Revolutia sugrumata, Procesul Ceausescu si geneza puterii feseniste,

Vladimir Tismaneanu
decembrie 25, 2014
(BonusThe Interview si Wind of Change)
Una dintre marile intrebari ramase inca fara raspuns (ori fara un raspuns definitiv)
legate de revolutia din decembrie 1989 are de-a face cu procesul inscenat de noua putere
impotriva cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. Tiranicidul (probabil justificat) a fost
prezentat drept implinirea pe cale judiciara a vointei poporului. Nicolae si Elena
Ceausescu au respins legitimitatea tribunalului militar si au cerut sa vorbeasca in fata
Marii Adunari Nationale. Au respins apararea din oficiu care, oricum, era o parodie
penibila a ce-ar fi implicat o asemenea pozitie. Presedintele completului de judecata a
recurs la un limbaj agresiv, umilitor si arogant, menit sa dovedeasca reprezentantilor
Consiliului FSN, deplasati la Targoviste sa pregateasca si supravegheze lichidarea
ultimului secretar general al PCR, presedintele RSR, comandant suprem al Fortelor
Armate, precum si a sotiei sale, cat de devotat este celor instalati la putere in urma
revoltei populare spontane, utilizata si manipulata cinic. O spun cat pot de apasat:
milioanele de romani care au iesit in strada in acele zile cerand sfaristul si provocand
caderea unui regim criminal si ilegitim aveau dreptate din toate punctele de vedere:
politic, moral, social si civilizational.
Sistemul totalitar comunist fusese barbar, represiv si inuman de la inceput, strain
de valorile patriotice si opus lor, strain de valorile democratice si opus lor. Asasinarea
pseudo-legala a dictatorului era insa altceva. Un stat de drept nu se cladeste pe o farsa
judiciara. Scenariul a fost, cel mai probabil, conceput de Silviu Brucan in consens cu Ion
Iliescu si Petre Roman. S-a ticluit trama unui show-trial, a unui proces spectacol. Telerevolutia avea nevoie de o tele-executie. Generalul Victor Atanasie Stanculescu, membru
al CC al PCR ales la Congresul al XIV-lea din noiembrie 1989, prim-adjunct al
Ministrului Apararii Nationale (specializat in tranzactii cu armament), investit de
Ceausescu cu conducerea Armatei dupa sinuciderea generalului Vasile Milea, a fost de
fapt regizorul acelui grotesc spectacol, acompaniat de straniul geolog cu pasiuni misticooculte Gelu Voican-Voiculescu si de profesorul de socialism stiintific de la Stefan
Gheorghiu, Virgil Magureanu. Un trio mai mult decat bizar.
Faptul ca Stanculescu a jucat rolul decisiv in anihilarea fizica a lui Ceausescu
probeaza fara putinta de tagada ca a fost vorba de o lovitura de stat (din punctul de vedere
al institutiilor care au functionat in Romania intre decembrie 1947 si decembrie 1989).
Voican-Voiculescu si Magureanu au fost activi in lunile urmatoare (Magureanu in anii
urmatori) in actiunile de neutralizare a societatii civile, de decredibilizare a opozitiei
democratice si de mentinere a unui status quo convenabil lui Ion Iliescu si echipei sale
perestroikiste.
Nu exista, la 25 decembrie 1989, o baza legala clara pentru acel tribunal.
Completul de judecata, procurorul, avocatii, erau de fapt marionete puse in actiune de

noii papusari. Temeiul legal a fost creat a posteriori, abia pe 27 decembrie si a fost
anuntat public de succesorul lui Ceausescu in fruntea tarii, Ion Iliescu. Disidentii, intre
care Doina Cornea, Ana Blandiana si Mircea Dinescu, care fusesera cooptati strict
simbolic in Consiliul FSN, erau de-acum ignorati si marginalizati. Nomenclatura s-a
regrupat cu o viteza fulgeratoare si a luptat (lupta inca) sa-si pastreze nerusinatele
privilegii. Ceausescu a fost impuscat pentru a scapa de un martor periculos. Mai mult,
procesul cuplului Ceausescu era menit sa previna procesului regimului comunist.
Ceausescu a trait si a murit ca un true believer, ca un fanatic comunist. La fel si sotia sa.
Au murit cantand Internationala.
Generalul Stanculescu nu spune adevarul atunci cand afirma ca, daca fostul
dictator ar fi fost lasat in viata, Romania ar fi devenit teatrul unui cumplit razboi civil.
Iliescu, Brucan, Voican-Voiculescu, Petre Roman, Dumitru Mazilu au patronat cu totii
acel proces macabru, un fals exorcism care nu avea cum sa duca la un catharsis colectiv.
Vinovat de numeroase crime, inclusiv cele comise in anii colectivizarii fortate, Nicolae
Ceausescu nu a fost judecat pentru aceste faradelegi, ci in numele unor acuzatii fabricate,
nascocite din ratiuni propagandistice. Nici azi nu este clar de ce a trebuit ucisa Elena
Ceausescu (sa nu fiu gresit inteles, n-am nutrit niciodata vreo urma de simpatie pentru ea,
dar nu despre acest lucru este vorba aici). Victor Stanculescu n-a avut curajul sa-i
priveasca in ochi pe cei carora le jurase credinta si pe care i-a tradat fara reticente. Ion
Iliescu n-a avut curajul sa se infatiseze in sordida sala de pseudo-tribunal din prafuita
cazarma de provincie. Era de-acum ocupat cu impartirea placintei.

Ulterior, Mazilu, care era (ori parea a fi) cel mai radical anti-comunist in cadrul juntei
ajunsa la putere, s-a despartit de noii lideri (ori a fost ajutat sa se desparta prin
informatiile scurse convenabil in presa privind trecutul sau de director al Scolii de
Securitate). Sangele varsat de peste o mie de cetateni pasnici ai Romaniei a fost alibiul
noii puteri pentru a poza in emanatie a unui proces revolutionar. In fapt, revolutia a fost
confiscata, deturnata si sugrumata. Au trebuit sa treaca doua decenii pentru ca Romania
sa ajunga sa se confrunte cu acele tulburi momente. Un stat de drept care isi ignora
originile, fie ele chiar si atat de controversate, nu este unul robust. O democratie
intemeiata pe amnezie si falsificari ale istoriei nu este una credibila. Natura autoritara a
regimului impus in decembrie 1989 nu poate fi inteleasa fara a lamuri ce s-a intamplat la
Targoviste, in urma cu un sfert de veac, in ziua de Craciun a anului 1989 atunci cand sefii
garzii pretoriene l-au lichidat pe cel caruia ii jurasera eterna, neclintita credinta. Omul pe
care il aplaudasera frenetic cu doar cateva saptamani mai devreme. Riturile bizantine ale
comunismului dinastic culminau intr-un asasinat judiciar cu functie ritualica. Pentru a se
legitima, puterea neo-comunista avea nevoie de un tap ispasitor, Ceausescu era candidatul

perfect pentru aceasta pozitie. Narcisist si megaloman, facuse tot ce era nevoie pentru a
se califica.
PS: O coincidenta cu misterioase intelesuri face ca astazi, de Craciun, sa fie si
premiera pe internet a filmului The Interview. La 25 de ani de la asasinarea lui
Ceausescu de catre lacheii sai, un film despre posibilul destin al monstrului de la
Pyonyang (Phenian). Despre o revolutie care incepe,asemeni celei din Romania acum un
sfert de veac, atunci cand logoreea scrantita a tiranului se izbeste de forta adevarului.
Cand imparatul constata ca e gol, ca e muritor, ca asuda, urineaza, ba chiar, cand moare
de groaza, se defecheaza. Ca neinfricatul lider este, de fapt, un cacacios. Un prilej de
meditatie la soarta dictatorilor si la perisabilitatea puterii lor aparent infinite. Celebrating
Christmas with James Franco. Listening, twenty-five years after that bloody,
ferociously magnificent, magically uncanny, maddeningly liberating, December, to
the wind of change
Articolul de mai sus este versiunea actualizata a unui eseu aparut aici, pe Contributors,
in luna mai 2012.
http://www.contributors.ro/cultura/anatomia-unei-inscenari-judiciare-ultimele-oreale-cuplului-ceausescu/
Recomandari:
http://www.contributors.ro/global-europa/leninismul-lui-ceau%c8%99escu-unpalimpsest-din-balcani-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%c8%99i-marius-stan/
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-elena-ceausescu-tovarasade-viata-si-de-lupta-a-dictatorului/
http://www.movingimagesource.us/articles/how-was-ceausescu-possible-20110929
http://tismaneanu.wordpress.com/2009/12/19/un-mesaj-pentru-valentinceausescurevolutia-nu-a-fost-o-mizerie/
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-silviu-brucan-marelemaestru-al-mistificarilor/
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a
subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro
More Sharing ServicesShare|Share on printShare on facebookShare on twitterShare
on email
Citeste mai multe despre: Ana Blandiana, comunismul dinastic, Congresul al XIV-lea
al PCR, Consiliul FSN, Doina Cornea, Dumitru Mazilu, elena ceausescu, garda
pretoriana, Gelu Voican-Voiculescu, ion iliescu, Mircea Dinescu, nicolae
ceausescu,pcr, Petre Roman, RSR, show-trial, Silviu Brucan, tiranicid, Victor
Atanasie Stanculescu, Virgil Magureanu

Currently there are "46 comments" on this Article:

1.

Peter Manu spune:

25/12/2014 la 4:43
Desi traiam in Statele Unite din 1977, numai pe 25 decembrie 1989 am plecat definitiv
din Romania.
Rspunde

Doxa spune:
25/12/2014 la 13:52
D-le Manu, la cate enormitati ati scris Dvs (si ma refer doar la cele de aici, de pe
Contributors), ce mai conteaza una in plus? Asta cu traitul vs plecatul definitiv;
scrisa si pe un forum romanesc
Rspunde

Peter Manu spune:

25/12/2014 la 19:48
Romania e o stare de spirit, Doxa.
Rspunde

Doxa spune:
26/12/2014 la 13:25
V-am lasat impresia ca nu am inteles despre ce vorbiti?
Rspunde

Lucky spune:
25/12/2014 la 20:11
Cum?! Traiti in America din 1977 dar numai in 1989 ati plecat definitiv?!
Pai, daca-mi este permis sa va intreb, ce faceati in 1977, 78 etc in SUA?
Ati cerut azil politic sau doar veneati si plecati dupa cum va cereau interesele? Intreb de
azil politic pentru ca odata ce acesta este cerut nu mai poti pleca pana nu ai cetatenia
acordata si odata cetatean, nu vad cum mai sperati sa va intoarceti in Romania lui
Ceausescu fara sa mai puteti pleca vreodata, definitiv
Rspunde
Peter Manu spune:

25/12/2014 la 21:29

Am ajuns in Statele Unite in 1977 ca refugee si am obtinut cetatenia 6 ani mai tarziu.
M-am intors pentru prima oara in Romania in 1996, dupa alegerea prof. Constantinescu.
Rspunde

Lucky spune:
25/12/2014 la 20:13
Imi cer scuze, comentariul meu este adresat dlui prof. Manu. Am apasat gresit pe vreun
buton
Rspunde

2.

Caliman Eugen spune:

25/12/2014 la 11:59
Ceausescu a fost ,,Hristosul comunistilor esalonului II si III al PCR, care prin executie,
(trebuia) si a luat asupra sa, (stergind) toate ,,pacatele celor care au supus Romania
supliciului stalinist.
Din acel moment, comunistii romani devenisera ,,curati si se puteau transforma in FSNul salvator, postcomunist, deturnind evolutia Romaniei, de la capitalism spre saracia si
distrugerea economica de azi!
Vina apartine in mica masura poporului roman si mai ales imposibilei geneze dupa 1975,
a acelei elite ,,postcomuniste care in Polonia, Cehoslovacia, etc. s-a ,,rebranduit dupa
1989, drept constructoare a capitalismului functional din tarile respective.
Lipsa ,,primaverilor de contestare si reformare din Romania, a intirziat cu aceiasi ,,25 de
ani, procesul de constructie si maturizare politica, necesar tranzitiei imediate la
capitalism, perpetuind pina azi postcomunismul politic si mai ales economic.
Chiar si astazi, se afla sub semnul intrebarii iesirea tarii din postcomunismul economic si
tranzitia spre dezvoltare economica accelerata, in lipsa unui proiect national in acest
sens.Fara un astfel de proiect, care sa genereze o economie nationala extinsa si
performanta, cit si clasa bogata, mijlocie impreuna cu ,,salariatul care sa aseze
fundamentale liberalismului politic si a unei social-democratii reale, lipsesc cu
desavirsire conditiile obiective, necesare iesirii din postcomunismul lui Iliescu.
Rspunde

bugsy spune:
25/12/2014 la 16:11
ce este acela postcomunism economic?
Rspunde

3.

Doxa spune:

25/12/2014 la 13:23
Ziua buna si Sarbatori linistite, inainte de toate! Oricum am privi lucrurile, astazi este
Craciunul
Well, in timp, desi pareau destul de clare si atunci, la momentul procesului, lucrurile sau mai limpezit. Simplificand la maximum (americaneste, as zice), ar putea fi cam asa:
toti cei care l-au ajutat pe Ceausescu sa preia puterea de la Dej si care apoi, incet-incet, au
fost pensionati, plus toti agentii sovietici dovediti si trasi pe linie moarta de nea Nicu
pana pe la inceputul anilor 80, au gasit momentul optim sa i-o traga. In unele cazuri au
facut-o prin procura, so to speak, recte prin copiii lor; Roman, de pilda. Si au facut-o cu
proces. Or fi existat si alte curente de opinie in randul conjuratilor, pesemne, dar in cele
din urma a invins vechea linie revolutionara, ca sa-i zic cumva. Aia dura, criminala;
psihopata, de fapt. A lui Brucan si a lui Militaru, care-si facusera mana hat, in anii
40-50, oameni pentru care crima era nu numai un mijloc politic de lupta sau o arma, ci
chiar si un fel de placere. Ma refer mai ales la Brucan. Dealtminteri, ar fi de ajuns sa
vedem personajele aduse de volbura alegerilor din Decembrie 89 (Revolutia, cum ar
veni) pe lista decidentilor adevarati si puternici de dupa Decembrie 89 si am putea gandi
SI asa, cum am scris eu mai sus. Mai ales daca se intampla sa cunoastem cate ceva si din
istoriile personale ale acestora.
Norocul Domnului Tismaneanu a fost ca era in America la vremea aia, ca cine stie la ce lar fi obligat/indemnat/ademenit gasca pucistilor, in numele memoriei tatalui D-sale (cel
putin). Iar asta este numai pe jumatate o gluma, pentru ca il rog pe D-l Profesor sa faca
niste mici exercitii de contrafactuala (stiu, nu se fac, istoria nu merge cu daca
etcsamdscl) si sa ne spuna si noua* ce crede D-sa ca ar fi facut daca era p-acilea in zilele
alea asa-zis fierbinti. Ca ce-a facut acolo (public), stim.
Cu stima!
* noua/noi/ne in cazul de fata inseamna cititori Contributors; cand scriu astea acum,
aici, mai am langa mine inca trei curiosi in acelasi sens. Si or mai fi
Rspunde

Vladimir Tismaneanu spune:

25/12/2014 la 15:15
Bina ziua si urari de noroc, pace si sanatate!
Cred ca pe langa iacobinismul conjuratilor de veche scoala bolsevica, exista si
sentimentul general ca Nicolae Ceausescu era numele Raului, ca disparitia sa fizica ar fi
fost unica sansa de regasire a unei normalitati disparuta, ca toate ofensele si umilintele
indurate se vor evapora prin lichidarea cauzei lor identificata, mitologic, cu acel malefic
cuplu. N-as subestima rolul ezoteristului (guenonistului) Voican-Voiculescu, crescut si el
prin zona Primaverii (oricum, o frecventa), convins ca are de oficiat un exorcism
national. Initiat in istoria fascismului italian, Magureanu se va fi inchipuit la un proces al
Ducelui. Ma rog, proiectii si travestiuri. Macar Ceausescu era el insusi.

Ce-as fi facut? Sa stiti ca-mi place istoria alternativa, contrafactuala etc Problema ar
incepe cu ce-as fi facut inainte de 22 decembrie. Probabil ca in anii 80 as fi ajuns sa trimit
scrisori publice in Vest, in directia partidelor eurocomuniste. Il cunosteam, prin sora
mamei mele, Cristina Luca, pe Francis Cohen, directorul lunarului teoretic al PCF, La
Nouvelle Critique. Intelectual, as fi evoluat pe linia liberalismului civic, asemeni, toutes
proportions gardees, unor Miklos Haraszti, Adam Michnik, Bronislaw Wildstein, Gyorgy
Bence, Martin Palous. Deci, dinspre neo- si post marxism anti-totalitar (Scoala de la
Frankfurt, Castoriadis, Lefort) spre Isaiah Berlin, Hannah Arendt, Raymond Aron. As fi
urmat, cum am facut-o si in Vest, traiectoria celui care mi-a fost model intelectual si
moral, Leszek Kolakowski. As fi mentinut contacte cu prieteni de idei, indeosebi in
lumea tinerilor scriitori si critici literari. M-as fi vazut des, cum o facea inaintea plecarii
din 1981, cu Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Petru Cretia, Alexandru Paleologu. Cel care
organiza adesea intalnirile noaste era regretatul critic de arata Radu Bogdan.
A fi fost inevitabil sa ma imprietenesc, inca de-atunci, cu Mircea Mihaies. Cred ca
drumurile mele s-ar fi incrucisat cu cele ale lui Horia Patapievici si ale lui Mircea
Cartarescu. De-aici, va las pe Dvs sa banuiti incotro as fi mers. In orice caz, nu spre
grupul Trocadero (Vasile Secares, Dorel Sandor, Ioan Mircea Pascu etc). In pofida
minciunilor ordinare care se debiteaza despre mine, n-am vrut niciodata sa lucrez la
Stefan Gheorghiu. Desfid pe oricine va putea oferi vrei proba ca as fi incercat sa fiu
angajat acolo ori ca am facut cursuri la academia partidului. As fi continuat prietenia cu
sociologii Calin Anastasiu si Alin Teodorescu, deci as fi semnat, in decembrie 1989,
cateva zile inaintea revolutiei, apelul de solidaritate cu Mircea Dinescu. As fi fost, ca si
ei, unul dintre fondatorii GDS. As fi scris din primul numar al revistei 22 (in realitate,
am aparut cu un lung interviu luat de Stelian Tanase cam prin numarul 10). Ar fi urmat,
fireste, atacurile feseniste. Deci, in the long run, as fi ajuns unde am ajuns, ca prezenta
publica in Romania, traind in Statele Unite. The world is a small place, indeed!
Rspunde

Doxa spune:
25/12/2014 la 16:30
Va multumesc tare mult pentru raspuns(uri) .
Referitor la prima parte a ceea ce am scris eu mai sus: era, asa cum am si zis, o schema
extrem de simplificata a evenimentelor si, cumva, monovalenta, daca doriti. Evident ca,
d-adevaratelea, variabilele sunt/au fost mult mai multe; primul exemplu care-mi vine in
minte acum e Sergiu Nicolaescu (si el cu un background foarte interesant, dupa cum stiti,
nu intru in detalii): un fel de Voican-Voiculescu altoit cu Magureanu si incrucisat cu
Stanculescu, dar si cu un ce al lui, in plus . Si etc multi. Ganditi-va si Dvs la tipologiile
personajelor acelor zile, e un exercitiu interesant.
Si da, Ceausescu in propriul sau rol chiar era numele Raului. Dar cred eu ca nu era nevoie
SI de proces pentru acelasi final. In fond, zic eu, the same end, dar fara proces, ar fi
fost mai firesc, mai normal si chiar mai verosimil in situatia
data/generata/creata/intretinuta. Chiar si Revolutia ar fi fost mai putin negata. Parerea
mea, ca sunt si eu la alternative/contrafactuale acum .
Stima!
Rspunde

Vladimir Tismaneanu spune:

25/12/2014 la 17:37
O carte excelenta:
http://www.cambridge.org/US/academic/subjects/history/twentieth-centuryeuropean-history/world-hitler-never-made-alternate-history-and-memory-nazism
Rspunde
Doxa spune:

25/12/2014 la 17:50
Ich danke Ihnen!
Rspunde
Danut Popescu spune:

25/12/2014 la 17:56
Fascinant curs alternativ, domnule Profesor! Va urmaresc cu interes toate postarile. Nu
stiam ca l-ati cunoscut pe Gabriel Liiceanu inainte sa plecati din Romania. Poate ca
lucrurile ar fi fost altfel daca ati fi ramas, poate se inchega ceava. Ne-ati putea da mai
multe detalii despre intalnirile d-voastra cu Gabriel Liiceanu in anii 70? Ati fost si dvoastra la Paltinis?
Rspunde

Vladimir Tismaneanu spune:

25/12/2014 la 18:05
L-am cunoscut pe Gabriel Liiceanu in 1974. Mi l-a prezentat prietenul meu Adrian
Rezus, lucrau amandoi la Institutul de Filosofie. Adrian a lucrat la traducerile din Platon
(primul volum), a plecat apoi din tara, traieste, din cate stiu, in Olanda. Am povestit
despre prietenia noastra (a mea cu Gabriel) in volumul omagial Liber Amicorum. Nu
faceam parte dintre cei care vizitau Paltinisul, dar aveam multi amici printre acestia.
Eram apropiat, intre altii, de George Purdea, traducatorul lui Jaspers, el insusi apropiat de
Constantin Noica prin Vasile Dem. Zamfirescu. Pe Gabriel il intalneam adeseori
duminica, la criticul de arta Radu Bogdan. Imi amnitesc o cina, erau si Andrei Plesu si
Alexandru Paleologu, cu ocazia unei vizite la Bucuresti a lui Victor Ieronim Stoichita (pe
Ivi il stiam din copilarie, locuia in aceiasi casa, pe strada Andrei Muresanu, la numarul
29, cu sora tatalui meu, doctorita Nema Tisminetki). Ne-am revazut anul acesta, in
martie, la Fribourg. Tatal meu era bun prieten cu unchiul sau, Radu Stoichita, profesor de
logica la Facultatea de Filosofie, intelectual ilegalist, un om de o admirabila curatenie
sufleteasca, traducator din Hegel.
Am avut marea sansa sa fiu prieten cu Petru Cretia, l-am revazut dupa revolutie, in 1990,
Am si acum unele randuri pe care mi le-a trimis in timpul mineriadei din iunie 1990. Un
detaliu amuzant: am avut, cateva luni, un cocker spaniel, l-am numit Orlando la sugestia

lui Petru. Sa ne gandim in aceste clipe cu drag la acel om minunat care a fost Petru
Cretia, sa ne gandim la spiritul nobil si liber care a fost Imre Toth, sa ne gandim la
Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Noel Bernard, Ioan Petru Culianu,
Cornel Chiriac, Serban Orescu, recent stins din viata.
Sa ne gandim la acei doi oameni minunati care au fost jurnalistii Dan Costescu si Cornel
Dumitrescu, devotati luptei pentru adevar, cei care au publicat revista Lumea Libera
Romaneasca de la New York, acolo unde a scris saptamanal Ioan Petru Culianu (scriam
si eu, scriau si altii). Sa ne gandim ca anul acesta s-au implinit o suta de ani de la nasterea
lui Corneliu Coposu de care am fost extrem de apropiat.
Despre Noica am scris inca din anii cand eram in tara, in Amfiteatru. Despre cercul sau
filosofic am vorbit, in anii 80, la Europa Libera. A scris un eseu cu titlul Gand
intarziat despre Paltinisul magic. Era si o aluzie la Zauberberg-ul lui Thomas Mann.
Doua calduroase recomandari:
http://www.zetabooks.com/books/outside-series/liber-amicorum-studii-si-eseuri-inonoarea-lui-gabriel-liiceanu-book.html
http://humanitas.ro/humanitas/seniorul-corneliu-coposu
Rspunde

andreitr spune:
25/12/2014 la 22:09
Cred ca n-ar fi tarziu ca banda de perestroikisti condusa de Ion Iliescu si ceilalti la umbra
carora s-au format mafiotii care conduc Romania de azi (ma refer in primul rand la mafia
PSD) sa fie pusa sub acuzare.
Ar trebui sa li se arate in fata cu ce au gresit si cat rau au facut tarii. Pe Iliescu si ai lui ii
vad in primul rand ca pe niste criminali din cauza carora au murit in Decembrie 89 peste
o mie de oameni inclusiv tineri. Acesti criminali au fost de acord sa fie omorati oameni
pentru ca ei sa ajunga la putere.
Au fost de acord cu crima pentru a salva regimul comunist cu o alta fata. Acesti criminali
animati de idea neocomunismului si perestroikismului sunt cei mai periculosi pentru
ideile lor bolnave au fost capabili de crima. Apoi vin borfasii fara nici o ideologie ci doar
ahtiati dupa bani care au furat tot ce se putea fura in tara.
Inchei cu ceea ce s-a strigat in Piata Universitatii (a cata oara?) in seara de 21 decembrie
2014:
ILIESCU JUDECAT! ILIESCU JUDECAT!
Rspunde

mariusmioc spune:
25/12/2014 la 18:26
Interesant c, n ciuda dovezilor limpezi i fr echivoc conform crora procesul a fost
organizat de generalul Stnculescu, se vehiculeaz n continuare numele generalului
Militaru ca organizator al procesului.
Rspunde

Doxa spune:
25/12/2014 la 19:04
Nu e nimic interesant, e vorba numai despre un fel de calcul (bazat pe informatii care
sunt publice si verificabile, deja) in legatura cu
posibilitatea/oportunitatea/eficienai/rentabilitatatea, ca sa zic asa, a(le) unui fenomen.
Pentru ca, in opinia mea, are mai mare importanta (chiar si istorica, as zice) cine a
comandat procesul si cui i-a folosit MAI MULT toata tarasenia, decat logistica si
organizarea evenimentului. E simplu, doar ca depinde de informatiile pe care le bagi in
masina de calcul pentru a obtine un rezultat . In plus, nimeni nu l-a exclus pe
Stanculescu din discutie, ca doar am scris despre el mai sus. El a fost, dupa parerea mea,
mana forte a conjuratiei INITIALE si elementul-cheie intern al desfasurarilor de pana in
ziua de 22 Decembrie.
PS: intre dovezile fara echivoc pe care le pomeniti exista si una care descrie o incercare
(esuata) de asasinare a lui Stanculescu, chiar in timpul procesului. P-aia cine s-o fi
organizat/comandat?
Rspunde

mariusmioc spune:
25/12/2014 la 20:45
Desigur, cui i-a folosit mai mult un anumit eveniment poate oferi indicii despre cine a
organizat evenimentul.
Eu cred c domnului Stnculescu i-a folosit mult procesul. Dup legislaia n vigoare n
decembrie 1989 plutonul de execuie i putea atepta nu doar pe soii Ceauescu (domnul
Tismneanu nu pricepe de ce i Elena Ceauescu a fost inculpat; e problema dnsului, nu
a mea) ci pe toi cei care s-au implicat la ordinul lui Ceauescu n reprimarea revoluiei
provocnd mori. Stnculescu era printre ei, Militaru nu.
Abia n ianuarie 1990 FSN a abolit pedeapsa cu moartea, iar faptul aproape c a rsturnat
FSN de la putere (manifestaiile din 12 ianuarie 1990).
Este dorina de a evita s fii trimis n faa plutonului de execuie o motivaie
ndestultoare pentru a organiza diversiuni (s le numim teroriste)? Cine a ctigat din
eliminarea lui Ceauescu, care putea spune exact cine i-a exacutat ordinele din care se
nregistraser 162 de mori pn n 22 decembrie (motivaie ndestultoare, conform
legislaiei timpului, pentru pluton de execuie)?
Absolut toi cei implicai n procesul Ceauescu vorbesc despre faptul c organizarea i-a
aparinut lui Stnculescu, care de altfel apare i pe imaginile filmate. Nimeni din cei
direct implicai n-au spus c au primit ordine de la generalul Militaru. Dar e convenabil
s se arunce vina pe un mort care nu se mai poate apra (cnd tria, nimeni nu a spus c
Militaru s-ar fi implicat n procesul Ceauescu).
Informaiile despre ncercarea euat de asasinare a lui Stnculescu le avei din campania
propagandistic stnculescian din Jurnalul Naional condus de Marius
Tuc http://wp.me/pjejF-1hW , sau din campania propagandistic stnculescian din
Adevrul condus de Grigore Cartianuhttp://wp.me/pjejF-3MX ? (amndou acesta

campanii avndu-l drept cap limpede ori eminen cenuie pe Alex Mihai
Stoenescu http://wp.me/pjejF-1oO )
Rspunde
Vladimir Tismaneanu spune:

25/12/2014 la 21:07
Cred ca referintele corecte tin de un dialog civilizat. Niciodata si nicaieri nu am pus sub
semnul intrebarii culpabilitatea Elenei Ceausescu ori pe a sotului ei. M-am intrebat doar
de ce a trebuit sa fie executata o femeie de 70 de ani. L-am intrebat acest lucru pe Ion
Iliescu in volumul de dialoguri Marele soc. A evitat raspunsul. E dreptul Dvs sa credeti
ca asa trebuia procedat, e dreptul meu sa ma indoiesc. Mai degraba,cred, era vorba de a se
satisface apetitul vindicativ machist. Ulterior, in varii volume memorialistice ale fostilor
servitori ai regimului, de la Nicolae Plesita la Stefan Andrei, s-a recurs la diabolizarea
Elenei Ceausescu si, pe cale de consecinta, la relativa ori chiar totala inocentare a sotului
ei. Mai nou, Larry Watts merge pana acolo incat sugereaza ca aceasta ar fi fost in fruntea
unei fractiuni pro-sovietice care ii includea pe alogenii Leonte Rautu si Ghizela Vass.
Evident, o aiureala. Domnule Mioc, sunt convins ca stiti, ca si mine, ca asa se nasc
legendele. In rest, va asigur ca pretuiesc eforturile Dvs de a spune adevarul despre acele
evenimente.
Rspunde

mariusmioc spune:
25/12/2014 la 22:15
Elena Ceauescu nu a fost o simpl nevast de preedinte (cum au fost Maria Bsescu,
Nina Iliescu sau nevasta domnului Emil Constantinescu care nici nu tiu cum o cheam)
ci o persoan activ implicat n politica PCR, inclusiv n zilele revoluiei. Pe lng edina
C.P.Ex. unde a inut isonul soului care i lua la rost pe Milea, Postelnicu i Vlad c n-au
narmat trupele, cnd Ceauescu a plecat n Iran Elena Ceauescu a rmas la conducere. n
acele zile 18-19 decembrie au fost 7 mori la TImioara i s-a organizat operaiunea
de furt i ardere a cadavrelor de la spitalul judeean Timi. Tudor Postelnicu declara c
ideea de furt i incinerare a cadavrelor celor ucii la Timioara, pentru tergerea urmelor,
i-a aparinut personal Elenei Ceauescu. De altfel, asta este ideea reinut i de
procuratur:http://mariusmioc.files.wordpress.com/2011/06/img31_robumoldoveanu4
0cadav.jpg
De aceea cred c greesc cei care au impresia c Elena Ceauescu poate fi nvinuit doar
pentru calitatea ei de soie. Exist fapte concrete, care i aparin personal, care ar fi
justificat inculparea ei ntr-un proces al revoluiei, dar datorit felului cum s-a desfurat
procesul Ceauetilor aceste fapte nu au putut fi discutate.
Vladimir Tismaneanu spune:

25/12/2014 la 23:27
De acord cu Dvs.

Doxa spune:
25/12/2014 la 22:29
@mariusmioc
Militaru nu era printre ei in momentul initial al reprimarii miscarilor, dar era printre si
peste multi dintre ei in momentul hotararilor legate de proces: controla Armata,
subordonase si DSS la acea vreme si decapitase (chiar si la propriu) USLA (alt act de
cruzime razbunatoare al acestui psihopat stalinist sinistru). Ca un detaliu care poate sa
aiba sau nu legatura cu procesul (in abordarea Dvs imi dau seama ca ar trebui sa aiba):
mortii lui Militaru sunt mult mai numerosi decat mortii lui Stanculescu.
Daca ati citit cu atentie si fara prejudecati, in ce am scris mai sus, eu am facut, succint,
niste distinctii legate de persoane si momente ale evenimentelor, fara sa vreau sa intru in
deja eternele/celebrele dicutii cu fineturi pe ore, minute si secunde etc (si nici nu vreau so fac). Si la fel cum MULT este diferit de MAI MULT, tot asa nici vinile unora (ca
Militaru, de pilda, care avea si mize personale mai vechi, afara de cele ivite la Revolutie)
nu le exclud pe ale altora (ca Stanculescu, de exemplu); si invers. In rest, faptul ca unii
apar filmati si altii nu, nici nu conteaza. Ce, Ilici apare la proces? Sau zice/a zis el ceva
adevarat, cu gura lui, despre proces, vreme de un sfert de veac? Inteleg, in logica Dvs,
ca Ilici nu e implicat deloc in povestea asta cu Ceausestii si cu procesul. Folosind
argumente ca ale Dvs, as putea sa spun ca si Dvs dati vina cea mare tot pe niste morti
care nu se mai pot apara: pe Ceausesti.
PS: nu vreau sa port cu Dvs o discutie despre surse; ma descurajeaza modul prezumtios si
lipsit de orsice mic dubiu in care o faceti Dvs; nu numai aici si acum, ci si pe blogul pe
care va produceti in mod curent.
Rspunde

mariusmioc spune:
26/12/2014 la 2:44
Domnule Doxa, m descurajeaz modul prezumios i lipsit de oriice mic dubiu n care
facei afirmaii de felul morii lui Militaru snt mult mai numeroi dect morii lui
Stnculescu, fr a indica pe ce baz facei asemenea afirmaii.
Militaru a fost numit oficial ministru al aprrii n 26 decembrie, iar apoi a chemat din
rezerv unii oameni care i erau fideli. Acesta e momentul n care Militaru a preluat cu
adevrat i total conducerea armatei, dar din acel moment luptele cu teroritii au
ncetat. Dac cutm morii din decembrie 1989, aceia snt n mare majoritate dinainte ca
Militaru s aib control efectiv al armatei.
Militaru personal spunea c a preluat conducerea operaiunilor militare n 24 decembrie
dup-mas. Cei mai muli mori au fost nainte de acest moment.
Exist relatri c n perioada 22-24 decembrie, cel care se implica operativ la Ministerul
Aprrii Naionale la conducerea luptei antiteroriste se numea Stnculescu. n sediul
CC exist filmri care arat c cei care ddeau diferite ordine trupelor erau generalii Vlad
i Gu. Filmri cu Militaru dnd ordine n acele zile nu snt.
Chiar i n cazul decapitrii USLA, relatrile efului USLA (ntre timp rposat)
consemnate de Angela Bcescu ntr-o carte din 1994, arat c omul principal cruia i se

raportau amnunte despre traseul urmat de uslai i cu care s-au stabilit semne de
recunoatere la sosirea n dispozitiv era Stnculescu, nu Militaru.
Cazul Trosca i implicarea lui Victor Stnculescu
http://mariusmioc.wordpress.com/2014/12/16/cazul-trosca-si-implicarea-lui-victorstanculescu/
Dar, dac i ntr-un caz att de clar ca i procesul Ceauescu, n care absolut toate
dovezile indic spre Stnculescu ca organizator al procesului, dv. tot presupunerea
Militaru o susinei, nu tiu dac n aceast problem putei gndi raional. Faptul c
Militaru a trit ani buni dup revoluie, a candidat i la preedinie, i ct vreme tria i
putea da replic nimeni n-a spus c ar fi pus la cale procesul Ceauescu nu v pune pe
gnduri? De fapt, nici mcar azi nu exist vreunul din cei direct implicai n proces care s
spun c a primit vreun ordin legat de proces de la generalul Militaru, absolut toi cei
implicai direct spun c ordinele veneau de la Stnculescu. Doar bgtori de seam care
n-au participat sub nici o form la acel proces vehiculeaz n pres c Militaru e cel care
a pus la cale execuia lui Ceauescu.

Doxa spune:
26/12/2014 la 13:23
@mariusmioc
Dvs nu va este clar ca eu NU sustin varianta Militaru, in exclusivitate? Ca mesajul
initial era o ipoteza de lucru (atata vreme cat am scris ca am putea gandi SI asa, cum am
scris eu mai sus), viabila, zic eu? Dvs sunteti sigur ca ati citit, de fapt, ce am scris mai
sus, inclusiv in primul mesaj? Ca vad ca despre Ilici, de pilda, nu ziceti nimic: nu tu o
filmare, nu tu un ordin scris/verbal, o marturie, nimic. Din ce citesc aici la Dvs, e ca si
cum nici n-ar fi existat aceasta ciuma a istoriei contemporane. E sau nu e implicat Ion
Iliescu in proces? E sau nu e implicat Ilici in cazul mortilor de dupa 22
Decembrie/teroristilor? In plus, mie mi-e neclar si de ce Militaru nu ar avea vreo vina si
de ce apare zugravit asa de luminos in ceea ce sustineti Dvs aici? Deoarece a candidat in
96? Pentru ca nu e filmat? Pentru ca poarta Stanculecu, in exclusivitate, toata vina
procesulu (daca vina e)? Pentru ca nu stiti Dvs ca Militaru sa aiba vreuna? Si de ce
sustineti ca este atat de clar cazul procesului? Atunci de ce discutam pe marginea lui
pana si azi? D-l Tismaneanu, spre exemplu, sa fi scris D-sa articolul de aici asa,
aniversar? Sau e doar pentru ca nu pot eu gandi rational? Je men doute O fi clar
pentru Dvs, dar pentru Dvs prea multe sunt prea clare; cel putin pentru gustul meu.
Dvs ati ales numai ce v-a convenit din cele scrise de mine si ii dati inainte cu
Stanculescu. Partial, va inteleg: pentru Timisoara, Stanculescu este ca si/mai mult decat
numele Raului. De acord. Dar eu credeam ca am trecut de mult de/peste acest spirit sectar
al Timisoarei (revolutionare, dar si post-revolutionare), pe care il cunosc foarte bine.
Atata vreme cat Timisoara, ca oras al Revolutiei Romane, prin voci mai mult sau mai
putin autorizate si/sau valide va continua sa se considere o enclava care a avut propria-i
Revolutie, eroi, vinovati si apoi propria evolutie samd, toate bine delimitate si fara
legatura cu ce au facut mai apoi Miticii, si cata vreme Timisoara se va inchipui ca un
cocon fara legatura cu restul lumii (decat poate cu Viena, ca-i mai aproape decat
Bucurestiul), pesemne ca nu ne vom intelege; deoarece pentru mine Timisoara e (cu tot
ce inseamna ea) parte a unui intreg si constat ca pentru Dvs (inca) nu e. Si de aici
plecand, urmeaza un sir intreg de malentendu-uri. Cest la vie!

4.

stefan spune:
25/12/2014 la 18:41
Craciun fericit, dle profesor & cititorilor dvs!
puteti, va rog, detalia nu neaparat acum si aici ciudatenia unor astfel de prezente in
rindul proto-emanatilor: mistico-ocultistul Voican-Voiculescu si initiatul in istoria
fascismului (sic!) Magureanu. Respectiv cum putem citi astfel de adjective chiar ar
trebui sa le luam in serios? Ori sint o fanfaronada promovata de catre cei doi?!
Cele bune!
Rspunde

Vladimir Tismaneanu spune:

25/12/2014 la 18:48
Despre ocultismul voicanic nu ma pot pronunta. Dar Virgil Magureanu chiar a citit mult
despre fascism, as merge pana acolo incat as zice ca a avut/are o fascinatie pentru
fenomenul totalitar fascist. Nu cred ca l-a interesat la fel de tare totalitarismul rosu. Ma
rog, despre fascism putea publica plus ou moins in voie. A scris cateva studii pe subiect.
Nimic special, dar bine informate.
Rspunde

Cos spune:
25/12/2014 la 20:28
Vladimir, este interesant ce spui despre Virgil Magureanu. Poti, te rog, preciza mai multe
detalii despre studiile scrise de VM pe subiectul fascism?
Rspunde

Vladimir Tismaneanu spune:

25/12/2014 la 20:37
Draga Cos, Sarbatori Fericite! O sa caut volumul Puterea politica, era acolo, daca nu
ma insel, un capitol intreg despre fascism. A mai scris si un unele volume colective.
Ganduri bune!
Rspunde

Cos spune:
25/12/2014 la 21:21
Vladimir, multumesc pentru urari, la fel si tie si familiei tale! Astept un update pe email
cu pagina unde apare acel capitol despre fascism in Puterea politica si referinte din

volume colective.
Mai am o intrebare la care te rog sa raspunzi detaliat: de ce crezi ca VM a avut/are o
fascinatie pentru fenomenul totalitar fascist.?
Cu prietenie, Cos
Rspunde

Vladimir Tismaneanu spune:

25/12/2014 la 21:29
Cos, Cred ca omul este fascinat de formule politice autoritare. Ceea ce-l deranja la NC
tinea, cred, de anumite excese (extravagante) ale cultului. Asemeni unor Iliescu si Verdet,
personaje pe care, din cate stiu VM le-a frecventat inca din anii 70, el a fost (cred ca este
inca) un adversar al pluralismului. In fascismul italian cred ca pretuia (evident nu o putea
spune explicit)corporatismul, omogenizarea corpului politic in numele unei sacralizate
Vointe Generale. Pshihologic, VM se crede predestinat, este convins ca e omniscient si
se vrea omnipotent. Te rog sa iei aceste cuvinte ca o ebosa, deci nu e un portret definitiv
al celui care, intre decembrie 1989 si primavara lui 1997, a avut un rol decisiv, impreuna
cu Ion Iliescu, in toate actiunile politice din Romania. Chiar ma intreb de ce nu scrie
cineva o carte de genul Cine esti dumneata, domnule Magureanu? Cred ca ar fi un bestseller

Cos spune:
25/12/2014 la 21:58
Vladimir, daca asa il vezi tu pe Virgil Magureanu, n-as fi surprins sa aflam ca el ar fi fost
adevaratul artizan al procesului si executiei ceausestilor! Ce crezi?
Achiesez la sugestia ta a unei carti despre VM. Nu vad un autor mai potrivit decat tine.

Vladimir Tismaneanu spune:

26/12/2014 la 0:30
Cos, Am scris despre Magureanu in The New Republic, la inceoputul lunii februarie
1990, intr-un articol care a declansat razboiul puterii feseniste contra mea (New Masks,
Old Faces). Il poti gasi, tradus de Bogdan C. Iacob, in volumul meu Fantoma lui
Gheorghiu-Dej aparut la Humanitas. Mentionam acolo ca Magureanu a apartu, so to
speak, out of the blue si a citit, la TVR libera, Proclamatia FSN. In ce calitate? De fost
conferentiat la Stefan Gheorghiu? L-am intalnit pe coridor, in fata biroului lui Iliescu,
la inceputlu lui martie 1990 cand, impreuna cu Dorin Tudoran, l-a intalnit, vreme de circa
un sfert de ora, pe presedintele Consiliului FSN. Era cu cateva zile inainte de incidentele
de la Targu Mres care au dus, cum stim amandoi si mult altii, la infiintarea SRI. Cine a
fost numit director al SRI? Ghici ghicitoarea mea Fara explicatii. Mi-am amintit ce-mi
spusese candva Janina Ianosi care fusese colega de catedra, la socialism stiintific, la
universitate, despre cum a parasit cariera academica pentru o functie in Securitate. De la
Secu, a ajuns la Stefan Gheorghiu. Acolo, a inceput sa teasa itele complotului. Restul il
stii tu, cred, mai bine ca mine Stii cum vorbea in jumatati de fraza, cu subintelesuri, cu
aluzii alunecoase, cum te facea sa crezi ca e conectat in Olimp. Si, guess what, poate ca si

era. Prezenta sa la proces nu a fost una banala, de simplu spectator, cum nici Ceausescu
nu era un simplu cetatean.
In Magureanu, Securitatea investise enorm. Sosise momentul sa fie cumva recompensata.
Trei erau grupurile care il voiau lichidat pe Ceausescu: Securitatea, zona pro-sovietica din
armata (Militaru, Kostyal, Cico Dumitrescu), si activistii vechi si noi, de la Brucan si
Barladeanu la Ilici si Martian Dan. Stanculescu isi juca probabil pe propria sa carte. Intre
Secu si NC relatiile au fost intotdeauna tensionate. NC a favorizat de multe ori armata. Sa
nu uitam ca, in termeni de cariera, acesta lucrase in armata. Intre el si Draghici avusese
loc un lung conflict, incheiat in aprilie 1968 cu eliminarea politica a fostului ministru de
interne.
Omul isi indeplinea vechea-noua sa misiune. Ma intreb ce s-o fi intamplat cu sefii sai
directi de-odinioara. Ulterior, pentru albirea Securitatiii, l-a recrutat pe Mihai Pelin sa
confectioneze Cartea Alba a Securitatii. Scopul era ideologic: vechea Securitate, cea
internationalista, fusese anti-patriotica si ticaloasa, cea noua, a unor Plesita,
Stamatoiu, Macri, Vlad, era a poporului. El, Magureanu, pe aceasta o servise. Relatia
cu don Pedro a fost extrem de tensionata. Lasand de-o parte xenofobia lui Magureanu
(reala), intervenea conflictul echipei sale cu Mihai Caraman. Din acest punct, chiar nu
mai am date. Si, de fapt, nici nu ma prea intereseaza. Ambele factiuni au fost ostile
democratiei liberale. Cred ca ambele erau legate de Moscova. In orice caz, ambele erau
anti-occidentale. Multe se pot spune despre Magureanu, dar nu ca ar fi un prieten al
Vestului democratic
http://www.humanitas.ro/humanitas/fantoma-lui-gheorghiu-dej
5.

Lucky spune:
25/12/2014 la 20:18
Domnule Profesor Tismaneanu,
Profit de aceasta ocazie sa va doresc sarbatori fericite si un Nou An care sa va aduca dvs.
si familiei dvs. indeplinirea tuturor dorintelor.
Cu stima,
Rspunde

6.

victor L spune:
25/12/2014 la 20:59
Sarbatori fericite, dle Tismaneanu.
La fel si cititorilor Contributors.
Rspunde

7.

Clint spune:
25/12/2014 la 21:14
Domnule Tismaneanu, felicitari pentru articol si Craciun fericit !
Ceausescu a murit la fel ca si alti lideri comunisti. Murind, a salvat cauza. Comunistii nu
vor sa recunoasca cand dau cu oistea in gard, insa cand lucrul asta nu mai poate fi
acoperit, cei din esalonul II isi tradeaza liderul si il executa sumar.
Tind sa nutresc sentimente de indiferenta fata de soarta Ceausestilor. Aveam 14 ani
atunci, si nu stiu cat e de important e cum au murit in cele din urma. Important e ca
oamenii le doreau sincer moartea si asta s-a intamplat pana la urma. Inteleg implicatiile
negative ale acelei farse de proces asupra noii democratii in formare insa nu mi se pare
cea mai grava problema.
Mai grava mi se pare tesatura abila a noilor conducatori ai Romaniei din acea vreme: la
cateva luni dupa acetele de la Revolutie ( procesul lui Ceausescu din pacate nu e cea mai
grava crima, insa o pata pe obrazul noii democratii, nu mai mare decat cei ~1000 de morti
de la Revolutie sau mineriadele ) oamenii au iesit ca sa legitimeze noul FSN prin vot.
Primind confirmarea populara sub forma unui vot masiv, actele lui Iliescu sunt f. greu de
combatut post factum.
La revolutie, oamenii nu mai respecta legea. Unii profita de haos si fac gainarii, altii fac
ce ii taie capul si ulterior devin eroi, pentru ca incalcand legea sistemului muribund,
produc revolutia si reprezinta noua vointa populara. Exact asta a vrut sa para ca a facut
Iliescu, avand grija sa para un emanat si se legitmieze prin voturl masiv din 90, aratand
lumii intregi ca tot ce a facut la Revolutie a fost in spirtul acesteia.
Sunt convins ca daca Iliescu si FSN nu intrau in politica asa cum au promis initial, acum
erau judecati de mult. Asa, primind voturi dupa voturi, poate spune oricand da, au fost si
greseli, dar asa-i la razboi, dar uite ca, in ciuda erorilor, oamenii au fost cu mine.
De aceea trebuie sa insistam pe ceea ce pare sa fie calcaiul lui Ahile pentru stratagema
Iliescu: acapararea televiziunii si prezentarea distorsionata a evenimentelor luni si ani
dupa aceea, propaganda cu aparatul vechiul sistem de care a beneficiat pentru a pacali un
popor si care l-au putut sa treaca din criminal bolsevic in erou revolutionar.
Anchetarea si judecarea lui trebuie sa inceapa din acest punct, altfel se va ajunge in
situatii paradoxale si va da apa la moara sistemului de propaganda care nu a murit ci s-a
transformat.
Rspunde

8.

Alexandru Jecu spune:

25/12/2014 la 21:24
Evenimentele de 89 au anvergura unei tragedii antice. Cel putin prin hecatomba
provocata. Este evident ca macelul a fost premeditat. Care vor fi fost ratiunile? Era
Ceausescu depozitarul unor adevaruri teribile, periculoase? Ce adevaruri? Pentru cine
periculoase? Un act de razbunare personal? Al cui? S-a facut toata tarasenia in beneficiul
lui Iliescu? Nu pare! Evolutia lui, in acele momente si dupa, il recomanda mai mult ca pe
o marioneta. Teza cu perpetuarea privilegiilor nomenclaturii nu este sustenabila!
Nomenclatura s-a salvat si s-a adaptat in toate celelalte state comuniste, sa fim seriosi!
Masura de inhibare a zelosilor comunisti sau a fanaticilor devotati cuplului? Care
fanatici, care zelosi! Toata desfasurarea de evenimente a aratat determinare, control strict
al etapelor, pare a fi vrut sa arate cuiva ca Romania este hotarata sa faca acest pas, ca nu
precupeteste nicio viata, ca nu este dispusa la jumatati de masura si ca hotararea ei nu
trebuie ignorata! Faptul ca se refuza orice act de justitie, sub atatea guvernari, chiar dupa
25 de ani, spune ca totul a fost o operatiune de stat cu resorturi si explicatii grave. Este
posibil sa descoperim peste ani ratiunea decidentilor acelui masacru ca punandu-i in
alternativa unor alegeri tragice? De gravitatea ratiunilor de stat?
Rspunde

casandra spune:
26/12/2014 la 0:43
O intuiie remarcabil?
Vom afla peste alt sfert de veac.
Rspunde
asdf spune:

26/12/2014 la 11:28
Ce alternative tragice, decat cele ale invaziei unor forte straine si eventual eliberarea
unor zone ca Transilvania (ceea ce s-a si vehiculat)? Si e nevoie de atata inscenare ca sa
transmiti semnalul ca nu va fi tolerat asa ceva? E nevoie sa-ti omori propriii copii, ca la
Otopeni? Sa fim seriosi.
Rspunde
9.

F. P. spune:
25/12/2014 la 23:20
Cu voia d-stra, un punct de vedere. Daca revolutia din 1989 ar fi fost sugrumata, astazi
am fi vorbit ca despre un eveniment-defunct sau o tentativa esuata, precum revolutiile
poloneza si ungara din 1956. Pentru toate interpretarile, trecute sau viitoare, un fapt este
nedisputabil, revolutia a fost sugrumatoare pentru dictator si comunism, la modul fizic,
deci ireversibil. Oricat s-ar glosa pe tema executiei, solutia a fost cea clasica, uzuala in

toate revolutiile, care a multumit pe toata lumea, in primul rand, pe occidentali, chiar
daca nu recunosc. Un Ceausescu detinut politic ar fi fost inacceptabil in toate privintele.
Aplicarea pedepsei cu moartea in ziua de Craciun, intr-o tara crestina, este o alta
problema, pentru expertii in psihologie politica si sociala este un indicator de slabiciune a
celui care semna, dar nu hotara. Adevarata putere, cel putin pentru momentele
hotaratoare, de inceput, a venit din directia propunerilor de numire a lui Petre Roman ca
premier, de destituire a lui Stanculescu din functia de ministru al apararii si de numire in
aceiasi functie a lui Militaru. Conjunctura i-a ales pe actori, nu actorii au ales
conjunctura. Daca nu ar fi existat un Stanculescu, discursul democratiilor occidentale (am
in vedere si Europa Libera) ar fi fost si mai acuzator si mai izolator. Sa ne reamintim de
metafora mamaligii care nu explodeaza, dar si de indemnuri aproape fatise privind
gasirea si folosirea verigilor slabe din garda pretoriana, care existau, trebuiau doar
cautate. Evenimentele l-au ales pe Stanculescu, oricum, l-ar fi ales pe oricine ar fi avut
pozitia lui.
Rspunde

10.

Dr.Man spune:
25/12/2014 la 23:45
Executarea ceausestilor a fost un act grotesc. Nicolae Ceuasescu adus a putere dupa
Ghiorghiu-Dej, a carui linie poitica a jurat s-o duca mai departe ( tendnta spre desprindere
de nia Kremlinului) i-a asigurat sustinere popuara plus atitudinea in raport cu invadarea
Ceho*Slolovaciei, penultima data cand sistemul nationa de aparare s-a aflat in stare de
alerta de razboi. Natiunea noatra are o aspiratie spre onorabilitate, mereu compromiusa de
conducatorii ei.Excesele lui N.Ceausescu final asociat a putere cu Eena Ceausescu au
erodat autoritatea de care scurta vreme s-a bucurat. La nivelul romanului normal se dorea
ca Ceausescu sa-si piarda puterea, sa ocuiasca a bloc si Eena sa stea la coada pentru o
sticla cu lapte, cum stateam, cei avand la data respectiva copii mici. Opresiunea regimului
totalitar nu era o noutate, exitasera si vremuri mai negre, nu e intrevedeau perpective de
eliberare, real politic, Romania nu putea incerca deprinderea de hegemonia sovietica, cu
dovedisera anterior tentativele ator sateliti ai Moscovei. In 1989 perpectiva desprinderii
de opresiunea sovietica devenise actuaa si realista, plutea in aer si se astepta sa se
produca. Rascoala popuara pornita la Timisoara, preteztul este neimportant, si mai aels
brutaitatea reperiunii, care avea un antecedent la Brasov, a miscat lucrurie.Orasul meu a
fost al II-lea care a intrat in proteste de strada si final in masive deonstratii civice
( autentice) si categorice. Miscarea ampla care a demoat regimul n-a avut temeiul in
actiunile poitice de a varful ierarhiei. PCR numara 4 milioane de membri, majoritatea
muncitori , maistri si ingineri din economia socialista. Buna parte din acestia s-au aflat in
strada, organizat si ferm determinati sa doboare regimul politic. Li s-a asociat armata,
majoritatea ofiterilor, subofiterilor fiind mamebri PCR.In citeva zie puterea absoluta
totaitarisa n-a mai functionat si sub presiunea pietei frmua gorbaciovista de chimbare,
propussa initial de Ion Iliecu a fost radicalizata ca efect fiind n fapt abolirea statului. A se
reciti declaratia CFSN procamata pubic, acceptata de toti si necontestata de cineva cu
valoare de act constitutional. Romania nu avea partide politice altu decat PCR, nu se

certifica existenta vreunui grup pucist adevarat si nici a unei miscari dizidente sau civice
organizate. S-a improvizat in conditii de vid de putere, sub presiunea dar si sutinerea
masei pentru cei care au produs o chita de guvern, real necesara. Restul sunt intrigi
poitice in care mai abili au fost ex nomenklaturistii zisi dizidenti. Ce nu vrea cineva sa
anaizeze, pornind de la documente, este imixtiunea straina, sovietica dar nu numai,
inclusiv sub forma unor actespecifice razboaelor locale, limitate, asimetrice, care toate,
cum demonstreaza experienta ucrainiana in defasurare, incep prin destabilizarea interna a
tintei. Cand N.Ceausescu spunea ca RSR se afa sub atac din est si din vest spunea un
adevar documentat, si cand a ordonat akarama partiala de lupta pentru intregul item de
aparare nationala ( un act care se cere justificat international cu probe) nu mintea. Despre
aceste probe, puse sub obroc, ca secrete, nu se vorbeste. IUliescu a fot a II-lea presedinte
al Romaniei, dupa Nicolae Ceausescu, a fost ales cu mare sarg, nu sub vre-o presiune, nu
cu mai multa manipulare electorala decat apoi s acum, a fot bebiscitata o constitutie
(mediocra) dar democratica, si aicea ne afalm. Intrigile politice au survenit pe parcursul
reconstituirii statlitatii politice a Romaniei, nu ee au produs implozia sistemului
comunist.
Rspunde

11.

tibicarom spune:
25/12/2014 la 23:46
Buna seara dle profesor! Am apreciat sinteza dv.privind procesul din 25 dec.1989 ca un
extras sin in care dupa mine, lipsesc cteva elemente esentiale. Ati definit evenimentele
din 21-25 dec. ca o lovitura de stat. Am cercetat componentele constitutive ale loviturii de
stat asa cum le defineste Malaparte, pentru a le deosebi de putsch (puci dupa DEX).
Pentru a putea intra definitiv in manualele de istorie viitoare, v-as ruga sa mai va ocupati
mai in detaliu de aceasta diferenta care in conceptia mea de modest istoric al razboiului
Romaniei in megaconflictul 1939-1945, duce la concluzia definitiva ca revolutia a fost
un veritabil PUTSCH organizat nca din anul precedent de esalonul 2 al nomenclaturii
PCR, in care acei mucenici, tineri elevi si studenti, sacrificati in zadar pentru idealul
inselat al liberarii de comunism, au reprezentat doar tragice victime pe fondul unei
mascarade.
Restul elementelor lipsa intr-un numar viitor
Rspunde

Mircea M. Cociu spune:

26/12/2014 la 10:30
Stnculescu nu a fost membru al C.C. al P.C.R, Fusese propus, dar a fost tiat de pe list.
(Membrii C.C. al P.C.R. 19451989. Dicionar, Editura Enciclopedic, 2004)
Rspunde

12.

Yossef Abraham spune:

26/12/2014 la 7:38
Stimate Domnule Tismaneanu,
Multumesc pentru pretioasele informatii asupra infamului proces, si pentru discutia nu
mai putin interesanta pe care au provocat-o.
Cateva observatii.
Lichidarea tiranilor era necesara (dar a fost facuta in stil stalinist, ceea ce i-a anulat
valoarea).
Elena era la fel de vinovata ca si Nicu; faptul ca era femeie (!) si avea 70 de ani nu o
scuza.
Executarea tiranilor a pus intr-adevar groaznicelor zile de teroare, in care teroristi arabi,
veniti sa invete de la Securitate cum sa-i macelareasca pe evrei, si-au facut mana asupra
romanilor. Dupa executarea capeteniilor, teroristii au parasit Romania.
Rspunde

13.

gheorghe/gheorghieni spune:
26/12/2014 la 8:03
Asasinarea lui Ceausescu, ca ala numai proces n-a fost, a reprezentat momentul cand am
inceput sa ma-ndoiesc serios de calitatea celor ce luasera puterea. Indicii in aceasta
privinta mai fusesera. Ma enerva pur si simplu prezenta acelorasi indivizi la televiziune,
iar gestul lui Rebengiuc mi-a confirmat iritarea. Au mai fost ordinele contradictorii date
noua si militarilor ce pazeam obiectivele strategice de teroristi. La un moment dat,
colonelul ce-i comanda pe soldatii ce erau cu noi s-a enervat atat de tare de aceasta
situatie incat a spus ca daca un singur soldat trage fara ordin direct de la el il executa pe
loc.
Pt. mine este clar ca exista o conspiratie intre cei ce luasera puterea si dadeau ordine
armatei. Ordine contradictorii si cu intentie pt. a crea impresia ca avem teroristi. Un
prieten din copilarie cu 5 ani mai mare ce era locotenent major i se ordonase sa elibereze
de teroristi una din termocentralele din oras. Cu o zi inainte, doua plutoane de la o alta
unitate militara primisera ordin de a ocupa pozitii de aparare in incinta termocentralei
respective si sa traga fara somatie daca cineva incerca sa intre in incinta. Bineinteles ca
cele doua grupuri de soldati au inceput sa traga unii in altii. Prietenul meu ce conducea
grupul eliberator mi-a zis ca dupa un sfert de ora de schimb de focuri in care din
fericire nimeni nu fusese nici macar ranit usor (asta arata calitatea pregatirii noastre
militare de atunci un lucru bun si salvator in acest caz) a strigat cat a putut de tare ca in
numele armatei romane le ordona sa se predea. Raspunsul grupului aparator a fost
identic: si ei le-au ordonat sa se predea. Si uite asa si-au dat seama ca totul fusese o
eroare. Atunci au pus totul pe seama teroristilor si ca acestia s-ar fi infiltrat in armata
dand astfel de ordine. Intr-un fel aveau dreptate. Adevaratii teroristi se numeau Ion

Iliescu, Brucan, Roman, Voican Voiculescu, Stanculescu, Gusa, Iulian Vlad si lista poate
continua cu cei din teritoriu.
Eliminandu-l pe Ceausescu reprezenta nu numai un simbol politic dar un act necesar pt. a
ingropa adevarul cat mai mult, daca nu pt. totdeauna. M-am bucurat nespus c-am scapat
de cuplul in cauza insa dupa ce-am vizionat procesul am regretat actul pt. c-am inteles
ca nu voi mai afla ce s-ntamplat la Timisoara si cine a dat ordinele pana pe 22 decembrie.
Rspunde