Sunteți pe pagina 1din 36
URE en hc Elect 2 (oleate Binima o-nmocie, Peon eee ers Vivier eke Reo pre cer silibertale, [eto Felarouerelca Keon eraea] sunovncereat, | GRAND HOTEL NAPOCA (cre Rectui tec Hlupia mea, sijertfa Telemed Timp de 40 de ani Traian Dore suporté persecuti, interdicti, } Ce Tes M eine ven eR cote Timer coue Rely CE eats dalla Frere eo ome Oren Kel Meteo el @lt els loro aie Petrece 17 aniin inchisorile comuniste. Moare cu 6 luni Tees i dake eee inainte de Revolutie laséind in urma o opera in versuri si proza “EEE oealorarel gr mentor al migcarii de trezire spir- li Ortodoxe, Traian Dorz, prin lat mil de viefi. La 100 de ani de la poolul crestinatatii romanesti a sale, | Oastea Domnulul isi propune s4 evoce torului si sa-L slaveascé pe Dumnezeu Sale Andrei, i i de evocare a poetului, pre- | instrumentale pe versuri ntar artistic: “Traian Dorz Daniel Vatca si produs unei i comunt Spirituale feconiete ‘si recunoscut ecumenic’, acest om simplu, dar vizionar, si-a “ieee traumatizata intr-o forma de libertate spirituala. Traian Dorz a murit No 20 iunie 1989, cu doar cateva luni inainte de prabusirea unei lumi si nasterea alteia. La funeraliile sale au participat peste 5000 de oameni. A lasat in urma 0 impresionanta opera in versuri si prozé de 104 volume. Pauza de masa: ORELE 14-15 | _PARTEAA I-A: ORELE 15 - 17 PROGRAM CENTENAR TRAIAN DORZ PARTEA I: ORELE 10 - 13.40 lonatan Ille ...... ..Scurta prezentare a programului IPS Andrei Andreicut.....Ectenie si cuvant de deschidere Cantare in comun pr. Ghe. Gogat Marilena Chirca. Vasile Dinca uvantare - “Traian Dorz - slujitorul” ‘ntare solo: “Cum marea-si aduce” .. mesaj -“Poezia luminii invierii in noaptea gulagului romanesc” Nuti Drago - fecitare - “M-am nascut” - dedicatie lui Traian Dorz jorel Chirca ...........mesaj - “Fratele Traian Dorz - capetenia” Cantare in comun Costica Leonte . .mesaj -“Traian Dorz si tineretul Oastei Domnului” Interpretare coral ‘Zourati Antari” Diana Ille .... recitare: “Pe unde-am mers, Isuse” lonatan Ille mesaj -“Traian Dorz — martir pentru Hristos” Cantare: grup umental: “Aprinde-mi viata” Gheti Barbu cuvantare - “Traian Dorz - model de credinciosie si dragoste” Traian Dorz recitare filmata in lectura autorului Costel Bust Antare solo: “O, cerule-nstelat” lon Beg . uvantare - “Fratele Traian Dorz — ultimut profet” = Paul Dinca ntare solo: “Cat de frumoase sunt a’ Tale” Vasile Iftimoaie . mesaj - “Traian Dorz - frate in Hristos” Interpretare corala .. ‘O, creste-mi jubirea” Mihai Coste mesaj - ‘Traian Dorz — marturisitorul” Ema Pop Beniamin Chirea ecitare: “La ospatul vesniciei” instrumental - violoncel Andras Visky cv. - “Conditia lui T.D de poet crestin tn regimul comunist” Rut lovescu cantare solo: “Departe esti inca” 2. e loan Danciu ..+..Mesaj - “Fratele Traian Dorz - omul rugaciunii” : Interpretare coral “Cred ca de-aceea m-am nascut” Valer Irinca .... cuvantare - “Traian Dorz, o viafa pentru Hristos” Mesaj de incheiere i pr. Ghe. Santa .. ..Rugaciune de incheiere Cantare in comun Daniel Vatca. Scurta prezentare a filmului: lulia Tira recitare: “Eu n-am vrut sa scriu versuri” Proiectie film documentar artistic - “Traian Dorz 100 - Istoria unei céntari nemuritoare” ...Rugaciune de final Nelu Balaciu .. Cntare in comun “Muliumim lui Dumnezeu pentru acele suflete mari si sfinte de la care am primit mesajul cerese care ne este incredintat acum noua, cu porunca s&-l incredintam frumos si celor care ne ur- meaza pe noi, pana cand cel din urmé timp si cel din urma rod va intra in Impratia lui Dumnezeu,” Traian Dorz la *SArbatoarea multumir’, Sambéteni, 1986 2 Tae ____— alll a Lucrarea de fata inmanunchiaza, in mare parte, alocutiu- nile rostite la sarb&toarea de centenar a fratelui Traian Dorz care s-a desfasurat la Cluj, in 29 noiembrie 2014, dar si alte dedicatii adresate poetului sau memoriei acestuia, printre care am presarat cateva imagini si poezii ale sarbatoritului. Inmanunchierea aceasta este menita sa se constituie intr-un semn de aducere aminte de- spre sarbatoarea de multumire si recunostinta lui Dumnezeu pen- tru marele bine pe care ni I-a facut prin slujitorul sau credincios, Traian Dorz. jn acest an, 2014, un binecuvantat sir de evenimente au fost dedicate Centenarului fratelui Traian Dorz. Prin evenimentele sustinute, fratietatea a dorit sa-L slaveasca pe Dumnezeu pentru acest vrednic parinte duhovnicesc care si-a pus viata ca jertfa la temelia Oastei, alaturi de Marea Jertfa a Mantuitorului, dupa cum a facut si parintele losif si fratele Marini. De aceea il slavim pe Dumnezeu pentru ei si dorim s& asezam in acest an, 2014, o piatré de aducere aminte pentru ur- masii nostri, ca sa nu uite recunostinta si datoria de a-| pretui si cin- sti pe fratele Traian care s-a ostenit pentru noi si inca ne carmuieste in Domnul. Caci asa este scris: “Va rugam, fratilor, sa priviti bine pe cei ce se ostenesc pentru voi, care va cérmuiesc in Domnul si care va sféituiesc. Sa-i pretuiti foarte mult in dragoste din pricina lucrarii lor.” (1 Tes. 5, 12-13) Inspirat de Duhul Sfant, Cuvantul fratelui Traian Dorz a rodind in mii de vieti pe care le-a transformat. Credem ca, peste 0 suta de ani, generatiile vitoare vor confirma acest adevar. Caci dupa cum ploaia si zapada nu se intorc fara rod, tot astfel opera sa inspirata de Sus va rodi si va odrasli impinind planul lui Dumnezeu. Jonatan Ille Veniti, voi ce-ati gustat Prezentul, din Jertfa Marelui Trecut, ‘$a trecem spre Eternitate prin Poarta Sfantului Sarut! Aici ne vom primi vesméntul si-ncaltamintea de azur $i semnul cununiei noastre cu Mirele Etern si Pur. ici ne-mbratiseaza Tatal, cel mai frumos si mai placut, _ din cele patrutaine-a’ Crucii, in col mai nesfarsit sarut. " De-aici ne-ncolonam pe Drumul Eroilor spre Infinit, ' dand fiecare cAte-o vama de suflet si de trup sfintit, ‘And confruntati cu vreo furtuna, cand sangerand in vreun tepus, caci drumul unic spre Cununde-acest slavit si greu urcus... ...Toti cei sfintiti prin Masa Cinei si-a Portii Sfantului Sarut, pana la Treptele Mariri, - pe-acest drum unic au trecut. i i Traian Dorz 1986. La Poarta Sarutului - Tg. Jiu ita de 100 de ani de la nasterea ‘pune noi despre viata sa, care sa-| mantuitor pentru noi? in amintirile noastre si ele ne arata un lui Hristos, care a trait pentru Hristos. ‘se cuprinde, insa, in opera sa, dupa am pus 0 parte din inima ce le-a purtal, lova-mi arde un strop din duhu-nflacarat.” se a scris, de la 16 ani pana in 1989, la plecarea in vesni- i vorbese despre o viata trait pentru opera, s& afle Adevarul, s%-L cunoasc& pe Hristos | Beil si sa-nte- leaga ca opera fratelui nu este de obarsie omeneasca si este nemu- ritoare, pentru c& nemuritor este Dumnezeu care i-a inspirat-o si nemuritoare sunt vietile rascumparatilor Sai. De aceea, fratele Traian a putut scrie: “Eu n-am sa mor din lume, eand va pieri ce par, nu ma cautati in groapa, in vis si-n amintire, voi fi mai viu ca astazi, un fara de hotar indemn spre constiinfa, spre cantec si-nfratire.” Daca o parte din viata fratelui se afl in amintirile noastre, o alté parte in opera sa nemuritoare, sa stim ca toata viata sa se afla in Dumnezeu, dupa cum spune sfantul Pavel: “Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu” (Colos. 3,3). Si lucrul 8 ie Le acesta este adevarat, pentru ca si-n dreptul fratelui Traian sunt perfect valabile cuvintele pe care le-a scris sfantul Pavel despre el insusi: “Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc..., dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, 0 traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.” (Gal. 2, 20) De aceea, pentru ca fratele Traian a fost rastignit inpreuna cu Hris- tos si pentru c& Hristos traia in el, merit sa citim ceea ce ne-a scris si sa ne aducem aminte de viata lui trait printre noi. La Evanghelia dupa loan, fratele Traian are niste meditatii care ne ajuta la o mai profunda intelegere a mesajului Evanghelei. Meditatiile nu pretind decat o inima smerita si un cuget curat, pe langa o orientare snatoasa, pe care, prin Harul Lui Dumnezeu, ne rugam sa le primim. Meditatiile acestea se citesc cu Evanghelia alaturi deschisa, urmarind tex- tul intreg al fiecdrui verset. Va indemn sa luati in fiecare zi cate o meditatie, s4 cugetati asupra ei cu rugaciune fierbinte si cu dorinta sincera de ascultare implinitoare. Dumnezeul iubirii sa dea tuturor cititorilor acestei opere o minte sAnatoasa penitu intelegerea lui Isus Hristos, Adevarul Sfant si Etern. Evocari In continuare, as dori sa aduc in fata fratiilor voastre, astazi, in zi de aducere aminte, cateva secvente din viata fratelui Traian Dorz - omul lui Dumnezeu. Cu un an inainte de a-| intalni pe fratele Traian fata catre fata, am avut un vis. Era in anul 1950. Am visat ca urcam un deal cu stejari batrani, iar sus de tot era un turn inalt, care avea o usa deschis. Am vrut sa intru, si-un glas de sus din turn m-a intrebat: “Tu esti, Valer? Vezi daca poti sa ¢ei 600 lei sa-si rezolve necazurile. La ai mei am sa le trimit, daca ajuté Domnul, altadata. Dar, te rog sa nu mai spui la nimeni.” Tn iarna anului 1955 ~ '56 era iarna grea. L-am vizitat si am obser- vat ca nu mai are scurta cea groasa, ci numai o bluza de doc si-un plover. L-am intrebat: “Unde-i scurta aceea groasa?Ce faci, cum te descurci pe iarna asta asa geroasa?” Mi-a raspuns ca i-a dat-o unui batran care era si bolnav, doar cu batrana lui, fara lemne. - -am gasit flamanzi si aproape inghetati. Ce sa fi facut oare? Puteam sa stau nepasator? Cand |-am imbracat cu haina cea groasa, M-au privit uimiti si cu ochii plini de lacrimi, mi-au zis: “Dumnezeu sa-ti rasplateasca, caci noi nu avem cu ce”. Ne-am rugat impreuna, cerandu-! Domnului sa le dea la amandoi 0 batranete Ii toate, mantuirea sufletelor lor. Dupa 0 séptamana, a primit un cojoc si un palton. Fara comentarii. ita si, mai presus de Imi aduc aminte de cuvintele sale pline de har. Odata, mi-a spus personal: - Valer, Domnul lisus nu ma va intreba cate poezii am scris, cate meditatii sifapte bune am facut, El ma va intreba cat am iubit, pentru c& atéta cat iubim, atata suntem. In fiecare zi sé poti sterge o lacrima,s& mangai un suflet, sa alini o durere si sa hranesti un flamand. Fratele Traian a fost si un mare erou, un strateg iscusit si luminat de Duhul Domnului fn fruntea ostirii Sale. Ultima noapte la Timisoara, mi-a venit randul sa stau eu cu el. Avea dureri cumplite. Mi-a zis: “Am dureri grozave, dar nu am voie sa zic nimic. Cant&-mi cantarea «Rabdare»”. |-am cantat-o,apoi mi-a zis: “Valer, vine seninul, seninul, seninul. Si nu a mai zis nimic, pana dimineata. Inchei. De fap. nu inchei aici si acum. Cte 0 s& ne spunem dinco- lo, cand vom fi pururea impreuna! (Coloseni 2, 1-3) Slavit s& fie Domnul ! Valer Irinca - dedicata lui Traian Dorz - Tu, cantaret placut al Mantuirii, tapsod incununat in lupta grea, tu ai slujit in cortul intalnirii, si-ai dat raspuns Golgotei jertfa ta! Las&nd pe strune mana sa-se-avante sub valul lumii n-ai cazut rapus, iar harfa ta n-a incetat sa cante, si n-a cantat decat pentru Isus! Din tineri ani, slavind eternul Astru, te-ai daruit in cantec ne-ntrerupt si-n ochii tai cei rupti din cer albastru a plans un dor din dorul vegnic rupt. N-au fost Betanii sa nu-ti ceara pretul, nici mangaiere fara sa suspini, ca sa ramai pana-n amurg drumetul cu ochii-n sus gi gleznele in spini. Acum tu porti pe tample nestemate, ca bruma peste crengi de terebint, dar mult mai multe-s roadele bogate decat pe tample firele de-argint. Si-acolo unde canta trandafirii gi vesnic alte ceruri se deschid, tu vei sluji in cetele maririi si vei canta alaturi de David! Costache loanid jin inchisoare in 1964. Dupa un timp, a a fost in inchisoare’la Gherla - in- memarialistica din anii ‘50’- ‘60. 's-au intlnit din cnd in cAnd la fost foarte aproape de Oradea, Dorz. Eu imi aduc foarte bine lui c& tatél meu mi-a atras am un model, un om foarte iiti ani in inchisoare. O memorie Dorz isi citea poeziile. Si modul tt despre aceasta opera po- : ci jevoie, séi faci diferenta stilistic& jintre o ru ne si lui Traian Dorz. Marturia lui este o forma de rugciune. Ne vorbeste noua, vorbind cu Dumnezeu; vorbeste cu Dumnezeu, vorbindu-ne noua. Si aceste lucruri devin inseparabile. Vorbeste cu sine insusi trecand prin suferinte, trecand prin momente de cumpana, dar aceste momente sunt importante pentru ca el nu isi ascunde umanitatea. Neascunzandu-si umanitatea, prezenta divina in viata sa devine una foarte reala, nu indepartata noua, nu ceva care este doar darul sau de care noi nu ne-am putea apropia. Pentru ca apropierea este, din partea divinului spre noi, in primul rand, Ceea ce pe mine ma atinge totdeauna la Traian Dorz este smerenia lui. Fiind scriitor, pentru mine aspectul acesta al smereniei este foarte important. Este, de fapt, o forma de meditatie asupra felului in care sunt eu prezent in lume. in cazul poetului Traian Dorz, smerenia ® ae OR apare in toate elementele si aspectele operei sale. Dar smerenia nu este, de fapt, un rol asumat. Acest rol nu se poate asuma, decat fara valoare. Practic, smerenia este constitutia sufleteasca a lui Traian Dorz care, de la 0 tinerete foarte timpurie, ajunge sa-si gaseasca vocatia de poet si om al sufletului. in felul in care el isi recité poezia, totdeauna gaseste un moment de ‘inaltare. El, cand isi recité poezia, parca ar disparea din fata celor care fl asculta, si apare in fata Divinului. Nu pot sa uit modul in care el a trans- format spatiul din jurul sau. Aceasta poezie nu este numai un moment de creatie a omului, ci este un moment de ascultare a ecoului prezentei lui Dumnezeu jn Univers. Traian Dorz este atat un poet activ, care recita, dar, in acelasi timp este si un creator pasiv care accepta. Accepia ceea ce aude. Si acest lucru il poti simti fn modul in care el creeaza aceste mo- mente performative. Momentul performativ este momentul timpului prez- ent, acest timp prezent care ne vorbeste despre vesnicie. Singurul lucru care ne vorbeste despre vesnicie este timpul prezeni, trait. De fapt, noi nu traim in timpul prezent. Atunci cand vorbim despre timp, totdeauna simtim trecutul, sau vorbim despre un viitor, care este oarecum virtual pentru perceptia umana. in momentul recitarii poeziei, noi percepem nu numai un glas, ci percepem o prezen}a umana intr-o relatie directa cu Divinul. In momentul in care Traian Dorz recita - in a doua jumétate a anilor ‘60, sau la inceputul anilor ‘70, de cand imi aduc eu aminte de aceste ‘intalniri - in momentul acesta se lasa ceva peste noi, peste tofi cei care eram in jurul lui. Acesti oameni relatau momente de suferinta si erau toti fericiti. Aceasta contradictie mi-a ramas in minte. Si nu pot sa-l uit si nu-! Voi uita niciodatd. Exista un secret anume aici. Toti oamenii acestia pe care i-am intalnit si care au fost impreuna ® fn inchisoare mi-au adus oarecum aproape acest mister: al fericirii care nu se poate lua de la om. Noi cunoastem forma fericirii care se poate lua de la noi, dar ei au cunoscut forma fericirii care nu se poate lua de la ei si care nici in momentul mortii nu a disparut, ci le-a urmat in vesnicie. Un alt element care defineste poetica lui Traian Dorz este elementul liturgic. Pentru mine, actul de creatie este un act al binecuvantarii, starea liturgic& a omului care recita poezia, deci se roaga; sau se roaga, deci recité poezia. E starea in care noi nu mai facem o diferentiere estetica fata de cea teologica. Descrierea estetica a acestor momente liturgice este o descriere teologica, iar descrierea teologicaé este cea mai adecvata descriere estetica a acestor stari, pentru ca tocmai gandirea estetica a zilelor noastre vorbeste despre prezenta creatorului, a artistului in ceea ce el creaza. Este vorba despre un element si confesional, cineva se destaiunuie, cineva se deschide, cineva se ofera. Acest ofertoriu este un moment al liturghiei, cineva se ofera. Nu ofera numai poezia sa, ci se ofera si pe sine insusi. in poezie il regasesti pe el si acum. Poezia, in felul vieti complete, a unei vieti care, de fapt, nu s-a terminat. O viata care tot timpul a considerat moartea o us&, care se deschide spre ceva care, de fapt, nu neaga ce-a fost inainte, ci inglobeaza si sfinteste. Vocea, ca si cantec, ca incantatio, poezia ca imn, poezia ca si cantec si aceste rime, il leag& pe Traian Dorz, cred eu, de traditia populara, de traditia poeziei populare, de traditia cantului popular care, iarasi, nu se separa. in folclor nu gasim aceasta separare, tocmai datorita faptului ca vorbim despre o poezie vie, de o stare vie a limbajului, a limbii, a omului, a relatiilor, a comunitatii, ceea ce a fost atat de important pentru el! in scriiturile lui, revine aceastA durere, exprimand ceea ce s-a pu- tut experimenta in viata societatii, Durerea lui pentru comunitate il face inseparabil de viata natiunii sale. Traian Dorz are aceasta chemare, ca vocea lui sa fie auzita. Poezia a fost modul lui de viata. Nu a fost un moment de creatie separata de viata lui de un om care a dat, care a putut sa stea in dialog cu foarte, foarte multi oameni in aceasta tara si nu numai. Acest mod de a nu se divide in foarte multe ipostaze, este o mare invatatura, cred eu. Toti tanjim spre o identitate statornica, toti am dori sa stim cine suntem noi, care este eul nostru adevarat. in cazul lui Traian Dorz, observam aceste fatete diferite ale acelu- iasi om. De fapt, este modul fn care o piatra pretioasa devine infinita in © acesta, este o marturie, o mérturie a unei momentul in care te misti cu ea si in momentul in care iti devine foarte apropiata. Vocea lui Traian Dorz este foarte importanta pentru a putea intele- ge. a putea asimila aceasta poezie ca forma de rugaciune. Din acest punct de vedere, poezia lui Traian Dorz nu trebuie citité. Trebuie practicata. Este 0 poezie care devine existential. Cititorul trebuie s&-si gaseasca vocea, 84 gaseasca, poate, un moment existential, atunci cand citeste aceste poezii. Din punctul de vedere al compozitiei, Traian Dorz a fost, este si ramane, oarecum, un mistic al slavei lui Dumnezeu. El nu a fost un mis- tic al disparitiei, ci a fost un mistic al prezentei in fata lui Dumnezeu, iar aceasta prezenta a fost totdeauna deschisa spre cei care |-au ascultat. Poezia lui nu se poate rupe de viata lui. Viata lui, oarecum, valide- aza aceste versuri, aceasta opera intreaga. Perioada dintre a doua jumatate a anilor ’60 si prima parte a an- ilor ‘70, cand eu eram inca in familie, pentru mine a fost o adevarata academie. Si aceasta academie a fost fondata cumva si tinuta in viata de acesti oameni care au fost impreuna in inchisoare, au suferit impreuna si, apoi, din timp in timp, s-au reintalnit. Momentele tn care ei se intalneau, pentru mine, sunt momente mari. Ei au devenit frati, in sensul cel mai profund al cuvantului. A fi frate inseamna o comuniune de sange. Aceasta comuniune de sange are o latura spirituala si se refera la sangele Man- tuitorului. Si are, in cazul lor, o latura existentiala, se referé la sangele lor. La suferintele lor. Si aceasta i-a facut pe ei inseparabili. Deci dialogul dintre ei, modul in care ei comunicau unul cu celélalt, in prezenta mea si in prezenta fratilor si surorilor mele, ne-au vorbit cumva despre 0 alta lume. Ne-au vorbit despre aceasta posibilitate a sinceritatii, a profunzimii, a valorii umanului din noi. Ei, cand se intalneau, totdeauna vorbeau cu o candoare si un entuziasm deosebit despre Domnul lor comun. Despre ceea ce fi lega pe ei. Veneau la noi la parohie si parohia s-a umplut de lumina. Nu-mi aduc aminte, de exemplu, de ce mancam. Dar mi-aduc aminte de ei. De Traian Dorz venind cu geanta si, la un moment dat, cum scotea manuscri- sele si citea ceva nou. | se cerea sa citeasca ceva nou. Acesta este iarasi un lucru interesant si important pentru mine, ca ei isi impartaseau trairile. Si, in felul acesta, cred eu, se imbarbatau. Pentru ca, sigur, persecutia lor se continua in anii ‘70, in anii ‘80. Andras Visky and timpul imi aduce in memorie chipul si nu- 2, corzile amintirilor vibreaza usor, ca la atin- nevazute, Si inima mi se umple de o melodie ce D. aro dorinté anume, gandurile mele se rollor credintei din epistola c&tre Evrei, ver- | Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit {in pester, si in crapaturile pamadntului, / Au Is au fost taiati cu fierastraul, batjocura si bici, ba chiar dar mereu sub ocrotirea litorii zilei, dar dezlegat prin b ascultare Sa. inchis de domnul toate incercatile pe care Cel de Sus Je-a ingaduit if viata lui, ftalen Dorz, solul Lui, a trecut demn si, totdeauna, ca un model vrednic de urmat, Toate acestea sunt doar cateva imagini ce-mi trec prin fata ochilor cand numele fratelui Traian rasuna in memoria mea. Cand vorbesti despre un poet, cel mai frumos mod de expri- mare ar fi poezia. De aceea, as fi preferat ca marturia mea sa fie doar © poezie, venita dintr-o inspiratie de “susur bland gi subtire” care sa aduca recunostinta mea in fata lui Dumnezeu pentru darul pe care mi |-a facut de a vedea puterea, minunile si frumusetea Lui in viata si creatia poetului Oastei. Dar multe sunt, inca, lucrurile pe care nu le putem exprima in poezie. ® re _— VEST e eye! Pentru ca, in cursul acestui an, s-au exprimat multe opinii, dintre care unele au “sugrumat vraja nepatrunsului ascuns” in opera acestui mare om al lui Dumnezeu, parafrazandu-| pe Blaga®, am considerat ca este necesar sa aduc, prin marturia mea, un pic de lumina care sa “spo- reasca tainele intalnite” in versurile fratelui Traian si sa clarifice unele lucruri privind aceasta vasta opera poetica. Una din primele pietre de incercare ale criticilor in studiul operei lui Traian Dorz este pozitionarea lui in limitele unui curent literar. Este greu, daca nu imposibil. Prea vasta si divers& este opera lui ca s-o poti incarcera intr-un numér strict de caracteristici ale unui curent. Si, chiar presupunand ca forma vazuta ai reusi s-o cuprinzi intr-un fel, cum poti strange si cobori intre reguli zborul $i libertatea Duhului ce |-a calauzit pe fratele Traian in toata munca lui de creatie? Opera lui Traian Dorz nu apartine unui curent literar anume si pent- tu ca el nu a urmarit niciodata asa ceva. Scopul poetului a fost sa exprime Adevarul izvorat din Cuvant, prin cuvant, care sa dea o marturie cat mai clara pentru Adevar folosind forma si modalitatea cele mai potrivite care i-au stat atunci la indeman&. Nesupunandu-se constrangerilor formei, a raspuns in cel mai frumos fel arhicunoscutei intrebari eminesciene: “Unde vei gasi cuvantul /Ce exprima adevarul?”s, Traian Dorz a stiut cu prisosinta unde sa-| caute si cum sa-l exprime. Fratele Traian a exprimat Adevarul in poezie nu pentru a-si cauta si gasi un loc in galeria poetilor ci, printr-o forma poetica, usor de retinut si simplu de preluat, Cuvantul intrupat sa fie daruit cat mai multor inimi de oameni, ca o samanta daruité pamantului in care-si va gasi invierea. Sa creasca acolo si sa facd rod insutit pentru Imparatia lui Dumnezeu. Daca vom lua formele de exprimare ale poeziei, putem spune c& fratele Traian a fost un poet si clasic si traditionalist si mistic si romantic, chiar si, putin, modernist. Dar daca trebuie incadrat intr-un singur curent literar, eu propun curentul Realist. Dar Realist al Cerului. Adoua piatra de incercare a ci ste recunoasterea valorii estet- ice a poeziei lui Traian Dorz. Stim ca lumea nu a inteles niciodata, in esenta, lucrurile si lucrarile Duhului lui Dumnezeu.‘ Chiar daca uneori a parut sau a mimat ca le-ntele- ge. De aceea, nu trebuie sa mire pe nimeni reticenta unora din literati lumii acesteia de a recunoaste valoarea estetica a unei opere crestine. ‘La Traian Dorz, opera este reflectarea lui Hristos Insusi. De aceea recu- i este si mai dificila pentru cineva care se hraneste doar Asscris, fratele Traian, multe versuri de mare valoare estetica, dar nici pe acestea nu le-a scris pentru gloria lumii sau faima poetica, ci fo- losind puterea extraordinara a poeziei, a dorit sa “sparga carari spre Cer i libertate”, cum singur marturiseste in poezia “Eu n-am vrut s& scriu versuri”®, Nu trebuie sa cadem nici in extrema celor ce spun ca toate poe- Ziile lui sunt de mare valoare artistica. Nici un poet nu a reusit asemenea performanta. Cred ca in privinta recunoasterii valorii artistice, cel mai bine ar fi sé cadem de acord cu fnsusi poetul care a scris un adevar pe care nu trebuie s&-| uitém: *Cel sfant nu are-n lumea cea fara Dumnezeu alt drept si alta plata decat Hristosul sau, nici lui nu-i mai da lumea ce pe nedrept i-a scos cum nu i-a dat a’ Sale ‘napoi nici lui Hristos.”° Si mai cred c& prea multa incercare de a cauta aceasta recu- noastere a lumii, desi, din anumite puncte de vedere, benefica, ar putea deveni o cursa periculoasa pentru ceea ce a ingaduit Dumnezeu pentru timpul pe care-| traim acum. Da, ar fi frumos, poate prea frumos, ca Traian Dorz sa fie recunoscut de critica literara romaneasca drept un mare poet, un mare scriitor. Si, de asemenea, sa fie recunoscut de Biserica noastraé ortodoxé un mare po- et-mArturisitor al valorilor crestine gi luptator pentru credinta data sfintilor o data pentru totdeauna’’. Dar inc& sunt prea mari luptele in locurile ceresti si inc& Oastea are putere de a schimba inimile oamenilor si de a le aduce de la intuneric la lumina lui Dumnezeu pentru ca o recunoastere oficial sa vina usor si adevarul sa fie strigat de pe acoperisurile caselor. in lumea noastr “zidirea mormintelor proorocilor si impodobirea gropilor celor neprihaniti”® o fac puternicii zilei doar atunci cand cred ei ca pericolul invierii a trecut. Mai este un lucru care poate deveni 0 piedica in intelegerea operei, dar sia vietii fratelui Traian. Prezentarea prea accentuata a unei perspec- tive sumbre, cu accente mereu triste si dureroase, nu cred ca este ceea ce ar trebui facut. Asemenea perspectiva arata un om, dar si poet, invins, Este adevarat ca fratele Traian a scris multe poezii legate de aspectele inchisorii si stim bine c& aproape toti anii vietii lui au purtat pecetea per- chezitiilor, urmaririi si anchetelor. Dar mai mult decat imaginea sumbra a Memorialului Durerii, viata si opera fratelui Traian arata n&dejdea luminii invierii in intunericul mortii gulagului romanesc. Noi prezentam Poetul in- chisorilor, nu inchisorile Poetului. $i, prin el, pe Hristosul Cel Viu ce tra- verseaza Biruitor intreaga lui viata si opera. Dincolo de zdrobirea carnil, pe care a acceptat-o cu demnitate, Traian Dorz a fost un invingator. Acesta este fratele Traian pe care |-am cunoscut. Si, cred ca, nici opera lui nu poate fi altfel. Vasile Dinca 1. Biblia, Epistola ctre Evrei, cap. 11, v. 38,97.36. 2. Lucian Blaga, Poezii Vol. |, Editura Albatros, 1972, p. 7 3. M. Eminescu, Poezii, 4. Biblia, 1 Corinteni, cap. 2.11-14. 5, Traian Dorz, Izvoarele luminii, Editura Traian Dore, Simeria , 2014, p. 63 6. Traian Dorz, Poezit 7. Biblia, Epistola lui luda vs 8, Idem, Ev. dupa Matei Matei cap. 23.29 = ¢ h M-am nascut... - dedicaté lui Traian Dorz - M-am nascut pe timp de nor, cand plangea lumina, Primul pas de prunc |-a ars, prea fierbinte, tina; Mi |l-am plans, mi l-am strigat numai noptii mute, Tot {inand-o-mbratigat, a-nvatat s-asculte. Am strans lacrima si frig, spaima gi suspine, Prea devreme, prea copil, s-au spat in mine, $i de-acolo, din adanc, au prins sa izvoare, Revarsandu-se in sus, doruri dupa soare. M-am nascut apoi de Sus, cand canta seninul, Pasul cand mi-a cunoscut pacea gi alinul, Coplesit, mi l-am cAntat zarilor divine, Ele-ntors s-au revarsat valvatai in mine. Si rapit de-un car de foc, dincolo de stele, Am trait infiorat taina nuntji mele. Trupul meu transfigurat a patruns prin soare, i din raze mi-am facut corzi nemuritoare, lar pe harfa de lumini, darul de nuntire, Am céntat un imn de dor Vegnicului Mire. Am cAntat: lisus, lisus! $i vecia toaté Mi s-a strans intreaga-n piept, sora-ngemanata. Partea mea de-atunci mi-a fost jertfa si cantarea, CAnd in cer, cand pe pamant strabatand cararea, insotind nedespartit dragostea curata Pentru care, fericit, mi-am dat viata toata. Chip de soare si de lut, umbra gi lumina, Peste toate m-am facut trecere divina, Umar peste care-a plans cerul si paméantul, Vad abia tinand de plin, val cu val, Cuvantul. Am trecut prin iad gi rai si-am purtat cununa Si de raze si de spini, vegnic impreuna. Am ajuns in foc gi ger, ziduri si lacate; C&nd mi-am plans, cand mi-am cantat usile-ncuiate. Mi s-au mistuit in foc doruri vechi si vise, Deslusind tot mai adanc tainele promise. De-atunci n-am avut vreun vis dorul sa mi-I poarte, Ci, despovarat deplin, am trecut prin moarte. 22 Si de-acolo, din adane, mi-am lasat s&-mi Porumbeii cei mai al catre orice zare, Ca sa-mi ducé pe pamant darul cel mai Catre orice suflet frant, iin cer, dulcelui nici nua fost ales de frati pentru o astfel de ales, dupa criteriile Lui, si !-a agezat pe scaunul inei misiuni de foc. Numai cel ales si pregatit de Domnul bot de conducere a poporului Domnu- ile merile pe care le are de strabatut... Nu- reicel ane puternica poate privi mereu tinta la Stapanul Sau si poate sta permanent cu urechea treaza si atenta la soapta si calauzirea Duhului Sfant. Fara acestea, se poate rataci pe sine si, mai grav, pe cei pe care-i conduce. Dar cel ales de Domnul, tocmai pentru ca tremuré mereu de teama de a nu gresi, pentru ca poarta povara responsabilitatii fata de Domnu! si faté de oameni, se smereste pana la golirea totala de sine, ca sa poata fi totdeauna calauzit de Duhul Sfant. Fratele Traian Dorz a fost un astfel de om al lui Dumnezeu, plin de credinta, de har, de lumina, de putere, de Duhul Sfant, Viata sa pildui- toare si plina de roadele Duhului Sfant a fost o puternicé dovada a acestui sfant adevar, dupa cum el insusi scrie: “aceasta este dovada si semnul cd cineva este un adevérat om plin de Duhul Sfant: acela va marturisi totdeauna pe Hristos in aceste trei feluri: prin lumina, prin @ ot GRR pr. Viorel Chirca caldura si prin putere. lar marturisirea aceluia va fi intotdeauna tot asa cum a fost si cum este a Duhului Sfant, adica luminoasé, calda si puter- nica, - prin intelepciune, prin iubire si prin roade. Abia céind le va avea pe acestea, omul va incepe sa fie un adevarat marturisitor al lui Hristos, iar Duhul Sfant va fi un puternic insotitor al sau, cu mereu alte noi dovezi de putere, de iubire si de intelepciune. Prin aceasta marturisire, Hristos va fi vestit cu vrednicie, Duhul Sfant ascultat si purtat cu roade, iar Tatal va fi slavit si inchinat cu cinste” (“Eterna lubire”, pag.223-224). Nui-a fost usor fratelui Traian sa conduca si sa calauzeasca poporul Domnului prin cumplitul pustiu pe care |-a strabatut, pustiu plin de primej- dii sufletesti si trupesti. Daca parintele losif a lovit in Stanca din Care a tasnit Apa cea Vie, fratele Traian a luptat ca suvoiul apelor vii s4 curga frumos in albia curata a invataturii sandtoase a Evangheliei. Altfel, ar fi devenit o apa statuta, fara folos, sau s-ar fi imprastiat pana la Ce puternic am simtit mereu prezenta si calauzirea Duhului Sfant in fiinta si viata fratelui Traian! Avea mereu lumina si orientarea sanatoasa, acestea devenind foarte vizibile mai ales in vremurile tulburi. A avut mereu puterea jertfirii totale, pentru ca L-a iubit pe Domnul cu 9 iubire nemarginita si desavarsita si in aceasta iubire i-a cuprins fierbinte si inalt pe frati, pe oameni. Ne este si ne va ramane pe totdeauna si tuturor 0 pild& vrednica de urmat, un vas al Domnului vrednic de toata pretuirea noastra. Prezenta si cuvantul nostru de astazi se vor a fi exprimarea acestei pretuiri sincere, curate, smerite gi totale fata de fratele Traian Dorz, po- etul, scriitorul si conducatorul ales, a carui viata si opera vor continua sa ajute la mantuirea multora. pr. Viorel Chirca eli | Plecati-mi, randuri sfinte, mai c mai indraznet, mai sigur, mai liscare, cu fiece sgeata sa-nfrangeti un dugman. Aga sa va gaseasca Hristos pe fiecare! Traian Dorz slava lui Dumnezeu Care a ne-a lasat o pilda ca sa i cerut Tu acestei -coplesifi sine inchinam in fata {n focul suferintelor, Tu Insuti ii Tai: losif, loan si Traian. lucir nic ibertate si nici i credintei ea si a dispretuit rusinea pentru nol. Ei, intocmai ca : sfintii ea vechime, au fost dispretuiti, pri- goniti, munciti, au suferit batai, lanturi, inchisoare, ei, de care lumea nu era vrednica. Si pentru c& avem astfel de parinti care s-au adaugat la marele nor de martori, ce fel de oameni ar trebui sa fim noi, traind in vecul de acum cu cumpaitare, dreptate si eviavie! Privind astazi in mod deosebit la viata fratelui Traian Dorz, pare ca vuieste trecutul, dar straluceste si viitorul. SA ne aducem bine aminte: 17 ani de inchisori comuniste cu anchete, ba si torturi de neimaginat, 10 ani de domiciliu obligatoriu, fara drept de @ Lele amd semnatura, cu toata averea confiscata, hartuit, scotocit si amenintat, apoi toti ceilalti ani supravegheat permanent, urmarit si calomniat public. Asa au fost cei 40 de ani ai pustiei sale in care a trebuit sa lucreze el, pentru Domnul si pentru noi, cele peste 100 de volume de versuri si proza crestina. Toate acestea, precum si sfarsitul vietii sale pamantesti, dovedesc din plin ca fratele Traian Dorz a fost un martir al lui Hristos. De aceea, suntem datori sa-i cinstim memoria, dupa cuviinta, sa-i cunoastem opera, sa-i urmam credinta si sa-| slavim pe Dumnezeu care ni !-a dat. in baza Cuvantului lui Dumnezeu, noi suntem datori fata de parintii i lor, si dupa ce au plecat, cai asa este care va sfatuiesc, sa-i pretuiti foarte mult in dragoste, din pricina lucrarit lor” (1 Tes. 5, 12-13). Si “Aduceti-va aminte de mai mari vostri care v-au vestit cuvantul lui Dumnezeu, uitati-va cu bagare de seamé la sfarsitul felului Jor de vietuire si urmati-le credinta’ (Evrei 13,7). Asa sa ne ajute Dumnezeu sa le aratam: pretuirea cat traiesc iar, dupa ce au plecat, sa le urmam credinta, slavind pe Domnul pentru ei, caci si jertfele lor stau la temelia Bisericii vii a lui Hristos, dupa cum seria Tertulian: “Sangele martirilor este samanta cres- tinismului”. Acest adevar confirma faptul ca ei n-au fost invingi, nici n-au murit, ci au fost schimbati in lanuri de seminte ce vor germina alte noi vieti pentru Patria de dincolo de stele. Fratele nostru Traian a avut, prin Duhul Sfant, aceasta viziune cand ne-a scris: “.Crezand, noi pregateam din lanturi cantarea marei biruinti. O, noi ne-am bizuit pe Domnul, de-aceea-n liniste-am privit si-am stat neclatinati in fata asupritorului cumplit....” De-aceea azi cantam asa si vesnic vom slavi si-n ceruri mareaja biruinta Sa.” Jonatan Ille ra lumii pe Mielul lui Dumnezeu (cf. Mantuitorul, dar numai loan a vazut eu. Avea loan Botezatorul instiintarea din Acela oe care vei vedea Duhul pogoran- care be folosit Domnul pentru a por- ului tn tara noastra, face o lucrare ase- 2 enstoare cual lui loan Botez&torul - il descopera pe fratele Traian Dorz, vazand in el cntaretul Golgotei si urmagul sau. li trimite o carte postala cu urmétoarele cuvinte “Vino la Sibiu, am nevoie de tine.” Nu- mai Duhul Domnultui I- a incredi intat pe parintele losif ca fratele Traian, degi foarte tanar, este: ,scrittorul i poetul pentru care s-a rugat ani de zile” (“‘Intrati in Oastea Domnului’). A vazut scanteia, geniul, Duhul Sfant care s-a pogorat si s-a oprit peste el, a vazut in fratele omul ales de Dumnezeu care stie sa se adreseze sufletelor, inimilor aga de frumos. “Pentru ca a primit mult de la Dumnezeu, fratele a trudit mult, a rabdat mult, a iubit mult si a daruit mult. Noua si tuturora.” (loan Beg, “Traian Dorz, la capat de célatorie”). Din momentul hotararii sale pentru Domnul, fratele Traian nu pierde niciun moment, nicio ocazie de a vorbi despre Domnul lisus © tuturor celor pe care ji intalnea... “Singura noastra bucurie pe pamant vine numai din partisia dragostei cu Domnul i cu frat... Dragostea de Hris- tos, Preadulcele nostru Mantuitor, si dragostea de fratii nostri, langa care ne-am trezit, [anga care am crescut, cu care am mérturisit si ne-am rugat impreunda, am suferit si ne-am bucurat, am cantat si am plans fericiti.” (‘Istoria unei Jertfe”, vol.1) Fratele Traian era implicat cu toata fiinta sa in lucrul Domnului, va- lorifica fiecare clipa, citea, scria, se ruga, dar nu numai, alerga in cele mai indepartate locuri cand auzea ca cineva sufera sau duce lipsa de ceva, mergea el si raspandea miresma cunoasterii Domnului lisus sau indemna pe altii s& mearga. Putea, cu darul primit, sa-si faureasea “un culb cald in lumea aceasta”, dar nu a dorit sau facut asta, tanjea dupa “Preaiubitul” lui, dupa “acasa” lui. Tn timpul sau a luptat cu toaté energia pentru a pastra lucrarea Domnului aga cum a vazut-o si primit-o de la p&rintele losif. Oriunde auzea ca nu se merge bine, facea totul pentru a indemna gi reageza bine lucrurile. Aceasta lucrare a cerut din partea lui un mare sacrificiu, asa cum reiese din versurile cantarii “O, fratii mei de mama, cu ce dor v-am cautat, Nici munti n-au fost, nici team, nici lei sa-i bag in seama Atunci cand m-ati chemat! V-am pretuit iubirea mai mult ca viata mea, Cu toata daruirea v-am vrut nedespartirea, Dand totul pentru ea. Am fost marcat de mérturia fratelui Traian la o intalnire cu un alt frate din zona noastra si redau cuvintele: “Pentru Domnul si pentru frati am sacrificat totul — familie, serviciu, casa, copii, de dragul Lui le-am s¢ tit ca o pierdere fata de pretul nespus de mare al cunoasterii Lui. Frate, ai casa? — eu nu am. Ai familie? — eu nu. Ai pensie? — eu nu... Am lasat totul pentru frati si lucrarea Domnului, asa am inteles eu sa slujesc Domnu- lui.... nu m-a pus nimeni mai mare, sunt doar un simplu frate... ca fratele (da numele unui frate).” Fata ji era scaldata in lacrimi gi plina de lumina. Celalalt frate igi ce imbratigare a urmat, ce rugaciune... nu sunt cuvinte! Cand vin canténdu-Ti psalmi in vai De dragul Tau le sorb privirea Pe-obrajii lor sarut pe-ai Tai” (C. loanid, “Ce dor frumos”) Multumim Domnului ca |-a trimis in vremea noastra pe fratele Traian $i ne-a invrednicit de acest mare har de a-| cunoaste si sa ne ajute El sa calcdm pe urmele lui intrucat el a calcat pe urmele lui lisus Hristos! Vasile Iftimoaie ‘In.13,1-8: ,Inainte de praznicul Pastelor, lisus, ca Cel care stia ca i-a t ceasul Sa plece din lumea aceasta la Tatal si fiindca iubea pe ai Séi tare erau ih lume, i-a iubit pana la capat. In timpul cinei, dupa “ce diavolul |pusese fn inima lui luda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gan- ‘s&L vanda, lisus, findea gia ca Tatal fi daduse toate lucrurile in de la Dumnezeu a venit si la Dumnezeu se duce, S-a sculat i incins pa intr-un lighian si a inceput sa spele picioarele le stearga cu stergarul cu care era incins.” Doar cateva ceasuri mai erau pana cand Fiul Omului, Care venise $8 faca din oameni fiii lui Dumnezeu, avea sa fie dat in mainile oamenilor ,care-L vor batjocori si-L vor omori”. El stia lucrul acesta gi Simtea nevoia sa aiba, acum ,cand li sosise ceasul”, cateva su- flete dragi langa El. “Cu dor am dorit sa mananc Pastele acestea cu voi tnainte de patima Mea” (Lc.22,16). Singuratatea Il infiora acum cAnd stia ca pacatul omenirii il va desparti de Tatal: “Eli, Eli, lama Sa- bahtani” (Mt.27,46). Va lua cu el pe trei dintre ei sa-I fie alaturi la ago- nia din Ghetsimani. li pregateste pentru acel moment provocandu-i: “Yoi suntefi aceia care ati ramas necontenit cu Mine in incercérile Mele. De aceea va pregatesc Imparatia, dupa cum Tatal Mi-a prega- tit-o Mie” (Lo 22,28-29) inainte de despartire vrea s&-i invete insa pe ucenici un lucru esential: El, “Fiu! Omului n-a venit sa | se slujeascd ci El sa slujeasca si sd-si dea viata rascumparare pentru mulfi” (Mt.20,28). isi incinge un gtergar si incepe sa spele picioarele ucenicilor. Motivatia acestui gest neasteptat a fost iubirea. Semnul iubirii e Crucea, iar semnul slujirii este stergarul! La ® Sigal acumen inceput a fost iubirea Tatalui pentru lume (In 3,16), iar acum, cand jivenise ceasul, Domnul vrea sa-gi arate iubirea Sa faté de ai Sai ,care erau in lume”, iubindu-i pana la capat. Desigur ne putem intreba: al cui capat? Al vietii Sale pamantesti? Doar pana la Cruce? Sau poate pana la capatul iubirii... Dar unde este acesta? Pana unde poate oare Dragostea sa suie? CAnd ii oboseste mana leac pe rani sé puie? - niciodata, niciodata zboru-i nu se-opreste mana ei mangaietoare veci nu oboseste. Pana cand si cat sa ierte dragostea mai poate? Ct sa rabde nedreptatea care-n drum se-abate? - pan’la capat, pan’ la capat fara partinire pretutindeni sa imparta har si mantuire... Din iubire, Domnul a venit s@ slujeasca: “lata-Ma ca vin! — in sulul cartii este scris despre Mine — vreau sé fac voia Ta, Dumnezeule!” (Ps.40,7TM). A dorit mult sa transmita aceasta motivatie urmasilor Sai. lar adevaratii Sai ucenici gi-au insusit in totalitate acest fel de a fi. Asa putem intelege de ce iubirea de Domnul gi de frati a fost temelia vietii de slujire traita de fratele Traian. Ce bine-i printre voi, iubitii si dragii sufletului meu, lubirea voastra-n mine arde aléturi de-a lui Dumnezeu; intdi a Lui apoi, aproape de ea, mi-e dragostea de voi, Hristos si voi mi-ati fost comoara, in lumea asta de noroi...” Un alt fundament al slujirii este disponibilitatea pentru chema- rea lui Dumnezeu si nevoile celuilalt.“Vorbeste, Doamne, caci robul Tau asculta!” (1Sam.3,9). “M-am facut robul tuturor ca sa castig pe cei mai multi!” (4Cor.9,19). Cum altfel ne-am putea explica abnegatia cu care gase decenii la rand acest om al lui Dumnezeu s-a mistuit pe sine, jertfindu-gi familia si tot ceea ce pentru geniul sau poetic lumea i-ar fi putut oferi? Al ireilea pilon pe care se fundamenteaza o slujire autenticé este loialitatea fata de misiunea primita si de Cel care ti-a incredintat-o. Dom- nul ne avertizeaza ca ,nimeni nu poate sluji la doi stépani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tinea la unul si va nesocoti pe celalalt” (Mt.6,24). Caracter vertical, fratele Traian Dorz a refuzat orice compromis la care il imbiau aprozii autoritatii atee. | se cerea insistent sa compunad poezii favorabile regimului comunist promitandu-i-se o rasplata pe ma- sura. A refuzat sistematic. Spre deosebire de alti confrati retinuti ca si ypoeti crestini” in dictionarele de literatura, fratele Traian Dorz nu a scris despre Hristos, ci doar pentru Hristos. O adevarata antologie a rusinii va consemna prostitutia spirituala la care s-au dedat, spre exemplu, un Nichifor Crainic sau Radu Gyr. Eliberati din inchisoare in 1962, amandoi au colaborat la oficiosul Securitatii ,Glasul Patriei” destinat intelectua- lilor din exil. Primul va fi cooptat in redactia revistei si va avea o rubricd permanenta: “Tradatori gi renegati”. Aici il catalogheaza pe Cioran ,de- generat, descreierat si imbecil intelectual” iar pe Eliade ca ,un sexolog maniac”. Radu Gyr publica un halucinant articol ,Ochii se bucura gi inima canta — destainuirile unui fost legionar” (Glasut Patriei, nr.18/20.06.1963) in care se dezice - de-a dreptul dizgratios — de tot ceea ce traise in anii ti- neretii: “Am vorbit si seris in scopul ideologiei legionare, am sacrificat tot ce mi-a apartinut: familie sanatate, tinerete (...) Amara, sfasietoare iluzie (...) Toate idealurile in care am crezut in 1935 si 1937 au ramas simple ci- ori spanzurate in varfuri de copaci... Cu ochii mari inundati, deopotrivé de soarele libertatii si de bucuria realitatilor ce ma inconjoara, sorb fericirea ridicarii (...) tari mele... Da, ochii se bucurd si inima canté...” Pacat! Mare pacat!.. Radu Gyr trecuse din celula (unde venise lisus) in celula redactiei unei oficine securiste. Nu in ultimul rand, o slujire adevarata se caracterizeaza prin con- secventa. Nu conteaza de unde ne-a luat Hristos pentru a ne pune in sluj- ba Sa. Ceea ce Dumnezeu asteapta de la noi este sa fim aflati credinciosi pana la capat in slujba incredintaté. “Vreau sa-mi sfargesc cu bucurie calea si slujba pe care am primit-o de la Domnul lisus ca s& vestesc Evan- ghelia harului lui Dumnezeu’” (F.Ap.20,24). »Vreau sa iubesc, Isuse, pe toti, pan-la sfarsit... chiar daca si aceia ce-odaté m-au iubit calca-Vor prin noroaie pe sufletu-mi zdrobit, vreau sa iubese, Isuse, vreau... pana la sfarsit. Este o binecuvantare a lui Dumnezeu ca am avut in viata fratelui Traian Dorz un model de slujire adevarata. In cazul lui, indemnul apostolu- lui Pavel cap&ta consistenta: “Aduceti-va aminte de mai marii vostri (...) uitati-va cu bagare de seamé la sfargitul felului lor de vietuire...” (Evr.13.7). Slujirea lui nu s-a incheiat. impreuna cu toti sfintii mijloceste pen- tru noi ca s& putem ajunge odata sa slujim impreuna fn Templul noului lerusalim. “Pentru aceasta stau ei inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, si-I slujesc zi gi noapte in Templul Lui” (Apoc.7,15). pr. Gheorghe Gogan ai Legii ori de mai mari ai norodului, la loc de cinste, au fost si au ramas cei > i-a trimis intre ai lor, ca sé spund ce nul (Le. 8, 39). Fratele Traian Dorz a fost un astfel Marturisitor este omul care vine dinspre Dumnezeu Inspre nu doar a auzit vorbindu-se despre El, ci L-a si intalnit! inialnire isi dovedeste veridicitatea printr-o decizie ferma r n ii numai pentru Dumnezeu (cf. Mo: 8, 34; Gal. 2, 20), ambele regasindu-se in experienta vietii duhovnicesti a fratelui Dorz. “O, nici eu n-am gtiut — spunea dansul — a traiesc in fntuneric si in moarte pana ce L-am intalnit pe Hristos. Pana ce am cunoscut Cuvantul Sau si omul Sau care sé-mi spuna aceasta. Traiam in pacate, in degertaciune, in necunostinta... si nu mi se parea nimic nepotrivit. Nu vedeam nimic anormal. Nu simteam nimic rau. Asa traiau tofi in jurul meu, asa tréiau chiar cei ce trebuiau sa-mi fie indrumatori si exemple... Si nimanui nu i se parea ceva nepotrivit in asta! Numai cand a venit dulcele Mantuitor Hristos, prin Cuvantul Sau gi prin omul Sau, mi-a spus ca starea aceasta este osanda gi moarte. Si mi-a strigat sé nu mai raman aga... Sin-am mai ramas! Mi-a spus sa vin indata la El, - si am venit indatal...”" Cat priveste viata fratelui Traian, nu se poate sa citesti Hris- tos, marturia mea, lucrarea sa autobiografica, si sa nu descoperi @ UE meres nenumaratele momente in care, Domnul a fost langa el, iar el langa Dom- nul, intr-una dintre cele mai intime comuniuni. Din anii copilariei, cand usor i-ar fi putut fi curmata viata, in mai multe episoade pe care le evoca, pana in cele mai intunecate cotloane ale inchisorilor comuniste, existenta sa a tins spre o partasie neintrerupt& cu Domnul, nenumérate find situ- atiile cand Providenta divina |-a ocrotit tainic. Uneori aceasta legaturaé a sa cu Domnul s-a slabit, ba chiar a disparut, uneori, pentru un timp®, pentru ca apoi sa renasca mai frumoasa! Marturisitorul nu poate vorbi despre altcineva, decat despre Cel care |-a intrupat pe Dumnezeul nevazut (In. 14, 9), adica despre Domnul Hristos. Asa se face c&, Mantuitorul a fost si ramane esenta marturiei fratelui Traian Dorz (cf. 2 Cor. 4, 5)! Pentru dansul, lisus Hristos este cheia de bolta a Bisericii (cf. Mt. 21, 42), fara de Care intreaga mérturie crestina isi pierde esenta. Astfel, iat& cum, vorbind despre pacatul care ne despar- te de Dumnezeu (cf. Ef. 2, 14), fratele Dorz a evidentiat unicitatea si cen- tralitatea Domnului Hristos pentru credinta noastra: ,O, trecatorule, ..., osdanditule om pacatos, oricine te-ai crede tu acum si oriunde ti s-ar parea ca stai, starea ta adevarata asta este! Fie ca vezi tu acum, fie ca nu vezi, aceasta iti este starea ta adevarata si aceasta este primejdia in care esti. Singurul tau Mantuitor si Adapost sigur este $i poate fi numai Hristos. Cata vreme valurile incd nu te-au inghitit, viscolul nu te-a ingropat, flac&rile nu te-au cuprins, osanda nu te-a ajuns $i mormantul inca nu s-a inchis pent- ru tine, vino la lisus! Cheama-L pe lisus, scapé la lisus! Primeste salvarea Lui! E singura ta salvare. Primeste-L acum! Preda-te Lui! Si ramai la El pe totdeauna!l”* Nu fn cele din urma, marturisitorul este cel care nu concepe sa renunte la vreo iota sau cirté (Mt. 5, 18) din tot ceea ce i-a incredintat Dom- nul, fiind dispus la orice sacrificiu pentru aceasta. Moto-ul sub care si-a seris fratele Traian Dorz intreaga sa opera exprima cum nu se poate mai limpede convingerea sa in aceasta privinta, nestirbité de-a lungul celor peste saptesprezece ani de suferinta in inchisoare si a celorlalti petrecuti intr-o pseudo-libertate: “Tot ce v-am scris aici cu lacrimi / e adevar curat si greu méatturisit pe constiinté /in numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepadati nici o frantura / din tot ce spun acum si scriu, ¢a tot ce nu-nfelegeti astazi, / o sa-ntelegeti mai tarziu.” (s.n.)° : Asadar, cine este marturisitorul? El este cel care, potrivit planului Jui Dumnezeu, pentru un timp al istoriei si pentru 0 generatie de semeri, ‘implineste ceea ce lipseste jertfei lui Hristos pentru Biserica Sa (cf. Col. 1, . Consider ca atunci cand Sf. Pavel a facut, in privinta persoanei sale, aceasta afirmatie indrazneala, sub calauzirea Sfantului Duh (cf. 2 Tim 3, 16), nu a vrut sA spuna ca Mantuitorul nu a facut totul pentru izbavirea noastra din pacat, ci ca Dumnezeu alege mereu oameni care sa intrupeze Evanghelia in propria lor viata, ca cea mai convingatoare propovaduire a Acesteia! O astfel de lipsa a implinit-o, in timpul sau si pentru natiunea sa, si fratele Traian Dorz! Dumnezeu sa randuiasca ca fiecare dintre urmasii sai sa fim cel care vine dinspre Dumnezeu inspre semeni, traind o viata care tinde spre cea mai fnalté comuniune cu El, asezand mai presus de orice si de oricine pe Mantuitorul Hristos si facand toate acestea cu o verticalitate nestirbita. In felul acesta, chemarea de marturisitor, pe care, fara tndoiala, fratele Traian Dorz a primit-o de sus, nu se va pierde in negura istoriei, fie si rememorata nostalgic, din timp fn timp, ci se va actualiza mereu si mereu, in contemporaneitate! Mihai Coste 1. Dorz Traian, Hristos — izvorul nostru, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1999, p.113 2. Dorz Traian, Hristos ~ marturia mea, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2005 3, Dorz Traian, (storia unei jertfe, vol. Ill, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, ?, p. ? 4, Traian Dorz, Hristos Puterea Apostofiei, meditatii la apostolul duminicilor de peste an, Ed, Oastea Domnului, Sibiu, 2000, p. 95 5. Traian Dorz, Hristos — Péinea noastra zilnica, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2009, p. @ pa EE a IS 1 N = 1984, Traian Dorz cu sotia si familiile copiilor, acasa la Livada Prorocul sau profetul este o persoana cu totul speciala, prez- ‘ent adesea pe paginile Sfintei Scripturi. Primul om din Scriptura cAtuiais-a airibuit acest nume, chiar de catre Dumnezeu, a fost parin- tele Avram (Gen. 20,7). El a fost cel dintai céruia i s-a revelat faptul ca omul nu trebuie sa se inchine altcuiva, decat numai Dumnezeului Celui Preainalt. Apoi, un mare proroc a fost Moise, care deschide siru! mari- lor profeti ai Vechiului Testament. Amintim aici doar pe Samuel si pe David, apoi pe cei patru mari proroci, numiti si apostoli ai Vechiului Testament: Isaia, leremia, Ezechiel si Daniel. Prorocia a trecut si in Noul Testament, chiar daca Sf. loan Boteztorul e considerat ultimul dintre profeti. intalnim in Fapte si Epistole oameni alesi, chemati de Dumnezeu si “pusi de-o parte” ca proroci (Fapte 12,3; 1Tim. 1,18). Duhul profetic a asigurat, in mod vadit, continuitate intre cele doua Testamente. Gasim prorocia intre darurile Duhului Sfant, alaturi de intelep- ciune, Sau de credinta, in 1Cor. 12,8-10. Si nu e vorba de vorbirea in limbi, sau de talmacirea acestora. Gasim manifestari ale Duhului profetic, in decursul vremii, la sfinti, la marturisitori. Fratele Traian fl numeste pe parintele losif: “Profetul vremi- lor noastre”. (Este si titlul cartii fratelui Moise Velescu, insa este dat de fratele Traian.) Pe crucea parintelui losif Trifa scrie: “Om trimis de Dumnezeu”, iar profetul este un om trimis de Dumnezeu. Fratele Traian fl mai numeste pe parintele losif: sfant, proroc, martir, erou. Duhul profetic s-a manifestat in Biserica, in rastimpuri, de la inceput si pana in zilele noastre, caci: “vantul sufla incotro voieste”... Oastea @ Domnului este o Lucrare profetica. Nimeni nu |-a numit vreodata pe fratele Traian cu apelativul “pro- roc” sau “profet”. Nici n-ar fi acceptat fratele asa ceva. ins& aproape toata lumea care |-a cunoscut, sau care i-a citit opera si i-a aflat viata, |-a apre- ciat a fi cu adevarat un “om al lui Dumnezeu”! lar profetul este un om al lui Dumnezeu. De asemeni, fratele Traian nu s-a adresat vreodata fratilor in stil profetic, gen: “Asculta, Israele”, (Asculta, Oastea Domnului) ca Moise, sau cu: “Aga vorbeste Domnul Ostirilor’, ca Isaia, sau ca leremia, sau alti profefi. Nici vorb&. Ins& cind citesti poeziile sau meditatille, fti dai seama c& in ele nu-i doar talentul, nu-i doar harul personal si sufletul autorului. Ci € mai mult, e Inspiratia Divina, e Duhul lui Dumnezeu dat sfintilor, pro- fetilor, e Lumina patrunderii tainelor dumnezeirii. Cum spune si psalmistul : David: “Cele ascunse ale Intelepciunii Tale mi-ai aratat mie”. ‘ Chemarea de a fi profet vine numai de la Dumnezeu. Fie dir cum a fost chemat Moise, din rug, de ingerul Domnului. Sau Samuel, in Templu, prin glasul Domnului. Fie printr-un trimis al lui Dumnezeu, cum a x fost chemat David prin prorocul Samuel, sau Elisei prin prorocul lie. (Sau fratele Traian prin parintele losif). ins& modalitatea prin care Dumnezeu face constienta mintea pro- fetului de Cuvantul Sau ramane o taina. Caci inspiratia profetica este 0 taina. Nu se poate sti in ce chip sunt profetii “de fata la sfatul Domnului”. (Cont. leremia 32,22). Profetul are o foarte mare autoritate, deoarece comunicaé oame- nilor Cuvantul lui Dumnezeu. El este inzestrat cu darul de a deslusi cele necunoscute, sau neintelese si de a sti ce va sa fie. Prorocul este adesea un om singuratic, nu are viata personala, nu are viaté de famile, nu are urmas. Dumnezeu este singurul lui reper si singurul angajament, Domnul Dumnezeu este singura lui fericire si partea lui de mostenire... Prorocul este un ales al Domnului, in unele cazuri prorocii aveau aceeasi ungere ca si imparatii (imp. 19, 15-16). ins& trebuind s& mérturis- easca adevarul, ajungeau in conflict cu mai-marii zilei, cum a ajuns proro- cul leremia, sau Sfantul loan Gura de Aur. (Sau parintele losif). Profetii nu numai comunicau oamenilor vointa divina, ci se implicau si in problemele sociale ale semenilor. Astfel, Moise a dat lumii cel mai filantropic cod de legi cunoscut in lumea veche, in Deut. 24, 19-22. Zice: *CAnd iti vei secera ogorul si vei uita un snop pe cémp, sa nu te intorei sa-l iei; sa fie al strainului, al orfanului si al vaduvei, pentru ca Dom- nul, Dumnezeul tau sa te binecuvanteze in tot lucrul mainilor tale. Cand iti vei scutura maslinii, sa nu culegi a doua oara roadele ramase pe ramuri; ele sa fie ale strainului, ale orfanului si ale vaduvei. Cand iti vei culege via, sa nu culegi a doua oara ciorchinele care raman pe urma ta; ele sd fie ale strainului, ale orfanului si ale vaduvei”. Cam in acelasi fel, fratele Traian a facut randuieli pentru tineri, pen- tru surori, pentru fratii lucratori, Ex.: “Tanarul ca elev”, “Tanarul ca munci- tor’, ‘Tanarul ca cetatean”. Sau: “Fara sot’, “Mama fiilor altora”; sau: “Sot credincios”, “Cap al familiei”. Si, mai mult, din putinul sau avut a facut, adesea, patie si celui mai lipsit si fara ajutor, vaduvei si orfanului. Aceasta, chiar si cand se afla in puscarie. Cei saraci, cei napastuiti au fost mereu tn atenta sa, adesea orientand si surplusul altora spre aceste categorii de personae. Cand poporul a pacatuit facandu-si un alt dumnezeu, starnind ast- fel mania Domnului, atunci Moise a stat inaintea lui Dumnezeu si a zis: “... larté-le acum pacatul. Daca nu, atunci sterge-ma din cartea Ta, pe care ai scris-o" (Exod. 32, 32). Si Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea. Tot asa, de cate ori va fi mers fratele Traian inaintea Domnului pentru pacatele vreunuia dintre noi, sau ale mai multora. Sau cand vedea primejdia venind. Cum a fost in 1976, cand s-a produs 0 oarecare con- fuzie care putea degenera in falsa incredintare. A stat in fata Domnului cu rugaciuni grele pentru clarificare. A spus doar: “Au fost rugaciuni puternice pentru limpezirea aceasta”. @ Profetul nu a stat doar inaintea Domnului pentru popor, ci, la nev- oie, a stat si inaintea asupritorilor pentru binele celor asupriti. Moise a mers in repetate randuri inaintea lui Faraon cerand eliberarea poporului si, dupa multe incercari, cu ajutorul Domnului, a reusit. Prorocul lie |-a infruntat pe regele Ahab reprosindu-i ca, promovand idolatria, nenoroceste pe Israel. Cu toate ca Izabela, pagana imparateasa a lui Ahab, jurase s-| omoare pe proroc. Tot la fel, sfantul Vasile cel Mare a mers cu indrazneala inaintea impératului de la Constantinipol pentru binele Bisericii, uimindu-l pe aces- tau puterea spiritului sau. lar Fericitul Augustin a mers inaintea lui Alaric, conducatorul poporului migrator vizigot pentru binele Cetatii Eterne. De nenumarate ori, a mers fratele Traian la mai marii zilei, ai Bi- sericii si ai Statului pentru binele Lucrarii Domnului. A mijlocit inaintea episcopilor si a Sinodului, inaintea procurorilor si a judecatorilor, a se- curistilor si politistilor pentru un strop de bunavointa si ingaduinta pentru cei drept credinciosi. Adesea, fara vreun, vreun rezultat. Ramane memo- rabilé confruntarea cu ministrul de Interne din acea vreme, care ameninta s& nimiceasca Oastea. Fratele fi raspunde curajos si demn: “Cand veti incepe sa loviti in oamenii acestia, sa stiti ca loviti in cei mai buni cetateni ai acestei Tari”. Au fost cazuri cand prorocii pare ca aduc condamnare, sau chiar respingere activitatii cultice. Zice prorocul Amos: “Urat-am, dispretuit-am praznuirile voastre si nu simt nicio placere pentru sarbatorile voastre” (Amos 5, 21). Sau prorocul Mica: “Cu ce voi intampina pe Domnul si cu ce ma voi pleca inaintea Dumnezeului celui Preainalt? ivoi jntampina, oare, cu arderi de tot, cu vitei de un an”? (Mica 6,6) De fapt, mania prorocului era indreptata impotriva abuzurilor din cadrul activitatii cultice si nu impotriva cultului in sine din acea vreme. Slu- jitorii cultului ajung, uneori, robi ai ritualurilor, ai randuielilor, ai imbuibarilor. Ca iudeii din vremea Mantuitorului. Sau ca cei din vremea parintelui losif. Omul lui Dumnezeu e obligat s4 spun, uneori, si astfel de lucruri, Prorocul adevarat nu trece nepasator vazand cum “piere tot ce-! sfant’. Caci: “Duhurile prorocilor sant supuse prorocilor” (1 Cor. 14, 32), numai prorocilor, nu altcuiva. Cu durere spune fratele Traian: *O, cum sa-ntarzie pedeapsa acestui secol desfranat cand orice gura e-o gheena si orice ins e-un apostat cand orice ochi sclipeste ura si-n haul cel mai fioros religii fara de credinta si crestinism fara Hristos’... Prorocii, profetii, oamenii lui Dumnezeu au fost pionieri ai cre- dintei, au fost cei dintai viteji, au fost in prima linie a luptei in fiecare epoca istorica. Erau cu un pas in fata celorlalti si cu un cap mai sus decat toti De aceea, au fost adesea neintelesi si dusmaniti de cei mai multi. Si tot de aceea, au avut parte de persecutii, de deportari,.de inchisori. Cum au avut prorocul leremia, sau Sfantul loan Gura de Aur, sau fratele Traian. Ei, de care lumea nu era vrednica. Spune Giovani Papini, scriitor italian, despre proroc: “E secretarul, talmaciul, trimisul lui Dumnezeu; sta mai presus de Regele care n-asculta de Dumnezeu, de Preotul care nu-| intelege pe Dumnezeu, de filozoful care-| neaga pe Dumnezeu, de Neamul! care |-a parésit pe Dumnezeu ca sa alerge dupa idoli de lemn sau de piatra”. (Din cartea “Viata lui Isus”, capitolul “Prorocii”). in cunoscuta disertatie despre preot si profet, fratele Traian spune, intre altele: “Profetul are a face, de la inceput pana la sfarsit, numai cu lucru- tile care nu se vad, preotul aproape numai cu cele ce se pot vedea. De aceea, preot poate fi oricine are o investituré omeneasca, pe cand profet nu poate fi dec&t acela care are o alegere numai de la Dumnezeu. Preotul isi poate arata usor calitatea lui cu niste dovezi de la oame- ni, dar profetul, nu. De aceea, cei care nu vreau, sau nu pot sa recuno- asca dovezile dumnezeiesti, singurele pe care le poate avea profetul, - il prigonese, fl judeca, i! ucid. De aceea, preotul poate fi vazut peste tot, dar profetul foarte rar”. (‘Istoria Oastei Domnului’, vol. 2, primul capitol). Dintre oamenii biblici, asemanarea cea mai buné a fratelui Traian este cu Moise si cu David. Fara a forta vreo apropiere de vreun fel, vedem ca Moise a condus poporul lui Israel, prin pustia Sinai, vreme de 40 de ani. Si tot 40 de ani a condus fratele Traian Oastea Domnului prin pustiul comunist. Moise a dezvoltat cele 10 porunci ale Domnului, facand randuieli pentru intreaga desfasurare a vietii, in toate aspectele ei, Fratele Traian, pastrand desigur proportiile, a dat indrumari nemuritoare, a scris cantari si poezii nemuritoare potrivite oricarei situatii sufletesti sau de viata care se poate intalni. Moise, profetul Domnului, care a indurat suferinte atat de amare, alaturi de popor, in cei 40 de ani, nu a putut trece lordanul. Nimeni nu me- rita mai mult decat el sa intre in Canaan! Si totusi, a trebuit sé se opreas- cé la hotar. Tot asa, si fratele Traian a trebuit si se opreasca la un alt hotar, la hotarul intre doua lumi. Nimeni nu merita mai mult decat fratele Traian, dupa atatea frustrari si privatiuni, sa guste libertatea, sa vada lumea, sa-si tipareasca opera. Si totusi, la fel ca Moise, a ramas pe munte. Pe muntele Desavarsirii, al Poeziei si al Luminii, pe care, cu migala, cu jertfa si spe- ranta, o viata intreaga si-| construise. E tot pe munte si acum! Cu psalmistul David se aseamana mai ales prin cantare. Asa cum David, cantand din Harfa lui, alunga duhurile rele care veneau pes- te imparatul Saul, tot cam la fel, fratele Traian, cantand “din harfa unei fr seaman iubiri aprinse pe pamant” alunga duhurile vrajmase ce se cuibareau prin suflete, prin adunare. Creau o lume noua versurile fratelui, ca si psalmii lui David, profetul. De aceea, au ramas pana azi, psalmii lui David, de aceea vor ramane psalmii fratelui Traian. Dupa ce ai citit, de mai multe ori, versurile toate, cand deschizi cartea mare a poeziilor si recunosti atatea dintre ele, de nu-ti ajunge timpul sa le parcurgi pe cate ai vrea si te opresti cand la una, cand la alta, te simti asa de fericit ca Adam, intre flori si miresme, prin gradina raiului, inainte de cddere... Edificiul poeziei e din alta lume! Si tot cu David se aseamané fratele Traian in lupta sfanta, amandoi fiind si capetenii ale Ostirii Domnului din vremea lor. Asa cum David, cand era nevoie, lasa harfa si lupta cu leii, cu ursii sau cu goliatii vremii sale, ‘tot cam la fel, uneori chiar cu mainile legate, fratele Traian a luptat cu vra- imasii de tot felul, fie securitate, fie oficialitate, fie “lei”, fie “ursi”, dinlauntru sau din afara... A fost o mare capetenie regele David! Si a fost o mare capetenie si fratele Traian, fiecare in contextul specific al vremii sale. S-a biruit pe sine fratele Traian si a fost de nebiruit. Nu |-a putut in- vinge nici sistemul politic, nici cel religios din vremea aceea. Ca pe profetii de demult. Zice: “N-am mers lalupta Ta trufas, cu-armura grea si laudai nici n-am avut spre cei vrajmasi dispret si ura niciodata, ci-am mers, ca David, c-un toiag si-o biata prastie strabuna, dar cu curaj, cu-avant, cu drag si-o fericité voie buna”. La fel, sunt asemanari cu lov, pe care satana a cerut ca sa- | incerce prin suferinta; cu losif care si-a iertat, apoi si-a salvat, fratii, cu Daniel cel aruncat in groapa cu lei... Fratele Traian nu ne-a chemat la sine ca sfantul loan Botezatorul zicand: “Pui de naparci, cine va invatat sa fugiti de mania viitoare”. Nu he-am fi dus niciunii. Ci ne-a chemat bland, cumva ca Moise, care a zis: *Cine este pentru Domnul, sa vina langa mine”. Si unii chiar s-au dus... Fara fratele Traian, cine stie prin ce colt uitat de lume si prin ce teligie obscura am fi haladuit acum unii dintre noi! Pe unde, nestiuti de nimeni, am fi facut caramizi, ori am fi pazit porcii cuiva! Dar am intalnit un om, am intalnit un proroe, |-am intalnit pe fratele Traian. “Doamne, vad ca esti proroc”, a zis samarineanca la fantaéna. Am intalnit un “samarinean” care ne-a legat ranele si ne-a dus la un han, ne-a dus la Domnul Isus, ne-a dus la Oastea Domnului. De aceea, nu mai suntem straini niciunde in lume, ci, oriunde ne- am afla si orice am lucra, noi lucraém ca pentru Domnul si suntem Ostirea Domnului. A fost sansa vietii noastre sa intalnim acest profet. Si a fost onoar- ea vietii noastre sa Juptam sub steagu! lui. Da, a fost un profet omul acesta! Un mare profet! Poate, ultimul! Nelu Beg Bibliogratie: Sfanta Scriptura, editia britanica si cea sinodali, Diclionar Biblic Manual Biblic Traian Dorz, istoria Oastei, Vol. 2 Giovani Papini, Viafa [ui Isus Radu Ciobanu, Mic dictionar de cultura religioasa Dictionar Noului Testament Pe unde-am mers, Isuse Pe unde-am mers, Isuse, alaturi amandoi, 8-a prefacut pietrigul ca pajigtile moi gi toti cti vin in urma pot merge-acum cantand, picioarele ranite se vindeca trecand... Unde-am cazut cu-o cruce, e-un cantec sau izvor, sa vindece-o iubire, sa stampere un dor; gi cAti ajung acolo ar sta uitati mereu, cantand spre frumusete, plangand spre Dumnezeu. Pe gratiile noastre de lacrimi gi de dor, se impleteste vita cu rodul sfintitor; unde-au muncit genunchii batatoriti amar, multimilor se-mparte acum ceresc granar. Pe darele lasate de-al sangelui siroi, au rasarit luceferi si ogti cu steaguri noi; gi unde-a fost Golgota cu jertfa cea mai grea, se-nalta azi altarul de flacara gi nea. ...O, cat vei fi cu mine, Isuse, origicand din temnite-au s@ creasca minunile cantand, mormintele-au sa-nvie nemuritori eroi; Isus — sa mergem vesgnic alaturi amandoi! Traian Dorz La Ospatul Vesniciei vin, pe-a’ razelor carari, revarsandu-se din largul celor patru departari, sufletele-nvegmantate in al Curatiei in, stralucind in oglindirea Fetei Mirelui Divin. Toti cei ce dormeau de veacuri tn tacere asteptand, inviati de-o Fata Dulce gi treziti de-un drag Cuvant, ies ca fulgerele albe intr-un nou si unic nins, din pamént in cer, feeric, umplu-al zarilor cuprins. Sus in Portile Maririi falfaie Stavitul Steag, _ faldurile coborandu-gi de pe turnuri pana-n prag gi din cerul cel deasupra pana-n cerul cel de jos, si din zare pana-n zare — pretutindenea, Hristos. Fata Lui rasfrange Slava pentru cate fete vin, a Lui Inim& se-mparte fiecarui san deplin gi-a Lui Gura ji saruta al oric&ruia obraz, pe cand Soarele Sau unic sta in vesnicu-l amiaz. ..-Printre unduiri de raze cu rasfrangeri de culori, se deschide Inceputul Nesfarsitei Sarbatori gi la mese nesfrsite, numai aur cristalin, vin cei ce-au rabdat cu Mielul foame gi-nchisori, si chin. Coruri vegnice de ingeri canta reluand mereu cele mai nemuritoare imnuri pentru Dumnezeu si-ntre toti si cu oricare sade Mirele Dorit, dandu-i fiecarui, unic, dragostea desavarsit. Traian Dorz 8 = § s i 5 = 3 8 g 3 Dupa ce fratele lonatan m-a sunat sa-mi spuna ca sunt invitat ‘sarbatoarea de la Cluj, cu dorinta de a transmite un scurt cuvant auditoriulul Oastei Domnului, mi-a venit imediat in gand textul Noului Testament despre Samariteanul milostiv. Cateva saptamani mai tarziu, am primit programul cu tema _cuvantarii. Dupa ce am vazut titlul care mi s-a dat, am stiut de ce __Dumnezeu mi-a descoperit inainte pilda samariteanului. Credinciosie Pentru mine, fiecare intalnire pe care am avut-o cu fratele Traian, de la varsta de 14 de ani, a fost cutremuratoare. Cu toate ca ne cunosteam bine, aveam un simtamant cu totul deosebit, de fiecare data. Aureola si prezenta Duhului Sfant erau asa de impresionante, ca imi patrundeau intreaga fiinta. jn acele momente mi s-a desco- perit ce inseamné a crede in Hristos. Dragi frati si surori, cand traiesti astiel de momente, te simti pe muntele Tabor, de unde nu te-ai mai desparti de cei cu care esti acolo impreuna. O dovada a credinciosiei este modelul vietii noastre. Pen- tru cuvintele si faptele noastre bune, cei necredinciosi vor slavi pe Dumnezeu in zilele lor de incercare. Eu locuind in Hunedoara, il intalneam adeseori pe fratele Traian care venea acolo, la fiica sa Nina. Aceste scurte si marcante intalniri nu pot fi uitate. Fratele Traian a fost pentru mine persoana de la care am in- vatat c& Domnul Isus doreste sa-L urmam cu tot sufletul si cu toata inima noastra. Eram la liceu in vremea aceea, si am fost mereu presat sa @ devin membru UTC. Am fost amenintat ca nu voi putea urma studii su- perioare. Dar am primit putere sa refuz, pentru ca incepusem s& gust ce bun este DomnuI si El imi purta de grijé pentru viata mea. Multumesc fratelui Traian, parintilor mei, adunarii Oastei de la Hunedoara, Carpinis si Simeria pentru fratietatea si credinta adevarata, pentru hrana duhovniceasca primita, care, in momentele de incercare, imi deschideau ochii si vedeam in fata mea pe Domnul Isus. C&nd am inteles cuvintele parintelui Trifa din poezia sa: “Mai langa Domnul meu, mai langa El’, mi-a fost limpede ca a fost un om calauzit de Duhul Sfant. Tot asa |-am perceput si pe fratele Traian, citindu-i scrierile. De aceea am tras concluzia ca in intreaga sa opera: poezii, prover- be, proza, este o revelatie duhovniceasca, o mare dovada a prezentei Duhului Sfant si a puterii sale. Aceasta Veste Bunda este ultima mare che- mare adresata natiunii romane. Literatura romana crestina nu a avut 0 astfel de personalitate in intreaga ei existenta. Repet, in oricare carte a fratelui Traian, fie proza, fie poezie, simt in mesajul exprimat ceva divin. Nu este o intelepciune omeneasca, ci este puterea lui Dumnezeu. Cuvintele Domnului Isus au valoare eterna -inspi- ratia fratelui Traian, primita prin Duhul Sfant, este plina de infelepciune si descoperiri ceresti. Copiii copiilor nostri vor citi Cantarile Nemuritoare si vor descoperi ca intr-adevar aceste cuvinte sunt nemuritoare. Literatura romana este plina de scriitori, poeti si filozofi. Amprenta timpului si veacului in care au trait ei le-a caracterizat viata. Opera lor lit- erara corespunde vremii respective. Multe scrieri sunt de 0 mare valoare. jntrebarea pe care o adresez intregului auditoriu: daca ai avut posibilitatea sa citesti capodopere ale literaturii romane si ai avut posibili- tatea de a citi si opera acestui mare om, Traian Dorz, ce vei concluziona? Raspunsul meu este: Ceea ce am mostenit noi, poporul roman, de la aceasta persoana sfanta, Traian Dorz, este o opera literara carac- terizata de o taina, o taina finuta ascunsa, randuita de Dumnezeu prin descoperirea Domnului Isus Hristos, taina intelepciunii lui Dumnezeu, pe care nu a cunoscut-o niciunul din fruntasii veacului acestuia sau a celor trecute. Cartile Vechiului Testament sunt scrise sub forma de proz& sau poezie. Cand esti indragostit, incepi sa scrii iubitei tale sau iubitului tau © poezie. Traian Dorz, traind intr-o unica relatie intima cu Domnul nostru Isus Hristos, inspirat de Duhul Sfant, a daruit poporului roman mii de poe- zii, 0 zestre de o valoare universala. Faptele apostolilor este singura carte care nu a fost terminata. Faptele sfintilor veacurilor trecute apartin acestei carli si au drept de a fi addugate. Cuvintele sfinte scrise de Traian Dorz, intreaga sa lucrare, sunt Psalmii secolului nostru. Cand eram tanar, am inceput sa ma rog citind psalmi, iar astazi continui sa citesc poeziile fratelui Traian trans- formandu-le in rugaciune sau cantare. Ele cu drept apartin de faptele apostolilor vremii noastre. Cu adevarat, fratele Traian a devenit un apostol al credintei si al dragostei. Dragostea Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot su- fletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti. Corespondenta mea cu fratele Traian este plina de biletele. Fratele lonatan a primit cateva dintre acestea. Ele contin rugaminti de ajutorare. Nu sunt rugamintile personale ale fratelui Traian, ci ale celor cu care a trait el impreuna. Noi, cunoscand boala $i ne-voile fratelui Traian, procuram si rimiteam ce puteam. Nu am intalnit in viata mea un om care, cunoscandu-i viata si sufer- inta personala, intai sa dea celor care sufereau, iar el sa ramana ultimul, de multe ori fara un medicament sau o haina, o camasa sau un pantalon. Aexistat 0 persoana in tineretea fratelui Traian care |-a influentat nespus de mult. Aceasta persoana este fratele si parintele nostru spiritual, losif Trifa, partas al unei preotii imparatesti (1 Petru 2.9). Chemarea primita de la parintele Trifa de a veni la Sibiu, I-a transformat intr-un adevarat slu- jitor al lui Hristos. Aici el a inceput sa lucreze intensiv la vestirea Cuvan- tului lui Dumnezeu. Momentul din viata parintelui Trifa in care i s-a luat haina de preot, este momentul in care el, cu mai mare ravna, a ramas sa slujeasca numai unui singur Domn, lui Isus Hristos. De ce amintesc acest eveniment? Fratele parinte Trifa, devenind persoana non grata a bisericii, a devenit samariteanul milostiv de care Domnul Isus ne vorbeste in Evanghelia de la Luca, 19:25-37 ...In drumul care cobora din lerusalim la lerihon, samariteanul Trifa a intalnit un om cazut intre niste talhari, care |-au dezbracat, l-au jefuit de tot, |-au batut zdravan, au plecat si |-au lsat aproape mort. ..in calatoria sa, a venit in locul unde era el si, cand |-a vazut, i s-a facut mila de el. S-a apropiat de el, i-a legat ranile si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi |-a pus pe dobitocul lui, a dus la un han si a ingrijit de el. Adoua zi, cand a pornit la drum, a scos doi lei, ia dat hangiului si i-a zis: “Ai grija de el, si orice vei mai cheltui, iti voi da inapoi la intoarcere”. Asa a fost parintele nostru drag Trifa, aga a fost fratele nostru iubit Traian Dorz. Expresia cea mai inalta a dragostei este momentul in care nu mai traiesti tu pentru tine, ci pentru aproapele tau. Lucrarea Duhului Sfant ne daruieste o noua identitate spirituala unde noi devenim asemanatori Rascumparatorului nostru. Toata lucrarea parintelui Trifa este o taina duhovniceasca. Multi membri ai Oastei Domnului au fost gasiti pe langa drum, batuti zdravan, dezbracati, jefuiti, aproape morti, fara nicio identitate. Prin ziarele Oastei Domnului, acest popor, de care nimeni nu se mai interesa, a aflat vinde- care si renastere spirituala. Dupa plecarea parintelui Trifa, fratele Traian, ‘impreuna cu iubitul frate loan Marini si multi alti frati si surori, au con- tinuat aceasta lucrare de renastere, unica in felul ei, in intreaga istorie romaneasca. Un om milostiv, 0 comunitate milostiva, o lucrare milostiva - 0 viata plina de credinta si dragoste. Doresc din inima noii generatii si ma rog ca, prin comemorarea pe Care o sarbatorim, sa simta chemarea Domnului Isus, sa-L iubeasca cu toata inima, cu tot sufletul, cu toata puterea si cu tot cugetu! lor. Asa au fost parintii nostri de credinta, asa vom fi si noi, cu ajutorul si binecuvantarea Mantuitorului nostru scump Isus Hristos. Ca apoi im- preuna sa putem canta: in slujba Ta, Isuse, de tineri am pornit, Indreapta-ne Tu pasii pe drumul Tau slavit. Cu a Ta putere umple cuvantul ce-! purtam, Lumina si iubire mereu sa semanam. $4 spunem tuturora de harul Tau bogat, Sa vind tofi sa afle iertarea de pacat; Sa ducem pan-la moarte marturisirea Ta, In slujba mantuini, invredniciti de ea. Cu-o dragoste fierbinte si un suflet fericit S4a-Ti daruim, Isuse, tot ce ne-ai daruit; Ca la sfargitul luptei, maret incununat, Sa mostenim rasplata spre care-am alergat. (T. Dorz) Gheti Barbu il Sale i-au semanat Lui - in toate si, mai cu seamd, setea dupa partéigia cu Tatéll Ceres, care nu se poate i Rugaciunea sa de capatai, prin care si-a incredintat des- tinul Matuitorului Sau, nu numai cd a anticipat inaltele trairi, de care Dumnezeu avea sa-i faca parte, dar nu gresim spunand ca a prevestit un duh aparte, care urma sa caracterizez legatura sa cu Dumnezeu: “...Simieam ca trebuie neaparat si numaidecat s& ma arunc undeva in genunchi si sa dau drumul suvoiului de lacrimi pe care nu mile mai pu- team stapani — marturiseste fratele Dorz, amintindu-si ziua Legaman- tului sau cu Domnul. Ca trebuie sa-mi descarc sufletul strigand lui Dumnezeu pocainta mea, intoarcerea mea, predarea mea, legamantul meu... M-am suit acolo [in podul gurii casei parintesti n.n.] si, pe fanul uscat, m-am prabusit in genunchi, am izbucnit intr-un plans nestapanit si cu mainile ridicate, inaltate si framantate, am inceput sa strig si sa goptesc, rugandu-ma gi pocdindu-ma cum nu gandisem ca se poate niciodata... Toata fiinfa mea era numai flacari, cuvintele mele erau de foc, lacrimile mele ardeau gi inima mea parea o vatra de jar aprins... M-am rugat i m-am predat... Fiecarei Persoane a Sfintei Treimi, pent- tu ca Fiecareia ii pacatuisem si Fiecare trebuia sa ma sfinteasca. Apoi m-am predat pentru totdeauna, cu cel mai puternic legamant, Unicului Dumnezeu intreit, in numele si in Jertfa Unicului Mantuitor lisus Hris- tos, prin care le faceam toate acestea. Asa stiu cé am facut... dar de © 7% loan Danciu unde mi-a venit indemnul sa fac in aga fel legamantul meu — asta nu stiu. Stiu numai ca aga am facut. Nu stiu nici cata vreme m-am rugat — eram cu totul dus din lumea aceasta...” ' Fratele Traian Dorz avea sa invete, mai apoi, cé aceasta traire inalt duhovniceasca nu a fost intamplatoare. Din sfaturile parintelui losif Trifa, dansul va intelege ca nu multimea vorbelor fac rugaciunea buna, ci duhul, puterea si caldura din ea...” * lar aceasta experienta aparte a rugaciunii a devenit 0 constanta a vietii sale! in consecinta, prin lucrarea Cararea tineretii curate, el a transmis generatiei de maine convingerea ferma privind insemnatatea rugaciunii, pe care dorim s& ne-o asumam fiecare in parte: ,/n marea lupta pentru man- tuirea sufletelor — spunea fratele Dorz — pentru stavilirea raului si pentru grabirea venirii Imparatiei lui Dumnezeu (...) de nimic nu avem mai mare nevoie ca de rugétciune... Toti marii oameni ai lui Dumnezeu, care au facut vreo mare lucrare, din cele mai vechi timpuri si pana astazi, au fost niste oameni ai rugaciunii.” Aga au fost si: Sf. Ap. Pavel, Sf. loan Gura de Aur si Parintele losif. Dar, “Hristos Domnul insusi ne-a ramas cel mai strélucit Model’.? Trairea fratelui Traian Dorz a fost, pentru toti cei care |-au cunoscut, 0 dovada vie ca ceea ce a invatat s-a reflectat in viata sa, atat cat ome- neste a fost cu putinta! Anii petrecuti in negura inchisorilor au fost luminati de flacara rugaciunii, la fel ca si zilele vremelnice de libertate! Cititnd Isto- ria unei Jertfe ori Hristos, Marturia mea, ultima fiind autobiografia poetului, putem regasi rugaciunea, ca mijloc prin care Dumnezeu i-a daruit fratelui Traian puterea de a merge mai departe... Mai mult, rugaciunea se transfor- mase fn mijloc de comunicare directa intre el si Domnul, asemenea sfintilor din pustie, fratele Dorz primind semne incontestabile privind destinul sau intr-o conjunctura sau alta.* De alta parte, nu putini sunt inca in viata din- tre cei care mérturisesc ca, in urma rugaciunii sale, au fost ascultati de Dumnezeu, primind raspuns la vreo neputinta ori o framantare. Nu jn ulti- mul rand, faptul ca rugaciunea a fost respiratia sufletului sau, o dovedeste si faptul ca, atat in numeroasele sale meditatii biblice cat si in intreaga sa Opera, aceasta este atat inceputul cat si concluzia a tot ceea ce a dorit sa exprime. Dumnezeu sa ne dea puterea si intelepciunea de a privi cu luare aminte la mai marii nostri care ne-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu (Evrei 13, 7), printre care, la loc de cinste, il socotim astazi pe cel care a fost si ramane poetul Goglotei — care nu a dorit nimic mai mult decat sa reflecte chipul Domnului Hristos, in lumea noastra involburata. Doamne Duhule Sfinte, care Te-ai odihnit peste fratele nostru, tri- mite indoita putere peste fiecare dintre noi (2 Regi 2, 9), ca, intocmai rugului nemistuit de la Sinai (lesire 3, 2), s& transmitem si noi generatiilor care vor urma vederea lui Dumnezeu in Taina rugaciunii. Pentru ca evocm astazi pe fratele Traian Dorz, as dori sa inchei cu un frag- ment dintr-o rugaciune a sa: »O, Dumnezeule nespus de iubitor, ...binecuvantata s& fie dragos- tea Ta care singura acoperd totul, sufera totul, poate totul si care nu se sfarseste niciodata. Te rugam, nu lasa lumea aceasta bolnava fara alinul si vindecarea pe care le dau numai mila si bunatatea ta. Trimite-ne din cerul tau milostiv si bun oameni milostivi si binefacatori, care sa caute fara oboseala, sa asculte fara asprime si sa ajute fara sila pe toti cei robiti de diavolul si chinuiti de urméarile ascultarii de el, spre a-i alina, vindeca si invia. Si Te rugam, Vesnicule Binefacator, asculté totdeauna rugaciunile tuturor acestor binefacatori ai semenilor lor, cand se pun intre noi si Tine, spre binele nostru. Si intre Tine si noi, pentru slava Ta.” (T.Dorz, Hristos, puterea apostoliei, vol |, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2010, p.86-87) Amin. Slavit sa fie Domnul! toan Danciu 1. Dorz Traian, Hristos ~ Marturia mea, editia a-lla, Ed Oastea Domnului, Sibiu, 2005, p.49-50 2. Dorz Traian, Dreptarul invajaturi Sandtoase, Ed. Oastea Domnului, Si p39 3. Dorz Traian, Cérarea tinereti curate, Ed, Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p, 234-236 4, Dorz Traian, (storia unei Jertfe, vol Il, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2000, p. 242 1984. La tratament la Covasna. x to relatie duhovniceasca asemeni celei dintre fili sai. Fratele Traian i-a pretuit pe tineri, i-a iubit, a pentru ei, a organizat si sustinut adunari de tiner- i fie cu tinerli, ia apreciat, le-a acordat incre- prijinul in multele proiecte pe care le avea. | rimit responsabilitati in lucrul Domnului, lor, pentru nevoile care erau. capetenie a unei mari ostiri, fratele Traian a inteles cd Leste un mare potential, o forté care va asigura viitorul lu- s igi ide aceea s-a preocupat in mod special de formarea a lui. en i de asemenea, ’ inconjurau cu mare drag, cu deose- bit admirafie si erau gata sa 1l urmeze. Strabateau fara in lung iin lat, ca niste albine care merg si vin, s& duca la indeplinire in- tocmai sarcinile incredintate, asumandu-si riscurile. Faptul acesta nu era pe placul autoritatilor de stat care urmareau indoctrinarea tineretului conform ideologiei comuniste. De aceea, la anchete, unul din subiectele interogatoriului era tineretul, iar fratele Traian n-a dezmintit niciodata calitatea sa de lider autentic si deplin re- sponsabil pentru toate categoriile de varsta ale Lucrarii pe care o conducea. Cand anchetatorul il intreaba: - Dar cu tineretul ce aveti? Fratele raspunde: - Sunt copiii nostri, viitorul neamului si credintei noastre si avem raspundere pentru educatia si viata lor. - De ce aveti probleme cu ei daca i-ati educat cum ati vrut? @ - Problemele cu ei incep cand trec sub educatia altora. -Acui? a strazii, a societatii... Cand copilul intré pe mana al- tor educatori, i se smuge din suflet tot ce au sadit parintii si el se instraineaza de felul cel sanatos si moral in care-| educasera parintii sai,..Daca nu vreti sa aveti crestinism, veti avea huliganism, alcoolism, trandavism, terorism... Si cata dreptate a avut fratele Traian Dorz! Asa cum exprima si in versurile: “Avem copii - si-i crestem dupa vrere avem elevi invaiam ce vrem, avem o turma-n grija si-n veghere - si-ntreaga lor raspundere avem. Caici ei vor fi, in lume si-n viata, asa cum noi le-am spus si aratat, iar ei, la fel, asa vor da povaté si-un lung popor e-acum de noi format.” Fratele Traian Dorz, modelat de Domnul, din tineretea lui, langa parintele losif Trifa, a urmarit acelasi ideal ca si parintele sau duhov- nicese: “N-am vrut alt har pe lume decat sa crese statui cu fete de lumina si inimi de vapaie.... Am vrut s-aprind prin lumea prin care am trecut pentru Hristos si semeni o dragosie fierbinte, c-un sfant curaj eroic sa-mi apar ce-am avut primit cu pret de sange din cer si din morminte”, $i astfel el a implinit cuvintele psalmistului care spune: ,Ce am auzit, ce stim, ce ne-au povestit parintii nostri, nu vom ascunde de copii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Dom- nului, puterea Lui si minunile pe care le-a facut.... pentru ca acestia sa-si puna increderea in Dumnezeu, sa nu uite lucrarile lui Dumnezeu, gi sa pazeasca poruncile Lui” (Ps 78, 3-7). Sunt sigur ca toti cei care ati avut harul sa-! intalniti si sé aveti partasie cu fratele Traian Dorz, afi putut auzi multe cuvinte de incura- jare pentru copii, pentru tineri si in mod special pentru cei care aveau darul creatiei literare si al compozitiei muzicale. A cautat sa descopere si s& dezvolte in inimile tinerilor acest dar care avea s& aducé mai tarziu roade frumoase. In special in ultimii sai ani de viata, fratele Traian se ruga public, sistematic si staruitor lui Dumnezeu sé ridice El poeti, scriitori, com- pozitori, tinere talente care s& dea un nou avant lucrarii Oastei. Oriunde vedea un talent, il incuraja. Oriunde era intre tineri, ji indemna sa citeasca literatura buna, sa asculte muzica inspirata, sa ceara lumina si ajutorul lui Dumnezeu si s4 incerce sa creeze lucrari nemuritoare pentru Dumnezeu. Fratele Traian aloca timp de calitate pentru a-i asculta si indru- ma pe tineri. Se apleca cu toata responsabilitatea asupra incercarilor lor literare. imi amintesc cA, la inceputul c&sniciei noastre, cand sotia mea i-a trimis fratelui Traian primele sale incercari poetice, am primit neasteptat de repede un raspuns de la dansul cu incurajari, corecturi si sugestii pe care le pastram si astazi cu mare drag. Asa proceda fratele, ca un bun parinte iubitor si intelept, ajuta, indruma si indemna: “La munca, tineri credinciosi, la munca, sporind avantul glorios, Hristos sa fie dus la lumea-ntreaga gi lumea-ntreaga Ia Hristos!” sau: “Tineri dragi alesi de Domnul, sa-L slujiti mergand in sus, lepadati tot ce da lumea si luati ce da Isus.” Lui Dumnezeu fi dam toata slava pentru un astfel de parinte duhovnicese, iubitor si intelept, care a lasat generatiilor ce vin o cale luminoasa pe urma lui Isus. De aceea, doresc s& inchei mesajul meu cu o rugaciune a fratelui Traian: »Slava vesnica Tie, Isuse Doamne, Tie, Care ai fost incepatorul oricarei zidiri si sfarsitul oric&rui lucru, slava Tie! Te rugam, indura-Te de fiecare suflet care are nevoie de lumina Ta si izbaveste-| de intunericul de orice fel. indura-Te, mai ales, de tineretul care are mai multa nevoie de Tine decat are nevoie de carte si de paine. indreapta pe copiii nostri, pe baietii si fetele poporului nosiru, si ai tuturor popoarelor, spre Tine, Parintele, Educatorul si Duhovnicul Cel mai Adevarat decat toti, pentru ca toti sa primeasca Lumina Ta. Si fa-i s-o urmeze, spre a afla nu numai drumul spre fericirea Ta, ci fericirea insasi. lar noua tuturor, ajuta-ne sa le aratam numai drumul Tau si sa-i atragem prin pilda noastra, dupa noi, pe el. Costica Leonte i Lui, cei doisprezece, - al treisprezecelea s-a dus... i Prezentul si- psusti eL cu sensul tui cel Strélucit, susiti Vazutul si Nevazutu-n acest fel, vedea Eternitatea, n-ajungeti ultimul ei Tell Maestre, ceasu-acesta-i unic gi gray, si-nfricogat de sfant, imeste-ne si ne-mpreuna cu sensu-acestul legamant! _ . Solemni, tacand, intoarcem roata, gustand din Pine si Potir, Nenuméarata Tarii gloata, de-a lungul vremurilor sir... Traian Dorz ‘ bes “yy (Ce yr atau Zburati cantari spre zeci de tari chemdnd la rugaciune, un legamént prin Duhul Sfant pe tofi sa ne-mpreune! Au zburat cu adevarat cantarile fratelui Train Dorz spre crestinii din Republica Moldova, re-incepand cu istoricul Pod de Flori din 1989 si, de atunci, de un sfert de veac, Duhul Sfant lucreaza in inimile a sute de cre- dinciosi, inclusiv prin inspirata si incurajatoarea lui poezie. S-au reinnodat funiile dragostei fratesti, incepute cu har in perioada interbelica si distruse cu vrasmasie de cel rau in atatia ani de comunism. Dezghetul spiritual din anii nouazeci ai secolului trecut ne-a binecuvan- tat cu inflintarea Adunarii Oastei Domnului la Chisinau de catre familia Bocaneala, fratele Nicu si sora Lili, care, in tineretea lor, au cunoscut pe fratele Traian si care ne-au transmis, inclusiv prin viata lor, spiritul si ‘inflacararea trairii crestine din mostenirea fara seaman lasata de alesul slujitor al lui Hristos. Peste cativa ani, familia Dinca de la Ploiesti, Vasile si Ica, surorile dedicate luliana Mihai si Ligia Oprean ne-au incAntat si ne-au mbarbatat inimile prin poezie si cantare, prin traire pilduitoare. Nu pot sa evoc acele clipe memorabile fara aceste nume care si-au inceput lucrarea in randurile tinerilor: "Tinerete, rai al vielii de ceresti si sfinte clipe, tu dai visului viata si avantului arjpe tu m-ai ridicat odata sus, cu mult mai sus de stele... O, de-ar sti acel ce-ajunge al tau leagan s-| alinte cat in suflet arde inca focul mare si fierbinte...” A fost frumoasa tineretea noastra condusa de Cuvantul Domnului, de poezia dorziana si de intalnirile memorabile cu atatia frati din Tara, dar side peste ocean, cand, printre lacrimi, cantam si recitam: *Pe a’ vantului aripe, Doamne,-al siavilor senine, Glasul rugaciunii noastre se ridica inspre Tine © si-n toti stropii multi de roua réspanditi peste ogoare stralucesc a’ noastre lacrimi jos, la sfintele-Ti Picioare...” Cresterea noastra spiritualé s-a produs, asa cum numai Bunul Dumnezeu a stiut sa 0 faca, prin trimiterea unor vase alese si prin urmasii destoinici ai fratelui Traian Dorz, robul Domnului. Editarea culegerii de cantari ostagesti “Cantati Domnului” in 1992 la Chisinau, cu mai mult de jumatate din texte apartinand fratelui Traian, a fost un eveniment spiritual important. Faptul ca la adunare si acasa aveam fiecare in fata o carte de cantari, a insemnat mult pentru intarirea credintei noastre, dar si pentru vestirea Cuvantului. O cantare preferata, dintre foarte multe, a fost si este fn continuare, ramanand pentru eterni- tate o ruga ingereasca, “O, creste-mi iubirea”: ”O, creste-mi, iubirea, lubite Isus, in starea si locul in care m-ai pus. ‘Sd port pretutindeni belsugu-i de har si-a ei revarsare sa n-aiba hotar!” Dragostea Domnului Isus pentru noi si dragostea frateasca a musafirilor si lucrtorilor Domnului veniti din diferite colturi ale Tarii— Mariana si Cos- ticé Leonte de la Suceava, Anica si Aurel Bocaneala de la Cluj, preoteasa Tabita si parintele Gheorghe Gogan de la Arad si multi alti — au purtat pe brate de rugaciune si pe unde de cantare dorziana bucuriile si tristetile fratilor si surorilor din Republica Moldova. in pofida multor dificultati, lu- crarea continua, spre slava Domnului si spre mantuirea noasira, inclusiv prin indrumarea fratilor lonel Samoila, Victor Zamé gi altii, iar mostenirea fratelui Traian este valorificata pentru zidirea credinciosilor. Poezia fratelui Traian este o prezenta nelipsita in manualele de limba si literatura romana, de religie, de educatie moral-spirituala de la noi. invatétura Domnului Hristos s-a cultivat si se cultiva in continuare prin poeziile, povestirile si proverbele sale intelepte, scrise intr-un mod simplu $i frumos, accesibil si pentru copii, si pentru maturi, dintre care multi se numesc crestini doar pentru ca merg o data sau de doua ori pe an la biserica. Serbarile de la gradinite si scoli, de Craciun sau de Paste, de 8 Martie sau de Sarbatoarea Toamnei, au avut gi au in program nu- meroase poezii crestine scrise de fratele Traian, transmitand vestea cea buna tuturor, or, o mare parte din lucrare la Chisinau s-a inceput si s-a facut anume prin copii: “Veniti, copii iubiti, veniti La Cel ce va doreste, Isus va cheam-asa de bland si-atata va iubeste!” Dragostea pentru Tatal ceresc, pentru Cuvantul Sau, pentru mama, pentru monumentele stramosesti, pentru valorile strabune: Binele, Adevarul si Frumosul 0 educdm astazi fn familille si in scolile noastre prin opera poetului, care a patimit atat de mult pentru Hristos si pentru Lumina Lui in lume: “Slava vesnica-Ti Inchin, nume si Adevar Divin pentru Tot ce-mi dai din plin spre Lumina Ta sa vin”. Unicitatea Poetului, ca destin si ca slujire, ca lider spiritual al Oastei Domnului, ca lucrator neinfricat, ramane o insemnata referinta in cultura ortodoxa de pe ambele maluri ale Prutului. Tn poezia fratelui Traian se regaseste fiecare crestin, coplesit de imensitatea Harului divin, si indréznim sa repetém, cu adanca re- cunostinta, adresarea poetului: “Iti multumim cu lacrimi, Parinte-adevarat, de cele mai alese din daruri ce ne-ai dat - prin ele-avem lumina, putere si-ajutor s-ajungem al credintei sfarsit biruitor.” Viorica Goras-Postica Poetul are aripi de argint ca aerul in nopti cu luna plina, El a-ndurat nesomn gi ne-alint ca s& ne creasca aripi de Lumina... S-a dus sf doarmé-n lut apoi, putin, poetul sfant al sfintei noastre arte, Dar Corurile-ntr-Insele i tin faptura lui de Apa-n zari, departe... Ne racoreste tainic, uneori, mireasma poeziei lui curate, Inrourand petalele de flori ne-adapa ochii Dragostei furate... El a trait intocmai ce a scris si-a scris adanc din propria-i traire, Noi doar plutim greoi peste Abis si ne ascundem frica in graire... Poetul inc&-i viu in scris, in duh, dar, nestiut de lumea decadentei, El scoate la Lumina, in vazduh, noi rime in Poemul Existentei... Condeiul sau doar clopote a tras, el insusi a fost clopot de trezire, Dar noua, Doamne, ce ne-a mai ramas? Dulci amintiri si-n trupuri gubrezire?! Prin alte insetari de mariurii, noi, cei care avem alte condeie, La randu-ne, vom fi clopote vii pentru o lume cruda si atee? in veacul cel salbatic si boem gi-n fata celor ce nu vor sa stie, lisus, Poet al Marelui Poem, fa-ne fantani de Foc si Apa Vie! Un frate-n Cer la Tine noi avem: Prin ruga lui, da inimii sa scrie! Eugen Serea ~ marti, 23 iunie 2009, in memoria fratelui Traian Dorz TR ume aioe Cy (fragment) ..Eu nu ma tem de moarte, dar chiar de m-ar ucide, comoara care-o apar n-o pot rapi nicicand, caci drumul catre dansa meme Morea eluenielm puterea care-o tine eRe RCo len Eu nu ma tem de moarte, for Tel e-cIa) es) McC) acme MES (ig) ‘naltate lui Hristos Ture Wolmsel eka Casual) - si nimenea nu poate eT lemme Tot ce-am ‘naltat din suflet Canc CaRSCR VME Ule om tot ce-am aprins in alti NU Ucel-ann (selec 1ey tot ce-am udat cu lacrimi Sec Clo ate cu cat e mai furtuna, rodi-va mai bogat. _ Cat de tarziu, odata, NWR Maul Me (-rdel(el-l01-3 0 spada, ori o harfa, elas Se mut MUeanr Cie cat le eram de-aproape, e-em eel om RUC Pinole Man MLL AL Sieve Breed Sie e aN ite te Biblioteca vertical “Traian Dor aie aU es om Lage eter) Se eee eat te ke ca

S-ar putea să vă placă și