Sunteți pe pagina 1din 58

Fierul si aliajele fier-carbon

1 Fierul pur
Fierul este un metal tranzitional de culoare alb-argintie. Numarul de ordine in tabelul periodic al
elementelor este Z= 26. Raza atomica este 1,27, iar masa atomica 55,85 g/atom g. Fierul are
densitatea 7,87g/cm3 si punctul de topire la 1538C.
Fierul prezinta doua puncte de transformare alotropica: la temperatura 912C notat A 3, si la
1394C, notat A4, respectiv un punct de transformare magnetica (punct Curie) la 770C, notat A2.
Intr-un
interval
de
temperatura es
testabila forma
alotropica
cu
energia libera
Gibbs minima
(fig.
1).
La
temperaturi
sub
912C, este st
abil Fe, cu
energie libera
mai mica, care
cristalizeaza in
structura
cubica
cu
volum centrat
(CVC).
Sub
770
C,
Fe este feromagnetic, peste 770C devine paramagnetic. Intre 912C si 1394C, este stabil Fe,
care cristalizeaza in structura cubica cu fete centrate (CFC) si este paramagnetic. Peste 1394C,
energia libera minima corespunde Fe de temperatura inalta, notat Fe, care cristalizeaza in
structura CVC sieste paramagnetic. Identitatea Fe de temperatura joasa cu Fe de la temperatura
ridicata este relevata de continuitatea in variatia cu temperatura a constantei reticulare a retelei
cristaline pentru Fe si Fe (fig. 2).
Transformarile care
au loc la racirea sau
incalzirea fierului
pur, se pun in
evidenta
pe
curbele
de
racire
si
incalzire,
trasate
prin
metoda
analizei
termice
(fig.
3).
Sunt
evidentiate trei
paliere:
la
1538C pentru
cristalizare
primara
sau
topire; 1394C

transformarea
alotropica Fe
Fe;
912C

transformarea alotropica Fe Fe. La 770C, apare un punct de intoarcere corespunzator


transformarii magnetice a Fe. Transformarea alotropica prezinta histerezis termic. Pe curba de
racire apare ungrad de subracire ca la cristalizarea primara, iar pe curba de incalzire, un grad de
supraincalzire. Punctele de transformare alotropica la incalzire sunt notate Ac, iar cele determinate
la racire sunt notate Ar. Diferenta Ac-Ar creste cu viteza de racire, respectiv viteza de incalzire.
Fierul tehnic pur prezinta o serie de impuritati. Continutul de fier variaza de la 99,8 la 99,9%.
Gradul de puritate variaza in functie de metoda de obtinere (tabelul 1) Se cunosc
urmatoarele varietati de fier tehnic pur:
- Fe Armco (abreviere de la denumirea producatorului initial American Rolling Mill Company). Se
elaboreaza in general in cuptor Martin si contine C, Mn si Si in concentratii reduse. Este folosit in
electrotehnica ca material cu permeabilitate magnetica mare (miezuri magnetice) si ca materie
prima pentru elaborarea otelurilor speciale. Are structura alcatuita din graunti poligonali de ferita si
separari discontinue de cementita tertiara la limita de graunte (fig. 4);
- Fe carbonil are un grad de puritate mai avansat. Se obtine sub forma de pulbere prin
descompunerea pentacarbonilului de fier Fe(CO)5 si se foloseste in metalurgia pulberilor;
- Fe electrolitic are o puritate mai inalta. Contine hidrogen in cantitati relativ mari si trebuie
degazat prin retopire in vid.
- Fe purificat prin topire zonara permite reducerea impuritatilor la cateva procente per milion
(ppm). Se foloseste pentru cercetari stiintifice.

Tabel 1 Compozitia chimica a varietatilor de Fe tehnic pur


Denumire
Fe
Fe
Fe
Fe

Armco
carbonil
electrolitic
retopit in vid

Fe purificat prin
topire zonara

C
0,015
0,010
0,008
0,001

Continut de impuritati [%]


Si
Mn
P
S
0,01
0,02
0,01
0,02
Urme
Urme
0,004
0,007
0,002
0,006
0,003
0,003
0,0005 0,0026

O
0,15
0,5
0,0004

Suma impuritatilor de ordinul ppm (0,0001%)

Proprietatile mecanice ale fierului tehnic pur sunt determinate de structura cristalina, gradul de
puritate si procesul de deformare plastica. Monocristalele de Fe sunt puternic anizotrope. Astfel,
modulul de elasticitate longitudinala E variaza dupa directia de masurare conform tabelului 2. Se
observa ca, la temperatura ambianta, valoarea maxima apare dupa directia [111] de densitate
atomica maxima a structurii CVC. Fierul policristalin este cvasiizotrop.
Deformabilitatea plastica la rece este ridicata, fiind determinata de structura CVC a Fe.
Deformabilitatea la cald estesuperioara, datorandu-se structurii CFC a Fe. Valorile caracteristicilor
mecanice prezinta o anumita dispersie, in functie de gradul de puritate. La temperatura ambianta,
proprietatile mecanice ale Fe tehnic pur recopt variaza astfel:

- rezistenta la tractiune, Rm = 180-290 N/mm2;


- limita de curgere, Rp0,2 = 100-170 N/mm2;
- alungirea la rupere, A = 40-50%
- strictiunea, Z = 80-93%
- duritatea, HB = 45-55 daN/mm2
- modulul de elasticitate, E = 210 GPa
Proprietatile fizico-chimice ale fierului tehnic pur:

1. proprietatile magnetice. Fierul este un material magnetic moale, cu


permeabilitate magnetica ridicata si pierderi reduse la un ciclu de
magnetizare. Proprietatile magnetice cresc prin micsorarea obstacolelor in
miscarea domeniilor magnetice. De aceea, pierderile la un ciclu de magnetizare
scad prin cresterea puritatii, a marimii de graunte si in absenta ecruisarii.
2. proprietatile termice:
- caldura specifica Cp depinde putin de impuritati. Creste cu temperatura,
cu variatii bruste in punctele de transformare alotropica si maxim la punctul
Curie A2. In intervalul 20-700C, Fe are Cp = 0,107 - 0,23 cal/g C, iar in
intervalul 730-1500C, Fe are Cp = 0,122-0,171 cal/g C.
- coeficientul de dilatare termica , variaza cu temperatura si forma
alotropica, avand un minim la A2. Valorile perntru Fe se obtin prin extrapolarea
la temperaturi ridicate a valorilor Fe. In intervalul 20-100-600C, Fe are =
(10 la 12,6 la 16)10-6 C-1; Fe are, in intervalul 900-1000C, = (21-23,5)106
C-1; la 1400C, Fe are = 1610-6 C-1.
- conductivitatea termica scade cu temperatura; in intervalul 0-800C,
Fe are = 0,74-0,20 W/cmC. Valorile conductivitatii termice sunt mai reduse
decat ale cuprului, ceea ce scade interesul in industrie pentru aceasta
proprietate.
3. proprietati electrice. Rezistivitatea electrica a fierului pur creste
cu temperatura si cantitatea de impuritati. Efectul impuritatilor creste
cu distanta acestora fata de Fe in tabelul periodic. In intervalul 0-900C, Fe are
= 9,8 11410-3 cm.
4. proprietati chimice. Fierul are un potential anodic fata de electrodul
de hidrogen (+0,42V). Este mai putin nobil decat cuprul, care are potential
catodic
(-0,34V) fata de electrodul de hidrogen, dar mai nobil decat zincul,
care are potential anodic mai mare (+0,76V). Fierul este atacat de apa si
acizi. Rezistenta la coroziune creste cu marirea puritatii. Intr-un mediu puternic
oxidant, Fe poate fi pasivat. In acidul azotic concentrat, Fe se pasiveaza prin
formarea unei pelicule protectoare de oxid. Prin aliere cu anumite elemente,

cum este cromul, apare o pasivare durabila si in medii slab oxidante. Pe aceasta
proprietate se bazeaza aplicatiile otelurilor inoxidabile.

2 Aliaje fier carbon


Cele mai folosite aliaje in constructia de masini sunt aliajele fierului cu
carbonul, cunoscute sub numele de oteluri si fonte.Aliajele tehnice sunt
polinare, continand pe langa Fe si C o serie de elemente insotitoare permanente
in proportii reduse, asa cum sunt: Si, Mn, S, P, etc. Actiunea lor este limitata si
cunoscuta, asa ca structura si proprietatile aliajelor Fe-C pot fi evaluate pe baza
sistemului binar Fe-C.
In aliajele cu baza Fe, carbonul se poate gasi sub trei forme:
-

dizolvat interstitial in Fe, alcatuind solutii solide ca ferita si austenita;

legat chimic in carbura de fier Fe3C, numita cementita;

liber, sub forma de grafit.

Cementita este considerata o stare metastabila, iar grafitul starea stabila a


carbonului, deoarece la mentinerea indelungata la temperaturi ridicate si la
viteze mici de racire, cementita se descompune formand grafit:
Fe3C 3Fe + C

De aceea, in functie de compozitia chimica si viteza de racire, aliajele Fe-C


prezinta doua diagrame de echilibru fazic:
- sistemul metastabil Fe - Fe3C, dupa care cristalizeaza otelurile si
fontele albe. Cristalizarea otelurilor are loc in conditii de echilibru, la viteze lente
de racire. Pentru mentinerea stabilitatii cementitei in fontele albe, sunt necesare
viteze mari de racire sau prezenta in compozitia chimica a elementelor
antigrafitizante.
- sistemul stabil Fe - grafit, dupa care cristalizeaza fontele cenusii
feritice, la viteze mici de racire sau in prezenta elementelor grafitizante.
Fontele cenusii ferito-perlitice, perlitice sau pestrite cristalizeaza dupa ambele diagrame de
echilibru fazic.

2.1 Diagrama de echilibru metastabil fier cementita


Sistemul metastabil Fe-Fe3C (fig. 5) reprezinta domeniul hipocementitic al diagramei de echilibru
Fe-C, limitat de concentratia 6,67%C, care corespunde verticalei cementitei, Fe 3C. Aliajele care se
formeaza la concentratii mai mari in carbon, sunt dure si fragile, fara interes practic. Transformarile
alotropice ale Fe determina o diagrama de echilibru fazic complexa, cu trei reactii invariante:
peritectica, eutectica si eutectoida.
Componentii diagramei sunt fierul si cementita.

In concordanta cu cele prezentate anterior, pe verticala fierului se evidentiaza punctul de


topire A (1538C), punctele de transformare alotropica N (1394C) si G (912C), respectiv punctul
Curie M (770C).
Cementita este un compus electrochimic, cu o structura cristalina complexa din sistemul
ortorombic. Temperatura sa de topire nu se cunoaste cu exactitate, deoarece la incalzire,
cementita are tendinta sa se descompuna. Temperatura de topire a cementitei se considera in jur
de 1227C (punct D). Pana la 210C, punctul Curie A0, este feromagnetica, iar peste aceasta
temperatura devine paramagnetica. Datorita structurii sale complexe, cementita este foarte dura si
fragila: HB=800daN/mm2; Rm=40N/mm2; A=0%.
Componentii sunt total solubili in stare lichida. In stare solida, carbonul prezinta solubilitate limitata
si variabila cu temperatura in formele alotropice ale fierului.
Fazele care se formeaza sunt:
-

solutia lichida L, omogena si nelimitata de fier si carbon;

- ferita alfa, notata F sau , este solutie solida interstitiala de carbon pe baza de Fe.
Ferita cristalizeaza in structura CVC a Fe si pana la 770C (linia MO) este feromagnetica. Carbonul
ocupa pozitii in interstitiile tetraedrice, lacune, dislocatii etc. Solubilitatea carbonului in ferita este
maxima de 0,0218%C la 727C (punctul P) si scade cu temperatura dupa curba PQ, astfel incat la
temperatura de 400C ajunge la 0,002%C (punctul Q). Caracteristicile mecanice ale feritei cu
0,06%C sunt: Rm=250-280N/mm2; A=50%; Z=80%; HB=80-90daN/mm2.
- austenita, notata A sau , este o solutie solida interstitiala de carbon in Fe. Cristalizeaza in
structura CFC a Fe si este paramagnetica. Carbonul ocupa pozitii in interstitiile octaedrice si in
defectele structurale. Solubilitatea carbonului in austenita este maxima de 2,11% la 1148C
(punctul E) si scade cu temperatura dupa curba ES, pana la 0,77%C la 727C (punctul S).
Solubitatea carbonului este mai mare decat in Fe, deoarece interstitiile in structura CFC sunt mai
mari. In conditii de echilibru,

austenita este o faza stabila pana la 727C, cand se descompune eutectoid. Elemente de aliere, ca
Ni si Mn, o pot stabiliza pana la temperatura ambianta.Austenita este o faza foarte plastica.
- ferita , notata F sau , este o solutie solida interstitiala de carbon in Fe. Cristalizeaza in
structura CVC si este paramagnetica. Solubilitatea maxima a carbonului este de 0,09%C la
1495C, mai mare decat in Fe, deoarece dilatatia termica la temperaturi inalte mareste
dimensiunea interstitiilor tetraedrice.
- cementita Fe3C, component pur, fierul fiind insolubil in cementita.
Liniile diagramei au urmatoarea semnificatie fizica:
- AB (lichidus) limita de solubilitate a Fe in lichid; la care incepe cristalizarea feritei din lichid;
- BC (lichidus) - limita de solubilitate a Fe in lichid; la care incepe cristalizarea din
lichid a austenitei;
- CD (lichidus) - limita de solubilitate a C in L; la care incepe cristalizarea cementitei primare
Fe3CI din lichid;

- SE (vant Hoff) - limita de solubilitate a C in A; la care incepe separarea cementitei secundare


Fe3CII din austenita;
- PQ (vant Hoff) - limita de solubilitate a C in F; la care incepe separarea cementitei tertiare
Fe3CIII din ferita ;
- NH, NJ linii de inceput si de sfarsit de transformare alotropica FeFe, respectiv de
transformare fazica FA;
- GS, GP linii de inceput si de sfarsit de transformare alotropica FeFe, respectiv de
transformare fazica A F;
- HJB izoterma peritectica la 1495C, cu reactia peritectica:
FH + LB AJ
- ECF izoterma eutectica la 1148C, cu reactia eutectica:
LC E (AE +Fe3CEF)
unde E este simbolul eutecticului, iar Fe3CE este cementita eutectica;
- PSK izoterma eutectoida la 727C, cu reactia eutectoida:
AS P (FP + Fe3CeK),
unde P este simbolul eutectoidului perlita, iar Fe 3Ce al cementitei eutectoide; o consecinta a reactiei
eutectoide este recristalizarea eutecticului E in ledeburita Led:
E (A +Fe3C) Led (P + Fe3C)
- MO izoterma transformarii magnetice a feritei.
Punctele remarcabile din diagrama sunt: P limita de solubilitate a C in F; E limita de
solubilitate a C in A; H limita de solubilitate a C in F; J punct peritectic; C punct eutectic; S
punct eutectoid;
Constituentii structurali, care se formeaza la temperatura ambianta, sunt:
-

ferita - solutie solida interstitiala de carbon in Fe;

perlita - amestec mecanic eutectoid alcatuit din ferita si cementita;

ledeburita amestec mecanic eutectic alcatuit din perlita si cementita;

cementita primara, secundara si tertiara - compus electrochimic.

Dupa provenienta, se pot distinge cinci tipuri de cementita:


-

primara Fe3CI separata din lichid, dupa curba CD;

secundara Fe3CII separata din austenita, dupa curba ES;

tertiara Fe3CIII separata din ferita, dupa curba PQ;

eutectica Fe3CE separata in reactia eutectica

eutectoida Fe3Ce separata in reactia eutectoida;

Notatiile punctelor din diagrama cu literele alfabetului permit indicarea liniilor de transformare
fazica si magnetica, cat si compozitia fazelor in timpul reactiilor invariante. Datele numerice,
referitoare la temperatura si continutul de carbon, variaza dupa diferiti autori, fiind influentate de
puritatea aliajelor si metoda de determinare. In tabelul 3 se prezinta valorile care vor fi utilizate in
lucrare, indicate in Metals Handbook ASM vol 8 / 1973 si STAS 2500-80.

Tabelul 3 Coordonatele punctelor din diagrama Fe-Fe3C

Punctul

A
B
C
D
E
F
G
H

Temperatura
[C]

Continut de C Punctul Temperatura


Continut de C
[%]
[C]
[%]
ASM STAS ASM STAS
ASM STAS ASM STAS
1538 1538
0
0
J
1495 1495
0,16
0,17
1495 1495
0,5
0,53
K
727
727
6,67
6,67
1148 1148
4,3
4,3
L
400
400
6,67
6,67
6,67
6,67
M, O
770
770
1148 1148 2,11
2,11
N
1394 1394
0
0
1148 1148 6,67
6,67
P
727
727 0,0218 0,0218
912
912
0
0
Q
400
400
0,002 0,002
1495 1495 0,10
0,09
S
727
727
0,77
0,77

2.2 Cristalizarea otelurilor si fontelor albe


In functie de continutul de carbon, aliajele Fe-C se impart in:
- Fierul tehnic pur, care contine sub 0,0218%C;
- Otelurile, aliaje Fe-C care contin intre 0,0218 si 2,11%C. In functie de
compozitie chimica si structura, se clasifica in: hipoeutectoide, intre 0,0218 si
0,77%C; eutectoide, cca 0,77%C; hipereutectoide, intre 0,77-2,11 %C;
- Fontele albe, aliaje Fe-C care contin intre 2,11 si 6,67%C. Se clasifica
in: hipoeutectice, intre 2,11 si 4,3%C; eutectice, cca 4,3%C; hipereutectice,
intre 4,3 si 6,67 %C.
In cele ce urmeaza, se vor analiza transformarile care au loc la cristalizarea primara si la
recristalizarea a doua aliaje caracteristice.

Cristalizarea otelului hipoeutectoid cu 0,3%C (x).


Cristalizarea primara a unui otel, care
contine intre 0,17 si 0,53 %C (fig. 6), incepe
sub temperatura punctului lichidus T1, cand
din solutia lichida L suprasaturata in fier
incep sa se separe cristalite de ferita . In
intervalul T1-T2, ambele faze L si F se
imbogatesc in carbon. Solutia lichida isi
modifica
compozitia
de-a
lungul
curbei lichidus, de la compozitia punctului 1

tinzand la compozitia punctului B: L1LB Ferita isi modifica compozitia de-a


lungul curbei solidus, de la compozitia punctului 1 (dat de conoda 11) tinzand la
compozitia punctului H: F1FH.
La T2 (1495C), pe izoterma peritectica HJB, sunt in echilibru trei faze
(fig. 7): FH AJ LB. Fazele care intra in reactia peritectica se determina la
temperatura T2 + , pe conoda HB: FH +LB. La temperatura T2 - , conoda JB
indica fazele care rezulta din reactie: AJ+LB.
Reactia peritectica consta in reactia reversibila dintre cristalitele feritei
cu compozitia punctului H si o parte din lichidul de compozitie B, din
care rezulta cristalite de austenita cu compozitia punctului peritectic
J:

FH + LB AJ + LB exces
Reactia este cu exces de faza lichida. In intervalul
T2-T3, lichidul ramas cristalizeaza sub forma de austenita.
Sub T3, otelul estemonofazic austenitic si se raceste fara transformari.
Daca otelul contine intre 0,09 si 0,17%C, reactia peritectica decurge cu un
exces de faza solida FH. Sub NJ, F ramasa recristalizeaza in austenita. Daca
otelul are peste 0,53%C, in locul reactiei peritectice apare cristalizarea directa a
lichidului in austenita.
In figura 8 s-a prezentat curba de racire si transformarile la cristalizarea
primara si recristalizare pentru otelul considerat
Recristalizarea otelului (fig. 8) incepe sub
temperatura T4 cand, datorita transformarii alotropice
a Fe in Fe, din austenita incep sa se separe cristalite
de ferita F proeutectoida. Pana la T5 (770C),
ferita este paramagnetica.
La
T 5,
are
loc
transformarea magnetica a feritei. Sub T5, continua
separarea de F feromagnetica. In intervalul T4-T6,
ambele faze, ferita si austenita, se imbogatesc in
carbon. Austenita tinde de la compozitia punctului 4 la compozitia punctului S:
A4 AS. Ferita tinde de la compozitia punctului 4 (de pe conoda 44) la cea a
punctului P: F4FP.
La temperatura T6 (727C), pe izoterma eutectoida PSK (fig. 9), sunt in
echilibru fazele: FP AS Fe3CK. Fazele aflate in echilibru la inceputul reactiei
eutectictoide se determina la

temperatura T6+, putin deasupra izotermei eutectoide, pe conoda PS: FP + AS.


Fazele la sfarsitul reactiei, se determina la temperatura T6-, pe conoda PK:
FP+Fe3CK.

Reactia eutectoida consta din descompunerea reversibila a austenitei cu compozitia eutectoida S


intr-un amestec mecanic, numit perlita (notata P), alcatuit din ferita cu compozitia punctului P si
cementita eutectoida cu compozitia K:

AS P (FP + Fe3CeK)
La T6-, structura otelului contine FP+P.
Sub T6, FP isi micsoreaza solubilitatea in carbon de-a lungul curbei PQ
tinzand catre FQ. Ca urmare, ferita separa carbonul in exces sub forma de
cementita tertiara Fe3CIII. Desi aceasta transformare afecteaza atat ferita
proeutectoida, cat si cea eutectoida, constituentul structural Fe3CIII se refera
numai la cementita tertiara separata din ferita proeutectoida. Cea separata din
ferita eutectoida face parte din eutectoidul perlita. Structura finala a otelului
hipoeutectoid contine constituentii FQ + P + Fe3CIII.
Asp
ectul
microstru
ctural
difera in
functie de
cantitatea
de
carbon. L
a otelurile
cu
continut
redus de
carbon,
cantitatea
de
perlita est
e foarte
mica si ea
se
prezinta ca un eutectoid disociat. Structura contine graunti poliedrici de ferita cu
separari discontinue de Fe3C eutectoida si tertiara pe limita de graunte (fig. 10a).
In otelurile care contin 0,06-0,12%C, volumul de perlita creste si eutectoidul nu
mai disociaza. Structura contine perlita, ferita poliedrica si separari discontinue
de cementita tertiara pe limita de graunte feritic (fig. 10b). La un continut de
carbon peste 0,12%C, structura evidentiaza numai ferita proeutectoida si perlita
(fig. 10c). Cementita
tertiara nu se observa, deoarece se separa pe cementita eutectoida preexistenta.
Pana la 0,4%C, ferita isi mentine aspectul poliedric. Peste 0,4%C, ferita se
gaseste sub 50% si ca urmare se separa sub forma de retea pe limita fostilor
graunti de austenita, deveniti perlita (fig. 10d).

In otelul eutectoid, recristalizarea consta din transformarea prin reactia


eutectoida a intregii cantitati de austenita in perlita. Structura finala a
otelului este formata numai din perlita lamelara (fig. 10e).
La otelul hipereutectoid, austenita bogata in carbon isi micsoreaza la racire
solubilitatea in carbon de-a lungul curbei ES. Ca urmare, austenita separa
carbonul in exces, sub forma unei retele de cementita secundara la limita
grauntilor de austenita. La 727C, austenita ramasa se transforma cu subracire
in eutectoidul perlita. Structura finala este formata din cementita secundara in
retea si perlita (fig. 10f).
Cristalizarea fontei albe hipoeutectice cu 3%C (y).
Cristalizarea primara (fig. 8) incepe sub temperatura punctului lichidus T1,
cand din solutia lichida suprasaturata in fier incep sa se separe cristalite de
austenita proeutectica. Datorita vitezei rapide de racire, specifica fontelor albe,
grauntii de austenita cresc dendritic. In intervalul T1-T2, atat lichidul cat si
austenita se imbogatesc in carbon: lichidul initial cu compozitia punctului 1 isi
modifica compozitia de-a lungul liniei lichidus, tinzand la compozitia punctului
eutectic C: L1LC. Austenita cu compozitia initiala data de punctul 1 (de pe
conoda 11) isi modifica compozitia de-a lungul curbei solidus, tinzand spre
compozitia punctului E: A1 AE.
La temperatura T2 (1148C), pe izoterma eutectica ECF (fig. 11), sunt in echilibru fazele: A E
LC Fe3CF. La temperatura T2+, fazele in echilibru, la inceputul reactiei eutectice, sunt date de
conoda EC: AE +LC. Fazele la sfarsitul reactiei eutectice se caracterizeaza la T2-, pe conoda EF:
AE + Fe3CF.

Reactia eutectica consta din descompunerea


reversibila a solutiei lichide cu compozitie eutectica C
intr-un amestec mecanic eutectic (notat E), alcatuit din
austenita cu compozitie E si cementita eutectica cu
compozitia punctului F:
LC E (AE + Fe3CEF)
Structura fontei, la sfarsitul reactiei eutectice (T2-), contine: AE + E (AE +
Fe3CEF). In intervalul T2-T3, austenita isi micsoreaza solubilitatea in carbon de-a
lungul curbei ES. Austenita separa carbonul in exces sub forma de cementita
secundara la limita grauntilor de austenita, pe cementita eutectica
preexistenta. Austenita isi modifica astfel compozitia, de la AE tinzand la
AS. Transformarile din intervalul T2-T3 afecteaza atat austenita proeutectica, cat
si pe cea eutectica.
Structura fontei la T3+ este alcatuita din: AS+Fe3CII+E (AS+Fe3CII+
Fe3CEF)
Sub temperatura T3 austenita cu compozitia eutectoida AS sufera reactia
eutectoida, transformandu-se in perlita. In urma reactiei eutectoide, eutecticul se
transforma intr-un amestec mecanic de perlita, cementita secundara si eutectica,
care se numeste ledeburita (notata Led):

AS P (FP + Fe3CeK)
E (AS + Fe3CII + Fe3CE) Led (P + Fe3CII + Fe3CE)
La T3-, structura devine: P+ Fe3CII+Led
Sub T3, din ferita eutectoida se separa cementita tertiara. Transformarea
nu este sesizabila microstructural, deoarece are loc in interiorul perlitei.
Structura finala a acestei fonte va contine perlita cu aspect dendritic, cementita
secundara pe limita de graunte si ledeburita (fig. 12a).
La o fonta eutectica, intreaga cantitate de lichid sufera reactia eutectica,
fara separarea unei faze proeutectice. Procesele de recristalizare, aceleasi ca la
aliajul y, afecteaza austenita eutectica, care separa cementita secundara apoi se
transforma in perlita.Structura finala contine numai graunti de ledeburita (fig.
12b).
In
fonta
hipereute
ctica,
cristalizar
ea incepe
prin
separarea
din
lichidul
bogat in carbon a unor cristale platiforme (aciculare in sectiunea metalografica)
de cementita primara. Lichidul isi micsoreaza continutul de carbon tinzand spre
concentratia eutectica C. La 1148C, lichidul LC ramas se transforma in eutectic,
care prin recristalizare ca si la aliajul y devine ledeburita. Structura finala contine
cementita primara si ledeburita (fig. 12c).

2.3 Determinari cantitative pe diagrama Fe-Fe3C


Proprietatile aliajelor Fe-C sunt dependente de natura si ponderea fazelor si constituentilor
structurali, pe care ii contin. In tabelul 4 se prezinta proprietatile mecanice ale constituentilor de
echilibru de la oteluri si fonte albe.
In materialele polifazice, proprietatile independente de microstructura (densitatea, caldura
specifica, coeficientul de dilatare liniara etc.) sunt aditive. Proprietatile aliajului sunt medie
ponderata ale proprietatilor fazelor constitutive.
Proprietatile mecanice sunt dependente de microstructura. De aceea, proprietatile mecanice ale
amestecului de faze nu sunt intotdeauna intermediare proprietatilor fazelor componente. Astfel
perlita, care contine 89%F si 11%Fe3C,

Tabelul 4
Constituentul

Proprietatile mecanice ale constituentilor structurali

Rezistenta
la
tractiune
Rm

Duritatea
Brinell HB
[daN/mm2]

Alungirea
la rupere
A

Proprietatile
transmise aliajelor

[N/mm2]
280

80

[%]
50

40

800

Perlita
(89%F+11%Fe3C)

800

200

10

Ledeburita
(40%P+60%Fe3C)

635

Ferita

Fe3C

Plasticitate,
tenacitate,
feromagnestism
Duritate,
fragilitate
Rezistenta
mecanica,
elasticitate,
duritate
Duritate
si
fragilitate

prezinta rezistenta maxima la tractiune, datorita efectului de durificare pe care particulele dure de
Fe3C le realizeaza in masa feritica plastica. Asemanator, ledeburita, desi contine 40%
perlita, este foarte fragila datorita masei continue de cementita secundara si cementita eutectica.
Totodata, ledeburita este un amestec mecanic eutectic cu o dispersie mai redusa, ceea ce face ca
proprietatile sa se coreleze mai bine, daca se considera fonta ca fiind perlita dispersata intr-o masa
de
cementita,
unde
cementita
include
cementita
primara,
eutectica si
secundara.
Pentru
oteluri,
aditivitatea
proprietatil
or
dependent
e
de
microstruct
ura,
cum
sunt:
rezistenta,
plasticitate
a,
tenacitatea, duritatea, se face in raport de caracteristicile constituentilor si nu ale fazelor. In
domeniul hipoeutectoid, s-a constatat o dependenta liniara a rezistentei la tractiune in functie de
continutul de carbon, respectiv cantitatea de perlita din otel.Totusi aceasta dependenta liniara
nu este valabila in domeniul hipereutectoid, pentru ca rezistenta incepe sa scada abia peste 1%C,
cand reteaua de cementita secundara fragila devine continua. La aliajele in stare de echilibru,
cantitatea de faze si constituentii structurali la temperatura ambianta se poate determina pe baza
diagramelor de faza si de structura (fig. 13) sau prin calcul, prin aplicarea regulei parghiei pe
diagrama de echilibru.
La temperatura ambianta, fazele sunt F si Fe3C. Diagrama de faze se construeste tinand seama ca
F este 100% pana in punctul Q, dupa care scade continuu pana la 0%, in punctul L.
Constituentii structurali sunt: F, P, Led, Fe3CI, Fe3CII, Fe3CIII. Diagrama de structura se
construieste urmarind variatia cu concentratia a cantitatii de constituenti. Perlita este 0% in
punctul P si 100% in S. Ledeburita este 100% in punctul C si 0% in capetele izotermei eutectice in
E si F. Cementita tertiara prezinta un maxim in punctul P si este 0% in punctele P si S.
Fe3CIII maxima rezulta din diagrama de faze pentru aliajul cu concentratia punctului P. Cementita
secundara este 0% in punctele S si C, cu un maxim in punctul E.

Determinarile cantitative de faze si constituenti, cu ajutorul diagramelor de faza si de structura


pentru anumite continuturi de carbon date sunt simple, necesitand doar cunostinte privind
asemanarea triunghiurilor.
Vom exemplifica o serie de determinari cantitative folosind regula parghiei, care sunt mai dificile,
deoarece necesita stabilirea corecta a compozitiei aliajului si a temperaturii la care se construieste
conoda. Aceste determinari se pot grupa astfel:
a.

determinarea cantitatii de faze si constituenti structurali dintr-un aliaj cu compozitia


chimica cunoscuta;

b.

determinarea de proprietati fizico-mecanice corespunzatoare starii de echilibru a


aliajului, cunoscand compozitia chimica sau structura acestuia;

c.

determinarea continutului mediu de carbon, daca se cunoaste micro-structura sau


proprietatile fizico-mecanice specifice starii de echilibru.

a. Determinarea cantitatii de faze si constituenti structurali


a1. Cantitatea de cementita tertiara maxima din oteluri
Cementita tertiara se separa din ferita la temperaturi sub 727C, de-a lungul curbei
PQ. Fe3CIII maxima se determina la temperatura ambianta pentru aliajul cu 0,0218%C, aplicand
regula parghiei pe conoda QL:

Fe3C

a2. Cantitatea de cementita secundara maxima din oteluri


Cum cementita secundara se separa din austenita de-a lungul curbei ES, cantitatea maxima
corespunde aliajului cu 2,11%C la temperatura 727+, pe conoda SK:

S
K

Fe3C

a3. Cantitatea de faze din eutectoid

Eutectoidul perlita este un amestec mecanic de ferita si cementita


eutectictoida. Ca produs al reactiei eutectictoide se caracterizeaza la temperatura
727C-, pe conoda PK:

a4. Cantitatea de constituenti structurali si faze din otelul cu 0,45%C


Un otel hipoeutectoid cu 0,45%C contine cristalite de perlita si ferita proeutectoida. Perlita nu se
poate determina direct cu regula parghiei, fiind un amestec de faze. Conform reactiei eutectoide,
perlita provine din austenita cu compozitia S. Aceasta este o faza care intra in reactia eutectoida, in
echilibru cu ferita proeutectoida, la temperatura 727+, pe conoda PS:

QL:

Fazele la temperatura ambianta sunt: F si Fe3C. Se determina pe conoda

a5. Cantitatea de faze din eutectic

Eutecticul este un amestec mecanic de austenita


si cementita eutectica. Ca produs al reactiei eutectice,
se caracterizeaza la temperatura 1148-, pe conoda EF:

a6. Cantitatea de perlita din ledeburita

Ledeburita este un amestec mecanic de perlita si cementita. Ca produs al


reactiei eutectoide P=AS, care se determina la temperatura 727+, pe conoda
SK:

a7. Cantitatea de constituenti structurali din fonta alba cu 3%C

Fonta alba hipoeutectica contine perlita, cementita secundara si ledeburita.


Ledeburita se determina din observatia ca este eutectic recristalizat, care
provine din lichidul eutectic. Lichidul este o faza care intra in reactia
eutectica, in echilibru cu austenita, la temperatura 1148C+ pe conoda

EC:

Pentru a determina cantitatea de cementita secundara, se are in vedere


ca, din 100%A, se separa cantitatea de Fe3CII max. Rezulta ca la 59,4%A revine:

Perlita rezulta prin diferenta:


P = 100 Led Fe3CII = 45,8%
b. Determinarea proprietatilor fizico-mecanice
b1 Rezistenta la tractiune a otelului cu 0,45%C

Acesta este un otel hipoeutectoid care contine, conform punctului a4, 52,7% perlita si in rest ferita.
In domeniul hipoeutectoid, influenta perlitei asupra rezistenteieste aditiva si de aceea se
utilizeaza regula amestecurilor, conform careia proprietatile unui amestec de constituenti sunt
media ponderata a proprietatilor constituentilor. Astfel, rezistenta otelului hipoeutectoid inmultit cu
cantitatea de aliaj (100%) este egala cu suma produselor dintre rezistenta constituentilor si
cantitatea de constituenti exprimata in procente:
RmOL100 =RmFF + RmPP
Se cunoaste din tabelul 4: RmF = 280N/mm2; RmP=800N/mm2. Ferita se poate exprima in functie
de perlita: F = 100-P. Rezulta:
RmOL100 =280(100 - P) + 800P
RmOL<0,77%C = 280 + 5,2P [N/mm2]
Rm0,45%C= 280 + 5,252,7 = 554 [N/mm2]
b2 Duritatea otelului cu 1,2%C
Este un otel hipereutectoid care contine P+Fe3CII. Conform regulei amestecurilor:
HBOL100 = HBPP + HBFe3CFe3CII

Din tabelul 4 reiese ca HBP=200daN/mm2; HBFe3C=800daN/mm2, iar


cantitatea de Fe3CII =100-P.
HBOL100 = 200P + 800(100-P)
HBOL>0,77%C = 800 6P
Cantitatea de perlita se poate determina cu regula parghiei aplicata la 727C+ pe conoda SK,
asemanator ca la punctul a6:

HB1,2%C = 800 692,7 = 243,8 [daN/mm2]

c.

Determinarea continutului mediu de carbon

c1. Continutul mediu de carbon al otelului, care la analiza metalografica


cantitativa prezinta 30% F proeutectoida
La un otel hipoeutectoid de compozitie x necunoscuta, cantitatea de F pro-eutectoida se
determina la temperatura 727+, pe conoda PS, similar ca la punctul a4:

Rezulta x = 0,55%C
c2. Continutul mediu de carbon al unui otel cu duritate HB=150 daN/mm2.

Cum duritatea otelului este inferioara perlitei,


necunoscuta x. Conform regulei amestecurilor:

acesta

este

hipoeutectoid,

de

compozitie

HBOL100 = HBFF + HBPP


Introducem valorile duritatii constituentilor din tabelul 4: HBF = 80
daN/mm2; HBP = 200daN/mm2.
De unde: HBOL<0,77%C = 80 + 1,2 P
respectiv, 150= 80 + 1,2 P, iar P = 58,3%.
Pentru otelul hipoeutectoid de compozitie x:

iar x = 0,458%C.

2.4 Diagrama de echilibru stabil Fe grafit


Diagrama Fe-grafit se obtine din diagrama Fe-Fe3C, prin deplasarea liniilor
de separare a cementitei la temperaturi mai ridicate si la concentratii mai reduse
in carbon.
In figura 15 se reprezinta cu linie intrerupta diagrama Fe-grafit suprapusa
pe diagrama Fe-Fe3C, figurata cu linie continua.Punctele sunt notate cu aceleasi
litere ca la diagrama Fe-Fe3C, dar cu prim. Pe diagrama sunt trecuti constituentii
din sistemul stabil: grafitul primar GI cristalizeaza dupa linia CD; grafitul
secundar GII dupa linia ES; grafitul eutectic GE la izoterma ECF; grafitul
eutectoid Ge la izoterma PSK. Nu s-a constatat practic separarea grafitului
tertiar. Punctul D corespunde temperaturii de topire a grafitului, care depaseste
3500C.
S-a studiat cristalizarea unei fonte cenusii hipoeutectice cu 3%C.
Cristalizarea incepe cu subracire la temperatura punctului lichidus, T1, prin
formarea dendritelor de austenita proeutectica (fig. 15a). Ca urmare, atat lichidul
cat si austenita se imbogatesc in carbon: lichidul isi modifica compozitia de-a
lungul curbei lichidus de

la compozitia punctului 1, tinzand spre


compozitia eutectica C, iar austenita
dupa curba solidus, de la compozitia
punctului 1 tinzand spre compozitia E.
Pe izoterma ECF, are loc reactia
eutectica, la care solutia lichida
ramasa interdendritic se transforma in
colonii eutectice formate din austenita
si grafit eutectic, GE:
LC E (AE + GEF)
In interiorul coloniei, grafitul se dezvolta in spatiu sub forma de foita, pentru ca are viteza de
crestere maxima in planul bazal si minima perpendicular pe acesta. Foitele sunt interconectate si
curbate asemenea petalelor unei flori (fig. 15b), deoarece dezvoltarea grafitului in masa austenitica
nu este libera. Apar tensiuni interne, care favorizeaza maclari multiple si schimbarea directiei de
crestere. In planul metalografic, grafitul are aspect lamelar.

In intervalul T2-T3, austenita isi micsoreaza solubilitatea in carbon si


separa carbonul in exces sub forma de grafit secundar, GII, care se depune pe
grafitul eutectic separat anterior. Austenita isi modifica continuu compozitia de-a
lungul curbei ES, tinzand spre compozitia eutectoida S (AE AS).
La temperatura T3, austenita ramasa sufera reactia eutectoida, transformanduse intr-un eutectoid alcatuit din ferita si grafit eutectoid,
Ge:

AS e (FP + GeK)
Datorita conditiilor dificile de germinare a
grafitului in faza solida, grafitul eutectoid se
separa pe grafitul eutectic si secundar
preexistent. Sub T3, structura fontei va contine
o masa metalica feritica in care sunt separari de
grafit lamelar: F + G (fig. 22a), unde G = GE+
GII+Ge.Fonta cenusie feritica cristalizeaza in

totalitate dupa diagrama Fe-grafit, in conditiile unei viteze de racire foarte


lente. Daca fonta contine Si >1,5%, atunci se manifesta efectul grafitizant al
siliciului, obtinandu-se structura feritica mai economic, la viteze mai mari de
racire. Aceasta este situatia fontelor cenusii utilizate industrial. Cristalizarea
fontei are loc in cadrul sistemului ternar Fe-Si-C, iar cristalizarea eutecticului si a
eutectoidului nu mai are loc izoterm, ci intr-un interval de temperatura (fig. 16).
Atunci cand la nivelul izotermei eutectoide se aplica o viteza mare de
racire, transformarile se desfasoara dupa diagrama Fe-Fe3C. Austenita se
transforma in perlita, obtinandu-se fonta cenusie perlitica, care contine o
cantitate mai redusa de grafit corespunzatoare grafitului eutectic si secundar (fig.
22c).
Cand viteza de racire la nivelul izotermei eutectoide este moderata,
austenita se transforma in perlita, iar cementita eutectoida se descompune
partial in ferita si grafit. Se obtine fonta cenusie ferito-perlitica. Descompunerea
cementitei esteconfirmata de pozitionarea feritei in vecinatatea grafitului (fig.
22b).
Daca viteza de racire rapida se introduce de la temperaturi superioare
izotermei eutectoide, tranzitia la sistemul Fe-Fe3C asigura atat stabilitatea
perlitei, cat si a unei cantitati de cementita secundara. Se obtine fonta cenusie
perlito-cementitica, numita si pestrita (fig. 22d). Cementita secundara, provenind
din austenita proeutectica, se va regasi in structura finala ca separari la limita
grauntilor de perlita.
Fontele cenusii hipereutectice se caracterizeaza prin separari grosiere de
grafit primar. Cum acesta se separa din faza lichida, prezinta o crestere libera si
adopta forma de placa in spatiu, respectiv de ac in planul metalografic. Aceste
fonte nu sunt utilizate practic.

2.5 Oteluri
Otelurile reprezinta un material tehnic de larga utilizare datorita proprietatilor sale remarcabile:

- pret de cost scazut;


- prelucrabilitate tehnologica multipla si usoara. Otelurile pot fi prelucrate
prin turnare, sudare, deformare plastica la cald (laminare, forjare,
presare, matritare), deformare la rece (laminare, tragere, presare, ambutisare,
extruziune), aschiere.
- gama larga de proprietati si de utilizari. Prin aliere, tratamente termice, mecanice, termochimice,
termomecanice se pot obtine variatii mari ale proprietatilor mecanice. Astfel duritatea unui otel
nealiat poate varia de la 80HB pentru otelul feritic in stare recoapta la 650HB pentru otelul
eutectoid calit la martensita. Prin aliere si tratament termic se pot obtine proprietati electrice,
magnetice si de rezistenta la coroziune remarcabile, proprietati mecanice si fizico-chimice la
temperaturi extreme si presiuni mari.

- posibilitati de asamblare in constructii mecanice complexe sau compuse.

- durabilitate in conditii atmosferice si temperaturi normale. Viteza de


coroziune fara protectie anticoroziva este de 0,02mm/an si se poate imbunatati
prin tratamente termochimice, aliere, acoperiri de protectie.
- posibilitati de refolosire prin retopire.
2.5.1 Clasificarea otelurilor
Avand o mare diversitate de de compozitii chimice, structuri si domenii de aplicare se folosesc
clasificari partiale dupa mai multe criterii:

1. dupa modul de elaborare sunt oteluri de cuptor Siemens-Martin, de


cuptor electric si de convertizor.
2. dupa starea de livrare sunt oteluri laminate la cald (cojite sau
necojite), forjate, laminate sau trase la rece, turnate.
3. dupa compozitia chimica:
- oteluri carbon (nealiate), care contin Fe, C si elemente insotitoare
permanente: Mn<0,80%; Si<0,5%; S<0,055%; P<0,045%; Cu<0,030%. In
functie de gradul de dezoxidare cu Si, se pot diferentia: oteluri: necalmate cu <
0,07 %Si; semicalmate cu 0,07 - 0,17 %Si; calmate cu > 0,17 %Si; calmate,
dezoxitate suplimentar cu Al.
- oteluri aliate, care in afara de Fe, C, si elemente insotitoare permanente
contin elemente de aliere: Si>0,5%, Mn>0,8%, Al>0,1%, Cr, Ni, Mo, W, V, Ti
etc. Dupa gradul de aliere acestea pot fi: slab aliate, daca suma elementelor de
aliere este sub 2,5%; mediu aliate, de la 2,5 la 10% elementelor de aliere; inalt
aliate, peste 10% elementelor de aliere.
4. dupa structura de echilibru (recoapta), obtinuta prin racirea lenta in
cuptor (pemtru oteluri carbon si aliate) sau dupastructura in stare
normalizata (forjata sau laminata), rezultata prin incalzire la 900950C si racire in aer ( numai pentru oteluri aliate).
5. dupa duritate: oteluri extramoi sub 0,1%C; moi cu 0,1-0,25%C;
semimoi cu 0,25-0,4%C; semidure cu 0,4-0,6%C; dure cu 0,6-0,7%C; foarte
dure cu 0,7-0,8%C; extradure peste 0,8%C;
6. dupa destinatie:
- oteluri de constructie, pentru constructii metalice si mecanice, care
lucreaza in conditii normale de solicitare mecanica, termica si chimica;
- oteluri pentru scule, destinate confectionarii sculelor de prelucrare;
- oteluri cu proprietati speciale, pentru organe de masini si piese, care
lucreaza in conditii deosebite de temperatura, presiune, medii agresive sau care
au proprietati fizice deosebite (oteluri inoxidabile, refractare, magnetice,
electrotehnice, pentru magneti permanenti etc.).

2.5.2 Influenta carbonului si a elementelor insotitoare permanente asupra structurii si


proprietatilor otelurilor carbon
a. Influenta carbonului
Proprietatile otelurilor carbon in starea de echilibru depind de natura si cantitatea fazelor si a
constituentilor structurali de echilibru (diagramele de faze si structura din figura 13), care variaza
cu continutul de carbon Din tabelul 4 s-a observat ca ferita imprima otelurilor plasticitate,
tenacitate si feromagnetism; perlita rezistenta, elasticitate si duritate; cementita duritate si
fragilitate.

se prezinta influenta carbonului asupra proprietatilor mecanice.

In figura 17

In domeniul hipoeutectoid, cresterea continutului de carbon produce marirea indicatorilor de


rezistenta (rezistenta la tractiune Rm, duritatea Brinell HB), respectiv scaderea celor de plasticitate
(alungirea specifica la rupere A, strictiunea Z) si de tenacitate (rezilienta KCU). Aceasta se
coreleaza cu faptul ca, odata cu continutul in carbon, se mareste cantitatea de perlita si scade cea
de ferita. In domeniul hipereutectoid apare cementita secundara, care determina marirea duritatii,
dar reducerea plasiticitatii si tenacitatii. Rezistenta la tractiune prezinta un maxim la 0,9-1%C,
pentru ca la continuturi mai mari de carbon cementita secundara se separa ca retea continua la
limita grauntilor de perlita, cu efect fragilizant.
In figura 18 se prezinta influenta carbonului asupra unor proprietati fizice. La cresterea continutului
de carbon scade cantitatea de ferita, se mareste cantitatea de cementita si ca urmare se maresc
rezistivitatea electrica , campul coercitiv Hc si se reduc permeabilitatea magnetica si inductia
magnetica remanenta Br.

b. Influenta elementelor insotitoare permanente


Otelurile tehnice sunt aliaje polinare, care contin elemente insotitoare permanente in cantitati mici,
care pot influenta sesizabil proprietatile otelurilor. Aceste elemente provin:

in urma reactiilor de dezoxidare (Si, Mn, Al);

din imposibilitatea eliminarii lor totale la elaborare (P, S);

din reactii cu faza gazoasa la elaborare sau turnare (O, N, H).

Siliciul se gaseste sub 0,5% in otelurile carbon. Siliciul provine din fonta bruta, captuseala
cuptorului de elaborare, zgura si dezoxidarea otelului la elaborare.

Si + 2 FeO SiO2 + 2 Fe
Siliciul se gaseste in otel dizolvat in ferita sau sub forma de incluziuni
nemetalice (oxizi sau silicati). Prin dizolvare in ferita, siliciul o durifica, marind
duritatea si rezistenta otelului.
Manganul este limitat la 0,8%. Se adauga la elaborare otelului in scopul dezoxidarii si desulfurarii
acestuia.

Mn + FeO MnO + Fe
Mn + FeS MnS + Fe
Prin substitutia fierului in sulfura de fier, Mn elimina fragilitatea la
cald a otelului. De asemenea, Mn se gaseste in otel sub forma de incluziuni
nemetalice ca: oxizi (MnO), sulfuri (MnS), silicati (MnO.SiO2, 2MnO.SiO2),
contribuind la formarea fibrajului de deformare plastica si la anizotropia
proprietatilor mecanice. In otelurile cu Mn spre limita superioara, deformate la
cald, se ajunge la un raport 5/1 intre rezilienta longitudinala si transversala.
Manganul se dizolva in cementita, marind rezistenta si duritatea
otelului. Cementita aliata cu Mn (Fe,Mn)3C este usor solubila in austenita,
favorizand cresterea grauntilor de austenita la supraincalzirea otelului.
Aluminiul este limitat la 0,03%.
dezoxidarea suplimentara a otelului.

Se introduce la

elaborare

pentru

2Al + 3 FeO Al2O3 + 3Fe


Particulele submicroscopice de Al2O3, distribuite pelicular la limita
grauntilor de austenita reprezinta o bariera mecanica, care impiedeca cresterea
granulatiei austenitice la tratamentul termic sau la deformarea plastica la
cald. Rezulta o granulatie secundara fina si marirea caracteristicilor de rezistenta,
plasticitate si tenacitate a otelului. De asemenea aluminiul se introduce in
otelurile de ambutisare pentru a elimina imbatranirea mecanica a otelului
datorata azotului.
Fosforul este limitat in general la
maxim 0,055%. Provine din minereuri si se
indeparteaza
la elaborare. Otelurile
de
convertizor sau de cuptor Martin bazic contin
0,02-0,04 %P. Otelurile de cuptor electric au
cel mai redus continut de fosfor, sub 0,02%.
Asa cum reise din diagrama de
echilibru Fe-P (fig. 19), fosforul se dizolva in
ferita pana la 1,2%. Raza atomica a
fosforului este mult mai mare decat a
fierului, ceea ce produce o puternica

deformare elastica a retelei cristaline a fierului, cu efect de durificare si scadere a


tenacitatii otelului. La 0,3%P otelul este foarte fragil, rezilienta fiind nula. Acest
fenomen poarta denumirea de fragilitate la rece.
Diagrama de echilibru releva un interval mare de solidificare, ceea ce
determina la solidificare o tendinta marita de segregare a fosforului atat la nivelul
lingoului (macrosegregatie pozitiva) cat si la nivelul dendritelor de austenita
(microsegregatie dendritica). Zonele exterioare ale dendritelor de austenita vor
rezulta mai bogate in P decat cele interioare.
Pe de o parte, segregarea P are drept consecinta formarea in zonele
bogate in P (peste 0,25%P) a compusului Fe3P cu efect durificator si fragilizant.
Zonele imbogatite in P sunt astfel zone cu duritate marita si tenacitate scazuta,
provocand fragilitatea la rece a otelului. Cum segregatiile de P nu se pot elimina,
se recurge la limitatea continutului de P. Astfel in otelurile carbon de calitate
continutul de fosfor se limiteaza la 0,040%, iar la otelurile carbon de scule la
0,030%.
Pe de alta parte, segregarea P determina structura in siruri sau in
benzi a otelului deformat plastic la cald. La deformarea plastica dendritele de
austenita se alungesc si se orienteaza dupa directia efortului, contribuind la
formarea fibrajului de deformare plasica. Cum fosforul micsoreaza solubilitatea
carbonului in austenita, la racire zonele alungite, bogate in fosfor si sarace in
carbon, vor fi sediul de germinare a feritei proeutectoide, iar zonele sarace in
fosfor si mai bogate in carbon al perlitei. Apare dispunerea in benzi a feritei
proeutectoide, respectiv a perlitei, care produce anizotropia caracteristicilor
mecanice a otelului deformat la cald. Se poate preveni aparitia structurii in siruri
prin deformarea plastica la temperaturi inalte, care faciliteaza omogenizarea
chimica prin difuzie a carbonului.
Se utilizeaza continuturi mai mari in fosfor (0,10-0,15%P) la otelurile
prelucrate prin aschiere pe masini unelte automate, deoarece prin efectul de
fragmentare a aschiilor P imbunatateste prelucrabilitatea prin aschiere.
In otelul fosforos pentru piulite este un continut de 0,2-0,4%P in scopul
cresterii duritatii si imbunatatirii rezistentei la uzare. Otelul are de asemenea o
buna prelucrabilitate prin aschiere si o calitate deosebita a suprafetei prelucrate.
Se admite un continut mai mare de P in otelurile pentru poduri, pentru ca
P impreuna cu Cu mareste rezistenta la coroziune atmosferica.
Sulful se limiteaza la maxim 0,045%. Sulful provine din minereu si din
produsele de ardere ale combustibilului de la cuptoarele de elaborare. Cele mai
reduse continuturi in S (<0,03%) se obtin la elaborarea in cuptoarele Martin
bazic si electric.
Conform diagramei Fe-S (fig. 20) sulful nu
se dizolva in fier. In absenta manganului, sulful
reactioneaza chimic cu fierul, formand sulfura de
fier cu temperatura de topire de 1190C.

Fe + S FeS
Sulfura de fier cristalizeaza ultima in procesul de solidificare al otelului, la
temperatura 985C, sub forma unui eutectic E (Fe + FeS), dispus
intercristalin. La continuturi relativ mici de sulf in otel, eutecticul este disociat,
prezentandu-se ca o retea intercristalina de FeS.
Otelul care contine FeS nu poate fi deformat plastic la cald, deoarece in
domeniul de laminare, 800-1200C, sulful determina doua tipuri de fragilitate la
cald:
- fragilitate la rosu in intervalul 800-1000C, deoarece reteaua de
eutectic intercristalin nu prezinta suficienta plasticitate;
- fragilitate la temperaturi ridicate, in intervalul
deoarece eutecticul topit lasa fara coeziune grauntii de austenita.

1000-1200C,

Fragilitatea otelului la deformarea la cald se elimina prin desulfurare cu mangan. Sulful este legat
chimic in sulfura de mangan, MnS, care este plastica si cu temperatura de topire ridicata (1610C).
Continutul de Mn necesar desulfurarii este dat de relatia: [%Mn] = 1,72 [%S] +0,3. La <0,06%S
este suficient 0,4%Mn.
Sulful este in cantitati mai mari (0,15-0,30%S) in otelurile prelucrate prin aschiere pe masini
unelte automate, deoarece fragilizeaza aschiile si imbunatateste prelucrabilitatea prin aschiere.
Oxigenul este limitat la 0,05%. Provine la elaborare din contactul otelului topit sau la operatiile de
incalzire din contactul otelului solid cu atmosfera oxidanta.
Oxigenul provenit de la elaborare se poate gasi in otel sub forma oxidului de fier FeO (wstita), cat
si sub forma oxizilor elementelor dezoxidante: MnO, CaO, Al2O3, SiO2. Acesti oxizi pot apare sub
forma de incluziuni simple sau asociate, formand incluziuni de silicati (2FeO.SiO 2; 3Al2O3.2SiO2)
sau de spineli (FeO.Al2O3).
Oxigenul provenit din atmosfera de incalzire a pieselor si semifabricatelor din otel se gaseste sub
forma de pelicule de FeO pe limita grauntilor de austenita. Stratul superficial oxidat intergranular
(sau ars) este fragil si se rupe la deformare.
Incluziunile oxidice sau silicatii exogeni sunt incluziuni neplastice, in timp ce silicatii endogeni sunt
incluziuni plastice. In otelul deformat plastic, incluziunile fragile se sfarama, cele plastice se
alungesc si impreuna cu cele nedeformabile se distribuie in siruri discontinue in directia
efortului. Incluziunile contribuie astfel la formarea fibrajului de deformare si la anizotropia
caracteristicelor mecanice.
Proprietatile de utilizare sunt influentate defavorabil de prezenta incluziunilor nemetalice, care
intrerup continuitatea masei metalice. Ele pot constitui amorse de fisura la oboseala si contribuie la
ruperea fibruasa (la structura in siruri) sau la ruperea in terase (la distributia in placi a incluziunilor
exogene masive).
Oxigenul se mai poate gasi in oteluri turnate si in stare
gazoasa (O2, CO, CO2), determinand aparitia de sufluri. La
deformarea
plastica a otelului
suflurile
cu
suprafata
neoxidata se sudeaza prin presiune. In piesele turnate,
prezenta suflurilor micsoreaza sectiunea utila, care preia
efortul.

Azotul este limitat la 0,01% in otelul


Martin si 0,03% la otelurile elaborate in cuptor

electric. Azotul difuzeaza in otel din atmosfera cuptorului. Asa cum reiese din
diagrama de echilibru fazic (fig. 21), solubilitatea azotului in Fe este maxima de
0,1% la 590C si scade cu temperatura la
10-5 % la temperatura ambianta. De aceea, dizolvat in ferita la temperaturi
ridicate, azotul se separa la racire sub forma de Fe4N (faza ).
Prezenta azotului are o deosebita importanta mai ales la otelurile cu
continut redus de carbon sub 0,15%C, deformabile la rece, deoarece
provoaca imbatranirea mecanica a otelului. Daca dupa deformarea la rece si
recristalizarea otelurilor, azotul se mentine dizolvat in ferita, in timp apare
tendinta de separare spontana la temperatura ambianta din ferita suprasaturata
in azot aazotului in exces. Procesul, numit imbatranire mecanica, se produce
dupa cca 16 zile si este insotit de o puternica durificare si scadere a plasticitatii.
Acest proces face ca otelurile susceptibile de imbatranire sa poata fi deformate
plastic numai in primele 15-16 zile de la recristalizare.Imbatranirea produsa de
azot se poate elimina prin dezoxidare cu aluminiu. La 0,03%Al intreaga cantitate
de azot este legata chimic in nitrura de aluminiu, AlN. Nu mai exista astfel azot
dizolvat in ferita, care sa participe la procesul de imbatranire.
Hidrogenul este prezent in otel in concetratii de ordinul procentelor per
million (ppm). El poate proveni de la umiditatea unor materiale folosite la
elaborare (ferosiliciu, var), din atmosfera cuptoarelor de incalzire sau de la
decaparea cu acizi a suprafetei semifabricatelor.
Hidrogenul se gaseste in oteluri in stare atomica, dizolvat intersitial in
ferita sau austenita. Solubilitatea hidrogenului in fier scade cu temperatura de la
0,003% in fierul lichid, la 0% la temperatura 200C. Datorita diametrului atomic
mic, hidrogenul difuzeaza interstitial cu usurinta in fier, ceea ce permite la racire
evacuarea in atmosfera. Daca timpul de evacuare este insuficient, hidrogenul
ramas in otel, difuzeaza la defectele structurale (limite de graunte) sau la
interfata cu incluziunile nemetalice, unde isi reface starea moleculara, cu o
puternica crestere de volum si aparitia de tensiuni interne. Aceste tensiuni pot
depasi local limita de rupere a otelului provocand aparitia de microfisuri,
numite fulgi, datorita aspectului stralucitor, luminos, pe suprafata de rupere a
otelului. Fulgii se formeaza la temperatura de 200C in piesele sau
semifabricatele de dimensiuni mari, racite rapid, dupa deformarea plastica la
cald. Formarea lor se elimina prin: evitarea umiditatii materialelor folosite la
elaborare, prin racirea lenta pana la temperatura ambianta sau prin mentinerea
izoterma la temperaturi peste 200C pana la evacuarea completa a hidrogenului
in stare atomica.
In cazul curatirii suprafetei de oxizi prin decapare cu acizi, hidrogenul
dizolvat in exces formeaza sufluri de decapare, care contin hidrogen molecular.
Sub ambele forme, fulgi sau sufluri, hidrogenul micsoreaza tenacitatea otelului.
2.5.3 Destinatia si simbolizarea otelurilor carbon

Dupa destinatie, otelurile carbon se clasifica in: oteluri pentru constructie,


pentru scule si cu destinatie speciala. Pot fi livrate in stare turnata sau laminata,
cu sau fara tratament termic final. Simbolizarea lor exprima destinatia,
tehnologia de prelucrare, caracteristicile mecanice sau continutul in carbon.

Otelurile nealiate turnate pentru constructii mecanice de uz


general, prevazute in SR ISO 3755:1995, se prezinta in tabelul 5 in
corespondenta cu marcile din STAS 600-82. Sunt oteluri hipoeutectoide, care se
livreaza in stare recoapta, dupa normalizare si detensionare sau dupa
normalizare, calire si revenire. Marcile de oteluri se simbolizeaza prin indicarea
valorii minime garantate a limitei de curgere si a rezistentei la tractiune. Litera W
indica marcile cu capacitate uniforma de sudare, prin impunerea compozitiei
chimice si limitarea sumei elementelor reziduale. Exemplu: 200-400W SR ISO
3755:1995.
Otelurile de uz general si de calitate pentru constructie, conform SR
EN 10025+A1: 1994 cuprind marcile de oteluri destinate fabricarii produselor
laminate la
Tabelul 5 Oteluri nealiate turnate pentrru constructii mecanice de uz general

Marca de
otel

Marca de
otel

SR ISO
3755:1995

STAS
600-82

Compozitia
chimica
[%]
C
Mn

ReH,

Rm

KV

max. max.

Rp 0,2

[MPa]

min.

min.

min

[MPa]
200

400-

[%]
25

[%]
40

[J]
30
45

230

550
450-

22

31

25
45

270

600
480-

18

25

22

340

630
550-

15

21

20

200-400
200-400W

OT 4003

0,25

1,00

230-450
230-450W

OT 4503

0,25

1,20

270-480
270-480W
340-550
340-550W

OT 5003
OT 5503

0,25
0,25

1,20
1,50

Caracteristici mecanice

700
Nota: Marcile W contin: Ni<0,4%; Cr<0,35%; Cu<0,40%;Mo<0,15%; V
<0,05%.
cald, sub forma de laminate plate si bare forjate, pentru constructii mecanice si
metalice. Sunt oteluri hipoeutectoide, care se livreaza cu diferite clase de calitate
si grade de dezoxidare. Sunt cele mai ieftine oteluri, cu o larga utilizare fara alte
deformari plastice la cald sau tratamente termice. Sunt usor prelucrabile prin
aschiere, sudabile, cu capacitate de deformare plastica la rece.
In tabelul 6 sunt indicate marcile prevazute in acest standard, cu marcile
corespondente din STAS 500/2-80 si principalele domenii de utilizare. Marcile de
oteluri se simbolizeaza prin litera S - otelul pentru constructie si prin litera E
otelul pentru constructii mecanice, urmata de trei cifre, care reprezinta valoarea

minima a limitei de curgere exprimata in N/mm2 pentru grosimi 16mm, urmata


de clasa de calitate si gradul de dezoxidare.
Sunt prevazute patru clase de calitate, care garanteaza:
- JR - caracteristicile de tractiune, de indoire la rece si valoarea minima a
energiei de rupere determinata la incercarea de incovoiere prin soc la 20C; JO valoarea minima a energiei de rupere la 0C; J2, K2 - valoarea minima a
energiei de rupere la -20C, respectiv cu diferenta de valoare a energiei de
rupere pentru K2;
- G1 - oteluri necalmate; G2 - oteluri cu alta stare decat cea necalmata;
G3, G4 cu alte caracteristici garantate (sudabilitate etc).
Gradul de dezoxidare se noteaza: FU- oteluri necalmate, FN-calmate si FFcalmate suplimentar cu Al.
Exemplu: SR235 J2G3, FF SR EN 10025+A1: 1994.
Otelurile de calitate nealiate de cementare prevazute in SR EN
10084:2000, sunt prezentate in tabelul 7, in corespondenta cu marcile din STAS
880-88. Sunt oteluri de calitate superioare, care contin sub 0,18%C,
max. 0,045%P, 0,020-0,045%S. Se supun imbogatirii superficiale in carbon,
urmata de calire si revenire joasa, pentru obtinerea unui strat superficial dur si
rezistent la uzura asociat unui miez tenace. Simbolizarea cuprinde litera C
urmata de doua cifre care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de
procent, urmate de litera E (daca sunt oteluri superioare cu continut redus de S
si P) sau de litera R (daca continutul de S este controlat). Exemplu: C10E SR EN
10084:2000.
Tabel 6 Produse laminate la cald din oteluri de constructie nealiate

Marca de otel

Marca
STAS

SR EN 10025
+A1: 1994
500/2-80
-

OL 30.1

S185

OL 32.1

Compozitia
HB* Exemple de domenii de
chimica pe
utilizare
produs [%]
C
Mn
max.
max.
110- Elemente de structuri
180 metalice de uz general
supuse la solicitari mici:
placi
de
fundatie,
parapete pentru scari,
balustrade, flanse la
recipiente
de
joasa
presiune.
Elemente de structuri
metalice de uz general
supuse
la
solicitari
moderate: suporti, rame,
tiranti, armaturi, nituri,
lanturi, flanse.

OL 34.1

S235 JR, FU

OL 37.1

0,210,25

1,50

S235JRG1, FU

OL 37.2

S235JRG2, FN

OL 37.3k

0,210,25

S235JO, FN

OL
37.3kf

0,190,23
0,19

S235J2G4,FF

OL
37.4kf

OL
37.4kf
OL 42.1

S235 J2G3, FF

Elemente de structuri
portante
de
masini
agricole, tiranti, suporti,
clicheti,
lanturi,
armaturi, carlige de
tractiune, otel beton,
plase sudate pentru beton
armat.
Elemente de constructii
metalice sudate sau
imbinate
prin
alte
procedee: ferme, poduri,
rezervoare, stalpi, batiuri
sudate,lanturi,
plase
sudate pentru beton
armat, structuri portante
de masini si utilaje.

0,19

0,19
-

OL42.2
OL42.3k

S275JR,FN
S275JO,FN
S275J2G3,FF

OL42.3kf
OL 44.2k 0,240,25
OL 44.3k
0,21
OL
44.3kf
0,21

S275J2G4,FF
OL
44.4kf

0,21

1,60

120- Organe de masini supuse


200 la solicitari moderate:
biele, manivele, axe,
arbori, roti dintate, piese
canelate si filetate, otel
beton, ferme metalice
usor solicitate.
Elemente de constructii
metalice sudate, supuse
la solicitari mecanice
relativ ridicate si care
trebuie sa prezinte o
suficienta garantie la
ruperea fragila.

S355JR,FN

OL 52.2k

0,27

S355JO,FN

OL 52.3k

0,230,24

S355J2G3,FF

OL
52.3kf

S355J2G4,FF
OL
S355JK2G3,FF 52.4kf
S355JK2G4,FF OL
52.4kf
OL
52.4kf

1,70

130- Elemente de constructii


210 metalice
puternic
solicitate: stalpi pentru
linii electrice aeriene, cai
de rulare, macarale,
sasiuri la autovehicule,
rezervoare
de
mare
capacitate

125- Elemente de constructii


210 mecanice supuse la
solicitari ridicate: bare
de tractiune, arbori drepti
si cotiti, arbori pentru
pompe si turbine, carlige
de macara, menghine,
piulite,
suruburi
de
precizie, roti dintate
pentru viteze periferice
mici
135- Elemente de constructii
227 mecanice supuse la
solicitari mai ridicate
arbori drepti si cotiti,
suruburi de precizie, roti
dintate pentru viteze
periferice moderate.
135- Organe de masini supuse
235 la uzura: arbori canelati,
pene,
cuplaje,
roti
melcate, melci pentru
transport, fusuri pentru
prese, roti de lant, cuie
de centrare.

0,230,24
0,230,24
0,230,24

E295, FN

OL 50

0,230,24
-

E335,FN

OL 60

E360,FN

OL 70

Nota:

* Duritatea pieselor din otel laminat sau forjat dupa tratamentul termic primar de normalizare,
detensionare, recoacere

Tabel 7 Oteluri carbon de calitate pentru cementare

Marca

Marca de
otel

SR EN
10084:

Compozitia chimica pe otel


lichid

STAS
Mn

880-88
OLC8

0,05 0,35

OLC8S

0,12 0,65

OLC8X
OLC8XS

OLC10

OLC10S

C10E

OLC10X

C10R

OLC10XS

OLC15

OLC15S

C15E

OLC15X

C15R

OLC15XS

C16E
C16R

OLC20

[%]
Pmax

0,040 0,045 131


0,0200,040
0,035 0,035
0,0200,040

0,07 0,300,60 0,040 0,045 143


0,0200,13
0,040
0,035 0,035
0,0200,040

0,12 0,300,60 0,040 0,045 149


0,0200,18
0,040
0,035 0,035
0,0200,040

0,12 0,60
0,18 0,90

Domenii
de utilizare

max.
C

:2000

HB

0,035 0,035 156


0,0200,040

0,17 0,300,60 0,040 0,045 156

Cuzineti

Piese
cementate
cu
rezistenta
redusa in
miez:
saibe,
clicheti,
furci, pene
de ghidare,
culbutoare,
supape,
discuri,
bucse
si
role pentru
lanturi de
tractiune.
Piese
cementate
cu
rezistenta
redusa in
miez:
bolturi,
parghii,
chei, pene
de ghidare.
Piese
cementate
cu
rezistenta
redusa in
miez:
bolturi,
saibe,
bucse.
Piese

OLC20S

0,24

OLC20X

OLC20XS

0,0200,040
0,035 0,035
0,0200,040

cementate
cu
rezistenta
redusa in
miez:
bolturi,
saibe,
bucse.

Otelurile de calitate nealiate pentru calire si revenire prevazute in


SR EN 10083-1:1994 si SR EN 10083-2:1995, sunt prezentate in tabelul 8 in
corespondenta cu STAS 880-88. Sunt oteluri de calitate si superioare, care contin
0,17-0,65%C, max.0,045%P, 0,020-0,045%S. Sunt oteluri supuse tratamentului
termic de imbunatatire (calire si revenire inalta), pentru obtinerea unor piese cu
rezistenta mecanica si tenacitate ridicate.
Simbolizarea cuprinde o cifra, care indica clasa de calitate, urmata de
litera C si de doua cifre, care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de
procent. Sunt prevazute 3 clase de calitate: 1 pentru otelurile carbon de calitate;
2 pentru otelurile carbon de calitate superioare cu continut redus de sulf si
fosfor; 3 pentru otelurile superioare cu continut de sulf controlat. De exemplu: 1
C 45 SR EN 10083-2:1995.
Otelurile carbon pentru scule, conform SR EN ISO 4957:2002, cuprind oteluri
prelucrate prin deformare plastica la cald sau la rece sub forma de produse
laminate, forjate si trase, cojite sau slefuite destinate confectionarii sculelor.
Sunt oteluri care contin 0,42-1,25%C, folosite cu tratamentul termic final de
calire si revenire joasa. Dupa calire ating duritatea superficiala minim 5462HRC. Sunt oteluri cu calibilitate redusa, pentru ca numai sub 10mm diametru
se calesc complet in volum, intre10-15mm diametru calirea este superficiala in
limita a 5mm, iar peste 50mm diametru se calesc in limita a 2mm. Stabilitatea
termica a structurii este limitata de temperatura de revenire la 180C. Marcile si
domeniile de utilizare sunt prezentate in tabelul Se simbolizeaza cu litera C (
otel de calitate) urmata de una sau doua cifre, care indica continutul de carbon
in sutimi de procent si litera U, care indica domeniul de utilizare-scule.
Exemplu: C80U SR EN ISO 4957:2002
Tabel 8 Oteluri de calitate nealiate pentru calire si revenire

Marca
SR EN
100831:1994

Marca de
otel

Compozitia chimica pe otel


lichid

STAS

[%]
Mn
Pmax

Stare

Rm
Domenii
[MPa] de utilizare

880-88
2:1995
1 C 22
OLC20
-

OLC20S

0,17 0,400,70 0,040 0,045 N


0,0200,24
0,040 CR
0,035 0,035

430
500650

Piese
cementate
cu
rezistenta

2 C 22

OLC20X

0,0200,040

3 C22

OLC20XS

1 C 25

OLC25

OLC25S

2 C 25

OLC25X

3 C 25

OLC25XS

1 C 30

OLC30

0,27 0,50

OLC30S

0,34 0,80

2 C 30

OLC30X

3 C 30
1 C 35

OLC30XS
OLC35
0,32 0,500,80 0,040 0,045 N

OLC35S

0,22 0,400,70 0,040 0,045 N


0,0200,29
0,040 CR
0,035 0,035
0,0200,040

470

0,040 0,045 N
0,0200,040 CR
0,035 0,035
0,0200,040

510

0,39

600750

550

CR

630780

0,37 0,500,80 0,040 0,045 N


0,0200,44
0,040 CR
0,035 0,035
0,0200,040

580

0,0200,040
0,035 0,035
0,0200,040

2 C 35

OLC35X

3 C 35

OLC35XS

1 C 40

OLC40

OLC40S

2 C 40

OLC40X

3 C 40
1 C 45

OLC40XS
OLC45
0,42 0,500,80 0,040 0,045 N
0,020OLC45S
0,50
0,040 CR
0,035 0,035

550700

650800

620
700850

redusa in
miez:
bolturi,
saibe,
bucse.
Piese
tratate
termic,
slab
solicitate:
axe, arbori,
flanse,
mansoane,
buloane.
Piese
tratate
termic cu
utilizari
diverse in
constructia
de masini.
Piese
tratate
termic
mediu
solicitate:
arbori
cotiti
cu
dimensiuni
mici, biele,
butuci
sudati
pentru roti,
cilindri de
prese,
bandaje.
Piese
tratate
termic cu
utilizari
diverse in
constructia
de masini.
Piese
tratate
termic de
rezistenta

2 C 45

OLC45X

3 C 45

OLC45XS

1 C 50

OLC50

OLC50S

2 C 50

OLC50X

3 C 50

OLC50XS

1 C 55

OLC55

OLC55S

2 C 55

OLC55X

3 C 55

OLC55XS

1 C 60

OLC60

OLC60S

0,0200,040

0,47 0,600,90 0,040 0,045 N


0,0200,55
0,040 CR
0,035 0,035
0,0200,040

650

0,52 0,600,90 0,040 0,045 N


0,0200,60
0,040 CR
0,035 0,035
0,0200,040

680

0,57 0,600,90 0,040 0,045 N


0,0200,65
0,040 CR
0,035 0,035

710

750900

800950

8501000

ridicata si
tenacitate
medie:
discuri de
turbina,
arbori
cotiti,
biele,
coroane
dintate,
roti
cu
clichet,
volanti,
pene
de
ghidaj,
melci.
Piese
tratate
termic
puternic
solicitate:
roti
dintate,
bandaje,
coroane,
arbori,
bolturi de
lant.
Piese
tratate
termic cu
rezistenta
ridicata,
dar
fara
solicitari
mari
la
soc:
pinioane,
tije, came.
Piese
tratate
termic cu
proprietati

2 C 60

OLC60X

3 C 60

OLC60XS

0,0200,040

de rezistenta
ridicata
combinata
cu
elasticitate:
excentrice,
bandaje,
bucse
elastice,
roti
dintate.

Nota: N- normalizare; CR calire si revenire inalta.; Valorile


rezistentei la tractiune sunt pentru produse cu diametru sau grosime
16mm.
Tabelul 9 Oteluri carbon pentru scule

Marca

Marca

de otel de otel
SR EN

Compozitia chimica
(%m/m)
C
Si
Mn

HB
max.

HRC

Domenii de utilizare

min.
recopt

STAS

calit
.

ISO
4957:
2002
C45U

170090

0,42.. 0,15.. 0,60.. 207*


0,50

C70U

C80U

0,40

54

0,80

OSC 7

0,65.. 0,10.. 0,10.. 183

57

OSC 8

0,75 0,30 0,40


0,75.. 0,10.. 0,10.. 192

58

0,85

0,30

0,40

Scule supuse la
lovituri si socuri, cu
tenacitate mare si
duritate
suficienta:burghie,
matrite pentru oteluri
moi sau mase
plastice, scule de
tamplarie,
surubelnite, dalti,
foarfece, varfuri de
centrare pentru
masini unelte.

Scule supuse la la
lovituri, cu tenacitate
mare si
duritate
mijlocie:
burghie
pentru
metale

C90U

OSC 9

0,85.. 0,10.. 0,10.. 207


0,95

0,30

0,40

C105U OSC10 1,00.. 0,10.. 0,10.. 212


OSC11 1,10

C120U OSC
12

0,30

60

61

0,40

1,15.. 0,10.. 0,10.. 217

62

semidure, poansoane,
cutite pentru lemn,
clesti pentru sarma,
nicovale pentru forjat
scule, dornuri de
mana, dalti pentru
minerit si cioplit
piatra,
scule
de
debavurat la cald, ace
de trasat, foarfece
pentru tabla, piese de
uzura pentru masini
textile.
Scule supuse la
lovituri, cu tenacitate
mare si duritate
mijlocie: burghie
pentru ciocane
perforatoare,
punctatoare, scule
pentru prelucrarea
lemnului, matrite
pentru indreptare,
cutite pentru masini
agricoleeeee, sarma
trefilata pentru
arcuri.
Scule care nu sunt
supuse la lovituri
puternice: burghie
pentru perforat roci
dure, scule de aschiat
metale moi, scule de
tragere la rece a
metalelor, piese
pentru masini textile
Scule supuse la
lovituri mici: role de
roluit materiale
metalice, caliber,
fierastrae mecanice,
matrite pentru
ambutisare, scule de
aschiat oteluri moi,
articole de bucatarie,
piese pentru masini
textile.
Scule cu duritate
deosebita, cu muchii

1,25

0,30

0,40

de taiere foarte
ascutite, care nu sunt
supuse la lovituri
scule de trefilat, pile,
alezoare, burghie,
instrumente
chirurgicale, piese de
uzura pentru masini
textile.

2.6 Fonte albe


Sunt aliaje Fe-C care contin intre 2,11-6,67%C, care cristalizeaza dupa
sistemul metastabil Fe-Fe3C in conditiile unor viteze rapide de racire sau in
prezenta unor elemente antigrafitizante (Mn, Cr, Mo, V) si absenta celor
grafitizante.
Cantitatea totala de carbon (Ct) se gaseste o mica parte dizolvata in fier
(CS) si restul legata chimic in cementita (C Fe3C).Nu prezinta grafit CG = 0.
Ct = CS + C

Fe3C

Prezenta cementitei determina aspectul luminos al suprafetei de rupere si


denumirea fontei. Din punct de vedere al compozitiei chimice si structurii sunt
(fig. 12): fonte hipoeutectice, care contin 2,11-4,3%C si au microstructura
alcatuita din perlita, ledeburita si cementita secundara; fonta eutectica cu
4,3%C si microstructura formata din ledeburita; fonte hipereutectice, care contin
4,3-6,67%C si au in microstructura cementita primara si ledeburita.
Sunt aliaje de turnatorie datorita prezentei eutecticului din structura. Cele mai bune proprietati de
turnare (fluiditate, punct de topire redus, segregatii minime) corespund aliajelor cu un continut de
carbon in apropierea punctului eutectic, care le asigura un interval de solidificare redus.

Datorita ledeburitei (amestec mecanic de 40% perlita si 60% cementita)


cat si a cementitei secundare, respectiv primare, fontele albe sunt foarte dure,
casante, greu prelucrabile, neaschiabile, cu utilizare limitata. Cu cat creste
continutul de carbon, se mareste cantitatea de cementita si ca urmare se maresc
duritatea si fragilitatea fontei. Din aceasta cauza isi gasesc utilizare doar fontele
hipoeutectice. O fonta alba hipoeutectica, care contine 50-60% perlita (libera si
eutectica) si in rest cementita, are duritatea Brinell 440-500 daN/mm2, rezistenta
la tractiune 120-150 N/mm2, alungirea specifica la rupere 0%, rezistenta la
compresiune 2500 N/mm2. Aceste proprietati determina rezistenta la uzura
abraziva, principala utilizare industriala a fontelor albe.
Se folosesc pentru piese rezistente la uzura abraziva ca: cilindri pentru laminoare de tabla, roti cu
obada dura, bile pentru mori de macinat, alice de sablare, calandri de hartie, roti de vagoane, axe
cu came pentru motoare cu ardere interna. Piesele se toarna in forme metalice, ceea ce asigura un
strat superficial dur de 12-30mm grosime, cu structura de fonta alba, asociat cu un miez rezistent
mecanic, cu structura de fonta cenusie, separate de un strat intermediar cu structura de fonta
pestrita. Pentru detensionare, se aplica o recoacere la 500-550C.
In tabelul 10 se prezinta compozitia chimica a unor marci de fonta alba rezistente la uzare
abraziva. Duritatea HV a stratului superficial poate creste la 600-800 daN/mm2 prin calirea

martensitica a fontei albe. Pentru a evita fisurarea la calire se foloseste fonta autocalibila aliata cu
crom si nichel sau cu continut ridicat de crom. Straturi superficiale rezistente la uzura, cu structura
de fonta alba calita, se pot obtine si prin calire superficiala cu flacara, fascicul laser sau de
electroni.
Fonta alba constituie de asemenea materia prima pentru obtinerea fontelor maleabile.

2.7 Fonte cenusii


Fontele cenusii cristalizeaza partial sau in totalitate dupa sistemul stabil
Fe-grafit, in conditiile unei viteze lente de racire, in prezenta elementelor
grafitizante si in absenta celor antigrafitizante. Din aceasta cauza fontele cenusii
contin carbon liber subforma de grafit (CG):
Ct = CS + CG + CFe3C.
Prezenta grafitului da aspectul cenusiu al suprafetei de rupere si
denumirea fontei. Din punct de vedere practic, fontele care contin grafit
reprezinta cele mai utilizate aliaje de turnatorie pentru constructia de masini.
Fontele cenusii obisnuite au urmatoarele caracteristici:
- pret de cost mai scazut decat otelurile, pentru ca se topesc si se toarna la temperaturi mai
mici;
- bune proprietati de turnare, contractie la solidificare mai mica decat a otelurilor, fluiditate
ridicata, care permit realizarea de piese cu pereti subtiri, forme complexe, nerealizabile prin
metode mecanice;
-

caracteristici mecanice de rezistenta si tenacitate inferioare otelurilor;

neforjabilitate si deformabilitate plastica practic nula;

- grafitul asigura o buna prelucrabilitate prin aschiere, capacitate mare de amortizare a vibratiilor,
proprietati lubrifiante in conditii de frecare uscata, insensibilitate la crestaturi, rezistenta la
coroziune in mediile corozive obisnuite.
- prin modificarea conditiilor de elaborare, turnare sau prin tratament termic se poate obtine
cantitatea, marimea, forma si modul de distributie a grafitului, cu efecte pozitive asupra
caracteristicilor mecanice si a ariei aplicatiilor.

Clasificarea fontelor de turnatorie se face dupa modul de elaborare,


compozitia chimica, natura masei metalice, distributia si forma grafitului.
1. Dupa modul de elaborare:
- fonta de prima fuziune, obtinuta in furnal, folosita ca materie prima
pentru oteluri si fonta de a doua fuziune;
- fonta de a doua fuziune, elaborata in cubilouri sau cuptoare electrice,
prin retopirea fontei de furnal cu adaosuri de fier vechi, deseuri de fonta,
feroaliaje si fondanti pentru reglarea compozitiei chimice si puritatii. Este utilizata
pentru turnarea pieselor in constructia de masini.

2. Dupa compozitia chimica fontele cenusii se impart in:


- fonte nealiate, care contin Fe, C si elemente insotitoare permanente in
concentratii mai mari ca la oteluri: Si-1-3,5%; Mn=0,5-1,5%; S=0,10-0,15%;
P=0,1-0,65%. In functie de structura de echilibru sunt fonte:
hipoeutectice, la care EC = 2,08 - 4,26%;
eutectice cu EC 4,26%;
hipereutectice, la care EC >4,26%
unde EC reprezinta echivalentul in carbon, care tine cont de actiunea grafitizanta
a elementelor insotitoare siliciu si fosfor. EC se determina cu relatia:
EC = C + 0,31Si + 0,27P
- fonte aliate, care contin si elemente de aliere: Si>3,5%; Mn>1,5%, Ni,
Al, Cr, Mo, V.
3. Dupa natura masei metalice (fig. 22) sunt:
- fonte cenusii feritice, la care intreaga cantitate de carbon nedizolvat in
fier se gaseste sub forma de grafit (Ct = CS + CG; CFe3C=0). Se obtin in conditiile
descompunerii complete a cementitei. Contin ferita si grafit lamelar.
- fonte cenusii ferito-perlitice, care contin sub 0,7 %C legat chimic in
cementita (CFe3C <0,7%). Se obtin in conditiile descompunerii partiale a
cementitei eutectoide. Structura contine ferita, perlita si grafit lamelar.
- fonte cenusii perlitice, care contin 0,7-0,8 %C legat chimic in cementita
(CFe3C
0,7-0,8%). Se
obtin
in
conditiile
stabilitatii
cementitei
eutectoid
e. Struct
ura
contine
perlita si
grafit
lamelar.
fonte ce
nusii
perlitocementiti
ce sau pe
strite,
care
contin
peste
0,8%C

legat chimic in cementita (CFe3C > 0,8%). Se obtin in conditiile stabilitatii


cementitei eutectoide cat si unei parti din cementita secundara, uneori
eutectica. Structura lor contine perlita, cementita secundara, (uneori ledeburita)
si grafit.
- fonte cenusii fosforoase, care sunt fonte perlitice cu un continut marit de
fosfor. In structura apare si un eutectic ternar fosforos numit Steadita, alcatuit
din perlita, cementita si fosfura de fier Fe3P (CFe3C > 0,8%).
Rezistenta maxima a fontei corespunde masei metalice perlitice, iar cea
mai mare duritate la fontele perlito-cementitice si fosforoase. Cea mai mare
capacitate de
amortizare a vibratiilor apartine masei metalice feritice, la care cantitatea de
grafit este maxima.
4. Dupa modul de distributie al grafitului (fig. 23): A - uniform
distribuit, B - in rozete, C - neuniform distribuit, D - interdendritic neorientat, E interdendritic orientat.
Modul de distributie al grafitului este determinat de compozitia baii topite
si capacitatea de germinare a grafitului. Formele A si B corespund topiturilor
hipoeutectice industriale foarte impure, la care are loc germinarea eterogena a
grafitului cu subracire foarte mica. Forma A apare la fontele cenusii hipoeutectice
modificate, la care germinarea grafitului este intensificata prin adaugarea
suplimentar
in
topitura
de
elemente
modificatoare.
Forma
B
de
distributie este specifica fontelor cenusii hipoeutectice obisnuite. Grafitul C
neuniform distribuit apare la fontele hipereutectice, care contin separari grosiere
de grafit primar. Distributiile D si E corespund unor fonte foarte pure, cu continut
redus de carbon, la care germinarea grafitului are loc la subraciri mari. Forma D
corespunde zonei echiaxiale, iar E zonei columnare a lingoului.
Cel
mai
bune
proprietat
i
mecanice
corespund
distributie
i A, cele
mai
reduse
distributie
i
C.
Distributiil
e D si E
asigura
rezistenta
la
soc
termic. Di
e

stribitia C prezinta capacitatea maxima de amortizare a vibratiilor.

5. Dupa forma grafitului (fig. 24):


- fonte cenusii obisnuite cu grafit lamelar cu varfuri ascutite (a). Rapotul
dintre lungimea L si grosimea d a separarii de grafit este L/d >50;
- fonte cenusii modificate cu grafit lamelar cu varfuri rotunjite (b), cu L/d
=25-50;
- fonte cenusii modificate cu grafit vermicular (c), cu L/d = 2-10;
- fonte maleabile cu grafit de recoacere sau in cuiburi(d), cu L/d = 1,5 2;

- fonte cenusii
modificate cu grafit nodular (e), la care L/d =
1;
Cele mai bune caracteristici mecanice de rezistenta,
plasticitate si tenacitate sunt la formele compacte de
grafit, nodular sau in cuiburi. Cele mai reduse la fonta cenusie obisnuita cu grafit lamelar cu varfuri
ascutite.

2.8 Influenta compozitiei chimice si a vitezei de racire


asupra structurii si proprietatilor fontelor
Structura si proprietatile fontelor depind de capacitatea de germinare a
grafitului. Grafitul poate apare in structura fontelor pe doua cai:
-

direct din faza lichida si solida, conform diagramei stabile Fe-grafit;

prin descompunerea cementitei.

Factorii determinanti in separarea directa a grafitului din solutia lichida sunt: compozitia
chimica a topiturii, viteza de racire si capacitatea germinativa a topiturii.
a.

Influenta compozitiei chimice

Fontele industriale sunt aliaje polinare care contin pe langa Fe si C elemente insotitoare
permanente ca Si, Mn, S, P, cat si elemente de aliere. Elementele insotitoare sau de aliere se pot
imparti in doua grupe: grafitizante si antigrafitizante.

Elementele grafitizante (C, Si, Al, Ni, Cu, Ti, P, Co) au o afinitate mare
pentru fier, formand compusi cu fierul, cum sunt Fe3Si, Fe3P, Fe3Al etc. Aceste
elemente reduc cementita si lasa liberi atomii de carbon, favorizand formarea
germenilor de grafit.De exemplu:
Fe3C + Si Fe3Si + C

Elementele antigrafitizante (Cr, V, Mn, Mo, Mg, S, Ce, B) sunt elemente, care fie se dizolva
in cementita [(Fe, Mn)3C, (Fe, Cr)3C] pe care o stabilizeaza, fie formeaza carburi stabile proprii care
faciliteaza germinarea cementitei. (Cr2C3, Mo2C, VC).
Principalul element, care influenteaza structura fontelor, este carbonul. In fontele cenusii
pentru constructia de masini, carbonul se gaseste in limitele 2,8-3,8%. Limita inferioara coboara la
0,5%C pentru fontele aliate cu Si si Al, iar limita superioara urca la 4,5%C in fontele brute de
prima fuziune.
Carbonul este un element grafitizant, care mareste cantitatea de grafit din structura
fontelor cenusii si micsoreaza cantitatea de perlita. Cresterea continutului de carbon conduce la
micsorarea rezistentei mecanice, duritatii si tenacitatii fontei. La fontele albe cresterea continutului
de carbon mareste cantitatea de cementita, duritatea si fragilitatea fontei.
Siliciul se gaseste in fontele cenusii in limitele 1,5 - 2,5%. Limita inferioara coboara la
0,5%Si in fontele albe si cea superioara urca la 16%Si in fontele aliate. Siliciul se dizolva in ferita,
pe care o durifica. Ferita din fontele cenusii, numita si silicoferita, are rezistenta la tractiune Rm =
350-500N/mm2 si duritatea HB = 100-150 daN/mm2, superioare feritei din oteluri. Silicoferita intra
in componenta perlitei, care de asemenea este mai dura si mai rezistenta: Rm = 900-1200N/mm2,
HB = 220-330daN/mm2. Siliciul este un element puternic grafitizant, care mareste refractaritatea
fontei. Siliciul mareste cantitatea de ferita si de grafit, micsoreaza cantitatea de perlita si pe
aceasta cale reduce rezistenta si duritatea fontei cenusii.

In
diagrama structurala Maurer din figura 25a se reda influenta continutului de carbon si siliciu asupra
structurii fontelor. Se observa ca la mentinerea constanta a continutului de carbon, prin variatia
continutului de siliciu se poate obtine intreaga gama de fonte: I - fonte albe; II - fonte cenusii
perlito-cementitice; III - fonte cenusii perlitice; IV - fonte cenusii ferito-perlitice; V - fonte cenusii
feritice.
Manganul se gaseste in fontele cenusii pentru constructia de masini.intre 0,5 1%. La
fontele aliate limita superioara poate ajunge la 8%Mn. Se gaseste dizolvat in cementita marindu-i
stabilitatea sau sub forma de sulfuri. Este un element antigrafitizant, care mareste cantitatea de
perlita din fonta cenusie, respectiv rezistenta mecanica, duritatea si rezistenta la uzura a fontei.

Sulful se gaseste intre 0,06 0,1%. Este un element antigrafitizant care


provoaca aparitia grafitului interdendritic, ce confera fontei rezistenta la soc
termic. De aceea in fontele pentru lingotiere se poate ajunge la 0,15%S.
Continutul se sulf este limitat, datorita insolubilitatii sale in fier sau cementita si a
formarii eutecticului E (Fe + FeS), dispus intercristalin si cu efect fragilizant. In
fontele de inalta rezistenta cu grafit nodular S < 0,005%.
Fosforul variaza in limitele 0,15-0,25%. Este un element slab grafitizant
la cristalizarea primara a fontei si antigrafitizant la cristalizarea secundara.Se

gaseste o parte dizolvat in ferita pe care o durifica si o alta sub forma unui
eutectic ternar E (P + Fe3C + Fe3P), numit eutectic fosforos sau Steadita. Acest
eutectic are temperatura scazuta de topire ( 950C), este repartizat
intercristalin si are o duritate mare (400-600 HB). In fontele cenusii
imbunatateste rezistenta mecanica, duritatea, rezistenta la uzura abraziva si
proprietatile de turnare. Fontele cenusii fosforoase, care contin pana la 1,5%P,
se folosesc pentru turnarea pieselor cu pereti subtiri (elemente de calorifere) sau
rezistente la uzura abraziva (saboti de frana, segmenti de piston).
Elementele de aliere carburigene Cr, Mn, Mo, V au actiune
antigrafitizanta; iar elementele necarburigene Si, Cu, Ni si Al sunt cu actiune
grafitizanta. Elementele de aliere asigura proprietati speciale: siliciul mareste
refractaritatea si rezistenta la acizi; nichelul rezistenta la coroziune in acizi,
saruri minerale si organice; alierea complexa Mn + Ni + Cu sau Ni + Cr conduce
la obtinerea fontelor austenitice, paramagnetice, rezistente la coroziune si
oxidare.

b. Influenta vitezei de racire


In figura 26 se prezinta influenta
vitezei de racire asupra temperaturii de
solidificare a eutecticului (austenita + grafit)
cu linie intrerupta, respectiv a eutecticului
(austenita + cementita) cu linie continua, in
absenta si prezenta siliciului. La o anumita
viteza de racire a topiturii se formeaza
eutecticul capabil sa cristalizeze cu un
grad de subracire mai redus. Astfel la
viteze foarte lente de racire v <v1 se
formeaza eutecticul E (A + G) specific fontelor
cenusii, iar la viteze superioare v >v1 se
formeaza eutecticul E (A + Fe3C) specific
fontelor albe. Daca topitura contine siliciu,
acesta deplaseaza temperatura de solidificare a E (A+Fe3C) la temperaturi mai
scazute. Viteza de racire, la care are loc tranzitia de la cristalizarea fontei dupa
sistemul Fe-grafit la sistemul Fe-Fe3C, se deplaseaza la viteze mai maride racire
v2>v1. Se largeste astfel gama vitezelor de racire in care se formeaza fontele
cenusii, ceea ce este in concordanta cu efectul grafitizant al siliciului.
Viteza de racire influenteaza cantitatea, dimensiunile si repartizarea
grafitului. Cu cat creste viteza de racire cantitatea si dimensiunile separarilor de
grafit se reduc. Repartizarea grafitului se modifica de la separari grosiere izolate
la separari punctiforme interdendritice, marindu-se rezistenta fontei cenusii.
In diagrama structurala Greiner-Klingenstein din figura 25b se indica
modificarile structurale sub actiunea cumulata a compozitiei chimice (C+Si) si a
vitezei de racire. Viteza de racire se exprima indirect prin grosimea (g) a
peretelui piesei turnate in nisip. Se observa ca pentru o compozitie chimica
fixata, la cresterea grosimii de perete, respectiv la reducerea vitezei de racire, se
obtine succesiv intreaga gama de fonte, de la fontele albe la cele cenusii

feritice. Trebuie precizat ca aceasta diagrama structurala nu tine cont de


actiunea grafitizanta diferentiata a C si Si si nici de capacitatea germinativa a
fontei lichide.
c.Influenta capacitatii de germinare a topiturii
Elemente ereditare din materiile prime de la elaborarea fontei, aflate in
cantitati foarte mici in topitura (oligoelemente), pot modifica tensiunea
superficiala la interfata lichid-grafit intensificand germinarea omogena a grafitului
sau pot constitui particule solide in suspensie in topitura, cu rol de suport la
germinarea eterogena a grafitului. Topituri cu aceeasi compozitie chimica, topite
la temperaturi diferite pot avea o capacitate germinativa diferita, pentru ca la
cresterea temperaturii de topire se poate produce topirea germenilor eterogeni.
Capacitatea germinativa a topiturii se poate mari prin introducerea in mod voit,
inainte de turnare, a unor elemente modificatoare.
Complexitatea pieselor turnate determina un regim termic neuniform si
grafitizare neuniforma. Compozitia chimica a fontei trebuie aleasa pentru a
realiza in zona subtire, cu viteza de racire maxima, structura perlitica, iar in zona
groasa structura ferito-perlitica. In cazul cand zona groasa are structura perlitica,
in cea subtire se obtine structura perlito-cementitica cu efect fragilizant.
Grafitul poate apare in fonta in stare solida si prin descompunerea
cementitei, care este favorizata de mentineri indelungate la temperaturi
ridicate, viteze lente de racire de la temperatura de incalzire, prezenta in
compozitia chimica a fontei a elementelor grafitizante. Instabilitatea termica a
cementitei este evidentiata de cresterea in volum a fontelor la incalziri repetate
peste 400C, maleabilizarea fontelor albe si tratamentele termice aplicate
fontelor cenusii pentru modificarea microstructurii (natura masei metalice si
cantitatea de grafit) si a proprietatilor.

2.9 Fonte modificate.

Asa cum s-a vazut in capitolul 3, grafitul cristalizeaza intr-o structura


hexagonala stratificata, cu o slaba legatura intre planele bazale, ceea ce ii
determina proprietatea de clivaj, rezistenta mecanica si duritatea foarte scazute.
Grafitul are o densitate redusa, = 2,25g/cm3 fata de a fierului
7,87g/cm3, avand un volum specific mai mare. Are un coeficient de dilatare
liniara 2,5.10-6/C, mult mai mic decat al fierului (11,3.10-6/C), ceea ce face ca
formatiunile de grafit sa se desprinda cu usurinta de masa metalica.
Grafitul se poate considera o discontinuitate in masa metalica, care
micsoreaza suprafata efectiva ce preia solicitarile mecanice. De aceea cantitatea
de grafit din fonte se limiteaza la 6-10% de volum.
Varfurile
ascutite
al
lamelelor
de
grafit
introduc efectul
de
crestare, deoarece concentreaza tensiuni mecanice de 10 pana la 50 de ori mai
mari ca tensiunea medie in masa metalica. Efectul de crestare nu influenteaza

rezistenta la compresiune a fontei, dar reduce drastic rezistenta la tractiune si


ductilitatea fontei.
Efectul de crestare depinde de forma grafitului, fiind minim la fonta cu
grafit nodular si maxim la fontele cenusii obisnuite cu grafit lamelar cu varfuri
ascutite. Fontele cenusii obisnuite cu grafit lamelar cu varfuri ascutite au, in
functie
de
natura
masei
metalice,
rezistenta
la
tractiune
2
Rm=100..250N/mm . Raportul intre rezistenta la tractiune a unei fonte cu grafit
nodular si cea a unei fonte cenusii obisnuite este 2/1 pentru un continut de 3%C
si de 4/1 pentru 4%C. Alungirea specifica la rupere, indicator de ductilitate, este
la fontele cenusii obisnuite feritice sub 0,8%, in timp ce la fontele cu grafit
nodular feritice ajunge la 25-30%.
Pentru a imbunatati caracteristicile de rezistenta si ductilitate a fontelor
cenusii se actioneaza pentru reducerea cantitatii de grafit, finisarea, distributia
uniforma si compactizarea separarilor grafitice. Aceste obiective se pot realiza
prin modificarea fontelor.
Modificarea este operatia de schimbare a conditiilor de germinare a
grafitului la cristalizarea primara prin introducerea in fonta lichida a unei cantitati
mici de elemente modificatoare, de maxim 2%de masa.
Dupa efectul realizat, elementele modificatoare se pot grupa in trei
categorii:
I. modificatori cu efect germinativ pentru finisarea dendritelor primare
de austenita si a coloniilor eutectice, cum sunt: SiC, C (grafit), Al, Ca, Ti, Zr, sau
fero-siliciul, silico-calciul etc. Efectul germinativ se realizeza pe doua cai:
- prin cresterea activitatii carbonului in lichid, ca urmare a descompunerii
carburilor instabile;
- prin germinarea eterogena a grafitului la formarea in topitura de oxizi
(TiO2, ZrO2, CaO, Al2O3, SiO2), nitruri (TiN, ZrN, AlN) si carburi (TiC, ZrC).
II. modificatori pentru stabilizarea structurii perlitice: elemente
antigrafitizante ca Mn, Cr, Cu, Sn;
III. modificatori de compactizare a grafitului: Mg, Ce, Ca, Ba, Y.
Efectul de compactizare al grafitului, se explica prin mai multe teorii. Una dintre acestea are la
baza actiunea elementelor modificatoare asupra directiei de crestere cristalografica a grafitului. In
absenta acestor modificatori grafitul este lamelar, pentru ca in planul bazal viteza de crestere este
maxima, iar cresterea dupa o directie perpendiculara este impiedecata de prezenta atomilor de
oxigen si sulf adsorbiti la planul bazal. Magneziul si ceriul sunt elemente dezoxidante si
desulfurante, care extrag oxigenul si sulful din stratul de adsorbtie, lasand posibilitatea dezvoltarii
izotrope, radiale a grafitului.
O alta teorie are la baza dezagregarea lamelelor de grafit sub actiunea atomilor metalici dizolvati
interstitial in reteaua grafitului. Desulfurarea intensa produsa de elementele modificatoare
determina cresterea tensiunii superficiale si aglomerarea fragmentelor formate in mase sferice.

In functie de natura elementelor modificatoare inoculate in topitura, fontele modificate sunt de trei
tipuri:
- fonte modificate cu grafit lamelar cu varfuri rotunjite. Se introduc modificatori din grupele I
si II, care conduc la un grafit fin, uniform distribuit intr-o masa metalica perlitica. Sunt fonte de
rezistenta mecanica marita, cu rezistenta la tractiune Rm = 300-400N/mm2 si alungirea la rupere A
= 0,8-1%.
- fonte modificate cu grafit vermicular. Sunt folositi modificatori din cele trei grupe,
dar efectul de compactizare este redus, astfel incat rezulta un grafit vermicular in masa feritica,
ferito-perlitica sau perlitica. Rezistenta si ductilitatea sunt marite: Rm = 350-450N/mm2; A= 1-5%.
- fonte cu grafit nodular, care folosesc elemente modificatoare din grupa III, curent 0,02-0,1%
Mg. Datorita efectului antigrafitizant al magneziului, care favorizeaza structura de fonta alba, este
necesara o postmodificare a fontei cu ferosiliciu.
Grafitul nodular anuleaza efectul de crestare, ceea ce confera acestor fonte rezistenta si ductilitatea
maxima.
Dupa rezistenta la tractiune si alungirea la rupere, fontele cu grafit nodular se pot grupa
in sase clase:
1.

fonte cu plasticitate foarte mare, Amin = 18 - 22%, cu structura complet feritica; sunt
fonte tenace la temperaturi negative de 20 si -40C;

2.

fonte cu plasticitate mare, Amin = 10 -15% si structura preponderant feritica (fig.


27a);

3.

fonte cu plasticitate medie, Amin = 7% si rezistenta la tractiune mica, Rm min =


500N/mm2 si structura ferito-perlitica (fig. 27b);

4.

fonte cu rezistenta la tractiune medie, Rm min = 600N/mm2 si structura perlitoferitica;

5.

fonte cu rezistenta la tractiune mare, Rm min = 700N/mm2 si structura complet


perlitica (fig. 27c);

6.
f
o
n
t
e
c
u
r
e
z
istenta foarte mare, Rm min = 800-1400 N/mm2 si structura bainito-martensitica.
Utilizarile fontelor cenusii sunt determinate de proprietatile acestora: rezistenta la uzura (ghidajele
batiurilor de la masini unelte, axe, roti dintate, cilindri de la motoare Diesel); rezistenta la
coroziune si refractaritate (creuzete de topire a metalelor, tevi de esapament la camioane);
capacitate de amortizare a vibratiilor (placi de sprijin a fundatiilor, batiuri); rezistenta la soc termic
(lingotiere); tenacitate (volanti, batiurile motoarelor Diesel); compactitate si rezistenta la coroziune
(cilindri la compresoare si pompe, organe de masini ce lucreaza la presiuni mari); compactitate

(blocul motor la tractoare, automobile, tamburi de frana, discuri de ambreiaj, chiulasa motoarelor
Diesel).

Fontele cu grafit nodular se recomanda pentru piese de inalta rezistenta la


uzura (arbori cotiti pentru motoare de automobile si motoare Diesel, segmenti de
piston, piese pentru turbine, roti dintate, saboti de frana, cilindri de laminor
semiduri); piese care care necesita refractaritate (lingotiere), rezistenta la
coroziune (armaturi, conducte de apa subterana, tubulatura pentru canalizari) si
rezistenta mecanica (utilaje miniere, corpuri la compresor).
In tabelele 11, 12, 13 si 14 se prezinta marci de fonte cenusii obisnuite si
modificate.

2.10 Fonte maleabile


Fontele maleabile se obtin din fonte albe hipoeutectice supuse tratamentului termic de recoacere
de maleabilizare. Caracterul metastabil al cementitei determina descompunerea cementitei cu
formarea grafitului de recoacere (sau in cuiburi), cu tendinta mare de compactizare.

Intr-o prima etapa, se toarna fonta pentru a obtine


piesa cu structura de fonta alba. In cea de a doua etapa, piesa estesupusa recoacerii de
maleabilizare in scopul grafitizarii. Fonta trebuie sa aiba un continut redus de siliciu pentru a
permite albirea fontei, dar suficient pentru grafitizarea ulterioara. Cantitatea de carbon
trebuie sa fie scazuta pentru a se obtine o cantitate redusa de grafit. Piesele din fonta maleabila au
grosimea peretilor 5-20mm, pentru a putea obtine la racirea rapida structura de fonta alba. In
functie de procedeul de maleabilizare se pot obtine 2 tipuri de fonte maleabile (fig. 28):
1. Fonta maleabila cu inima alba (decarburata), care se obtine din fonta cu compozitia
chimica: 2,8-3,4%C; 0,5-0,75%Si; 1,7S+0,15; <0,2% S; <0,15%P. Maleabilizarea are loc intr-un
mediu oxidant. Incalzirea are loc la temperatura 980-1050C, pentru 80-100ore, urmata de o
racire lenta de 5-10C/ora pana la 650C, apoi in aer. La temperatura de incalzire au loc doua
procese:
-

descompunerea completa a cementitei in austenita si grafit de recoacere:

Fe3C A + G rec
-

oxidarea carbonului de la suprafata piesei:

C + O2 CO2
C + CO2 2 CO

Oxidarea carbonului creaza un gradient de concentratie al acestuia in austenita, care favorizeaza


decarburarea, prin difuzia continua a carbonului catre suprafata, unde se elimina sub forma de CO
sau CO2. Racirea lenta ulterioara favorizeza descompunerea eutectoida a austenitei in ferita si
grafit, dupa diagrama de echilibru fazic Fe-grafit:
AF+G
Structura finala a fontei contine ferita sau ferita si perlita si o cantitate redusa de grafit de
recoacere la miezul peretelui piesei. Proprietatile mecanice sunt de plasticitate ridicata si rezistenta
redusa: Rm min. = 270-570N/mm2, duritatea HBmax. = 230-250daN/mm2, Amin = 3-12% si
ajunge pana la 35% in cazul pieselor cu pereti subtiri decarburate complet. Este o fonta sudabila.
Aplicatiile fonte maleabile cu inima alba sunt limitate deoarece este un procedeu mai complicat, se
preteaza mai putin la productia de serie, limiteaza grosimea peretilor pieselor, iar durata
tratamentului de decarburare creste cu grosimea peretilor. Costul este ridicat. Se preteaza la piese
mici si subtiri, dar tendinta este de a fi inlocuita de fonta maleabila cu miez negru sau aliaje
sinterizate. Principalul avantaj al acestei fonte este sudabilitatea, datorata absentei grafitului in
straturile superficiale. Se foloseste pentru piese mici de racord la montarea cadrelor de bicicleta,
radiatoare pentru incalzire centrala etc.
2. Fonta maleabila cu inima neagra (nedecarburata). Piesele cu structura de fonta alba sunt
incalzite la 870-950C intr-o atmosfera neutra, timp de 8 pana la 60 ore. In timpul mentinerii
izoterme are loc descompunerea cementitei in austenita si grafit de recoacere, fara decarburare.
Racirea este rapida pana la 760C, dupa care are loc o racire lenta cu 3-10C/ora in domeniul
eutectoid pana la 710C in scopul feritizarii complete (curba 2). Racirea lenta este adesea inlocuita
de o mentinere izoterma la 720C, numit al doilea palier de grafitizare (curba 2).
Compozitia chimica a fontei este putin diferita fata de fonta cu inima alba. Continutul de carbon
este mai scazut 2,10-2,75%C, deoarece atmosfera neutra de la recoacere nu produce decarburare,
iar proprietatile mecanice ale fontei cresc la scaderea cantitatii de grafit. Continutul de siliciu este
mai ridicat, 0,8-1,7%Si, pentru a compensa scaderea continutului de carbon, a asigura fluiditatea
si capacitatea de grafitizare ulterioara. Adaosuri de bismut sau telur in oala de turnare suprima
grafitizarea la turnare si asigura obtinerea fontei albe. Durata grafitizarii la 870-950C se poate
reduce prin introducerea in oala de ferobor, astfel incat fonta sa contina 0,001-0,003%B. Adaosuri
de 0,02-0,05%Al creaza germeni de grafitizare si finisare a separarilor grafitice. Structura finala a
fontei contine grafit de recoacere distribuit statistic intr-o masa feritica (fig. 29a). Caracteristicile
mecanice ale fontei cu inima neagra feritice sunt: Rm min. = 300 - 350N/mm2; Amin. = 6 -10%;
HB max.150 daN/mm2.
Daca de la temperatura de incalzire se aplica o viteza de racire suficient de rapida, austenita se
transforma conform sistemului Fe-Fe3C in perlita. In practica din domeniul de stabilitate al
austenitei piesele se racesc in aer. Structura finala contine perlita si o cantitate mai redusa de
grafit. In piesele mai masive pot apare aureole de ferita in jurul cuiburilor de grafit (fig.
29b). Comparativ cu fonta maleabila feritica, fonta maleabila perlitica este mai rezistenta, mai
dura, dar mai putin ductila si tenace: Rm min. = 450 - 800 N/mm2; Amin=6 -1%; HB = 150 - 320
daN/mm2.
Fonta
maleabila cu
inima neagra
feritica are o
larga aplicatie
in
industria
automobilului
(cutia
diferentialului,
suportul
fuzetelor,
cutia
de
directie,
pedala de frana, pedala de ambreiaj etc) si al masinilor agricole. Sunt piese cu forme complexe,
rezistenta ridicata, cu suficienta tenacitate si ductilitate.

Fonta maleabila cu inima neagra perlitica, are rezistenta la rupere peste 450N/mm2. Se foloseste
pentru piese mai compacte, supuse la uzura abraziva cum sunt rotile si coroanele dintate,
pinioanele. Marcile cu rezistenta la rupere 700-800N/mm2 sunt tratate termic prin calire in ulei si
revenire.

In tabelul 15 se prezinta marci de fonte maleabile.

2.11 Simbolizarea fontelor


Fontele rezistente la uzare abraziva sunt prevazute in SR EN
12513:2000 (tabel nr.10) . Sunt marci de fonta alba nealiata sau slab aliata;
aliata cu nichel si crom; aliata cu continut ridicat de crom.
Fonta alba se simbolizeaza prin gruparea de litere EN-GJN, unde G indica
piesa turnata, J- fonta; N-nu contine grafit (fonta alba), urmata de duritatea
Vickers minim garantata.
Fontele nealiate sunt livrate in stare brut turnata fara tratament. Fontele
cu 4%Cr-2%Ni se livreaza brut turnate sau cu tratament termic. Se supun
recoacerii de detensionare la 250..300C. Pentru rezistenta la socuri mecanice se
supun recoacerii la 425475C. Fontele cu 9%Cr-5% Ni se supun calirii de la
800850C. Fontele cu continut ridicat de Cr se livreaza brut turnate sau cu
tratamentul termic de calire de la 9001050C si revenire la 200500C.
Tabel nr. 10 Fonta rezistenta la uzare abraziva

Marca de
fonta

Si

Mn

Compozitia chimica [%]


P
S
Ni
Cr

HV
Mo

Cu
min.

EN-GJNHV350

EN-GJNHV520
EN-GJNHV550
EN-GJNHV600

EN-GJNHV600
(XCr11)

2,4

0,4

max. max.
max. max.
a). Fonta nealiata sau slab aliata
0,2
max. 2,0
-

3,9

1,5

1,0
b). Fonte cu Ni-Cr
0,1
0,1 3,05,5

2,5

max. max.

3,0
3,0

0,8
max.

0,8
max

0,1

0,1

3,6
2,5

0,8
1,5..

.0,8
0,3

0,8

0,8

3,5

2,5

>1,8

350

1,53,0

520

3,05,5

1,53,0

550

4,56,5

8,010,0

600

0,8
c). Fonte cu continut ridicat de Cr
max. 0,5 0,08 0,08 max.2 11,014,0

1,2

600

EN-GJNHV600
(XCr14)
EN-GJNHV600
(XCr18)
EN-GJNHV600
(XCr23)

2,4

1,0

1,5

14,018,0

>2,4
18,023,0
3,2
>3,2

23,028,0

3,6

Fontele cenusii cu grafit lamelar (obisnuite sau modificate) turnate in piese sunt prevazute in
standardul SR EN 1561:1999 (tabel 11). Fontele cenusii cu grafit lamelar sunt caracterizate fie prin
rezistenta la tractiune pe probe turnate separate sau atasate la piesa, fie prin duritatea Brinell pe
suprafata piesei turnate.
Marcile de fonta cenusie se simbolizeaza prin gruparea de litere EN-GJL, (unde L-indica grafitul
lamelar), urmata de rezistenta la tractiune minima garantata sau duritatea Brinell maxima
admisa. De exemplu: EN-GJL-150 sau EN-GJL-HB 175 SR EN 1561:199
Proprietatile fontelor se coreleaza cu masa metalica, dimensiunile si forma grafitului. Fonta de
rezistenta minima 100N/mm2 are masa metalica feritica si separari
grosiere de grafit. Cresterea rezistentei minime peste 200N/mm2 este asigurata de masa perlitica si
separari fine de grafit. Rezistente peste 300N/mm2 se obtin prin modificare. Rezistenta la tractiune
si duritatea Brinell scad cu cresterea grosimii de perete a piesei care se toarna.

Fontele modificate cu grafit vermicular turnate in piese sunt


prevazute in STAS 12443-86 (tabelul 12). Se simbolizeaza prin grupul de litere
Fgv urmat de rezistenta la tractiune minima garantata. Exemplu: Fgv 300 STAS
12443-86.
Fontele cu grafit nodular (sferoidal) turnate in forme din amestec
clasic sunt clasificate in SR EN 1563:1999 in functie de caracteristicile mecanice
ale materialului, rezultate din incercarea de tractiune si incovoiere prin soc
mecanic sau prin incercarea de duritate Brinell.
In tabelul 13 se prezinta clasificarea fontelor dupa caracteristicile mecanice
rezultate din incercarea de tractiune si incovoiere prin soc mecanic. Simbolizarea
fontelor este alcatuita din grupul de litere EN-GJS - rezistenta la tractiune
minima, Rm,in N/mm2 - alungirea specifica la rupere, A, in %. Daca se
garanteaza energia de rupere prin soc mechanic, KV, atunci se adauga grupul de
litere LT-la temperatura scazuta sau RT-la temperatura ambianta. Exemplu: ENGJS-350-22-LT SR EN 1563:199 Daca caracteristicile mecanice se determina pe
epruvete prelucrate din probe atasate, dupa valoarea alungirii la rupere se
adauga litera U. Exemplu: EN-GJS-500-7U SR EN 1563:199
In tabelul 14 se prezinta marcile de fonta caracterizate prin incercarea de
duritate. Simbolizarea contine in acest caz dupa grupul de litere EN-GJS-HB
valoarea duritatii Brinell. Exemplu: EN-GJS-HB 130 SR EN 1563:199
In SR EN 1564:1999 (tabelul 15) se prezinta clasificarea fontelor cu
grafit nodular bainitice de inalta rezistenta, in functie de de caracteristicile
mecanice determinate pe epruvete prelevate din probe turnate separate.

Tabel nr. 11 Fonte cenusii cu grafit lamelar

Marcile garantate
dupa rezistenta
minima la
tractiune

Grosimea Rezistenta Marcile


de perete la
garantate
tractiune
dupa
duritatea
reprezenBrinell
Rm min.
2
[N/mm ]
tativa
SR EN
STAS
SR EN
[mm]
1561:1999 5681561:1999
82
EN-GJL- Fc
5 - 40
EN-GJL100100
HB 155
100
200

Grosimea Duritatea Microstructura


de perete Brinell
reprezen-

HB 30

tativa

minmax.

[mm]
40-80

max.
155

Feritica

20-40
10-20
5-10

max.
160
max.
170

2.5-5
max.
185

EN-GJL150

EN-GJL200

EN-GJL250

Fc
150

Fc
200

Fc
250

2,5-300

2,5-300

5-300

150-250

200-300

250-350

EN-GJLHB 175

EN-GJLHB 195

EN-GJLHB 215

40-80

max.
210
100-175

20-40

110-185

10-20

125-205

5-10

140-225

2.5-5
40-80

170-260
120-195

20-40

135-210

10-20

150-230

5-10

170-260

4-5
40-80

190-275
145-215

20-40

160-235

Feritoperlitica

Perlitica

Perlitica

EN-GJL300

EN-GJL350

Fc
300

10-300

Fc
350

10-300

300-400

350-450

EN-GJLHB 235

EN-GJLHB 255

10-20

180-255

5-10
40-80

200-275
165-235

20-40

180-255

10-20
40-80

200-275
185-255

20-40

200-275

Perlitica

Perlitica

Nota: Rm determinata pe probe turnate separate cu diametru 30mm, corespunzatoare pentru


grosimea de perete 15mm

Tabel 12 Fonte cu grafit vermicular

Marca
fontei
Fgv
300
Fgv
350
Fgv
400

STAS 12443-86

Rm min. A5min. Rp0,2min.


HB
Microstructura
[N/mm2]
[N/mm2]
[daN/mm2] masei metalice
[%]
300
2
200
130-180
Preponderent
feritica
350
1
240
160-240
Ferito-perlitica
400

280

200-280

Preponderent
perlitica

Tabel 13 Fonte cu grafit nodular caracterizate prin incercarea de tractiune

Marca fontei
SR EN
STAS
1563:1999
607182
EN-GJS-35022-LT

EN-GJS-35022-RT
EN-GJS-35022
EN-GJS-40018-LT

Rm

Rp0,2min.

min.

[N/mm2]

[N/mm2]
350

220

350

220

KV min [J]
Valoare
Valoare
min.
individuala
medie
[%]
22
12
9
la -40C

22

la 40C
17

la 23C
-

14

350

220

22

la 23C
-

400

240

18

12

la 20C

la -20C

EN-GJS-40018-RT

400

250

18

14

11
la 23C
-

400

250

18

la 23C
-

450

250

15

450

310

10

Fgn
500-7
Fgn
600-2
Fgn
700-2
Fgn
800-2
-

500

320

600

370

700

420

800

480

900

600

EN-GJS-40018
EN-GJS-40015
EN-GJS-45010
EN-GJS-5007
EN-GJS-6003
EN-GJS-7002
EN-GJS-8002
EN-GJS-9002

Tabel 14 Fonte cu grafit nodular caracterizate prin incercarea de duritate Brinell

Marca
fontei
SR EN
1563:1999
EN-GJSHB130
EN-GJSHB150
EN-GJSHB155
EN-GJSHB185
EN-GJSHB200
EN-GJSHB230
EN-GJSHB265
EN-GJSHB300
EN-GJSHB330

Interval
de duritate
Brinell HB

Alte caracteristici
(informativ)
Rm
Rp0,2{N/mm2]

160

[N/mm2]
350

220

130-175

400

250

135-180

400

250

160-210

450

310

170-230

500

320

190-270

600

370

225-305

700

420

245-335

800

480

270-360

900

600

Tabel 15 Fonte cu grafit nodular bainitica

Marca
fontei
SR EN
1564:1999
EN-GJS800-8
EN-GJS1000-5
EN-GJS1200-2
EN-GJS1400-1

Rm min. Rp 0,2min. Amin.


[N/mm2]

[N/mm2]

[%]

800

500

1000

700

1200

850

1400

1100

Fontele maleabile sunt clasificate in standardul SR EN 1562:1999 in


functie de caracteristicile mecanice rezultate din incercarea de tractiune (tabelul
16). Se diferentiaza fonta maleabila cu inima alba (decarburata) si fonta
maleabila cu inima neagra (nedecarburata).
Simbolizarea fontelor maleabile cu inima alba cuprinde grupul de litere ENGJMW urmat de rezistenta la tractiune, Rm, minima in N/mm2 si alungirea
specifica la rupere, A, in %. De exemplu: EN-GJMW-350-4 SR EN 1562:199
Simbolizarea fontelor maleabile cu inima neagra cuprinde grupul de litere EN-GJMB. De exemplu:
EN-GJMB-300-6 SR EN 1562:199

Tabel 16 Fonta maleabila cu inima alba (W), si inima neagra (B)

Marci de fonta
SR EN
STAS
1562:1999
569-79

Diametru Rezistenta
la
epruveta tractiune
d

Alungire
la rupere

Duritate
Brinell

(Lo=3d)

HB
(informativ)

Rm min.

Fma 350

[mm]
12

[N/mm ]
350

A
min.[%]
4

15
12

360
360

3
12

max.200

EN-GJMW400-5

Fma 400

15
12

370
400

7
5

max.220

EN-GJMW450-7

15
12

420
450

4
7

max.220

15

480

EN-GJMW350-4
EN-GJMW360-12

max.230

EN-GJMW550-4
EN-GJMB300-6
EN-GJMB350-10
EN-GJMB450-6
EN-GJMB500-5S
EN-GJMB550-4
EN-GJMB600-3
EN-GJMB650-2
EN-GJMB700-2
EN-GJMB800-1

Fmn 300
Fmn 350
Fmp 450
Fmp 500
Fmp 550
Fmp 600
Fmp 650
Fmp 700
-

12

550

max.250

15
12 sau
15
12 sau
15
12 sau
15
12 sau
15
12 sau
15
12 sau
15
12 sau
15
12 sau
15
12 sau
15

570
300

3
6

max.150

350

10

max.150

450

150200

500

165215

550

180230

600

195245

650

210260

700

240290

800

270320

3 Rezumat si concluzii
Fierul este un metal tranzitional, care prezinta alotropie si transformari
magnetice. Fierul tehnic pur este utilizat in special pentru proprietatile sale de
material cu permeabilitate margnetica mare si pentru elaborarea otelurilor
speciale (fierul Armco), in metalurgia pulberilor (fierul carbonil).
Aliajele Fe-C sunt cele mai utilizate aliaje din constructia de masini.
Carbonul exista in aliajele pe baza de fier sub trei forme: dizolvat in fier,
legat chimic in cementita sau liber sub forma de grafit. In functie de starea
carbonului, aliajele Fe-C cristalizeaza dupa doua diagrame de echilibru fazic:
-

sistemul metastabil Fe-Fe3C, dupa care cristalizeaza otelurile (la


viteze lente de racire) si fontele albe (la viteze rapide sau in prezenta
elementelor antigrafitizante);

sistemul stabil Fe-grafit, dupa care cristalizeaza fontele cenusii (la


viteze lente de racire sau in prezenta elementelor grafitizante).

Cunoasterea fazelor, constituentilor si a transformarilor structurale din


aliajele Fe-C la diferite temperaturi prezinta o deosebita importanta, pentru ca
permite evaluarea proprietatilor acestor aliaje, a posibilitatilor de prelucrare
tehnologica cat si de modificare structurala si de proprietati, prin tratament
termic.

Otelurile sunt aliajele Fe-C, care contin intre 0,0218-2,11%C. Sunt aliaje
deformabile, datorita prezentei in structura a feritei la temperatura ambianta si a
austenitei la temperaturi ridicate. Cu cresterea continutului de carbon, otelurile
isi maresc rezistenta si duritatea, iar plasticitatea si tenacitatea scad.
In aliajele tehnice apar o serie de elemente insotitoare, care provin in urma reactiilor de dezoxidare
(Si, Mn, Al), din imposibilitatea eliminarii lor totale la elaborare (P, S), din reactii cu faza gazoasa la
elaborare sau turnare (O, N, H). Aceste elemente sunt in cantitate limitata, cu actiune
cunoscuta. Pot provoaca o serie de defecte: S-fragilitate la cald, P-fragilitate la rece, H-fulgi, Nimbatranirea mecanica.

Fontele albe contin intre 2,11-6,67%C, avand intreaga cantitate de


carbon sub forma de cementita. Sunt aliaje de turnatorie, datorita prezentei
eutecticului. Fontele albe sunt foarte dure, rezistente la uzazare abraziva, dar
fragile si utilizare mai redusa.
Fontele cenusii contin carbonul partial sau in totalitate sub forma de
grafit.
Grafitul provine fie direct din faza lichida si solida, fie prin descompunerea
cementitei. Factorii care favorizeaza separarea grafitului din faza lichida sunt:
compozitia chimica a fontei (elementele grafitizante Si, Cu, Al, Ni), viteza de
racire
lenta si capacitatea germinativa a topiturii. Descompunerea
cementitei este favorizata de mentineri indelungate la temperaturi ridicate,
viteze lente de racire de la temperatura de incalzire, prezenta elementelor
grafitizante.
Fontele cenusii au proprietatile dependente de compozitia chimica, natura
masei metalice, cantitatea, marimea, modul de distributie si forma
grafitului. Sunt folosite fontele cenusii hipoeutectice, cu structura feritica, feritoperlitica,
perlitica,
perlito-cementitica
sau
fonte
fosforoase. Rezistenta
maxima este data de masa metalica perlitica; duritatea de fontele fosforoase sau
cele perlito-cementitice; capacitatea de amortizare a vibratiilor este maxima la
fontele cenusii feritice.
Distributia grafitului lamelar poate fi uniforma, in rozete, neuniforma,
interdendritica orientata sau neorientata. Rezistenta maxima este data de
distributia uniforma a grafitului, iar rezistenta la soc termic de distributia
interdendritica.
Prin procedeele de modificare si maleabilizare, forma grafitului se poate
modifica de la forma lamelara cu varfuri ascutite specifica fontelor cenusii
obisnuite, la cea lamelara cu varfuri rotunjite, vermiculara, nodulara sau de
recoacere (in cuiburi).
Modificarea consta in schimbarea conditiilor de germinare primara a
grafitului, prin introducerea in topitura a unor elemente modificatoare, in scopul
finisarii si compactizarii grafitului sau pentru stabilizarea masei metalice perlitice
de inalta rezistenta. Fontele modificate sunt cu grafitul lamelar cu varfuri
rotunjite, vermicular sau nodular.

Maleabilizarea este un tratament termic de recoacere care se aplica


pieselor cu structura de fonta alba pentru a se obtine grafitul de recoacere. Dupa
procedeul de obtinere se disting fonte maleabile cu inima alba si cu inima
neagra.
Rezistenta maxima corespunde fontelor cu grafit nodular si maleabile
perlitice. Capacitatea de deformare plastica si tenacitatea sunt maxime la fontele
cu grafit nodular feritice si la fontele maleabile cu inima alba sau inima
neagraferitice.
In conditiile alinierii tarii noastre la standardele Uniunii Europene, o atentie
deosebita trebuie acordata simbolizarii marcilor de otel si fonta.