Fonetica este tiina care studiaz sunetele unei limbi.

CLASIFICAREA SUNETELOR
1. VOCALELE sunt sunetele care se pot rosti far ajutorul altor sunete i pot alctui
i singure silabe.
n limba romn exist apte vocale: a, , (), e, i, o, u
2. SEMI VOCALELE sunt sunete care se aseamn cu vocalele, dar nu pot alctui
singure silabe i se pronun la jumtatea intensitii unei voale. Ele intr n alctuirea
diftongilor i triftongilor i sunt n numr de patru:
e, i, o, u
e. i. o. u pot fi:
* vocale: erat, iritabil, orar, umr;
*semivocale: sear, iar, soare, ou.
3. CONSOANELE sunt sunete care se rostesc cu ajutorul altor sunete (cu ajutorul unor
vocale) i nu pot alctui singure silabe.
n limba romn exist 22 de consoane:
b, c, c' (ce,ci), k' (che, chi), d, f, g, g' (ge, gi), g' (ghe, ghi), h, l, m, n, p, r, s, , t, , v, z.
CORESPONDENA DINTRE SUNETE I LITERE
Litera este semnul grafic al unui sunet. n general. n limba romn o liter transcrie un
sunet.
car: 3 litere = 3 sunete;
tulpin: 7 litere = 7 sunete;
Coresponderita liter-sunet nu este n toate cazurile biunivoc. Numai 19 litere sunt
monovalente. celelalte 12 litere (c,e,g,h,i,k,q,o,u,w,x i y) sunt plurivalente, adic au mai
multe valori fonetice, n funcie de poziia n cuvnt sau n silab, de combinaiile de
litere n care apar de caracterul vechi sau neologic al cuvintelor i de limba lor de origine.
Atenie!
* Uneori," aceast coresponden nu se respect:
1) aceeai liter poate nota sunete diferite:
- literele e, i, o, u pot nota att vocale, ct i semivocale;
- litera i noteaz i un i final care nu e vocal: pomi, burei, biei;
2) aceeai liter poate nota grupuri diferite de dou sunete:

- litera x noteaz grupul de sunete cs (ax, sufix, prefix, expert, excentric) sau grupul
de sunete gz (examen, auxiliar, exact etc.)
Not:
Se scrie:
fix, complex - la singular
fici, compleci - la plural; cocs, micsandr, ticsit, mbcsit, rucsac etc.
3) un grup de dou sau trei litere noteaz un singur sunet:
ce, ci =c'; ge, gi = g'; che, chi = k'; ghe, ghi = g'; ceas = c 'as: 4 litere, 3 sunete; unchi =
unk': 5 litere, 3 sunete; ciolan = c'olan: 6 litere, 5 sunete; ghea = g 'a: 6 litere, 4
sunete.
Not:
Deorece n cuvinte ce conin aceste grupuri de litere e i i sunt n unele situaii litere
ajuttoare, iar n altele au valoare de sine stttoare, este bine ca, pentru a se stabili
valoarea lor, s se in cont de faptul c orice silab are obligatoriu o vocal. Aadar, ntro silab ce conine un astfel de grup, dac nu exist o alt vocal, e sau i sunt vocale.
cea-un------------------ c 'a-un: 5 litere, 4 sunete
cer
---------------- 3 litere, 3 sunete
cio-ban----------------- c 'o-ban: 6 litere, 5 sunete
ci-re-e----------------- 6 litere, 6 sunete
geam ------------------- g'am: 4 litere, 3 sunete
ger ---------------------3 litere, 3 sunete
chiar------- ------------ k 'ar: 5 litere, 3 sunete
chi-bri-turi ---------------10 litere, 9 sunete
ghea-.------------------g'a: 6 litere, 4 sunete
gher-ghef ---------------8 litere, 6 sunete
4) acelai sunet poate fi redat prin litere diferite;
- sunetul se red prin literele:
*: cobor, nainte, rentlni;
*: pru, dnsul;
- sunetul i se red prin literele:
*i: iar, vis;
*y: yankeu
- sunetul c se red prin literele:
*c: castan;
*k: karate; .

- sunetul k se red prin literele:

*che, chi: chenar, chin;
*k(e), k(i): yankeu, kilogram;
- sunetul v se red prin literele:
*v: voi, vulgar;
*w: wat.
DIFTONG. TRIFTONG. HIAT
DIFTONGUL este grupul de sunete alctuit dintr-o vocal i o semivocal. pronunate n
aceeai silab.
Diftongul poate fi:
*urctor (ascendent), atunci cnd este alctuit din semivocal + vocal:
iar-n; broas-c; deal; soa-re; pia-tr.
*cobortor (descendent), atunci cnd este alctuit din vocal + semivocal:
mai; gru; ca-dou: ci-ne; vrei
Atenie!
*Diftongul se poate constitui din dou sunete alturate aparinnd unor cuvinte diferite,
dar care se pronun ntr-o silab. Intre elementele componente ale acestor silabe apare
cratima:
mi-a amintit; s-i dau; c-i spune;
*n diftong, semivocalele o i e apar ntotdeauna ca prim element, iar celelalte
semivocale (i i u) pot fi sau primul sau al doilea element.
Not:
*Dup consoanele c', g, k', g' nu exist diftongi deoarece n aceast situaie e sau i
sunt numai litere ajuttoare pentru scrierea acestor consoane:
cea = c'a; geam = g'am; ghea = g'a.
* Atunci cnd c i i sunt vocale urmate de o semivocal (ghiocei, rochii), ei i ii sunt
diftongi deoarece e i primul i sunt vocalele silabelor respective: ghi-o-cei; ro-chii;
TRIFTONGUL este grupul de sunete alctuit dintr-o vocal i dou semivocale
pronunate n aceeai silab. Triftongii sunt de dou feluri:
-progresivi, atunci cnd semivocalele preced vocala: ari-pioa-r: cre-ioa-ne: i-ni-mioar

- centrai, atunci cnd semivocalele ncadreaz vocala: le-oai-c; do-reau; tr-iai; fo-iau;,
so-seau
Atenie!
Triftongul se poate constitui din trei sunete alturate, aparinnd unor cuvinte diferite,
dar pronunate mpreun, n aceeai silab. Intre elementele componente ale acestor
silabe apare cratima.
i-au spus; mi-ai dat; ne-au adus
Not:
Dup consoanele c\ g\ k\ g\ nu exist triftongi.
deoarece n aceast situaie e sau i sunt litere ajuttoare pentru scrierea acestor consoane,
deci nu au rol de vocale:
zi-ceau = zi-c 'au;

ve-gheau = ve-g 'an.:

HIATUL apare ntre dou vocale alturate pronunate in silabe diferite:

du-e, ca-i-s, a-e-ro-port, al-co-ol: fi-in-; i-de-e: po-e-zi-e; res-pec-tu-os; sca-un
Silaba este sunetul (vocala) sau grupul de sunete ce cuprinde n mod obligatoriu o
vocal i numai una, care se pronun cu un singur efort expirator (printr-o singur
deschidere a gurii).
Dup numrul de silabe, cuvintele sunt:
* monosilabice - formate dintr-o singur silab:
om, beau, car, ac, fac
*plurisilabice - formate din dou sau mai multe silabe:
du-el; ar-bi-tru; zo-o-lo-gi-e O silab poate fi alctuit din:
- un sunet (o vocal):
o!; a-er; a-le-e; po-e-zi-e;
- dou sau mai multe sunete alturate ale aceluiai cuvnt:
ca-iet; ca-len-dar
- un cuvnt:
bar; sar; dar; iar;
- dou cuvinte:
c-ar; s-mi; nu-i;
- un cuvnt i nceputul altui cuvnt:
mi-a-run-c;
- sfritul unui cuvnt i un alt cuvnt:

zi-cn-du-i
- sfritul unui cuvnt i nceputul unui alt cuvnt:
frun-tea-n-gn-du-ra-t
Not:
*Se observ c n anumite situaii, n cadrul silabei respective, se folosete cratima
(liniua de unire) care este semn ortografic i marcheaz rostirea ntr-o silab a prilor
componente ale acestora.
- uneori, cratima indic i elidarea (omiterea) unei
vocale:
s-i------s i
- alteori, cratima indic doar rostirea ntr-o silab a
dou cuvinte diferite (dou pri de vorbire diferite):
c-ar (vrea); s-ar (zice) * Cteodat, desprirea n silabe coincide cu cratima fzi-cndu-ne). care, n aceast situaie, nu marcheaz rostirea ntr-o silab, ci doar pronunarea
mpreun a dou pri de vorbire diferite.

Accentul
Prin accent se nelege pronunarea mai intens ori pe un ton mai nalt a unei silabe ori a
unui cuvnt dintr-o propoziie sau dintr-o fraz.
ntruct n limba romn accentul nu este fix, el poate ocupa diverse poziii n cadrul
cuvntului:
a)
pe ultima silab (accent oxiton): popr;
b)
pe silaba penultim (accent paroxiton): crte;
c)
pe silaba antepenultim (accent proparoxiton): mrgine, srcin;
d)
pe a patra sau a cincea silab de la sfritul cuvntului: vveri, disprezece.
Rolul accentului este de a diferenia cuvinte sau forme gramaticale, n primul caz, un
exemplu semnificativ l constituie cuvntul companie. Accentuat compnie, cuvntul are
sensul subunitate de infanterie sau de alte arme speciale, intrnd de obicei n
compunerea batalionului", n timp ce compane nseamn nsoire" (DLRM).
Prin accentuare se difereniaz i forme gramaticale diferite: n cazul cnt -cnt,
accentuarea difereniaz indicativul prezent, persoana a III-a singular / plural de
indicativ, perfect simplu, persoana a III-a singular, n limba romn se admite
accentuarea diferit a aceluiai cuvnt. n aceast situaie se afl o serie de cuvinte cum
ar fi: profsor - profesr;ntim - intm (DOOM). Pentru alte forme considerate dublete
accentuale literare", vezi Th. Hristea, Sinteze de limba romn, ediia a III-a revizuit i
din nou mbogit, Ed. Albatros, Bucureti, 1984, p. 171.

Sunt acceptate de asemenea dou accenturi diferite n cazul unor cuvinte din fondul
vechi al limbii: htman - hatmn (DOOM). Circul ns i variante de accentuare
neliterare, incorecte: carcter (n loc de caractr), unc (n loc de nic), penrie (n loc de
penure) etc.

Cacofonie. Evitarea cacofoniei

Cacofonia este definit ca efectul acustic dezagreabil, rezultat din repetarea sau
combinarea sunetelor / silabelor n cuvnt sau n fraz" (Dicionar de tiine ale limbii,
Ed. Nemira, Bucureti, 2001).
Este opusul eufoniei.
n limba romn, cacofonia rezult de obicei din ntlnirea silabelor ca i co, ca i ce ori
c i ca. De asemenea, sunt cacofonii i repetri de silabe: g i g (Bag ginile"), sa i
sa (Masa sa a fost scurt"), pe i pe (A fcut un pe perete"), la i la (nva la lain"),
re i re (Trimit o scrisoare regelui")
Cacofonia poate fi ntmpltoare n vorbire, dovedind lipsa de instruire a vorbitorului. n
schimb, n textul literar, cacofonia servete unei finaliti estetice, contribuind, de obicei,
la caracterizarea unui personaj (prin limh '' acestuia).
Este nevoie s se evite cacofonia, att n exprimarea oral, ct i n cea secris. Se
ntlnete destul de des, din dorina evitrii cacofoniei, o construcie n care comparativul
ca este urmat de adverbul i: Te ajut ca i coleg". Asemenea formri trebuie evitate.
Uneori se folosete virgula ca semn grafic ori oral, denumirea sensului scriindu-se ori
rostindu-se Te apreciez ca, cadru medical" / Te apreciez ca virgul cadru medical".
Pentru evitarea cacofoniei, n redactarea unui text, trebuie s se apeleze la:
substituirea prin sinonime;
modificri flexionare ale cuvintelor; intercalarea unor pri de vorbire, de obicei un
determinant, care s nu schimbe sensul enunului;
schimbarea topicii.

COMPONENTELE VOCABULARULUI
I. VOCABULARUL FUNDAMENTAL (FONDUL PRINCIPAL LEXICAL) cuprinde
aproximativ 1.500 de cuvinte cunoscute i utilizate de toi vorbitorii de limb romn i
este format din:
a) cuvinte foarte vechi (motenite sau mprumutate din alte limbi);
b) cuvinte folosite frecvent n vorbire;
c) cuvinte cu mai multe sensuri (polisemantice);
d) cuvinte care intr n componena unor locuiuni sau expresii specifice limbii romne.
Cuvintele care compun vocabularul fundamental al limbii romne denumesc:
- pri ale corpului omenesc: cap, ochi, gur, picior,bra etc;
- alimente: ap, lapte, pine, brnz, carne etc;
- obiecte de strict necesitate i aciuni frecvente:cas, mas, a mnca, a merge, a face, a
respira, a sta, a locui etc.
- psri i animale (n special domestice): pui, gin,cine, pisic, porc, vac, oaie, cal
etc;
- arbori i fructe: castan, plop, stejar, mr, pr -pere,nuc - nuc, cais - cais etc;
- grade de rudenie: mam, tat, fiu, fiic, bunic etc;
- zilele sptmnii: luni, joi, duminic etc;
- momente ale zilei, anotimpuri, luni: dimineaa,iarna, iunie etc;
- culori folosite des: alb, negru, rou, verde etc;
- conjuncii, prepoziii, numerale: dar, i, peste, trei,mie etc.
II. MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor (aproximativ 90% din totalul
cuvintelor) i este compus din:
- arhaisme;
- regionalisme;
- elemente de jargon i de argou;
- neologisme;
- termeni tehnici i tiinifici.
1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale i construcii sintactice
care au disprut din limba comun i sunt de mai multe feluri:
arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieite din uz fie din cauz c obiectul sau profesia nu
mai exist, fie c au fost nlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logoft,
bejanie, opai, colib etc.
arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunare, ieite din uzul actual: pre, a
mbla, mezul etc;
arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi i structuri sintactice nvechite:
* morfologice: aripe, inime, iernei, palaturi etc.;
* sintactice: Gazeta de Transilvania;
2. Regionalismele sunt cuvintele i formele de limb specifice vorbirii dintr-o anumit
regiune: barabul (cartof), curechi (varz), dad (sor mai mare), smdu (porcar), sabu
(croitor), cucuruz (porumb);

 regionalisme fonetice - forme cu circulaie restrns a unor cuvinte de uz general:

brbat (brbat), dete (degete), gios (jos), frace (frate) etc;
3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, ntrebuinate de anumite
persoane cu intenia de a impresiona i a-i evidenia o pretins superioritate cultural:
bonjour, madam', O.K., week-end, look.
Elementele de jargon au fost adesea satirizate de Alecsandri i Caragiale pentru
ilustrarea snobismului personajelor.
4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor grupuri
sociale restrnse, cu scopul de a nu fi nelei: bitari (bani), curcan (poliist), a ciordi (a
fura), prnaie, mititica (nchisoare), mito (frumos sau batjocur), napa (urat) etc.
5. Neologismele sunt cuvinte mprumutate recent din alte limbi:
limba latin savant: colocviu, biblic, liter, fabul, pictur etc;
din limba francez: monument, poezie, recamier etc;
din limba italian: capodoper, spaghete, pizza etc;
din limba german: sortiment, tachet, tact etc;
din limba englez: star, derbi, penalii etc
mprumuturile neologice au prilejuit formarea unor dublete sinonimice: cutremur - seism;
amnunt - detaliu; ceresc - celest; (a) bnui - (a) suspecta; moarte - deces;
prpastie - abis etc
6. Limbajul tehnic cuprinde cuvinte i expresii specifice unui domeniu al tehnicii: biel,
bar de direcie, cheie francez;
7. Limbajul tiinific cuprinde cuvinte i expresii folosite n diferite domenii ale
tiinei: bisturiu, catgut, adjectiv, fotosintez, electron, polinom etc.

MIJLOACE EXTERNE DE MBOGIRE A VOCABULARULUI

mprumuturile de cuvinte s-au realizat i se realizeaz tn permanen. Ele sunt
determinate de vecintatea geografic a unor popoare, amestecul de populaii, relaiile
economice, politice i culturale dintre popoare.
mprumuturile sunt de dou feluri:
a)mprumuturile mai vechi au urmtoarele origini:
slav: apostol, buche, coaj, cneaz, drag, plug, strana etc.; unele dintre aceste cuvinte
au devenit arhaisme;
maghiar: belug, beteag, beteug, chin, chip, ginga, hotar, lact, meteug, ora,
pild, rva, viclean etc;

 turceasc: balama, basma, baclava, cafea, cacaval, chiftea, dulap, duumea, halva,
iaurt, mohair, ptlgea, pilaf, andrama etc;
greceasc: agonisi, arvun, cort, folos, mtase, omid, prisos, stol, traist, urgie,
aerisi, chivernisi,
fandosi, lefter, molipsi, politicos, sindrofie, taifas etc;
b) mprumuturile neologice au i ele diferite origini:
latin (din latina savant): abroga, acvil, cerebel, adnota, dormita, insul, liter,
pictor, rege, tezaur etc;
italian: acont, bariton, basorelief campion, febr, spaghete, pizza, reumatism,
sorginte, stindard, teracot etc;
francez: antet, automobil, bacalaureat, certificat, comar, falez, fular, pension etc;
ruseasc: combinat, exponat, instructaj, procuratur, transfocator etc;
englez: aut, handicap, marketing, show, stres, weekend, western, break, business,
cheeseburger, steward, stewardes etc.

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE sau CONVERSIUNEA este un mijloc

intern de mbogire a vocabularului care const n formarea unui cuvnt nou prin
trecerea de la o parte de vorbire la alta.
1. Substantivul i poate schimba valoarea morfologic n:
a) adverb: Toamna aceasta a fost ploioas. - substantiv
Toamna se coc fructele. - adverb
b) adjectiv:
"Zoe, fii brbat!"
2. Adjectivul i poate schimba valoarea morfologic n:
a) substantiv - prin articulare cu articol hotrt, nehotrt sau demonstrativ:
Frumosuldin natur este impresionant. - substantiv
El este un binevoitor. - substantiv
Cel harnic nva zilnic. - substantiv
b) adverb - cnd determin un verb (nu un verb copulativ personal):
El scrie frumos. - adverb
Este frumos s-i ajui pe ceilali. - adverb
3. Pronumele personal i poate schimba valoarea morfologic n:

a) substantiv - pronumele personal de persoana I, singular, n nominativ poate deveni

substantiv prin articulare cu articol hotrt:
Fiecare i are eul su. substantiv
b) pronume reflexive - pronumele personal de persoanele I i a Ii-a, singular i plural la
dativ i acuzativ, forme neaccentuate:
Ea m ceart. - pronume personal
Eu m duc. - pronume reflexiv
4. Unele pronume nehotrte,
substantive:
Este la mijloc un ceva.
El a ajuns un nimic, (un nimeni)
i-a zis n sinea lui.

negative sau reflexive pot deveni prin articulare

5.
Pronumele
posesive,
demonstrative, nehotrte, interogative, relative,
negative i de ntrire
i schimb valoarea morfologic n adjective pronominale:
Crile mele sunt acolo. - adj.pron.posesiv
Poeziile acestea sunt interesante. - adj.pron. demonstrativ
Fiecare copil nva zilnic. - adj.pron. nehotrt
Ce, poezie recii? - adj.pron.interogativ
Spune-mi / ce poezie recii. - adj.pron.relativ
Niciun elev nu lipsete astzi. - adj. pron. negativ
El nsui a scris aceast poezie. - adj. pron. de ntrire
6.
Numeralul i poate schimba valoarea morfologic n substantiv, prin
articulare:
Am luat un zece la istorie. Treiul n-a fost trecut n catalog.
7. Verbul i poate schimba valoarea morfologic n:
a) substantiv Mersul pe jos este sntos.
b) adjectiv - din participiu i gerunziu acordat; Poezia recitat era foarte lung. Se
vedeau courile fumegnde.
c) adverb - din participiu; Vorbete rstit.
8. Adverbul poate deveni:
a) substantiv - prin articulare sau alturarea unui adjectiv Binele fcut aduce alt bine.
b) prepoziie cu regim de genitiv El privete nainte. - adverb Am sosit la coal
naintea colegilor mei. - prepoziie
c) adjectiv Tata era un brbat bine.
9. Unele interjecii pot deveni substantive: Are un of. I-am ascultat oful.

CACOFONIA este sonoritatea suprtoare a unor silabe alturate, de multe ori cu tent
vulgar. Utilizarea virgulei ntre cele dou silabe nu este eficient, aadar nu este
recomandabil, pentru c sunetele respective rmn alturate n continuare.
Evitarea cacofoniei se face prin intermediul ctorva pri de vorbire, cum ar fi: dect,
drept, faptul c, asemenea, ntruct (n loc de pentru c), articole proclitice ori pur i
simplu reformulnd enunul.
Cele mai frecvente cacofonii sunt: la/la; sa/sa; ca/ca; ca/ce(ci); c/ca; cu/co; c/co; c/cu;
c/cnd; cii/ru; pul/a.
De exemplu:
Astzi facem ora de chimie la laborator./ Astzi facem ora de chimie n laborator.
Aceasta este o politic care enerveaz electoratul. / aceast politic enerveaz
electoratul.
A ntocmit o analiz economic care nu se bazeaz pe realitate. / A ntocmit o analiz
economic fr s se bazeze pe realitate.
Regret c_colegii mei nu sunt de acord. / Regret c nu sunt de acord colegii mei.
Sunt deprimat, pentru c caut de mult o soluie. /Sunt deprimat, ntruct caut de mult o
soluie.
De data asta pleca ctre exterior. / De data asta pleca spre exterior.
Ca consilier are noi responsabiliti. I In calitate de consilier are noi responsabiliti.
Locuina lui este la fel ca casa mea. / Locuina lui este asemenea casei mele.
A fost desemnat ca candidat la Senat. / A fost desemnat drept candidat la Senat.
Trebuie ca cineva s rspund. / Trebuie s rspund cineva.
Am venit cu rugmintea de a-mi motiva absenele. / V rog s-mi motivai absenele. /
Am rugmintea s-mi motivai absenele.
Cu timpul a neles toate problemele. / In timp, a neles toate problemele.
In timpul acesta vorbea profesorul. / n acest timp, vorbea profesorul.
Tipul acela nu-mi place/ Acel tip nu-mi place.
*Antonimul pentru cacofonie este eufonie, care nseamn succesiune armonioas de
sunete, efect auditiv plcut.
*Norma literar condamn folosirea lui ca i (sau a lui ca, virgul) n loc de ca pentru
evitarea cacofoniilor (i cu att mai mult cnd acest pericol nu exist), n construcii de
tipul ca i consilier/ ca, virgul, consilier - care pot fi nlocuite prin construcii directe
precum "a fost numit consilier" sau "l-a luat drept consilier" ori "n calitate de consilier".

PLEONASMUL este o greeal de exprimare, care const n folosirea alturat a unor

cuvinte sau a unor construcii cu acelai neles:
a aduce aportul
cobaii de experien
a avansa nainte
contraband ilegal
averse de ploaie
a cobor jos
bab btrn
concluzie final
caligrafie frumoas
conducere managerial
cel mai superior
a conlocui laloialt
a cere o solicitare
a conlucra mpreun
a conine n cuprins
copartener
a dinui permanent
a ecraniza un film
genunchiul piciorului
hemoragie de snge
a nghea de frig
mijloace mass-media
perioad de timp
persuasiune convingtoare
a poposi pentru odihn
a prefera mai bine
(5) procente la sut
a rmne n continuare
a relua din nou
a repeta nc o dat
a rescrie iar
a reveni din nou
scurt alocuiune
a urca sus
a urma n continuare
vestigii trecute

PARONIMELE sunt cuvinte cu form aproape identic (uneori difer un singur sunet) i
cu sensuri diferite.
Pronumele este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume i un prenume.
Complementul este de mai multe feluri. Ei i-am fcut un compliment.

Atenie!
* Criteriul dup care o pereche de cuvinte e considerat pereche paronimic este cel al
atraciei (confuzie paronimic). Vorbitorul folosete cuvntul uzual n locul celui mai
puin cunoscut, evideniindu-i n felul acesta gradul de incultur.
conflicte familiare n loc de conflicte familiale
(familiar = intim, apropiat; familial = legat de familie)
localitatea original n loc de localitatea originar
(original = deosebit, aparte; originar de origine)
Mic dicionar de paronime
abilitate (pricepere) - agilitate (sprinteneal, suplee);
apropiere (aciunea de a se apropia) - apropriere (aciunea de a nsui un lucru strin)
arbitrai (hotrt de arbitru) - arbitrar (dup bunul plac);
carbonier (care se refer la crbune) - carbonifer (ramur industrial care se ocup cu
extracia i prelucrarea crbunelui);
complement (parte de propoziie) - compliment (laud, mgulire);
eferen (respect, consideraie) - diferen (deosebire);
dependen (a fi dependent de ceva) - dependin (ncpere auxiliar: baie, buctrie,
cmar);
emigraie (expatriere) - imigraie (a se stabili ntr-o ar strin);
eminent (remarcabil, excepional) - iminent (care nu poate fi oprit);
(a) enerva (a nfuria, a indispune) - (a) inerva (n biologie, despre terminaiile unui organ
sau ale unui esut);
familial (privitor la familie, destinat familiei) - familiar (intim, apropiat, cunoscut);
glacial (de ghea, rece) - glaciar (er glaciar);
(a) investi - (a face o investiie financiar) - (a) nvesti (a acorda unei persoane un drept,
o funcie, o demnitate);
libret (arie muzical) - livret (legitimaie militar);
literal (cuvnt cu cuvnt, textual) - literar (referitor la literatur);
oral (transmis prin viu grai, verbal) - orar (program pe ore);
ordinal (care indic ordinea unor obiecte) - ordinar (obinuit, vulgar);
original (neobinuit, propriu unei persoane) - originar (privitor la origine, obrie);
petrolier (referitor la petrol, nav pentru transportul petrolului) - petrolifer (bogat n
petrol, zcminte);
temporal (care indic timpul) - temporar (de scurt durat, momentan).

OMONIMELE sunt cuvinte cu form identic i acelai corp fonetic, dar cu neles total
diferit:
Barca plutete pe lac.
Am dat cu lac pe unghii.
Eu am o rochie nou.
El a luat nota nou la istorie.
rin poart pantofi cu toc.
Ei au plantat lng poart un brad.
Omonimele care se scriu la fel se numesc omografe, la unele fiind diferit accentul:
acele/acele; copii/copii;
Omonimele care se pronun la fel, fiind alctuite din aceleai sunete i la care nu
difer nici accentul se numesc omofone:
mii
mii de roiuri de albine - numeral;
mi-i drag de el -pronume + verb
car:
car ghiozdanul n spate - verb;
cred c-ar vrea o prjitur - conjuncie + verb.
Omonimele sunt de mai multe feluri:
- lexicale;
- lexico-gramaticale;
- morfologice.
a) Omonimele lexicale pot fi:
- totale - omonimele care au forme flexionare identice:
leu / leu---------lei / lei
Mai am doar un leu n buzunar. Mai am doar doi lei n buzunar.
De la circ a scpat un leu. Am vzut muli lei la Zoo.
- pariale - omonimele nu au forme flexionare identice:
Masa:
mese (de buctrie)
mase (de oameni)
Band:
bande (de rufctori)
benzi (magnetice)

b) Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte cu form identic, dar care sunt pri de
vorbire diferite:
Noi:
adjectiv:
Am caiete noi.
pronume: Noi plecm imediat.
Nou:
adjectiv: Am o rochie nou.
numeral: Am obinut nota nou la istorie,
Poart:
substantiv: Am o poart mare.
verb: El poart o vest verde.
Atenie!
* A nu se confunda cuvintele polisemantice cu omonimele care au i ele aceeai form
i nelesuri diferite. Deosebirea se face avndu-se n vedere urmtoarele: - omonimele
nu au legtur de sens ntre ele: banc - din parc; banc - unde se depun banii.
-cuvintele polisemantice au sensuri apropiate, fiind derivate din sensul primar:
mas - obiect de mobilier;
mas - mncare, osp.
* Unele cuvinte sunt polisemantice n anumite contexte i omonime n altele. De
exemplu, cuvntul mas. n situaiile de mai sus, este polisemantic, dar este omonim cu
sensul de mulime: n faa catedralei era o mas de oameni.
Mic dicionar de omonime
(a) abate (a se deprta de la ceva) - abate (preot catolic);
(a) altoi (a practica altoirea, a lovi) - altoi (rmuric desprins
din planta-mam);
ascendent (care urc, se dezvolt progresiv) - ascendent (rud
n linie dreapt dintr-o generaie anterioar);

banc (ridictur de nisip, grup de peti) - banc (glum,

anecdot);
banc (scaun lung) - banca (instituie financiar);
barem (mcar, cel puin) - barem (norm, criteriu de evaluare);
burs (ajutor financiar acordat unui elev, student) - burs
(form de negociere a unor valori pe piaa liber);
carier (exploatare minier) - carier (profesie, ocupaie);
cas (imobil) - cas (dulap de fier n care se in bani);
leu (animal) - leu (unitate monetar);
noi (pronume) - noi (adjectiv);
sare (verb) - sare (substantiv);

ANTONIMELE sunt cuvinte cu form diferit i cu neles opus:

mare # mic; nalt # scund; bun # ru; sus # jos etc.
Antonimia se poate realiza i cu ajutorul prefixelor (prefixe antonimice, negative sau
privative):
confirma # infirma;
nchide # deschide;
mpacheta # despacheta;
cinstit # necinstit;
egal # inegal;
lipit # dezlipit etc.
Antonimia se realizeaz i ntre un cuvnt i o locuiune:
a opri # a da drumul

Not:
Perechea de antonime trebuie s fie compus din pri de vorbire de acelai fel:
substantive: bucurie # tristee;
adjective:

bun # ru;

verbe: a da # a lua;
adverbe:

sus # jos.

Atenie!
In cazul cuvintelor polisemantice, antonimia se stabilete pentru fiecare sens mai
important al cuvntului respectiv: drept # nedrept; drept # strmb; drept # stng
La stabilirea perechilor antonimice este bine s nu se piard din vedere sensul
cuvintelor. De pilda, cuvinte ca nebun, necurat, nevrednic nu sunt antonimele cuvintelor
bun, curat, vrednic.
Mic dicionar de antonime
alb # negru
bun # ru, malefic
corect # incorect, eronat, greit
a cumpra # a vinde
drept # nedrept, inechitabil, injust, ilegal
efemer # etern, venic, nepieritor
frig # cald
nnoda # a deznoda
lumin # ntuneric, bezn
a merge # a sta, a rmne pe loc
mic # mare
a mobiliza # a imobiliza
a pierde # a ctiga
repede # ncet, alene
sus # jos
tineree # btrnee
vinovat # nevinovat

SINONIMELE sunt cuvintele cu form diferit i neles identic sau foarte asemntor.

Un cuvnt poate avea mai multe sinonime, formndu-se astfel o serie sinonimic:
adevrat - real - veritabil - autentic
Sursa principal a sinonimiei o constituie mprumuturile i de aceea multe sinonime sunt
neologice: limpede/clar; amnunt/detaliu; moarte/deces; adnc/abis; cinstit/onest; (a)
ngdui/(a) permite; (a) cere/(a) solicit a etc.
Exist mai multe tipuri de sinonime:
a) Sinonimele totale - sunt puine la numr i se stabilesc ntre cuvinte vechi, regionale i
cuvinte literare sau ntre denumirile populare i termenii tehnico-tiinifici: inim=cord;
cupru=alam; dalac=antrax; timp=vreme; repede=iute; varz=curechi; porumb=cucuruz,
ppuoi etc.
b) Sinonimele pariale - sunt cele mai frecvente i se realizeaz, de obicei, ntre cuvinte
vechi i cuvinte mai noi: bun=preios, valoros, blnd, gustos;
cuvnt= discurs, cuvntare, vorb etc.
n cazul acestor sinonime nu se realizeaz o identitate a termenilor seriei sinonimice i se
opteaz pentru unul dintre ele, n funcie de particularitile contextului.
Se poate stabili o relaie de sinonimie i ntre o expresie i un cuvnt sau ntre dou
expresii:
a bga de seam = a observa;
a o lua la sntoasa = a fugi;
a se da de-a dura = a se rostogoli, a se da de-a rostogolul;
a-i lua nasul la purtare = a se obrznici, a i se urca la cap.
Not:
* Sinonimul i cuvntul nlocuit trebuie s fie aceeai parte de vorbire:
substantive: noroc=ans;
verbe: a reui-a izbuti;
adjective: prietenesc=amical;
pronume: eldnsul;
numerale: ntiulprimul;
adverbe: mereu-totdeauna;
prepoziie: ctre=spre
Un cuvnt cu mai multe sensuri are sinonime pentru fiecare sens: arbore
copac: Bradul e un copac.
pom: Mrul e un pom.
Mic dicionar de sinonime
abilitate (subst.) - destoinicie, dexteritate, dibcie, ingeniozitate. iscusin, isteime,
ndemnare, pricepere, tiin, talent, uurin, (pop.) meteug,meterie, (reg.) apuctur,
(nv.) maravet, practic;

absolut (adj., adv.) - adnc, complet, deplin, desvrit, perfect

profund, total, integral, suprem;
(a) afirma (vb.) - a declara, a mrturisi, a relata, a spune, a zice,
a se evidenia, a se remarca, (pop.) a cuvnta. (a) anula (vb.) - a abroga, a desfiina, a
infirma, a invalida, a suprima, a rezilia, a revoca, a desfiina;
bravur (subst.)- brbie, curaj, eroism, nenfricare, vitejie. cutezan, ndrzneal,
nenfricare, temeritate, (pop.) voinicie;
capriciu (subst.) - chef, fandoseal, fantezie, fason, fi, maimureal, moft, naz, poft,
sclifoseal, toan, (pop.) scimbial, (reg.) nbdaie;
citit (adj.) - cult, cultivat, educat, instruit, nvat, erudit, (pop.) pricopsit, tiutor;
cuviincios (adj.) - decent, politicos, respectuos, reverenios; desvrire (subst.) perfecionare, plenitudine, perfeciune;
distins (adj.) - ales, deosebit, rar, superior, remarcabil, eminent, ilustru, select, stilat,
manierat, politicos, aristocrat, elegant, (fam.) ic; (adj.) - rezistent, solid, tare, tenace,
agresiv, btios, brutal, nestpnit, violent;
efemer (adj.) - temporar, schimbtor, pieritor, trector, vremelnic; (a) emoiona (vb.) - a
impresiona, a nduioa, a mica, a tulbura, a sensibiliza;
falsitate (subst.) - inexactitate, neadevr, duplicitate, frnicie, ipocrizie, minciun,
perfidie, prefctorie, viclenie;
(a) gzdui (vb.) - a adposti, a primi, (pop.) a pripi, a sllui;
(a) guverna (vb.) - a crmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stpni, (pop.) a obldui,
(arh.) a ocrmui;
harnic (adj.) - activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, srguincios, vrednic, zelos,
(livr.) laborios. imaginare (subst.) - concepere, creare, elaborare, inventare, nscocire,
plsmuire, scornire;
joc (subst.) -joac, zbenguial, zbnuial, zburdlnicie, (sport)
disput, ntrecere, meci, partid;
limbaj (subst.) - limb, vorbire, grai, exprimare, stil;
mediocru (adj.) - comun, mijlociu, potrivit, obscur, modest, redus, sczut;

motivaie (subst.) - ndreptire, justificare, motivare, raiune, temei, argument, (pop.)

noim;
nociv (adj.) - duntor, negativ, pgubitor, periculos, rejudiciabil, primejdios, strictor,
vtmtor, contraindicat, (livr.) pernicios;
obrznicie (subst.) - insolen, impertinen, necuviin, neobrzare, neruinare, arogan,
sfruntare, trufie, tupeu;
ozonat (adj.) - oxigenat, proaspt, purificat, salubru, bun, curat, nealterat, nestricat,
nevtmator;
patetic (adj.) - duios, emoionant, impresionant, nduiotor,
mictor, rscolitor, tulburtor, vibrant, (arh.) simitor;
petiie (subst.) - cerere, memoriu (arh.) jalb;
precept (subst.) - nvtur, norm, principiu, regul, pova;
(a) raiona (vb.) - a chibzui, a cugeta, a gndi, a judeca, a medita, a reflecta;
revolt (subst.) - rscoal, rzmeri, rebeliune, tevatur, revoluie;
satisfacie (subst.) - bucurie, desftare, mngiere, mulumire, plcere;
sfios (adj.) - ruinos, sfiicios, timid;
succes (subst.) - izbnd, reuit, isprav, victorie;
(a) tinde (vb.) - a aspira, a dori, a jindui, a nzui, a pretinde, a
rvni, a inti, a visa;
vigoare (subst.) - dinamism, energie, for, putere, robustee, trie, vitalitate, vlag,
impetuozitate.

Gramatica - Punctuatia si ortografia - propozitie exclamativa, propozitie imperativa,

cazuri - dativ, acuzativ, genitiv, nominativ
Punctuatia si ortografia
(Continuare)

Exemplu: 58947fmn92ciq9n
Ce frumos canta privighetoarea! (propozitie exclamativa)
Cat de frumos ai stiut sa raspunzi la intrebare! (fraza exclamativa)
Scrie repede! (propozitie imperativa)
Scrie repede ce-ai spus! (fraza imperativa) mi947f8592ciiq

Se pune ! si dupa substantivele in vocativ asezate la sfarsitul propozitiilor imperative

sau exclamative.

Exemplu:
Ce frumos ai cantat, Monica!
Vino repede, baiatule!

Se pune semnul exclamarii si dupa interjectii:

cand interjectia se repeta si formeaza o singura unitate se pune ! dupa ultima interjectie,
iar intre ele se pune virgula sau cratima.
Exemplu:
Of-of-of-of
Dealu-i deal
Si valea-i vale
Mandra-i mandra
Pana moare.

Punctul si virgula (;)

Semn de punctuatie ce marcheaza o pauza mai mare decat virgula, dar mai mica decat
punctul si desparte doua propozitii sau fraze independente ca inteles.

Exemplu:
Avea pofta sa manance o legatura de laptuci; dormind visase ca a inflorit gradina de
zarzavat ca in anii cei buni.

Doua puncte (:)

Semn de punctuatie ce marcheaza vorbirea directa sau o enumeratie si indica o pauza

scurta in timpul vorbirii.

Exemplu:
Profesorul spuse multumit:
- Ai raspuns corect!
Copilul a asezat pe banca tot ce avea in ghiozdan: carti, caiete, penarul, cutia de culori si
un mar.

Virgula (,)

Semn de punctuatie ce indica o pauza intre parti de propozitie, intre propozitii sau intre
fraze, despartindu-le pe baza raporturilor sintactice.
A. Virgula este obligatorie in urmatoarele situatii:
- Intre parti de propozitie de acelasi fel nelegate prin conjunctiile si, sau (subiecte
multiple, nume predicative multiple, atribute multiple, complemente directe multiple,
complemente indirecte sau circumstantiale multiple).

Exemple:
Copilul, bunicul, catelul, pisica au intrat repede in casa. (subiect multiplu)
Camera inalta, luminoasa, inundata de lumina imi parea un vis. (atribut multiplu)
Intrand in casa, vede florile, cartile, hartile ravasite pe birou. (complement direct
multiplu)
Batranul se bucura de frumusetea zilei, de jocul nepotilor, de florile inflorite.
(complement indirect multiplu).
Ziua, dimineata, noaptea, el se gandea mereu la viata lui trecuta (complement
circumstantial de timp multiplu) etc.

- Intre nume predicative cu sau fara determinant:

Exemple:

Aceasta casa este inalta, frumoasa, noua. (nume predicativ multiplu)

Aceasta casa era noua, luminata la colturi cu becuri puternice, zugravita in alb-argintiu.
(nume predicativ multiplu cu determinant)

- apozitia simpla sau dezvoltata se izoleaza prin virgula de restul propozitiei.

Exemple:

Mircea, fiul, a sosit vesel acasa. (apozitie simpla)

Mircea, fiul nostru cel cuminte si ascultator, a sosit vesel acasa.

- locutiunea conjunctionala asadar, prin urmare se desparte prin virgula de restul

propozitiei.

Exemplu:

I-am spus, asadar, rezultatul concursului.

Deci, prin urmare, mi-a cerut scuze.

- gerunziile si participiile verbale, cu sau fara determinant, asezate la inceputul

propozitiei se despart prin virgula.
Exemplu:

Suparat, el a trantit usa cu putere. (participiu verbal fara determinant, rol de complement
circumstantial de cauza)
Suparat pe colegii sai, el a trantit usa cu putere. (participiu verbal cu determinant, rol de
complement circumstantial de cauza dezvoltat)
Alunecand, el si-a rupt piciorul. (gerunziu verbal fara determinant, rol de complement
circumstantial de cauza, nuanta temporala)
Alunecand pe gheata din fata casei, el si-a rupt piciorul. (gerunziu verbal cu determinant,
rol de complement circumstantial de cauza dezvoltat)

- complementele circumstantiale asezate intre subiect si predicat se izoleaza de obicei

prin virgula.

Exemplu:

Eu, atunci, am fugit repede in casa. (complement circumstantial de timp, adverb de timp)
Eu, dis-de-dimineata, am plecat la camp. (complement circumstantial, locutiune
adverbiala de timp)
Tu, inainte de a rasari soarele, sa fii la secerat. (complement circumstantial de timp,
constructie infinitivala)
El, fiindu-i inghetate mainile, n-a putut scrie. (complement circumstantial de cauza,
constructie gerunziala absoluta)
Echipa noastra, acolo, a triumfat asupra tuturor participantilor. (complement
circumstantial de loc, adverb de loc)
Ei, de jur-imprejur, vedeau numai nisip. (complement circumstantial de loc, locutiune
adverbiala de loc)

El, fara a spune o vorba a iesit din camera. (complement circumstantial de mod,
constructie infinitivala)
Voi, spre a intelege, ati facut multe exercitii. (complement circumstantial de scop, verb la
infinitiv)
Voi, spre a intelege bine teoria, ati facut multe exercitii. (complement circumstantial de
scop, constructie infinitivala)
El, citind mereu, ar fi memorat poezia. (complement circumstantial conditional, verb la
gerunziu cu determinant)
El, citind mereu, tot n-ar fi memorat poezia. (complement circumstantial concesiv, verb la
gerunziu cu determinant)

Observatie: Cand subiectul este asezat dupa predicat, complementele circumstantiale se

despart prin virgula, numai daca autorul vrea sa insiste asupra lor. ( Exemplu:
58947fmn92ciq9n S-a rezolvat, gresit, exercitiul.) Toate aceste complemente
circumstantiale asezate la inceputul propozitiei inaintea subiectului (in cazul in care
acesta este exprimat) sau a predicatului, se despart prin virgula de restul propozitiei.
Exemplu:
Citind mereu, el tot n-ar fi reusit.

- complementele circumstantiale asezate intre verbul copulativ si numele predicativ se

izoleaza prin virgula.

Exemple:
Ei sunt, atunci, bucurosi.

Suntem, dupa nevoie, si lacrima, si dinte. (complement circumstantial de timp, locutiune

adverbiala)

Suntem, fara a ne lauda, cei mai fericiti. (complement circumstantial de mod, verb la
infinitiv precedat de prepozitia fara)

- substantivele in vocativ, indiferent de locul lor in propozitie se despart prin virgula.

Exemple:
Mama, vino repede! (initiala)
Vino, mama, repede! (medie)
Vino repede, mama! (finala)

- adverbele de afirmatie si negatie, echivalente cu o peropozitie se despart prin virgula.

Exemple:
- Ai stiut bine lectia?
- Da, foarte bine. (Am stitut foarte bine)
- L-ai vazut pe Radu?
- Nu, (Nu l-am vazut) de ieri.

- constructiile in vocativ (substantiv si determinant) se izoleaza prin virgula de restul

propozitiei.

Exemplu:
- Vino, fata harnica, mai iute!
- Buna ziua, fata harnica si frumoasa!

- constructiile incidente (cuvinte, propozitii, fraze incidente) se izoleaza prin virgula.

Exemple:
Nu stia, Doamne, nimic. (cuvant incident)
Ea era, ce-i drept, frumoasa. (propozitie incidenta)
Fata lui, ca mi-am adus aminte ca avea o fata care se maritase cu un baiat de la munte, nam mai dat pe acasa. (fraza incidenta)

- doua sau mai multe propozitii in relatie de coordonare, nelegate prin conjunctia si,
sau se despart prin virgula.

Exemple:
E bine sa inveti, sa citesti, sa te relaxezi.
Problema este, sa vina, sa fie anuntat, sa i se dea un telefon.

- subordonata atributiva intercalata in regenta sau izolata se desparte prin virgula.

Exemple:
Fata care venise fericita acasa, a intrat cantand pe usa.
Ti-am mai dat o alta carte, care carte nu era a mea.

- subordonatele cauzale, modale, conditionale antepuse (asezate in fata regentei) se

despart prin virgula, insistandu-se in acest mod asupra circumstantei.

Exemplu:
Pentru ca era suparat, nu te-a salutat.
Cum vei raspunde, asa vei obtine nota.
Daca ar fi stiut, ar fi raspuns corect.
Daca ai invatat atat, de ce nu ai reusit?

Aceeasi situatie si in cazul in care aceste propozitii sunt postpuse (asezate dupa regenta).
- subordonatele concesive si consecutive se despart prin virgula de regenta indiferent de
pozitia lor fata de aceasta.

Exemplu:

Desi l-am rugat, n-a ramas la masa.

N-a ramas la masa, desi l-am rugat.
A crescut foarte mare, incat nu l-am recunoscut.
Desi era bolnav el a venit la scoala.

B. Virgula este interzisa in urmatoarele situatii:

- intre subiect si predicat.
- intre verbul copulativ si numele predicativ, in cadrul predicatului nominal.
- intre substantiv si atributul care il determina.
- intre verb si complementul direct si indirect.
- intre interjectia ia si verbul urmator.

Exemplu: 58947fmn92ciq9n
Ia priveste aceasta carte!

- in cazul in care se pune virgula, este vorba de doua propozitii.

Exemplu:

Ia, priveste aceasta carte (ia este imperativul verbului a lua, persoana a II-a singular)

- intre SB, PR, CD, AT neizolate, C.I. si regentele lor.

Exemple:

E util ce inveti.
Intrebarea este ce inveti?
E frumos cantecul ce-l inveti.
Eu am vazut ce inveti.
Tu ti-ai adus aminte ce inveti pentru maine la testare.

- circumstantialele de scop introduse prin conjunctiile sa, de nu se despart prin

virgula de regenta.

Exemple:

Am venit aici sa invat.

Am fost la prietena mea de am luat o carte.

- conjunctiile deci, totusi, insa in interiorul propozitiei nu se despart prin virgula.

Exemple:
El a raspuns deci corect.
El a raspuns insa corect.
El a raspuns totusi corect.

Linia de dialog (-)

Semn de punctuatie ce indica inceputul vorbirii directe, replica fiecarei persoane intr-un
dialog.

Exemplu:
- V-a placut filmul?
- Mi-a placut forte mult.
- Este primul film-metafora pe care il vad.

Linia de pauza (-)

Semn de punctuatie ce marcheaza o pauza scurta intre propozitii sau fraze.

Exemple:

O mare e, dar mare lina Naturo, in mormantul meu,

E totul calm, ca e lumina!

In constructiile fara predicat marcheaza lipsa predicatului verbal sau a verbului copulativ.

Exemplu:
In fata mea copaci inalti, desi ca peria.
Patria mea oamenii acestia.

In interiorul frazei indica o explicatie tinand locul parantezelor sau al virgulei.

Exemplu:
La Mestecanis, unde e marea cumpana a apelor, trec de pe Valea Moldovei pe cea a
Bistritei careia toata lumea ii spune Bistrita aurie si atunci au tovarase de drum plutele
care aluneca fosnind la vale.

Parantezele ( ); [ ]
Semn de puntuatie ce marcheaza o pauza scurta si indica o precizare sau o explicatie in
interiorul propozitiei:

Exemplu:
Era adevarat ca acest sergent nu incetase sa se arate vesel de cand venise (doar cu cateva
zile inainte deci de evenimentele de ieri) dar poate...
Punctele de suspensie (...)

Semn de punctuatie ce indica o pauza lunga in timpul vorbirii si marcheaza intreruperea

comunicarii. Nu indica sfarsitul propozitiei sau frazei.

Ghilimelele ; << >>

(ghilimelele simple) semn de punctuatie ce indica reproducerea exacta a unui citat
sau titlul unei opere, revista, articol, etc. intr-o propozitie sau fraza.

Exemple:
Si Mitica mi-a zis: Hai pe la amicul Ionescu sa vedem daca e acasa!.

Poemul Luceafarul de mihai Eminescu este un unicat in literatura romana, atat prin
continutul sau profund filozofic, cat si prin forma literara perfecta.
Uneori ghilimelele aunt folosite pentru a da un inteles opus cuvantului, subliniind ironia.

Exemplu:
Baiatul lor care nu stia nici tabla inmultirii, la gimnaziu, era un geniu.

<< >> (ghilimelele duble sau frantuzesti) indica reproducerea unui citat intr-un alt citat.

Exemplu:
Putin ametit, aseara amicul Mitica ma ia de-o parte si-mi spune: Iti mai amintesti
versurile << Fiind baiet, paduri cutreieram>>?

3.2. ORTOGRAFIA

Ortografia este un ansamblu de semne care delimiteaza cuvintele unele de altele sau
indica o scriere incompleta a cuvantului.
Semnele de ortografie sunt: blancul sau pauza alba, cratima, punctul, bara, apostroful,
majuscula, etc.

Blancul (...)

... (blanc) semn de ortografie ce indica lipsa unor cuvinte din propozitie sau a unor
propozitii din fraza.

Exemple:

- Fata draga, nici nu stiu ce-mi aduci (...)

Tu-mi aduci ce are sa fie peste patruzeci cincizeci de ani pe plaiul dezrobit de Tudor!.

Cratima (-)

Cratima sau liniuta de unire este un semn de ortografie care indica:

- rostirea impreuna a doua parti de propozitie diferite.
- rostirea impreuna a gerunziilor verbale si a pronumelor reflexive sau persoanelor
postpuse.
- elidarea unui sunet. (sau grup de sunete)
- evitarea hiatului.
- un tempou rapid al rostirii.
- indica scrierea cuvinetlor compuse delimitand componentele.
- leaga elementul formativ enclitic al numeralelor ordinale transcrise in cifre romane.

Exemple:
Ca-n ea s-au ingropat mereu
Ai mei si-o sa ma-ngrop si eu! (parti de propozitie diferite)
Te-am vazut ducandu-te spre scoala: luandu-ti paltonul, ai plecat. (gerunzii verbale
urmate de pronume reflexive)
Apucandu-l de mana, l-a tras afara.
Te-am admirat oferindu-i o floare colegei tale. (gerunzii verbale urmate de pronume
personale)
Te-ai dus la scoala astazi si ti-ai luat corect notite. (evitarea hiatului)

Floarea-soarelui din gradina inginerului-sef a crescut cat gardul.

Dintii cainelui-lup sunt ascutiti. (scrierea cuvintelor compuse)
Multe aduceri-aminte il purtau taras-grapis spre trecut. (scrierea componentelor din
locutiuni)
In secolul al XX-lea, elevii din clasa a VIII-a pot rezolva usor problemele pe calculator.
(numeral ordinal transcris in cifre romane si element formativ euclitic)

Punctul (.)

Este semn de ortografie in cuvinte formate prin abrevierea primelor litere ale
componentelor. (Se pune punct dupa fiecare litera.)

Exemple:
O.N.U. (Organizatia Natiunilor Unite)
S.U.A. (Statele Unite ale Americii)
A.C.R. (Automobil Club Roman)

Nu se pune punct in cuvintele formate prin abrevierea silabelor cuvintelor componente.

Exemple:
Rompres (Agentia Romana de Presa), Bankpost (Banca Postei), Bankcoop (Banca
Cooperatiei)

Nu se pune punct dupa simbolurile din fizica, chimie, matematica: Kg, m, l, g, mol, Ca
(calciu), Be (beriliu) etc.

Bara (/)

Semn de ortografie ce indica:

- abrevierea unitatilor de masura: m/ s, mol/ g, km/ h etc.
- sfarsitul unui vers si inceputul altuia, cand versurile nu sunt scrise unul sub celalalt.
- despartirea propozitiilor la analiza sintactica a frazei.

Apostroful ()

Semn de ortografie ce indica rostirea si scrierea incompleta a unui cuvant.

Exemple:
Lasca vine el, tata! (Lasa ca vine el, tata!)
Unte duci tu acum? (Unde te duci tu acum?)
Mamali cu bra cu la (Mamaliga cu branza si cu lapte)

Majuscula

Sau litera mare este un semn de ortografie ce indica:

- scrierea substantivelor proprii;
- inceputul versurilor, cand acestea sunt scrise unul sub celalalt;
- inceputul unei propozitii sau al unei fraze.

SEMNELE DE ORTOGRAFIE SI PUNCTUATIE

In exprimarea oral se folosesc raporturi logice intre cuvinte, grupuri sintactice si

propozitii care formeaz unitti distincte din punct de vedere al intelesului. Pentru a
exprima aceste raporturi, vorbirea foloseste, in afar de procedeele gramaticale, pauzele,
intonatia, intreruperea sirului intonrii.
Exprimarea in scris presupune utilizarea unor mijloace grafice cu ajutorul crora s
fie relatate aceste din urm procedee. Astfel se explic crearae punctuatiei - un sistem de
semne conventionale care au rolul de a marca in scris pauzele, intonatia, intreruperea
cursului vorbirii.
Semnele de punctuatie sunt: punctul - care culmineaz cu valori ortografice,
semnul intrebrii, semnul exclamrii, virgula, punctul si virgula, dou puncte, semnele
citrii (ghilimelele), linia de dialog, linia de pauz, parantezele, punctele de suspensie,
cratima sau liniuta de unire - care ca si punctul, este folosit ca si semn de ortografie.
Folosirea adecvat a semnelor de punctuatie nu decurge automat din insusirea
mecanic a regulilor expuse. Este necesar o intelegere a normelor respective, fapt care
depinde de mai multi factori si in primul rand de o serioas cunoastere a limbii romane.
"In materie de punctuatie, regulile gramaticale spun mai mult, dar nu spun tot. In
fiecare semn, dincolo de ceea ce st in definitia lui strict, pulseaz si o parte de
imponderabil, capabil s genereze ori s adposteasc in ea nesfarsite virtuti si
deschideri".[1]
Procesul de familiarizare a elevilor cu normele de ortografie si de punctuatie este
un proces complex si de lung durat. Aceste norme pot fi evidentiate inc din clasa I
pentru c "ortografia se invat nu numai rational, ci si mecanic si infinitiv".[2]

Avand in vedere faptul c normele de ortografie pun cele mai multe probleme
elevilor de varst scolar mic voi incepe prin prezentarea acestora.
Semnele de ortografie folosite in mod obisnuit in scrierea limbii noastre sunt: liniuta de
unire sau cratima, apostroful si in anumite imprejurri, punctul. Liniuta de unire si
apostroful marcheaz in scris anumite particularitti de rostire

sau redau grafic unele aspecte privitoare la structura cuvintelor, iar punctul permite o
serie mai rapid si totodat realizarea unei economii de spatiu.
Liniuta de unire (cratima)
1. Unul dintre rolurile cele mai importante ale liniutei de unire ca semn ortografic este
acela de a reda in scris rostirea impreun a dou cuvinte diferite. De obicei, dintre aceste
cuvinte, cel putin unul are un scop fonetic redus si este pronume, verb auxiliar sau articol
nehotrat.
Liniuta de unire se foloseste pentru a read grafic:
a) disparitia unui cuvant datorit vocalei initiale sau finale a cuvantului alturat: s-a dus
(din pronumele se si auxiliarul a), n-a vrut (din negatia nu si auxiliarul a), intr-o zi (din
prepozitia intru si articolul hotrat o), intra-dins (din prepozitia intru si adverbul adins);
b) contractia a dou vocale apartinand la dou cuvinte diferite: ce-ai fcut (din pronumele
ce si auxiliarul ai), mi-a (din pronumele mi si auxiliarul a), nu-i (din negatia nu si forma
scurt de indicativ prezent si pers. a III-a sg. a verbului a fi), de-a (din prepozitiile de si
a);
c) alinierea unui cuvant, de obicei cu un corp fonetic redus la sfarsitul altui cuvant, ca
adaos la ultima silab a acestuia sau ca o silab in plus: porit-a (forma invers de perfect
compus pers. a III-a sg. a verbului a porni), din partea-mi (din substantivul parte si
pronumele mi), du-o (din imperativul verbului a duce si articolul hotrat o).
Pot fi alturate mai mult de dou cuvinte, ca in cazurile urmtoare: d-le-o, adusu-le-am.
Folosirea in scris a liniutei de unire este uneori obligatorie. De exemplu in formele
inversate ale verbelor insotite sau nu de pronume: venit-a, pleca-voi, spusu-ne-a, dandule-o, in forma de perfect compus precedat de pronume: s-a dus, v-a spus, i-a amintit, tiam artat; in cazul prepozitiilor intru sau dintru urmate de articolul nehotrat, pronume
sau adverb incepand cu o vocal: intr-o, intr-acea sear, dintr-acolo.

Alteori se poate alege intre constructia cu liniut de unire si cea fr liniut de unire: masteapt, sau m asteapt, se-apropie sau se apropie, n-am sau nu am, de-acolo, sau de
acolo, pe-aproape sau pe aproape.
2. Liniuta de unire ca semn ortografic se mai foloseste si la scrierea unor derivate cu
prefixe, a unor cuvinte compuse si a unor locutiuni, ca Si la desprtirea cuvintelor in
silabe.
3. Liniuta de unire se mai foloseste si in alte imprejurri decat cele mentionate in punctele
precedente. De exemplu ea insoteste o parte izolat dintr-un cuvant (sunet, grup de
sunete, prefix, termen de compunere, etc. a- din alene, -ul din sculet, pre- din prefacere,
-os din nervos, -va din cineva); poate lega desinenta ori articolul hotrat de un cuvant cu
aspect neobisnuit ca rostire sau scriere (wisky-uri, Ph-ul, O.N.U.-ul, S.M.T.-uri).
Apostroful
Apostroful marcheaz grafic cderea accidental in rostire a unor sunete de la inceputul,
de la mijlocul sau de la sfarsitul unui cuvant: 'Neata! In loc de Bun dimineata!, Sal'tare!
In loc de Salutare!, Ascult dom'le! Cin' s-l mai inteleag! Un' te duci? Umbl fr' de
rost. In asemenea cazuri intrebuintarea liniutei de unire in locul apostrofului este gresit.
Punctul
Ca semn ortografic se foloseste la sfarsitul cuvintelor prescurtate din care a fost pstrat,
de obicei, numai partea initial (uneori o singur liter): v.=vezi, vol.=volum, id.=idem,
a.c.=anul curent, p. sau pag.=pagina, locot.=locotenent, nr.=numr, dr.=doctor,
etc.=etcetera, cf.=conform.
Cand abrevierea este format din inceputul cuvantului si partea lui final, punctul poate
s lipseasc. De exemplu: d-ta=dumneata, d-sa=dumnea sa, cca=circa, se scriu fr punct.
De asemenea nu se pune punct dup anumite abrevieri cu caracter oficial din domeniul
tehnico stiintific, ca:
- simbolurile in fizic, chimie, matematic; Mg=magneziu, C=carbon, Cl=clor, N=numr
intreg;
- unitti de msur: m=metru, t=ton, l=litru, kg=kilogram, a=ar, ha=hectar;
- numele punctelor cardinale: N=nord, S=sud, V=vest, E=est.
Substantivele compuse din litere initiale se pot scrie cu sau fr punct dup fiecare
initial C.F.R. sau CFR, C.E.C. sau CEC, O.N.U. sau ONU. Este preferabil scrierea cu
punct dup fiecare liter.

Separarea literelor prin puncte este ins gresit atunci cand avem de-a face cu
cuvinte compuse in alctuirea crora intr fragmente de cuvinte. Se scrie ICECHIM
(Institutul de Cercetri Chimice), nu I.C.E.C.H.I.M., deoarece, I reprezint initialele
cuvantului institut, CE primele dou sunete ale cuvantului cercetri, iar CHIM,
fragmentul initial al cuvantului chimice, PETROM (Petrol Romania).
Necesitatea de a exprima cat mai clar ideile, in scris pentru ca ele s fie mai usor si
pe deplin intelese a fcut s creasc in ultima vreme interesul pentru stabilirea normelor
de folosire a semnelor de punctuatie.
Cunoasterea tuturor situatiilor in care se impune folosirea semnului de punctuatie
respectiv, duce la stabilirea unor reguli de punctuatie.
Uneori semnele de punctuatie pot fi intrebuintate pentru a scoate in relief anumite valori
stilistice. In asemenea cazuri nu se pot da reguli, folosirea semnelor de punctuatie
rmanand la aprecierea celui care scrie. Este obligatoriu totusi ca semne de punctuatie cu
functie stilistic s nu contravin regulilor gramaticale bazate pe necesitti gramaticale.
Forma semnelor de punctuatie a variat foarte mult de-a lungul timpului. Abia o dat
cu descoperirea tiparului s-a nscut punctuatia modern. Aceste semne s-au generalizat in
scrierea tuturor limbilor, cu cateva exceptii. De exemplu in textele scrise in limba greac
veche si modern, se folosesc, intre altele, urmtoarele semne: punct superior ( ), care
are valoare de punct si virgul sau de dou puncte, si punctul si virgula, care corespunde
semnului intrebrii din sistemul nostru.
Ca si in alte scrieri cel dintai semn de punctuatie folosit in scrisul romanesc este
punctul. El apare in cele mai vechi texte scrise la noi cu chirilice, atat in limba slav, cat
si in romaneste.
Punctul - este semnul grafic care marcheaz pauza care se face in vorbire intre
propozitii sau fraze independente ca inteles. El se pune de asemenea la sfarsitul unor
fraze si propozitii independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivaleaz
cu propozitii independente si dup care vorbirea nu mai continu. Punctul poate marca
finalul urmtoarelor tipuri de propozitii: enuntiative, imperative, exclamative,
interogative.
Semnul intrebrii - marcheaz grafic intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative. De
fapt el poate fi folosit si dup anumite cuvinte sau grupuri de cuvinte, nu numai dup
propozitii sau fraze. Conditia este si pentru unele si pentru altele ca ele s fie intrebri
directe sau "echivalente" ale unor intrebri directe.
Semnul exclamrii - marcheaz grafic intonatia propozitiilor si frazelor exclamative sau
imperative. El se mai pune si dup interjectii si vocative care exprim stri afective si

sunt considerate cuvinte sau prti de fraz independente. Se mai pune semnul exclamrii
si dup o propozitie exclamativ care poate fi complet sau eliptic de predicat.
Intr-o insirare de exclamatii, se pune semnul exclamrii dup fiecare termen al insirrii,
pentru c se accentueaz asupra fiecruia.
Virgula - delimiteaz unele propozitii in cadrul frazei si unele prti de propozitie in cadrul
propozitiei. Virgula arat felul in care fraza si propozitia se despart de elementele lor
constitutive pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Aceasta este functiunea garmatical
a virgulei. In legtur cu functiunea
gramatical se pot da reguli precise. Ele arat cand este obligatoriu si cand nu este
ingduit folosirea virgulei. Aceste reguli se bazeaz pe felul in care se inlntuie logic
ideile in succesiunea lor. De aceea, intre modurile de folosire a virgulei in diferite limbi
nu exist deosebiri esentiale.
Virgula marcheaz grafic anumite pauze scurte fcute in cursul rostirii unei propozitii sau
fraze. In felul acesta virgula, alturi de alte semne de punctuatie, serveste la redarea
grafic a ritmului vorbirii si a intonatiei.
Virgula se foloseste pentru a reda grafic pauzele scurte ori de cate ori marcarea lor este
considerat de autor. In vorbire asemenea pauze sun folosite in mod intentionat in dou
situatii:
a) pentru a grupa la un loc cuvintele si grupurile de cuvinte care formeaz unitti de
inteles si a le desprti in felul acesta, de restul frazei sau propozitiei;
b) pentru a atrage atentia in mod deosebit asupra unor cuvinte, prin desprtirea lor de
restul frazei.
In cadrul propozitiei se pune virgul intre prti de propozitie de acelasi fel cand sunt
legate copulativ prin ori si sau.
Punctul si virgula - este semnul de punctuatie care marcheaz o pauz mai amre decat cea
redat prin virgul si mai mic decat cea redat de punct. O astfel de pauz este adesea
necesar pentru a desprti propozitii sau grupuri de propozitii care formeaz unitti
relativ independente in cadrul unei fraze. Fraza castig astfel claritate si se evit legarea
gresit a unei subordonate dinaintea pauzei marcate prin punct si virgul de propozitia
imediat urmtoare. Alteori, punctul si virgula corespunde unei pauze pe care vorbitorul o
face pentru a arta c partea de fraz care urmeaz e o intregire, o explicatie sau o
concluzie a celor afirmate anterior.
In acelasi mod este descris functia acestui semn de punctuatie si de ctre acad. Al.
Graur: "Cand fraza s-a isprvit, dar urmeaz alta cu continut destul de apropiat, se pune

punct si virgul ( ; ) in loc de punct. Alegerea depinde pe de-a-ntregul de bunul plac al

scriitorului, care de asemenea poate, in unele cazuri, s pun punct si virgul in loc de
virgul sau invers".
Strict functional, punctul si virgula poate indeplini fie pe cel al virgulei. Cum s-a spus
deja, folosirea lui in locul punctului sau al virgulei depinde de modul in care autorul isi
concepe si isi structureaz enuntul.
Sunt situatii in care folosirea punctului si virgulei este obligatorie pentru a evita o
interpretare eronat a raporturilor sintactice dintre propozitii si implicit o intelegere
gresit a sensului frazei.

Dou puncte - anunt vorbirea direct sau o enumerare, o explicatie, o concluzie, si

marcheaz totodat o pauz, in genere mai mic decat pauza indicat de punct. Ele se pun
la sfarsitul unei fraze, cat si in interiorul ei.
Linia de dialog - serveste la a indica inceputul vorbirii persoanelor care iau parte la
conversatie. Folosirea semnelor citrii impreun cu linia de dialog este gresit. Se
foloseste deci sau numai linia de dialog sau numai semnele citrii.
Linia de pauz - are functia de a marca pauzele dintre anumite prti de propozitie, dintre
propozitii sau fraze. Ea este identic, sub raport grafic, cu linia de dialog, dar are dup
cum se poate vedea, functii diferite de aceasta.
Semnul grafic care serveste ca linie de dialog, sau de pauz nu trebuie confundat cu
cratima, denumit si liniut de unire sau de desprtire, care are cu totul alte functii.
Dealtfel, pentru a evita confuzia lor, ele se deosebesc si grafic: linia de pauz este mai
lung ( _ ), iar cratima este mai scurt ( - ).
Linia de pauz serveste, in interiorul propozitie sau al frazei, la delimitarea cuvintelor si
constructiilor incidente, a unor prti de propozitie sau a unor propozitii intregi.
Cratima - ca semn de punctuatie se foloseste in repetitiile de cuvinte, in interiorul unor
expresii, intre dou numere atunci cand indic aproximatia numeric, intre cuvinte care
arat limitele unei distante sau al unui interval de timp.
Parantezele - in punctuatia limbii se folosesc, de regul, dou tipuri de paranteze:
paranteze rotunde si paranteze drepte. Dintre ele cele mai frecvent intrebuintate sunt
parantezele rotunde.

Parantezele marcheaz, in general, un adaos in interiorul unei propozitii sau al unei

fraze. Este vorba de adaos explicativ, de o explicatie, de un amnunt menite de a imbogti
intelesul propozitiei sau al frazei de care sunt legate. Parantezele indeplinesc astfel unele
din functiile virgulei sau ale liniei de pauz. In ultima vreme se observ o tendint tot mai
accentuat de extindere a functiilor parantezelor, ele ajungand s fie intrebuintate si in
situatii de coordonare sau de subordonare, aidoma virgulei.
Punctele de suspensie - indic o pauz mai mare in cursul vorbirii. Ele pot fi puse
dup orice parte de propozitie oriunde in structura frazei, intrucat ratiunea folosirii lor
acoper realitti obiective si subiective atat de diverse incat cursul vorbirii poate fi
intrerupt in orice moment al su. De retinut este faptul c punctele de suspensie nu
marcheaz sfarsitul unei propozitii sau al unei fraze, ci indic doar intreruperea sirului
vorbirii. Aparitia punctelor de suspensie duce la schimbri de intonatie. In acest sens
indreptarul ortografic, ortoepic si de punctuatie precizeaz urmtoarele: "Comunicarea
care este atasat inaintea pauzelor redate in scris prin punctele de suspensie are
intotdeauna o intonatie caracteristic: cand pauza este neintetionat, intonatia este
discret, iar cand pauza este intentionat, intonatia comunicrii este ascendent."
Semnele citrii sau ghilimelele - cu ajutorul acestora se reproduce intocmai un enunt spus
sau scris de cineva. In punctuatia romaneasc se folosesc dou tipuri de marcaje: [,, . ,,] si
[<< .>>] acestea din urm sunt numite si ghilimele frantuzesti.
Semnele citrii se pun inainte si dup reproducerea unui text. Se pun intre semnele
citrii cuvintele sau grupurile de cuvinte citate ironic sau care redau atitudinea rezervat
ori dezaprobatoare a autorului fat de realittile pe care le desemneaz respectivele
cuvinte. Se obisnuieste s se pun intre ghilimele titlurile operelor literare de art sau de
stiint, ale publicatiilor, numele institutiilor, firmelor etc. atunci cand aceste titluri sunt
reproduse intr-o fraz.
Ghilimelele frantuzesti se folosesc de regul atunci cand in interiorul unui citat
intervine alt citat. Aceste citate pot fi reduse la un cuvant sau pot fi propozitii sau fraze
intregi.
Una din sarcinile de seam ale invttorului si profesorului este de a-i invta pe
elevi s vorbeasc si s scrie corect prin aplicarea constient a tuturor normelor de
ortografie si punctuatie. Formarea deprinderilor de scriere corect trebuie s constituie o
preocupare permanent nu numai pentru cei ce predau acest disciplin, ci si pentru toti
profesorii de toate specialittile care nu pot rmane indiferenti in fata unor grave abateri
ce reclam lipsa unor cunostinte si deprinderi temeinice.
Insusirea unei scrieri corecte este o problem extrem de important si delicat, mult
discutat in materialele de specialitate.

Se vorbeste clar de o criz a invtmantului actual in genere, criza general de

exprimarea defectuas, incorect a elevilor in scris, de minimalizare a rspunderii pe care
o au cadrele didactice si elevii fat de insusirea normelor scrierii corecte. Acestei laturi i
s-a acordat o atentie exagerat, chiar in orele de gramatic, in dauna altor aspecte ale
dezvoltrii vorbirii, cci cultivarea exprimrii, presupune cunoasterea si respectarea
obligatorie a tuturor normelor ortografice, dar nu se reduce - dup cum am artat - numai
la corectitudine.

De fapt, principalele norme ortografice nu trebuie practicate in mod mecanic, ci constient

inc din primele clase ale scolii generale, anume pan la varsta de 9-10 ani.
Stim cu totii c un bun invttor nu poate admite ca elevii si s scrie cu greseli de
ortografie. Pentru lichidarea lor se vor folosi de numeroasele si variatele procedee, fcand
nenumrate corectii pentru a putea ajunge la crearea automatismelor, fr s fac apel la
cunostintele teoretice de fonetic si gramatic.
Copiii care nu au invtat de la inceput s scrie corect vor face mereu greseli, pentru c
abaterile, de obicei, dup primii ani de scoal sunt de fapt deprinderi gresite formate pe
care cunostintele de fonetic si morfologie studiate ulterior, precum si exercitiile de
ortografie - fie ele practicate cat de des - nu le mai pot fi dezrdcinate, decat cu pretul
unor uriase eforturi si irosiri de timp