Protocoale fundamentale pentru retelele de senzori fara fir

Introducere
WSN retea de senzori fara fir = sistem distribuit format dintr-o statie de baza si un numar
de senzori fara fir grupati in noduri dotati cu emitatoare radio.
Datele sesizate de senzorii din noduri din retea sunt transminse la o statie de baza, de unde
informatia paote fi accesata.

Fig.1
Fig.1 descrie o retea de noduri si o statie de baza.
Monitorizarea si urmarirea obiectului de la distanta este importanta in diferite contexte,
cum ar fi managementul (gestionare) traficului, productia in linie, detectia prezentei sau
absebtei anumitor obiecte si multe altele.
WSN si-au extins foarte mult abilitatea de a monitoriza si controla mediul fizic de la distanta.
Daca senzorii sunt dotati cu abilitatea de a distribui si de a coordona observatiile lor intre ei
pentru a aduna si procesa informatii, atunci date semnificative si utile pot fi disponibile la
statia de baza.
Utilizatorii pot prelua informatia de la statia de baza pentru a controla mediul de departe.
Prin urmare, ne imaginam un viitor in care colectii de noduri de senzori for fi folosite pentru
a forma retele de senzori ad-hoc (pt acest scop).
Intr-o singura grupare (single-hop) de tip WSN, un senzor dintr-un nod poate comunica
direct cu un alt senzor din alt nod.
In mai multe grupari (multi-hop) de tip WSN, totusi, comunicarea intre 2 senzori noduri
poate implica o secventa de sarituri (hops) printr-un lant de noduri pereche de senzori
adiacente.
Exista diferite modele de WSN, dar in acest articol se considera WSn unde toate nodurile
senzori din retean sunt fixe, omogene si cu consum redus de energie.

Se presupune ca statia de baza si toti senzorii noduri au un semnal de ceas (clock) local care
pastreaza timpul sincron, prin interfatare cu statia de baza sau cu un Sistem de Pozitionare
Globala Asistata (GPS).
Toti senzorii noduri functioneaza dupa acelasi protocol si pot efectua calcule cu statia de
baza. Marimea unui pachet de date este astfel incat transmisiapoate fi terminatat intr-o
singura secventa de timp.
Folosim ipoteza frecvent admis ca, atunci cand doi sau mai multi senzori noduri sunt in
gama (range) de transmisie a fiecaruia si transmitand in aceeasi secventa de timp, pachetele
corespunzatoare se ciocnesc si se defromeaza dincolo de recunoastere.
Similar, cand doi sau mai multi senzori noduri transmit un pachet de date in aceeasi
secventa de timp, statia de baza nu paote primi aceste pachete.
Senzorii noduri din WSN se resupune ca functioneaza pe baterii si salvarea energiei este
extrem de importanta, reincarcarea lor in timpul functionarii nefiind posibila.
Pe de alta parte, statia de baza nu este cosntransa de energie, prin urmare salvarea energiei
nu este cruciala.
Se stie foarte bine ca un senzor nod consuma energie in timp ce are emisia-receptia
(transceiver) activata, adica in timp ce trimite si primeste un pachet de date.
Este poate surprinzator ca la inceput un senzor nod consuma energie si daca primeste un
pachet de date pentru care nu era destinat sa-l primeasca.
In consecinta, se apreciaza eficienta unui protocol prin urmatoarele doua valori:
Numarul total de intervale de timp impuse de catre protocol pentru a rezilia
(termina).
Pentru fiecare senzor nod individual, numarul total de intervale de timp trebuie sa
fie trezit pentru a trimite/primi pachete.
Obiectivul de a optimiza acesti parametrii este, desigur, contradictoriu. Este relativ simplu sa
minimizezi timpul total de finalizare in detrimentul consumului de energie. Similar, se poate
reduce la minimum consumul de energie in detrimentul timpului de finalizare.
Provocarea este de a gasi un echilibru intre cele doua creand protocoale care iau in
considerare un numar mic de intervale de timp pentru a finaliza dar si de a eficientiza
energia consumata.
Ua dintre caracteristicile importante ale WSN este de a aduna informatia. Cu alte cuvinte,
sarcina majora este de a colecta informatia care este risipita/imprastiata printre senzorii
noduri.
In acets articol,