Sunteți pe pagina 1din 11

I Aparatul digestiv (canalul alimentar sau tractul gastrointestinal), reprezinta

ansamblul de organe cu rol de a transforma fizic si chimic alimentele, in scopul


asimilarii lor si de a elimina reziduurile ce nu au putut fi digerate.
Digestia alimentelor presupune:
1. Activitatea motorie a tubului digestiv realizata de fibrele musculare din peretii
tubului digestiv;
2. Digestia mecanica, fizica si chimica a substantelor organice din alimente, pana se
obtin substante cu molecule simple ce pot fi absorbite de celule;
3. Metabolizarea in ficat a nutrimentelor: glucoza,aminoacizii, acizi grasi si
glicerina.
Aparatul digestiv este alcatuit din :
1. Tractul gastrointestinal superior este format din
cavitatea bucala - aici alimentele sunt maruntite cu ajutorul dintilor si limbii si
sunt amestecate cu saliva. Cavitatea bucala este delimitata de 5 pereti: unul anterior
buzele, doi laterali obrajii, unul inferior planseul bucal si unul superior bolta
sau valul palatin.
esofag - parte a tractului digestiv, esofagul este un tub musculomucos, lung de
25-30 cm cu funcia de transport a hranei si care leaga faringele de stomac. Pereii
si musculari produc contracii ondulatorii, care ajut la transportarea alimentelor.
stomac- aici hrana este transformata in pasta, cu ajutorul acizilor existenti la
nivelul stomacului
2. Tractul gastrointestinal inferior este format din
intestinul subtire - reprezint segmentul aparatului digestiv, situat ntre stomac
i intestinul gros. Aici sunt absorbite majoritatea lichidelor si mineralelor din
mancare. Prezinta o serie de inflexiuni, numite anse intestinale si este format din 3
parti:
o
duoden - segment iniial al intestinului subire cu lungime de 25 30 de cm si
forma de potcoava deschisa, ce leaga stomacul de jejun. Aici incepe procesul de
digestie a mancarii, rolul duodenului fiind acela de de a neutraliza aciditatea din
hrana.
o
jejun - partea central a intestinului subire, fiind situat ntre duoden i ileon.
Rolul lui este de a absorbi substantele nutritive
o
ileon - ultima parte a intestinului subtire. Aici are loc absorbia nutrienilor
rezultai n urma digestiei.

intestinul gros - parte a aparatului digestiv, cuprins ntre intestinul subire i


anus. Aici are loc absorbia apei si a mineralelor neabsorbite. Intestinul gros este
format din:
o
cecum (cecul) - prima parte a intestinului gros, situat ntre ileon i colon. De
cecum este ataat apendicele. n cecum se afl flora intestinal.
o
colon (colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid) aici este absorbita apa ramasa in alimente
o
rect - canal cu pereti musculosi unde sunt depozitate materiile fecale
anus - partea final a rectului, folosit pentru eliminarea materiilor fecale
3. Organe anexe - organele anexe aparatului digestiv au rol doar n digestie. Acestea
sunt ficatul, vezica biliar i pancreasul.
ficat - produce bila, neutralizeaza toxinele din organism, prelucreaza si
depoziteaz numeroase vitamine i o serie de microelemente eseniale;
vezica biliara (colecistul) - rezervor temporar al bilei. Este unit cu ficatul, de
unde primete bila, i cu duodenul, unde elibereaz bila, necesara digestiei grasimilor
pancreas - organ care ndeplinete dou funcii majore: exocrin (produce
sucul pancreatic care conine enzime digestive) i endocrin (produce muli hormoni
importani,incluznd i insulina).

II Aparatul respirator este compus din totalitatea organelor care asigura


mecanismul respiratiei: al ventilatiei pulmonare si al hemostezei (schimburile de
gaze de la nivelul alveolelor pulmonare)
Aparatul respirator impreuna cu aparatul digestiv permit intrarea din mediul extern in
organism a substantelor chimice necesare functionarii normale a celulelor.
Exista 2 faze ale respiratiei:
prima faza a respiratiei se desfasoara la nivelul plamanilor - respiratia externa
sau pulmonara
faza a doua are loc la nivelul celulelor si se numeste respiratie interna sau
celulara. La nivelul celulelor se desfasoara procesele de oxidare lenta a substantelor
organice simple, rezultate in urma digestiei, rezultand energia necesara functionarii
organismului si produsi de dezasimilatie ce sunt eliminati pe diferite cai.
Aparatul respirator este format din:
1. Caile respiratorii superioare
Nas formatiune mediocefalica cu caracteristici specifice fiecarui individ, cu
dublu rol respirator si olfactiv. Aerul insipirat prin nas ajunge in plamani. Mucusul
vascos si perii aflati in nas au rol de filtrare a impuritatilor din aer. La om prin
inspiraie sunt folosite nrile alternativ (la un interval de 20 -30 de minute),
permitand astfel regenerarea mucoasei nazale.

Cavitatea nazala este impartita in 2 cavitati numite fose nazale de un perete


median (septul nazal). Fosele nazale comunica cu exteriorul prin 2 orificii (narine),
iar cu faringele prin 2 orificii largi (meaturi narofaringiene). Cavitatea nazala este
captusita cu o mucoasa foarte vascularizata si impartita in 2 regiuni: mucoasa
olfactiva ce se afla in partea superioara si mucoasa respiratorie, aflata in partea
inferioara.
Faringe - organ musculos cptuit cu o mucoas, care reprezinta locul de
incrucisare a caii respiratorii (laringele) cu cea digestiva (esofag). Faringele este
delimitat in partea superioara de cavitatea bucal prin baza limbii, amigdale, arcul
palatin, iar de cavitatea nazal de coanele nazale. Ieirea postero-ventral din faringe
se realizeaz pe de o parte prin laringe continuat cu trahea, iar pe de alt parte prin
esofag.
2. Caile respiratorii inferioare
Laringe este un organ cartilaginos, cptuit cu o mucoas n interior, situat
ntre laringe si trahee. Laringele, pe langa rolul de protejare a caii respiratorii, este si
un organ al fonatiei. In faringe sunt situate coardele vocale.
Epiglota - cartilaj elastic care impiedica patrunderea alimentelor in plamani,
in momentul inghitirii
Trahee - conduct fibrocartilaginos care continu laringele, situat nainte de
esofag i terminat n torace la nivelul vertebrei a 5-a toracale prin dou ramuri de
bifurcaie numite bronhii. Traheea are o lungime de 11-13 cm si un diametru de
aproximativ 2 cm.
3. Plamanii
Plaman - organ pereche cu rol in respiratie, care furnizeaza oxigen intregului
corp si elimina dioxidul de carbon din sange.
Bronhii - 2 canale ce transporta aerul intre trahee si plamani
Bronhiole - ramificatii ale bronhiilor in lobul pulmonar, care se termina cu
alveolele
Alveole pulmonare - saci care se umplu cu aer si la nivelul carora se face
schimbul de oxigen cu dioxid de carbon. Fiecare plaman contine aproximativ 300
milioane de alveole

III Sistemul circulator


SECTIUNI:
Inima (cordul)
Sistemul venos
Sngele
Sistemul arterial

Sistemul circulator este cel ce realizeaz micarea sngelui prin ntreg organismul.
Inima i vasele sanguine sunt cele mai improtante componente ale sistemului
circulator. Fiecare btaie mpinge sngele n vasele de snge ce transport: oxigen i
nutrimente ctre esuturi prin intermediul sistemului arterial i produi de degradare
i metabolii de la nivel tisular ctre cord prin intermediul sistemului venos. Sistemul
limfatic este cea de- a treia component a sistemului circulator, iar mecanismul su
de funcionare va fi detaliat ulterior.
Anatomia sistemului circulator
Sistemul circulator este alctuit din dou sisteme reprezentate de:
Sistemul vaselor sanguine;
Sistemul vaselor limfatice.
Sistemul vaselor sanguine este alctuit din urmtoarele componente:
Arterele sunt vase ce pleac de la nivelul cordului i se ramific pe traiectul lor la
fel ca ramurile unui copac, devenind din ce n ce mai mici, alctuind arborele arterial
ce ndeplinete funcia de transport la nivel tisular att a nutrimentelor, ct i a
oxigenului.
Capilarele sunt vase sanguine de mici dimensiuni ce formeaz o reea difuz ce
realizaz numeroase anastomoze i la nivelul crora au loc schimburile dintre
esuturi i snge.
Venele sunt vase ce se formeaz prin unirea reelei difuze a capilarelor, realiznd
un sistem ramificat ce pornete n mod opus arborelul arterial, de la terminaii subiri
ctre canale progresiv mai largi.
Sistemul limfatic este alctuit din:
Un sistem complex de capilare ce colecteaz limfa de la diferite organe i esuturi;
Un sistem elaborat de vase ce colectez i conduc limfa de la nivelul capilarelor la
nivelul venelor gtului i anume: la nivelul conflurii dintre vena jugular intern
stng i subclaviculara stng pentru ductul toracic i confluarea dintre vena
jugular intern dreapt i subclaviculara dreapt pentru ductul limfatic drept;
Organe limfoide i noduli (ganglioni) limfatici ce sunt localizai pe traiectul vaselor
colectoare i au drept scop filtrarea limfei i mbogirea ei cu limfocite.
Structura vaselor sanguine
Structura vaselor sanguine este una general reprezentat de cele trei straturi: intima,
media i adventicea, la care se adaug diferite modificri i adaptri specifice
fiecrui sistem.

Cele trei straturi, de la interior spre exterior, sunt:


1. Intima - este alctuit la rndul ei din mai multe straturi reprezentate de:
endoteliul ce este localizat la nivelul laminei bazale;
esutul subendotelial ce este reprezentat de esut conjunctiv lax i fibre musculare
netede cu dispoziie longitudinal i
membrana elastic limitant intern ce este prezent doar la nivel arterial, fiind
alctuit din numeroase fibre elastice, cu multiple fenestraii.
2. Media este alctuit din multiple straturi concentrice reprezentate de fibre
musculare ce au o dispoziie helicoidal, la care se adaug numeroase fibre elastice,
fibre reticulare, proteoglicani. Aceast tunica este limitat la exterior de membrana
limitant extern.
3. Adventicea este alctuit din esut conjunctiv cu numeroase fibre de colagen de
tip I, fibre elastice dispuse longitudinal. La nivelul vaselor mari, la nivelul
adventicei, se poate identifica i vasa vasorum ce se definete ca fiind un strat ce
conine numeroase vase ce realizeaz vascularizaia adventicei i poriunii externe a
mediei. Vasa vasorum este mai bine dezvoltat la nivelul venelor. n ceea ce privete
capilarele limfatice, acestea se pot gsi la nivelul adventicei pentru artere, iar pentru
vene, acestea pot penetra i ajunge pn la medie.
Inervaia vaselor se realizeaz prin intermediul unei reele de fibre nervoase
nemielinizate simpatice ce mai poart denumirea i de nervi vasomotori i formeaz
nervi vascularis. Fibrele nervoase sunt mai numeroase la nivelul venelor dec la
nivelul arterelor.
Terminaiile nervoase aferente de la nivel arterial se pot clasifica n baroreceptori i
chemoreceptori.
Baroreceptorii se pot identifica la nivelul:
Sinusului carotidian, localizai imediat sub bifurcaia carotidei primare, iar
terminaiile nervoase provin din nervul XI;
Arcului aortic.
Chemoreceptorii se pot identifica la nivelul:
Corpusculului carotidian, fiind localizat la nivelul bifurcaiei carotidei i este
alctuit din dou tipuri de celule glomice;
Corpusculului aortic, ce este localizat ntre subclavicular i carotida dreapt, pe
dreapta i n apropierea subclavicularei stngi pe stnga.
A. Arterele
sunt vasele eferente de la nivelul cordului, adic toate vasele ce pleac de la acest
nivel. Au form tubular, asemenea unor conducte, i pe traiectul lor se bifurc i se
subiaz totodat, toat circulaia arterial avnd aspect arborescent.

Dimensiunile lor sunt diferite, acestea putnd fi clasificate n funcie de acest


criteriu:
Arterele de mari dimenisuni sau arterele elastice sunt reprezentate de: aorta,
ramurile sale mari, subclaviculara, carotida comun, artera iliac i arterele
pulmonare.
Arterele medii sau musculare ce mai sunt denumite i artere de distribuie sunt
reprezentate de arterele ce realizeaz vascularizaia viscerelor.
Arterele de mici dimensiuni sau arteriole ce se clasific la rndul lor n arteriole
mari i mici.
Structura arterelor mari este reprezentat de cele trei tunici elementare: intima, media
i adventicea la care se adaug periadventicea, ce are drept scop poziionarea arterei
pe traiectul su.
Intima este alctuit din:
Endoteliu ce se continu i la nivelul cordului, constituind endocardul i este
reprezentat dintr-un epiteliu simplu pavimentos. Celulele endoteliale au drept scop
realizarea unei permeabiliti selective ce faciliteaz o difuziune simpl pentru
oxigen i dioxid de carbon, transport activ glucoza, aminoacizii i electroliii,
realizeaz endocitoz pentru diverse molecule precum: LDL colesterol, factori de
cretere, transferin. De asemenea, celulele endoteliale mpiedic apariia trombilor
prin controlul trombozei, trombolizei i agregabilitii palchetare, elabornd
molecule anticoagulante i antitrombotice (prostaciclin, activator al
plasminogenului, molecule heparin-like), molecule protombotice precum factorul
von Willebrand i echilibreaz fluxul sanguin i reactivitatea vascular prin
intermediul substanelor vasoconstrictoare i vasodilatatoare.
Subendoteliul - este un esut conjunctiv cu numeroase fibre de colagen tip I i tip II,
ntr-o matrice bogat n proteoglicani.
Membrana elastic limitant intern ce este alctuit din elastin dispus lamelar.
Media este alctuit din lame elastice formate din fibre elastice fuzionate. Acestea
sunt dispuse sub form de spirale, i sunt conectate prin puni. Printre lamele elastice
pot fi identificate i fibre musculare netede.
Adventicea este alctuit din esut conjunctiv lax, iar la nivelul ei se gsete i vasa
vasorum mpreun cu terminaii nervoase i are rolul de a fixa arterele pe traiectul
lor, rol suplimentat prin intermediul periadventicei.
Structura arterelor medii i mici este reprezentat tot de cele trei component de baz:
intima, media i adventica, ns cu anumite modificri specifice fa de arterele de
mari dimensiuni.

Intima este de ast dat acltuit din endoteliu i din esut endotelial, acesta din urm
putnd fi chiar absent la nivelul arteriolelor. Membrana limitant elastic intern are
un aspect crenelat pentru arteriole i pentru arterele medii.
Media este alctuit din miocite contractile ce sunt dispuse laminar, n 10-38 de
straturi concentrice. Pe lng miocitele contractile se pot identifica i miocite
secretorii ce sintetizeaz matricea extracelular alturi de prostacicline, factori de
cretere i factori chemotactici. La nivelul mediei poate aprea i metaplazia
fibroelastic din cadrul aterosclerozei. Numai la nivelul arterelor de calibru mare se
poate identifica i membrana elastic limitant extern.
Adventicea este alctuit din esut conjunctiv lax, ce este bogat n colagen de tip I.
Vasa vasorum este prezent pn la nivelul membranei elastice limitante externe,
alturi de terminaiile nervoase. Terminaiile nervoase de origine simpatic determin
pe musculatura arterial vasoconstricie (numai la nivelul coronarelor determin
vasodilataie), iar parasimpaticul determin vasodilataie.
Microcirculaia este alctuit din urmtoarele elemente:
O arteriol;
Reeaua de capilare;
Metarteriole;
O venul postcapilar.
Excepiile de la aceast regul sunt reprezentate de glomerulul renal i sistemul port.
Arteriola are o structur asemntoare arterelor musculare la care doar membrana
elastic limitant intern este vizibil. Rolul arteriolelor este de a realiza rezistena
vascular periferic, aprnd astfel tensiunea arterial diastolic. De la nivelul
arteriolei vor lua natere 2-3 metarteriole ce prezint un diametru mai redus i sunt
lipsite de adventice.
Reeaua capilar este realizat prin intermediul ramificrii arteriolelor, de la nivelul
unei arteriole rezultnd un capilar preferenial, iar din acesta formndu-se reeaua
capilar, ce se concentreaz pe capilarul preferenial ce dreneaz la nivelul venulei
postcapilare.
Capilarele sanguine sunt formaiuni tubulare cu dimensiuni foarte mici, cu un
diametru de aproximativ 4-14 um i cu o lungime mai mica de 1 mm. Sunt alctuit
n cea mai mare parte din endoteliu, iar la nivelul membranei bazale se pot identifica
numeroase pericite sau celule Rouget. La nivelul locului de emergen din capilarul
preferenial se gsete sfincterul precapilar, ce este prezent i la nivelul capilarului
preferenial, relaxarea unuia determinnd contracia celuilalt.

Capilarele pot fi mprite astfel:


Capilare de tip I sau continui sunt repartizate n special la nivelul regiunilor cu
schimburi reduse, pe la nivelul peretelui acestora putnd sa treac numai molecule
mici i gazele.
Capilarele tip barier, localizate la nivelul timusului i esutului nervos.
Capilarele de tip II sau fenestrate ce sunt repartizate n special la nivelul regiunilor
cu schimburi mai intense precum intestinul, pancreasul, glandele endocrine.
Capilarele de tip III sau sinusoide se pot identifica la nivelul ficatului, a mduvei
hematogene, limfoganglionilor, dar i a splinei, fiind vase cu traiect sinuos ce
prezint un endoteliu discontinuu.
Structurile de tip glomus pot fi identificate la nivelul extermitilor precum vrful
degetelor, la nivelul urechilor, la nivelul lor vena fiind situat n continuarea arterei,
membrana limitant elastic intern disprnd.
Venula postcapilar are un diametru cuprins ntre 10 i 100 um i prezint numeroase
pericite i colecteaz la nivelul venulei colectoare, ce dreneaz la rndul ei la nivelul
venei musculare.
B. Venele
sunt formaiuni tubulare, vase de capacitan i pot fi de asemnea clasificate astfel:
Vene mari: vena cava superioar, vena cava inferioar, venele pulmonare;
Vene medii i mici: vena jugular extern, vena jugular intern;
Venule.
Venele prezint aceeiai structur general reprezentat de intima, medie i
adventice, ns la fel ca i n cazul arterelor, acestea prezint anumite specificiti.
Intima este alctuit din endoteliu i esut endotelial, ns membrana limitant
elastic intern lipsete.
Media este alctuit din esut muscular, fibros i elastic, ns n cantitate mai mic
dect la nivelul arterei omonime.
Adventicea este de aceast data mai groas dect la nivel arterial, cu vasa vasorum
foarte bogat i cu numeroase terminaii nervoase.
La nivelul poriunii inferioare a corpului, venele sunt adaptate cu valve ce se
formeaz prin plierea intimei, fragmentnd astfel coloana de snge, scznd
presiunea de la nivel parietal i deteminnd o singur direcie de circulaie a fluxului
sanguin.

C. Vasele limfatice
Vasele limfatice sunt extrem de fragile, straturile lor fiind uneori translucide. Ele sunt
ntrerupte din loc n loc de poriuni ngustate, traiectul lor avnd aspect nodular.
Acest aspect este determinat de prezena valvelor, n mod similar venelor. n ceea ce
privete structura parietal, aceasta este similar venelor (intim, medie, adventice)
pentru vasele limfatice mari.
Intima este subire, transparent, uor elastic i este alctuit dintr-un strat de celule
endoteliale ce este susinut de o membran elastic.
Media este alctuit dintr-un strat muscular neted i fibre elastice distribuite
transversal.
Adventicea este alctuit din fibre musculare netede cu dispoziie longitudinal sau
oblic ce se ntreptrund cu fibre conjunctive de la nivelul esuturilor nconjurtoare.
Valvele de la nivelul vaselor limfatice sunt alctuite din esut fibros mbrcat de esut
endotelial. n ceea ce privete forma, valvele sunt semilunare i sunt ataate prin
intermediul marginii convexe la nivel parietal, marginile concave fiind libere i
poziionate n sensul fluxului limfatic. De obicei, valvele sunt localizate sub form
de perechi, una n faa celeilalte, nsa uneori se pot identifica i anomalii, n special
n apropierea anastomozelor. La nivelul vaselor limfatice, spre deosebire de vene,
valvele sunt localizate la intervale mai mici, iar numrul lor crete n apropierea
organelor limfoide, la nivelul vaselor limfatice cervicale i ale membrelor
superioare.
Pe traiectul vaselor limfatice se pot identifica ganglionii limfatici ce au rol n filtrarea
limfei i mbogirea acesteia cu limfocite.

IV Aparatul excretor si excretia


Aparatul excretor are rol in eliminarea produsilor de catabolism din lichidul
interstitial care scalda celulele in mediul extern si mentinerea compozitiei chimice a
acestuia in limite constante se realizeaza prin colaborarea mai multor organe si
sisteme.Substantele gazoase se elimina prin plamani,iar cele solide prin aparatul
excretor,piele si tubul digestiv.Alaturi de aceste aparate si sisteme,la eliminarea
produsilor de catabolism mai participa si sangele,care transporta substantele ce
urmeaza sa fie eliminate de la lichidul interstitial la organele respective.
Alcatuirea aparatului excretor.
Aparatul excretor este format din rinichi si caile urinare.

Rinichiul
Rinichii ,organe pereche de forma unor boabe de fasole,au un rol esential in functia
de excretie .Ei sunt organe retroperitoneale ,asezate de o parte si de alta a coloanei
vertebrale,la nivelul ultimelor doua vertebre toracale si al primelor trei vertebre
lombare,in nishte spatii numite loje renale.Fiecare loja este delimitata de o
formatiune conjunctivofibroasa numita fascia renala.Aceasta ,la randul ei ,este
alcatuita din doua foite ,una asezata inaintea rinichiului numita fascia
prerenala(Toldt),si alata inapoia rinichiului numita fascia
retrorenala(Zuckerkandl),care vine in raport cu peretele abdomenului.Rinichiul este
fixat in loja renala prin fascia renala,peritoneul parietal posterior si vasele renale,la
care se adauga presiunea abdominala.Rinichiul are lungimea de 11-12 cm,latimea de
5-6 cm si grosimea de 3-4 cm.El reprezinta doua fete ,doua margini,doua extremitati
sau poli.Fiecare priveste inainte si putin inauntru,si o fata posterioara,care priveste
inapoi si in afara.Fata anterioara a rinichiului drept vine in raport cu lobul drept al
ficatului.
Rinichiul are o margine laterala convexa si o margine mediala concava.El reprezinta
o extremitate superioara,numita polul superior si o extremitate inferioara numita
polul inferior.Pe marginea mediala se afla hilul renal,o despicatura alungita in axul
rinichiului,in care se gasesc elementele pediculului renal(vase ,nervi,cai
urinare).Hilul se prelungeste in interiorul rinichiului printr-o scobitura numita sinusul
renal,in care se gasesc:tesut conjunctiv gras,ramificatiile vaselor renale si portiunile
initiale ale cailor urinare.
Capsula renala este o formatiune conjunctiva care inveleste rinichiul si care este usor
detasabila.Parenchimul renal prezinta pe suprafata de sectiune o zona periferica
groasa de 7-8 mm,de culoare bruna-galbuie,care poarta numele de substanta corticala
si o zona centrala,de culoare rosie inchisa,numita substanta medulara.Cele doua
substante se intrepatrund intre ele neexistant o limita neta.
Rinichiul pimeste fibre nervoase vegetative din plexul renal.Aceste fibre ajung la
rinichi pe calea vaselor renale.Capsula este inervata de dfibre senzitive mielinice.
Caile urinare
Caile urinare sunt alcatuite din calicele renale,bazinet,uretere,vezica urinara si uretra.
Vezica urinara
Vezica urinara este un organ cavitar asezat in micul bazin,in loja verticala.Ea este
numai in partea invelita de peritoneu.Vezica urinara este fixata in loja ei printr-un
ligament peritoneal si prin continuitatea cu uretra si ureterele.
Capacitatea vezicii urinare este de 250-300 ml.
Din punctul de vedere al configuratiei externe ,vezica urinara prezinta un fund,un
corp si un varf.Fundul vezicii urinare este situat inferior.Corpul vezicii urinare
prezinta o fata anterioara,doua fete laterale si o fata posterioara.

Peretele vezicii urinare este alcatuit din patru tunici:mucoasa,submucoasa,musculara


si externa.Tunica mucoasa este asemanatoare cu cea a ureterului,fiind alcatuita dintrun epiteliu de tranzitie sau un uroteliu fara membrana bazala si un corion .Tunica
submucoasa este constituita din tesut conjunctiv lax,iar tunica musculara din fibre
longitudinale ,unul mijlociu constituit din din fibre circulare si altul interior format
din fibre longitudinale.Tunica externa este alcatuita la nivelul varfului veicii si in
portiunea posterioara a corpului din peritoneu.