0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
62 vizualizări8 pagini
Descriere:
1. Necesitatea existenţei şi practicării asigurărilor împotriva calamităţilor naturii şi accidentelor.
Asigurările au apărut din necesitatea de protecţie a omului şi a avuţiei sale împotriva forţelor naturii şi accidentelor. Deşi oamenii au obţinut succese mari în lupta cu forţele naturii ei sunt neputincioşi în faţa unor calamităţi naturale: uragane, furtuni, cutremure, alunecări de teren, secete.
În aceste situaţii s-a recurs la solidarizarea pentru suportarea în comun a efectelor calamităţilor naturale pe calea asigurării. Pentru formarea fondurilor de asigurare au fost create companiile de asigurare. Resursele respective se formează din contul plăţilor de asigurare, şi se folosesc strict scopului fixat, adică la compensarea pierderilor pricinuite de calamităţi sau accidente. Principalele responsabilităţi ale companiilor de asigurări constau în efectuarea la timp şi corectă a despăgubirilor de asigurare pentru a compensa daunele provocate asiguraţilor.
Asigurările reprezintă un sistem de relaţii menite să protejeze interesele personale sau patrimoniale ale asiguraţilor prin formarea de fonduri băneşti din contul primelor de asigurare plătite de asigurat, în schimbul cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia că la producerea riscului asigurat să-i plătească asiguratului suma de asigurare sau despăgubirea de asigurare.
Deci, se formează fonduri de asigurare la nivelul companiilor de asigurări, în care intrările se exprimă prin achitarea primelor de asigurare de către asiguraţi, iar ieşirile prin achitarea despăgubirilor de asigurare, suportate de companiile de asigurări. Principiile ce stau la baza asigurărilor universalitatea, integritatea şi realitatea acestora.
Pe piaţa asigurărilor se întâlnesc mai multe categorii de participanţi ofertanţi, dintre care cei mai cunoscuţi sunt:
Asiguratorii şi reasiguratorii, sunt purtători specializaţi ai riscurilor.
Intermediarii, dintre care pe plan internaţional cei mai cunoscuţi sunt brokerii de asigurare şi agenţii de asigurare.
Firmele ce oferă servicii specializate în activitatea de asigurare, cum sunt evaluatorii, constatatori, suportatori de pagube, consultanţi în sfera managementului de risc, etc.
Dintre cele mai cunoscute criterii de clasificare
Titlu original
Esenţa economică şi necesitatea asigurării în perioada actuală (2 ore).
1. Necesitatea existenţei şi practicării asigurărilor împotriva calamităţilor naturii şi accidentelor.
Asigurările au apărut din necesitatea de protecţie a omului şi a avuţiei sale împotriva forţelor naturii şi accidentelor. Deşi oamenii au obţinut succese mari în lupta cu forţele naturii ei sunt neputincioşi în faţa unor calamităţi naturale: uragane, furtuni, cutremure, alunecări de teren, secete.
În aceste situaţii s-a recurs la solidarizarea pentru suportarea în comun a efectelor calamităţilor naturale pe calea asigurării. Pentru formarea fondurilor de asigurare au fost create companiile de asigurare. Resursele respective se formează din contul plăţilor de asigurare, şi se folosesc strict scopului fixat, adică la compensarea pierderilor pricinuite de calamităţi sau accidente. Principalele responsabilităţi ale companiilor de asigurări constau în efectuarea la timp şi corectă a despăgubirilor de asigurare pentru a compensa daunele provocate asiguraţilor.
Asigurările reprezintă un sistem de relaţii menite să protejeze interesele personale sau patrimoniale ale asiguraţilor prin formarea de fonduri băneşti din contul primelor de asigurare plătite de asigurat, în schimbul cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia că la producerea riscului asigurat să-i plătească asiguratului suma de asigurare sau despăgubirea de asigurare.
Deci, se formează fonduri de asigurare la nivelul companiilor de asigurări, în care intrările se exprimă prin achitarea primelor de asigurare de către asiguraţi, iar ieşirile prin achitarea despăgubirilor de asigurare, suportate de companiile de asigurări. Principiile ce stau la baza asigurărilor universalitatea, integritatea şi realitatea acestora.
Pe piaţa asigurărilor se întâlnesc mai multe categorii de participanţi ofertanţi, dintre care cei mai cunoscuţi sunt:
Asiguratorii şi reasiguratorii, sunt purtători specializaţi ai riscurilor.
Intermediarii, dintre care pe plan internaţional cei mai cunoscuţi sunt brokerii de asigurare şi agenţii de asigurare.
Firmele ce oferă servicii specializate în activitatea de asigurare, cum sunt evaluatorii, constatatori, suportatori de pagube, consultanţi în sfera managementului de risc, etc.
Dintre cele mai cunoscute criterii de clasificare
1. Necesitatea existenţei şi practicării asigurărilor împotriva calamităţilor naturii şi accidentelor.
Asigurările au apărut din necesitatea de protecţie a omului şi a avuţiei sale împotriva forţelor naturii şi accidentelor. Deşi oamenii au obţinut succese mari în lupta cu forţele naturii ei sunt neputincioşi în faţa unor calamităţi naturale: uragane, furtuni, cutremure, alunecări de teren, secete.
În aceste situaţii s-a recurs la solidarizarea pentru suportarea în comun a efectelor calamităţilor naturale pe calea asigurării. Pentru formarea fondurilor de asigurare au fost create companiile de asigurare. Resursele respective se formează din contul plăţilor de asigurare, şi se folosesc strict scopului fixat, adică la compensarea pierderilor pricinuite de calamităţi sau accidente. Principalele responsabilităţi ale companiilor de asigurări constau în efectuarea la timp şi corectă a despăgubirilor de asigurare pentru a compensa daunele provocate asiguraţilor.
Asigurările reprezintă un sistem de relaţii menite să protejeze interesele personale sau patrimoniale ale asiguraţilor prin formarea de fonduri băneşti din contul primelor de asigurare plătite de asigurat, în schimbul cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia că la producerea riscului asigurat să-i plătească asiguratului suma de asigurare sau despăgubirea de asigurare.
Deci, se formează fonduri de asigurare la nivelul companiilor de asigurări, în care intrările se exprimă prin achitarea primelor de asigurare de către asiguraţi, iar ieşirile prin achitarea despăgubirilor de asigurare, suportate de companiile de asigurări. Principiile ce stau la baza asigurărilor universalitatea, integritatea şi realitatea acestora.
Pe piaţa asigurărilor se întâlnesc mai multe categorii de participanţi ofertanţi, dintre care cei mai cunoscuţi sunt:
Asiguratorii şi reasiguratorii, sunt purtători specializaţi ai riscurilor.
Intermediarii, dintre care pe plan internaţional cei mai cunoscuţi sunt brokerii de asigurare şi agenţii de asigurare.
Firmele ce oferă servicii specializate în activitatea de asigurare, cum sunt evaluatorii, constatatori, suportatori de pagube, consultanţi în sfera managementului de risc, etc.
Dintre cele mai cunoscute criterii de clasificare
Esena economic i necesitatea asigurrii n perioada actual (2
ore). 1. Necesitatea existenei i practicrii asigurrilor mpotriva calamitilor naturii i accidentelor 2. Coninutul juridic, economic i financiar al asigurrilor 3. Reasigurarea i rolul ei n activitatea de asigurare 4. Asigurarea subvenionat a ntreprinderilor agricole 1. Necesitatea existenei i practicrii asigurrilor mpotriva calamitilor naturii i accidentelor. Asigurrile au aprut din necesitatea de protecie a omului i a avuiei sale mpotriva forelor naturii i accidentelor. Dei oamenii au obinut succese mari n lupta cu forele naturii ei sunt neputincioi n faa unor calamiti naturale: uragane, furtuni, cutremure, alunecri de teren, secete. n aceste situaii s-a recurs la solidarizarea pentru suportarea n comun a efectelor calamitilor naturale pe calea asigurrii. Pentru formarea fondurilor de asigurare au fost create companiile de asigurare. Resursele respective se formeaz din contul plilor de asigurare, i se folosesc strict scopului fixat, adic la compensarea pierderilor pricinuite de calamiti sau accidente. Principalele responsabiliti ale companiilor de asigurri constau n efectuarea la timp i corect a despgubirilor de asigurare pentru a compensa daunele provocate asigurailor. Asigurrile reprezint un sistem de relaii menite s protejeze interesele personale sau patrimoniale ale asigurailor prin formarea de fonduri bneti din contul primelor de asigurare pltite de asigurat, n schimbul crora asigurtorul i asum obligaia c la producerea riscului asigurat s-i plteasc asiguratului suma de asigurare sau despgubirea de asigurare. Deci, se formeaz fonduri de asigurare la nivelul companiilor de asigurri, n care intrrile se exprim prin achitarea primelor de asigurare de ctre asigurai, iar ieirile prin achitarea despgubirilor de asigurare, suportate de companiile de asigurri. Principiile ce stau la baza asigurrilor universalitatea, integritatea i realitatea acestora. Pe piaa asigurrilor se ntlnesc mai multe categorii de participani ofertani, dintre care cei mai cunoscui sunt: Asiguratorii i reasiguratorii, sunt purttori specializai ai riscurilor. Intermediarii, dintre care pe plan internaional cei mai cunoscui sunt brokerii de asigurare i agenii de asigurare. Firmele ce ofer servicii specializate n activitatea de asigurare, cum sunt evaluatorii, constatatori, suportatori de pagube, consultani n sfera managementului de risc, etc.
Dintre cele mai cunoscute criterii de clasificare a asigurrilor ntlnite n
literatura de specialitate pot fi menionate: a. Dup tipul i natura riscurilor asigurate se cunosc: - Asigurri de via, riscul care se asigur este decesul, care este un eveniment sigur, momentul producerii fiind incert, perioada pentru care se efectueaz asigurarea este relativ mare de la 3 la 30-50 ani. - Asigurri generale, vizeaz toate categoriile de riscuri n afar de riscul de deces, perioada asigurrii este de pn la un an. b. Dup modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare se delimiteaz: - Asigurarea benevol (facultativ). - Asigurarea obligatorie. c. Dup domeniul asigurrii se deosebesc: - Asigurri de bunuri, care vizeaz bunurile ce ar putea fi distruse total sau parial de calamiti accidente, incendii sau alte riscuri. n acest tip de asigurri se pot asigura cldirile, construciile, utilajele, mainile, instalaiile, bunurile din locuine, mrfuri, bani, etc. - Asigurri de persoane, n cazul crora se asigur viaa, sntatea, integritatea asiguratului care ar putea fi supuse ameninrii riscuri ce pot provoca decesul, invaliditatea sau incapacitatea de munc. - Asigurri de rspundere civil, care au ca obiect o valoare patrimonial egal cu despgubirea pe care ar urma s o plteasc asiguratul unor alte persoane care pot fi prejudiciate. - Asigurri de interes financiar. d. Dup teritoriul pe care se acord acoperirea prin asigurare se disting: - Asigurri interne. - Asigurri externe. Deosebirea const n amplasarea unei pri contractante n alt ar, al obiectului asigurrii, riscului preluat de asigurator, care se pot afla sau se pot produce n afara rii n care se ncheie contractul. Din cadrul asigurrilor externe se evideniaz asigurrile de transport, ca asigurarea mrfurilor, asigurarea navelor maritime i fluviale, asigurarea construciilor-montajului n strintate, etc. e. Dup caracterul relaiilor dintre asigurat i asigurator asigurrile pot fi: - Asigurare direct, care se caracterizeaz prin ncheierea direct a contractului ntre asigurat i asigurator. - Asigurare indirect, cazul n care asigurarea se efectueaz prin intermediari de asigurare. Potrivit Legii cu privire la asigurri n RM, asigurrile sunt divizate n asigurri de via, asigurri generale i riscuri auxiliare (suplimentare).
Pagubele produse pot fi totale sau pariale i pentru acestea se ofer
despgubiri de asigurare. n practic se ntlnesc trei principii sau modaliti de acordare a despgubirilor: 1) Principiul rspunderii proporionale, caz n care despgubirea este stabilit fa de pagub n aceeai proporie n care se afl suma asigurat fa de valoarea bunului asigurat. De obicei, n contractul de asigurare se stabilete nivelul de rspundere al companiei de asigurri. 2) Principiul primului risc, care se aplic mai des la asigurarea bunurilor la care riscul de producere a pagubei totale este mai redus (cldiri, construcii). Valoarea sumei asigurate este considerat ca reprezentnd paguba maximal posibil pentru bunul respectiv. La acest principiu, raportul dintre suma asigurat i valoarea bunului nu influeneaz nivelul despgubirii, aceasta depinznd doar de valoarea pagubei i a sumei asigurate. 3) Principiul rspunderii limitate sau cu franciz, se caracterizeaz prin faptul c despgubirea se acord numai dac paguba depete o anumit valoare prestabilit (franciza) n sum fix sau n mrime proporional din valoarea pagubei. Franciza reprezint o parte din prejudiciu suportat de asigurat, care se stabilete sub forma valorii fixe sau de procent din despgubirea total prevzut n contractul de asigurare. Se aplic n cazul asigurrii de bunuri. n general plata despgubirilor de asigurare are loc dup constatarea pagubelor, care e necesar s fie argumentat. 6.2. Coninutul juridic, economic i financiar al asigurrilor. Fondul de asigurare se constituie, se repartizeaz i se utilizeaz n procesul repartiiei produsului naional brut, cnd ntre asigurat i asigurator se ivesc i se folosesc anumite relaii social-economice bneti. Fondul de asigurare poate folosi pentru finanarea diferitor msuri de prevenire, limitare i combatere efectelor distructive ale manifestrii forelor naturii, accidentelor, pentru compensarea daunelor survenite i plata sumelor asigurate, n cazul accidentrii sau decesului persoanelor asigurate. Relaiile de asigurare sunt o parte component a finanelor. Coninutul economic al relaiilor de asigurare este determinat de natura i trsturile ornduirii social-economice i de stat, de formele de proprietate, de legile economice obiective. Asigurrile sunt considerate o ramur prestatoare de servicii, un intermediar financiar i un activ financiar ntr-o economie de incertitudini. Activitatea de asigurare poate fi examinat sub aspect juridic. Asigurarea este un contract consensual aleatoriu prin care asiguratul se oblig s plteasc o anumit sum, denumit prim de asigurare, n schimbul creia asiguratorul i
asum obligaia c la producerea evenimentului s plteasc beneficiarului
despgubiri de asigurare. Elementele asigurrii sunt subiecii asigurrii (asigurat, asigurator, beneficiar), obiectele asigurrii (bunuri, persoane) i se confirm prin contractul de asigurare. Contractul de asigurare reprezint: 1. Un contract consensual, adic se ncheie prin consimmntul prilor, cu indicarea elementelor obligatorii ale contractului. 2. Un contract sinalagmatic, adic prile contractante i asum obligaii reciproce i interdependente (asiguratul s prezinte declaraii exacte despre risc, despre cazul asigurat, s achite primele de asigurare n mrimea i termenele indicate la ncheierea contractului, asiguratorul s achite despgubiri i ndemnizaii, dac asiguratul i-a ndeplinit obligaiile). 3. Un contract aleatoriu, deoarece la ncheierea lui prile nu cunosc existena sau ntinderea exact a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta din contract. Obligaiile asumate de asigurat i asigurator depind de un eveniment viitor i incert, care implic pentru fiecare din pri o ans de ctig sau risc de pierdere. 4. Un contract succesiv, executarea cruia poate fi ealonat n timp att pentru asigurat, care achit prima de asigurare n rate, ct i pentru asigurator, care i asum riscuri pentru perioade relativ lungi de timp. 5. Un contract de adeziune, pentru c este redactat i imprimat de asigurator i la acesta ader asiguratul. 6. Un contract unic pentru ntreaga perioad de asigurare, chiar dac se recurge la ealonarea plilor. Contractul de asigurare trebuie s conin urmtoarele clauze: a) Numele sau denumirea prilor contractante, numrul de identificare de stat, domiciliul sau sediul acestora. b) Obiectul asigurrii, care l constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legislaiei Republicii Moldova, exprimate prin: Persoana asiguratului (asigurarea de persoane); Bunuri (cldiri, construcii, terenuri, autovehicule, etc), credite i garanii, pierderi financiare ale persoanelor fizice sau juridice (asigurarea de bunuri); Rspunderea pe care asiguratul i-o asum fa de persoane pentru prejudiciile cauzate (asigurarea de rspundere civil). c) Riscurile care se asigur. Riscuri asigurate se consider fenomenele sau evenimentele stabilite n contractul de asigurare, care s-ar putea produce i provoca prejudicii bunurilor sau persoanelor asigurate. Riscul asigurat produs devine caz asigurat. Pentru riscuri se achit prime de asigurare, iar pentru cazuri asigurate se achit despgubiri de asigurare sau ndemnizaie de asigurare.
d) nceputul i durata asigurrii. De obicei asigurarea se consider valabil din
momentul n care se achit prima de asigurare, iar durata contractului de asigurare se stabilete n coninutul acestuia. n dependen de clasa i tipul de asigurri termenul asigurrii poate constitui cteva luni sau mai muli ani. Termenul ncheierii contractului tranzit de asigurare a transportului este de la trei la 30 zile. e) Suma asigurat. Aceasta reprezint suma maxim de rspundere a asigurtorului n cazul producerii evenimentului asigurat. n asigurarea de via este suma ce urmeaz a fi pltit asiguratului sau beneficiarului (se numete ndemnizaie), iar n asigurarea de bunuri i rspundere civil este suma ce urmeaz s acopere pagubele produse de evenimentul asigurat (despgubirea de asigurare). f) Prima de asigurare, locul i termenele de plat. Prima de asigurare reprezint suma pe care asiguratul este obligat s o plteasc asiguratorului la eliberarea poliei de asigurare, n modul i termenele indicate n contract n schimbul prelurii de ctre asigurator a riscului asigurat. Suma primei de asigurare se determin ca produsul dintre suma asigurat i tariful de asigurare. Plata primelor de asigurare se poate face integral sau n rate la termenele stabilite (lunar, trimestrial, semestrial, etc.) la sediul asigurtorului sau reprezentanilor si. Prima de asigurare se determin n dependen de suma asigurat, termenul asigurrii, clasa i tipul asigurrii i tariful de asigurare. Tariful de asigurare de obicei se exprim prin mrime procentual, dar poate avea i form fix sau coeficieni. O reducere a primei de asigurare se poate obine la asigurarea a 2 sau mai multe riscuri. g) Modalitatea de modificare, reziliere i ncetare a contractului. h) Condiiile de plat a despgubirii sau ndemnizaiei de asigurare. Despgubirile sau ndemnizaiile de asigurare se achit de ctre asigurator sub form bneasc, dac aciunea de constatare a cazului asigurat dureaz mai mult de o lun asiguratul are dreptul s solicite un avans din suma respectiv. Dac se ncalc termenul de plat a despgubirii sau ndemnizaiei de asigurare din vina asiguratorului, asiguratul trebuie s primeasc pentru fiecare zi de ntrziere penalitate de 0,1% din suma respectiv. Asiguratorul poate refuza achitarea total sau parial a despgubirii de asigurare n cazul producerii pagubelor ca rezultat al unor aciuni intenionate, a unor infraciuni, comunicrii informaiilor false de ctre asigurat; i) Drepturile i obligaiile prilor; j) Rspunderea prilor; k) Jurisdicia soluionrii litigiilor; l) Alte clauze stabilite prin lege sau acordul prilor.
Activitatea de asigurare este reglementat de Legea cu privire la asigurri, din
martie 2007. 6.3. Reasigurarea i rolul acesteia n activitatea de asigurare. n activitatea de asigurare se practic divizarea sau cedarea riscurilor asigurate, total sau parial. Principalele forme de cedare a riscurilor sunt coasigurarea, reasigurarea i retrocesiunea. Situaia n care asigurarea acelorai obiecte se efectueaz concomitent la mai multe companii de asigurri se numete coasigurare. Reasigurarea este o nou asigurare, care are la baz un contract de reasigurare ncheiat ntre dou companii de asigurri, prin care prima se elibereaz parial sau integral de rspunderea pe care i-a asumat-o iniial prin contractul de asigurare, iar a doua preia aceast parte. Activitatea de reasigurare se practic att ntre hotarele unei ri, ct i n afara lor. Prin reasigurare asiguratorul cedeaz o parte din prima de asigurare, i respectiv reasiguratorul i asum obligaia de a suporta n aceeai proporie sumele despgubirilor. Reasigurarea este o metod de divizare a riscurilor, o nivelare a rspunderilor asumate de diferii asiguratori. O divizare i mai mare a riscurilor, potrivit creia reasiguratorul cedeaz o parte din riscul preluat n reasigurare de la asiguratorul direct se numete retrocesiune sau retrocedare. Reasigurarea are rol important din cauzele urmtoare: favorizeaz creterea capacitii de asigurare, omogenizarea riscurilor i stabilizarea financiar. 6.4. Asigurarea subvenionat a ntreprinderilor agricole. Pentru realizarea cu succes a asigurrilor n agricultur, Ministerul Agriculturii i Industriei Alimentare aloc anual de la bugetul de stat o sum destinat subvenionrii asigurrii riscurilor de producie n agricultur i se ocup de administrarea sumelor respective. Asigurarea subvenionat a riscurilor de producie n agricultur se reglementeaz de Legea privind asigurarea subvenionat a riscurilor de producie n agricultur i de alte acte legislative. Aciunea legii privind asigurarea subvenionat a riscurilor de producie n agricultur se extinde numai asupra bunurilor agricole i a riscurilor asigurate prevzute n ea. Subvenionare a primelor de asigurare plat de ctre stat a unei pri din primele de asigurare pe care le pltesc productorii agricoli i piscicoli organizaiilor de asigurare pentru asigurarea riscurilor de producie n agricultur i piscicultur.
Subvenionarea unei pri a primei de asigurare a productorilor agricoli, n
baza contractelor de asigurare a riscurilor de producie n agricultur, se efectueaz pe o perioad de 5 ani de la data intrrii n vigoare a Legii privind asigurarea subvenionat a riscurilor de producie n agricultur. Parlamentul, dup caz, poate prelungi, prin lege, perioada de subvenionare a primelor de asigurare. Cheltuielile de asigurare a riscurilor de producie n agricultur se deduc din venitul, supus impozitrii, al productorilor agricoli, provenit de la activitatea de ntreprinztor. Pot fi subvenionate primele de asigurare n cazul riscurilor, precum i a culturilor, dup cum urmeaz: asigurrii recoltei culturilor agricole i a plantaiilor multianuale de orice risc sau de un grup de riscuri cum ar fi: distrugerea sau scderea recoltei ca efect al secetei excesive, grindinei, furtunii, temperaturilor sczute sub limita biologic de rezisten a plantelor, inundaiei, altor evenimente naturale neobinuite pentru localitatea respectiv, precum i n urma bolilor sau a atacului duntorilor. Se admite subvenionarea primelor de asigurare pentru riscurile menionate pentru urmtoarele culturi agricole: gru i orz de toamn, porumb, floareasoarelui, sfecl de zahr, tutun, legume, recolta plantaiilor multianuale (vii i livezi), cartofi. Se admite subvenionarea primelor de asigurare la asigurarea animalelor, psrilor, familiilor de albine i a petilor de urmtoarele riscuri: pieirea din cauz de boal, furtun, grindin, inundaie, rcire excesiv, traum, precum i sacrificarea de necesitate a animalelor conform indicaiilor serviciului veterinar de stat. De subvenionarea primelor de asigurare beneficiaz urmtorii productori agricoli: a) care au nregistrat la primrie culturi agricole, precum i animale, psri, familii de albine i peti care le aparin; b) care ntrein culturi agricole, animale, psri, familii de albine i care produc peti conform tehnologiilor aprobate, iau msuri de prevenire a bolilor i atacului duntorilor i in evidena lucrrilor efectuate. Cuantumul subvenionrii primelor de asigurare constituie 80% din valoarea acestora pentru toi productorii. La ncheierea contractului cu organizaiile de asigurare, productorii agricoli achit numai 20% din valoarea primelor de asigurare stabilit n contract pentru culturile i animalele pentru care se subvenioneaz primele de asigurare i prezint o adeverin de la primrie prin care se confirm nregistrarea bunului asigurat.
Pentru obinerea subveniei, organizaiile de asigurare prezint direciilor
raionale pentru agricultur copia de pe polia de asigurare, copia de pe documentul de plat a primei de asigurare i adeverina de la primrie care confirm faptul existenei bunului asigurat. Direciile raionale pentru agricultur verific, generalizeaz aceste documente i le transmit Ministerului Agriculturii i Industriei Alimentare. Virarea sumelor pentru subvenionarea primelor de asigurare se efectueaz de ctre Ministerul Agriculturii i Industriei Alimentare dup aprobarea documentelor prezentate de organizaiile de asigurare direciilor raionale pentru agricultur, dar cel trziu n termen de 2 luni de la data prezentrii documentelor menionate.