi si fata de patria
sa.
Politica sa economica a facut posibila participarea tarii in Razboiul de 30 ani (16181648), dus de principii protestanti germani contra imparatului catolic de
Habsburg. Tratatele de la Trnava cu Hansburgii nu ii garantau o pace in securitate cu acestia,
dupa cum se exprima el insusi in instructiunile date solilor trimisi la Poarta in 1614.:cu
neamtul nu se poate trai in pace, deoarece el se inarmeaza incontinuu in scopul cuecrii
Transilvaniei, Traii Romanesti , Moldovei, Budei, Belgradului si Timisoarei, deci este mai bine a
se actiona preventiv, adica impreuna cu turcii a porni o ofensiva impotriva imparatului
habsburgic. Momentul favorabil pentru acest plan l-a constituit revolta cehilor contra
imparatului din 1618, fapt ce declansat Razboiul de 30 de ani. El a intreprins trei campanii
impotriva Habsburgilor in 1619, 1623 si 1626, in cursul carora a ocupat teritorii in
Ungaria de nord si Slovacia, a asediat Viena si a castigat bataliile de la Bratislava
(9 octombrie 1620) si Nove Zamky(1621). A fost proclamat rege al Ungariei (1620),
dar realist a refuzat coroana, chiar daca turcii au fost de acord. Dar nu a reusit sa
puna in aplicare din punct de vedere militare aliantele sale cu cehii, principii protestanti
germani, Danemarca, Olanda si Anglia, astfel ca la 20 decembrie 1626 a incheiat un tratat de
pace definitiv cu Habsburgii, in urma carora Transilvania inregistra castiguri teritoriale
la granita sa de vest.Un rol important in participarea sa la coalitia protestanta a fost si cea de
a doua sa casatorie. Dupa decesul primei sale sotii, in mai 1622, el a ceruto in casatorie pe fiica
imparatului catolic, dar a fost refuzat, orientandu-se apoi spre protestanta Ecaterina de
Brandenburg , cu care s-a casatorit la 2 martie 1626. O caracterisitca a strategiei lui Gabor
Bethlen era evitarea bataliei care nu-i putea asigura succesul decisiv, el scriind in acest sens in
decembrie 1619: ..oamenii de arme destepti evita batalia din multe motive, pina ce
exista alte posibilitati, mai intai uzeaza de obicei de tot felul de stratageme exterioare, lasand
lupta ca mijloc de ultima instanta, cand nu mai exista alta iesire.
Importanta sa in istoria Romaniei deriva si din proiectul sau politic din ultimii ai
vietii referitor la refacerea unui regat protestant al Daciei. Martor al evenimentelor din
1599-1601 cand Mihai Viteazul a devenit conducator al celor trei principate de pe teritoriul
vechii Dacii, Bethlen era preocupat de ideea unei uniuni protestanto-ortodoxe. Intr-o
discutie cu cu Abraham von Dohna, trimisul princepului german al Palatinatului, referindu-se la
aceasta preconizata uniune a promis ca va lua legatura cu patriarhul orotdox de Constantinopol.
In raspunsul sau din 2 septembrie 1629, patrirahul Chiril Lucaris ii atrage atentia lui Bethlen
asupra realitatii:Pentru a face lucrul bine si in liniste ar trebui inainte de toate sa se rupa
legatura de sange si de iubire, care , desi intr-ascuns, dar in felul cel mai strans , leaga pe
romanii din Transilvania cu locuitorii Tarii Romanesti si Moldovei. O prefacere de lege pe care
nu ar ingadui o niciodata domnii vecini din aceste tari Desi istoricii maghiari Gyula Szefku si
Paul Lendvai contesta acest proiect politic al lui Bethlen, istoricul roman Petre Bunta crede ca

exista documente care releva aceasta idee. Astfel, la sfarsitul lui 1627, cardinalul Ungariei, Petru
Pazmany, ii scria imparatul habsurgic ca are informatii despre interventiile lui Bethlen la Poarta
spre a i se ceda Moldova si Tara Romaneasca si a fi declarat rege al Daciei. Prelatul credea
ca turcii nu vor face nebunia sa sporeasca asa de mult puterea unui om indraznet si
schimbator si-l sfatuia pe imparat sa ceara informatii din alte parti pentru a preintampina o
surpriza pentru coroana Ungariei. In acelasi timp, Bethlen insusi intro scrisoare catre solul sau
la Istanbul, arata ca papa si imparatul i-au promis sa-l faca monarh al regatului care ar include
Moldova , Tara Romaneasca si Transilvania.
Unii au descris domnia sa ca simbolizand scurta epoca de aur a principatului
Transilvaniei. Cand a murit la 11 noiembrie 1629, Gabor Bethlen a lasat succesorului
sau, care era sotia sa, un stat autonom puternic si cu prestigiu in Europa.