ATOMUL - alcatuire

Aproape toata masa atomului este concentrata in nucleu. Relatia dintre

uam si gram este
1uam= 1.67x10-24 g
Masa, in uam, pentru particulele importante din nucleu
Particula

Sarcina
electrica

Masa uam

electron

-1

0.000549

proton

+1

1.00728

neutron

1.00867
1

ATOMUL modelele atomice

Modelul lui Thomson

Modelul lui Rutherford

Prin descompunerea luminii emise de o sursa luminoasa, putem obtine

diferite tipuri de spectre care depind de caracteristicile sursei
luminoase. Un element important il constitue temperatura alaturi de
presiune si compozitia chimica.

Spectrul continuu

Un gaz cald la presiune scazuta produce un spectru petru cateva culori

specifice lui, adica pentru anumite lungimi de unda. Aceste raze
luminoase formeaza spectrul de emisie. Fiecare element chimic are
propriul sau spectru luminos.
Spectru de emisie

Un gaz rece la presiune scazuta absoarbe anumite culori, producand un

spectru de absorbtie.
Atomii care constitue respectivul gaz absorb selectiv lumina, ceea ce se
traduce prin aparitia in spectru a unor linii negre (benzi de absorbtie).
Aceste se observa la aceleasi lungimi de unda ca si razele de emisie
pentru gazul considerat, ceea ce inseamna ca in spectrul unui atom dat
razele de absorbtie sunt plasate in acelasi loc ca si cele de emisie. Cele
doua spectre sunt complementare.
Spectru de absorbtie

Fraunhofer observa ca in spectrul solar apar cateva linii negre.

In spectrul hidrogenului apar benzile colorate care lipsesc din spectrul solar

E
Pentru atomul de hidrogen, emisia energetica se realizeaza
discontinuu, in coante energetice.

Spectrul de emisie poate fi utilizat pentru determinarea energiei

nivelelor, pentru atomul de hidrogen.

Joseph Balmer (1885) examineaza spectrul in vizibil al atomului de

hidrogen si propune o formula pentru calculul lungimilor de unda.

1 1
2 2
2 n

1/ =
Cu cat creste n, cu atat diferenta energetica intre frecvente, scade.
Johann Rydberg extinde modelul lui Balmer gsind mai multe linii de emisie
n afara regiunii vizibil a spectrului.

1
1
Ry 2 2
n1 n 2
n1 = 1, 2, 3, ..
n2 = n1+1, n1+2,

R = constanta lui Rydberg

Ry = 3.29 x 1015 1/s

Sugereaza ca nivelele
energetice in atomul de
hidrogen sunt proportionale cu
1/n2
8

ATOMUL modelul lui Bohr

Conceptul cuantic
MODELUL LUI BOHR
1913, Neils Bohr Foloseste spectrul de emisie al hidrogenului
pentru dezvoltarea unui model cuantic pentru atomul de hidrogen.
Electronii se misca in jurul nucleului ocupand numai anumite
orbite
circulare cu energie distincta.

Electronii sar de pe o orbita pe alta prin emisia sau absorbtia unei coante de
energie.
Bohr postuleaza existenta unei atractii coulombiene intre nucleu si electron.
Fizica calsica nu poate explica de ce atomul de H nu colapseaza.
9

Electronii sunt situati pe orbite circulare

de forma si energie data (cuantificata)
(nivele energetice)
Se emite energie atunci cand un electron
trece de pe o orbita pe alta mai apropita
de nucleu.

1,89 eV, lungimea de unda 659x10-9 m

Inainte de absorbtie

dupa absorbtia de energie

Energia nivelului

Fiecare orbita are o energie specifica. Orbitele cele mai apropitate de

nucleu au energia cea mai mica si energia creste odata cu cresterea
distantei de la orbita la nucleu.
- Electronul se gaseste pe orbite permise unde nu emite si nu absoarbe
energie. Absorbtia de energie se face numai la anumite frecvente
(tranzitii).

En

Excitare electronica

Emisie de lumin

Pierderea energiei unui electron

Em
Absorbtie de lumina

E = |En-Em| = h
11

Fundamente cuantice
Lungimea de unda asociata unei particule de masa m este invers
proportionala cu momentul cinetic al particulei p (p = m x v). Putem scrie
relatia lui Broglie:
p = h / h: constanta lui Planck = 6,626068 1034 m2 kg / s
Daca incertitudinea in determinarea pozitiei unei particule este x si
incertitudinea in determinarea momentului sau cinetic este p atunci
produsul acestor doua inecrtitudini ( principiul lui Heisenberg) trebuie sa
satisfaca relatia px1/2, unde = h/2 = 1,052 x 10-34 J s.
Lumina este alcatuita din particule elementare (fotoni) proiectate in
linie dreapta cu viteza luminii.
Razele luminoase = traiectoriile acestor corpusculi

E = h = hc/ pentru lumina

c = 3.10
E = mc2 pentru particula

m.s-1

E : energia fotonului (in joule J)

: frecventa de unda (in hertz Hz)

= c/
12

ATOMUL Modelul lui Bohr

Electronul se misca pe o orbita circulara in jurul nucleului sub influenta
atractiei
electron
si al
nucleu,
respectand
legile este
clasice
1.Coulombiene
Sunt permisedintre
doar acele
orbite
caror moment
de rotatie
un ale
mecanicii.
multiplu n al constantei lui Planck h ( h=6.626069571034 j x s).
mvr = nh/2
2. Cand electronii trec de pe o orbita pe alta se emite sau absoarbe energie.
Ecuatia lui Plank :
E2-E1= h = hc/
In cazul atomului de hidrogen
Consideram ca electronul se misca pe o orbita circulara de raza r cu viteza constanta v.
Forta care actioneaza asupra electronului datorita atractiei Coulombiene:
Forta centrifuga:

F = Ze2/40r2
mv 2/r

Aplicand legea lui Newton F = mxa si considerand m=masa electronului, obtinem:

Ze2/40r2 = mv2/r
Se poate exprima viteza si raza orbitei

v = Ze2/2e0hn
r = 0h2n2/mZe2

13

ATOMUL modelul lui Bohr

Din punct de vedere energetic
K = mv2/2 = mZ2e4/802h2n2

Energia cinetica

V= -Ze2/40r = -mZ2e4/402h2n2 Energia potentiala

E = K+V

energia totala este egala cu energia cinetica + energia potentiala

E = -mZ2e4/802h2n2

Daca n=1 obtinem ecuatia care exprima energia primei orbite Bohr
E = -mZ2e4/802h2
E1=-13.6 eV
Pentru atom de hidrogen Z = 1
Inlocuind valorile constantelor in ecuatia energiei, E1 =- 13.6 eV. Aceasta este energia
atunci cnd electronul se nvrte pe cea mai mica orbita permisa, cu r = a0 i anume cea cu
raza n jurul valorii de 0.053 nm.
Se observa ca energia unui electron este proporional cu 1/n2. Astfel,
E n = E1/n2 = -13.6/n2
Pentru n = 2, energia E2 = E1/4 = -3/4 eV,
daca n = 3 , energia E3 este E1 / 9 = -1.5 eV
14

n=1

Nivelul
fundamenta,
cu energia
cea mai mica

E1 =
-13,6eV

n=2

Primul nivel
excitat

E2= -3,4eV

n=3

Al doilea nivel
excitat

E3=
-1,51eV

Extinderea modelului lui Bohr la sisteme chimice cu Z mai mare decat 1

Exemple:

He+ (Z = 2),
Li+2 (Z = 3), etc.

15

Stare ionizata
Tranzitii electronice

Nivel excitat

Nivel
fundamental

16

Limitele modelului lui Bohr

Se aplica doar atomului de hidrogen i

atomilor similari adic acelea cu un
electron ca He +, Li + +,
Be +++, etc
modelul atomic lui Bohr atribuie o
distributie planetara a electronilor, ceea ce
nseamn c electronii se nvrt n jurul
nucleului pe orbite circulare definite.
Modern distribuia electronilor n jurul
nucleului unui atom este descris de o
distribuie de probabilitate, care a dus la
"nori de electroni", mai degrab dect
orbite circulare discrete.

Time

Scientists

Discoveries

1911

Ernest
Rutherford

Nucleul este situat in centul atomului

si contine toata masa acestuia

1913

Niels Bohr

Electronii se misca pe orbite

circulare la distante bine definite, in
jurul nucleului.

1926

Erwin
Schrodinger

Dezvolta modelul cuantic al

atomului.

1932

James
Chadwick

Confirma existenta neutronilor.

Modelul cuantic al atomului

Ecuatia lui Schrodinger
n modelul Bohr, electronul poate gravita in jurul nucleului doar pe traictorii bine definite
(r, E) numite orbite. In modelul cuantic descris prin ecuatia lui Schrdinger putem vorbi
doar de distribuii de probabilitate pentru un nivel de energie dat de electroni.
De exemplu, un electron n starea fundamental ntr-un atom de hidrogen ar avea o
distribuie de probabilitate.

Pentro o particula de masa m care se misca intr-un spatiu

unidimensional si are energia potentiala V, ecuatia lui
Schrodinger are forma:

2 d 2

V E
2
2m dx

Unde = h/2 = 1,052 x 10-34 J s

( x , t ) F,

Ecuatia lui Schrodinger pentru o particula actionata de o forta

este:

2 2

V ( x ) i
2
2m x
t

Cum reprezentam

( x, t )

Unde V(x) reprezinta functia

energie potentiala

F dV dx

Printr-o ecuatie diferentiala cu 2 variabile in care (x)

este o functie numai de x si (t) este o functie numai de t:

( x, t ) ( x) (t )
2
( x) (t ) U ( x) ( x) (t ) i ( x) (t )
2m

Ecuatia lui Schrdinger unidimensionala

2
( x) (t ) U ( x) ( x) (t ) i ( x) (t )
2m
Impartim prin

( x) (t )

2 ( x)
(t )

U ( x ) i
2m ( x )
(t )
E1

E2

Functie de x

Functie de t

2 ( x)

U ( x) C
2m ( x )

(t )
1 d (t )
i
i
C
(t )
(t ) dt
Cei doi termeni trebuie sa fie egali
cu aceasi constanta notata cu C.

Ecuatia E1

(t )
1 d (t )
i
i
C
(t )
(t ) dt

(t ) e

iCt

(t ) e

iEt

iar ecuatia E2 devine ecuatia independenta de timp a lui Schrodinger.

Descrie o stare stationara.

2 d 2 ( x)

U ( x) ( x) E ( x)
2
2m dx

.
Ecuatia lui Schrodinger
Descrie evolutia functiei de unda in timp si spatiu. Ecuatia lui
Schrodinger reda cuantificarea energiei unui sistem precum si forma
functiei de unda.

pozitia
2
2

Functia de unda Schrodinger

V E 0
2
2m dx Energia potentiala Energia cintica
este o masura a amplitudinei undei; dupa cum intensitatea luminii se defineste prin patratul
amplitudinii (numarul de fotoni / unitatea de volum), patratul functiei de unda reprezinta
probabilitatea de a gasi particula in elementul de volum unitate.
Stiind ca Ec+Ep=const, in unitatea de volum:

2 2 2 8 2 m
2 2 2 ( E V ) 0
2
x
y
z
h

23

Deoarece energia coulombiana a nucleului este de simetrie sferica, reprezentarea

matematica a orbitelor este descrisa in termenii
coordonatelor polare sferice r, si .

Schrdinger porneste de la ecuatiile lui de Broglie

h p vE h
si defineste energia totala ca fiind:

E p 2 2m V
24

Rezolvarea ecuatiei lui Schrodinger pentru atomul de hidrogen

Potentialul V (r ) care descrie atractia
electrostatica intre doua sarcini este descris prin
legea lui Coulomb

Ze 2
V (r )
4 0 r

Unde Ze este sarcina nucleului si 0

este permitivitatea vidului

Ecuatia lui Schrodinger pentru atomul de hidrogen, in coordonate sferice :

.
Rezolvarea ecuaii cu derivate partiale presupune gruparea termenilor (I) si
separarea in ecuatii individuale in functie de variabile (II) .
(I)

(II) Separarea variabilelor

Termenii cu rosu sunt dependenti de r iar cei marcati cu albastru, numai de

unghiuri.
Prin separarea acestora se obtine ecuatia radiala (rosu) si cea angulara (albastru),
cu A constanta de separare.

Ecuatia angulara se separa la randul ei intr-o functie polara () si una

azimutala ()

Inlocuim

Separam termenii

Solutiile ecuatiei lui Schrodinger

Rezolvarea ecuatiei azimutale

Cu solutii de forma
Unde
si c2=0
B=m2
m este un numar intreg care restrange valorile posibile ale functiei de unda la un
numar de multipli intregi ai untitatii de baza. Acest numar m este un numar cuantic.
Ecuatia azimutala a functiei de unda este:

28

Solutiile ecuatiei lui Schrodinger

Rezolvarea ecuatiei polare

Daca B = m2

Daca consideram functia de unda ca fiind dependenta de cos(), substituind () cu o

functie P(cos ) si consideram cos = x, ecuatia devine:

Prin simplificare
Pentru ca sin2 + cos2 =1, sin2 =1-cos2 1-x2. Inlocuim in ecuati simplificata

29

Solutiile ecuatiei lui Schrodinger

Ecuatia este dependenta de x iar solutia unei astfel de ecuatii este cunoscuta ca fiind
un de tip polinom Legendre.

Unde
Seria converge daca A = l(l+1) unde l este un numar intreg. Coeficientii a0 si a1
depind de l.
Primele functii Legendre sunt:

Valorile pe care le ia l limiteaza valorile lui m (acestea pot fi cuprinse intre l si l).
30

Solutiile ecuatiei lui Schrodinger

Rezolvarea ecuatiei radiale

daca A=l(l+1)

Se face produsul in primul termen si apoi se imparte cu r2.

Pentru valori mari a lui r, termenii in rosu tind la zero. Ecuatia devine

Daca vconsideram punctul de potential zero ca fiind energia electronului liber, pentru
cazul prezentat E0, pentru un electron indepartat de nucleu, care poate fi
considerat practic liber. Daca electronul se apropie de nucleu valoarea lui E devine
negativa. Aceste conditii se indeplinesc daca consideram c4 = 0 si impunem conditia
31
E< 0.

Solutiile ecuatiei lui Schrodinger

Solutia asimptotica este:

Iar solutia radiala este de forma:

Unde coeficientul b0 depinde de l. In acelasi timp, solutia ecuatiei radiale cuantifica

posibilele nivele enrgetice in functie de n.

Solutia completa a ecuatiei lui Schrodinger pentru atomul de hidrogen este de forma:

Unde N se obtine prin normalizare si include coeficientii solutiilor partiale.

32

Solutiile ecuatiei lui Schrodinger semnificatie fizica

Pentru ilustrarea modului in care ecuatia lui Schrodnger se utilizeaza in cuantificarea
energie, consideram particula de masa m, aflata intr-o cutie monodimensiuonala cu
energie potentiala constanta intre doi pereti impenetrabili. Particulei de masa m I se
asociaza o functie de unda sinusoidala (functia de Broglie) asociata cu prticula in
miscare. Daca unda este concentrata in interorul cutiei de potential ea trebuie sa fie o
unda stationara analoaga undelor ce iau nastere pe o coarda vibranta fixata la cele
doua capete. Unei astfel de unde i se poate determina lungimea de unda tinand cont
de lungimea cutiei L in care se misca particula: n x L (unde n este un numar
intreg si pozitiv). Solutiile variabile pentru ecuatia lui Schrodinger in acest caz sunt
unde cu L/nForma matematica a acestor unde este

2x

nx
sin
sin

L
n este un numar intreg care defineste functia de unda. Se

2
1
0

numeste numar cuantic.

Daca n = 1 (x=L). Functia de unda tinde spre o la peretii cutiei
si este pozitiva in interiorul cutiei.
Daca n = 2, 0<x<1/2 L functia de unda trece prin 0 la mijlocul
cutiei si este negativa pentru 1/2L<x<L.
Punctul prin care functia de unda trece prin 0 se numeste
punct nodal.
Numarul cuantic principal determina energiile permise ale sistemului
33
L chimic.

Principiul calitatit a lui de Broglie ( o unde este asociata unei particule) a fost dezvoltat
de Max Born care considera ca patratul functiei de unda 2 este proportional cu
probabilitatea de a gasi particula intr-un spatiu infinitezimal.
Daca 2 are valoare maxima, probabilitatea de a gasi particula este mare daca 2 are
valoare zero, probabilitatea de a gasi particula in spatiul respectiv este nula.
2 se numeste densitate de probabilitate a particulei. Probabilitatea de a gasi
elcronul intr-un volum infinitezimal (atomului) este data de functia:

2 d
3

Suma tuturor probabilitatilor, de a gasi electronul in toate

elementele de volum este dat de
2

d 1

1
34

Functia de distributie
radiala 2 reprezinta
probabilitatea de a gasi
electronul intr-un nivel
sferic la o distanta r
fata de nucleu.
Reprezenatrea acestei
functii este redata cu rosu.

functiile de unda pentru n = 1 si n=3

35

Semnul functiei de unda

Functia de unda reprezinta regiuni cu amplitudine pozitiva si negativa (ca orice alta
functie).
Amplitudinea pozitiva sau negativa in cazul functiei de unda nu inseamna ca
probabilitatea
de a gasi electronul este mai mare sau mai mica, deci nu are o semnificatie fizica directa.
Semnul functiei de unda se foloseste direct doar atunci cand vorbim despre
densitatea de probabilitate.

Regiunea in care amplitudinea unei functii de unda este

pozitiva si se adauga la o alta regiune cu amplitudine pozitiva inseamna ca acolo
probabilitatea de a gasi electronul este mult mai mare. Acest aspect al functiei de
unda este important in conceptul de legatura chimica.
Dimportiva daca se adauga unei regiuni cu o functie de unda de amplitudine pozitiva ,
una de amplitudine negativa, probabilitatea de a gasi electronul este nula.
Marimea suprafetei pe care cele doua functii de unda interfera se masoara
prin asa numita integrala de suprapunere S:

S 1 2 d
Daca cele doua functii sunt departate in spatiu atunci S=0.
Daca cele doua functii sunt asemanatoare si apropiate si au acelasi semn in regiunea in
care se suprapun, S are valaorea maxima (se apropie de 1)
Doua functii de unda pentru care suprapunerea este 0 se numesc functii ortogonale.
36

Orbitalii atomici

Un orbital s are aceasi

amplitudile la o distanta
oarecare de nucleu
indiferent de coordonatele
sale unghiulare. Acest
orbital se reprezinta printro sfera cu nucleul in
centru.
Toate celelalte tipuri de
orbitali au amplitudiea care
variaza cu unghiul.
Amplitudinile pozitiva si
negativa a functiilor de
unda sunt reprezentate
prin semnele + si -. Fiecare
orital real are un plan
nodal in care probabilitatea
de a gasi electronul este
zero. Planele nodale trec
prin nucleu si separa
regiunile amplitudine
pozitia de cele cu
amplitudine negativa.

37

Tipuri de orbitali
-Orbitali de tip s

-Orbitali de tip p

-Orbitali de tip d

38

39

NUMERE CUANTICE

n2h2
E
8ml 2

nergiile permise pentru un atom hidrogenoid depind

umai de numarul cuantic principal n.

marul cuantic principal n defineste o serie de nivele ale

omului cu energie egala.

Orbitalii care apartin fiecarui nivel sunt clasificati in subnivele .

Fiecare subnivel al unui nivel se caracterizeaza printr-un numar cuantic l,
numit numar cuantic al momentului unghiular orbital.
Numarul cuantic secundar descrie apartenenta electronilor la un anumit su
energetic.
l poate lua valorile

0ln-1, adica in total n valori diferite.

De exemplu nivelul n=2 este alcatuit din doua subnivele de orbitali caracteriz
l=0 si l=1.
40

Momentul unghiular este o masura a momentului unei particule care se invarte

1)
in jurul nucleului. Este o marime cuantificata. Poate lual (l valorile
Pentru orbitalul s , momentul unghiular orbital este zero.
Momentul unghiular orbital creste cu l.
Un subnivel cu numarul cuantic l este format din 2l+1 orbitali individuali.
Acesti orbitali se caracterizeaza prin numarul cuantic magnetic m l care poate l
2l + 1 valori:
ml = l,...., -l valori.
Astfel un nivel d al unui atom cu l=2 este format din cinci orbitali atomici
individuali caracterizati prin numerele magnetice ml = -2, -1, 0, 1, 2.

Numarul cuantic magnetic m descrie situatia impulsurilor de rotatie a elect

camp magnetic si prin aceasta orientarea spatiala a orbitalilor.
Pentru a defini complet starea unui electron intr-un atom trebuie indentificata
Spatiala a electronului in atom.

Momentul unghiuar de spin se defineste prin numarul cuantic de spin s

s ( s 1)
si ms ia valoarea egala cu
Aceste doua stari de spin ale electronului
reprezentateprin sageti si simbolizeaza prin semne orientarea spinilor elelctron
orbital
Straturile caracterizate prin n au aceasi energie. Substaturile cu acelasi
41
nr l au energie egala.

n=1
l = 0, subnivelul s

n=2
l=0, subnivelul s
l=1 subnivelul p

n=3
l=0, subnivelul s
l=1 subnivelul p
l=2 subnivelul d

n=4
l=0, subnivelul s
l=1 subnivelul p
l=2 subnivelul d
l=3 subnivelul f

Cu cat valoarea lui n este mai mica cu atat orbi

respectiv este mai stabil energetic
l ia valorile 0ln-1, adica in total n valori diferite;
Fiecare subnivel energetic este alcatuit dintr-un tip
de orbitali.

42

SOMMERFELD introduce conceptul de orbite eliptice. Pentru fiecare valoare a

lui n exista un numar de stari energetice de diferite foeme eliptice
caracterizate de diferite valori ale momentului angular orbital l.
l
0
1
2
3
4

orbital
s
p
d
f
g

Pentru atomii cu mai multi electroni se introduc si celelalte numere cuantice

43

NUMERE CUANTICE

Nivel
energetic

1
2

1
2

0
0
1

0
1
2

m
0
0
-1
0
1
0
-1
0
1
-2
-1
0
1
2

s
+1/2
+1/2
+1/2
+1/2
+1/2
+1/2
+1/2
+1/2
+1/2
+1/2
+1/2
+1/2
+1/2
+1/2

-1/2
-1/2
-1/2
-1/2
-1/2
-1/2
-1/2
-1/2
-1/2
-1/2
-1/2
-1/2
-1/2
-1/2

Z
(2n2)
2
8

18

44

Ocuparea cu electroni a nivelelor energetice

Denumire

Nr de e- max
Z=2n2

Denumire

Nr max
de eZ=4l+2

1
2

2
8

1s
2s
2p

2
2
6

18

3s
3p
3d

2
6
10

32

4s
4p
4d
4f

2
6
10
14

45

4
3

4f
4d
4p
3d
4s
3p
3s
2p

2s
1
1s

46

Ordinea cresterii energiei nivelelor si subnivelelor intr-un atom este

redata in schema urmatoare:

47

Atomi polielectronici

Sarcina
pozitiva
Electron
de interes

Electron
situat intre

Pentru rezolvarea ecuatiei lui Schrodinger

2 2 2 8 2 m
2 2 2 ( E V ) 0
2
x
y
z
h
8 2 m
2 ( E V ) 0
h
se recurge la aproximatii In scrierea functiei de unda, energia
potentiala este data de toti electronii din atomul polielectronic. V

Ze 2
e2
i r ij r
i
ij

Utilizand aceste valori ale potentialului se poate scrie un set de functii de unda
specifice electronilor din fiecare orbita.

Aceste functii au fost propuse de Slater.

(1s ) N1s e cr
( 2 s ) N 2 s re cr / 2
c se numeste exponentul Slater
c=Z = Zeff = Z-
este parametrul care tine

(3 s ) N 3 s r 2 e cr / 3
( 2 p x ) N 2 p xe cr / 2
(3 p x ) N 3 p xre cr / 3

cont de ecranarea exercitata

(3d xy ) N 3d xye cr / 2

de straturile interioare de

(3d 2

electroni asupra sarcinii nucleare

x y2

(3d 2

x y2

N 3d ( x 2 y 2 )e cr / 2

N 3d ( x 2 y 2 )e cr / 2

(3d 2 ) N 3d
z

3 z 2 r 2 cr / 2
e
3
r

Regula lui Slater

Constanta de ecranare
Reprezinta
Interactiunile dintre
electronii unui orbital
sau ai unui nivel energetic
Pentru a calcula constanta de ecranare
pentru un electron din nivelul n trebuie
tinut cont de contributia fiecarui electron in
functie de pozitia lui. Astfel:
-Contribuie cu 0 electronii de energie superioara electronului considerat;
-Cu 0.35 electronii din acelasi tip de orbital caracterizati de acelasi n;
-Cu 0.85 electronii din orbitali s sau p din nivelul n-1;
-Cu 1 electronii de tip d sau f din nivelul n-1;
-Cu 1 toti electronii din nivel n-2 si inferioare acestuia.

50

Regula lui Slater

Permite evaluarea sarcinii efective resimtita de un electron din invelisul electronic.

Exemplu de calcul al constantei de ecranare

51

Exemplu
Sarcina nucleara efectiva resimtita de un electron periferic din Fe3+

Pentru atomul de Fe , Z=26, configuratia electronica este

Electronul periferic este unul 4s, deci constanta de ecranare rezultata este

De aici, sarcina nucleara efectiva

La ionizarea unui atom de Fe sunt expulzati mai intai electronii 4s si NU cei 3d.
52

Exemplu de calcul Zefectiv in cazul Zn

Efectul de ecranare asupra unui electron 4s

= (10 x 1,00) + (18 x 0,85) + (1 x 0,35) = 25,65
De unde
Zefectiv = 30 - 25,65 = 4,35
Efectul de ecranare asupra unui electron 3d
=(18 x 1,00) + (9 x 0,35) = 21,15
Z* = 30 - 21,15 = 8,85
Efectul de ecranare asupra unui electron s este superior celui asupra unui electron d.
Prin urmare sarcina efectiva pentru 4s va fi mai mica decat in cazul 3d.
In general un electron ns din nivelul de valenta este mai putin
ecranat decat un electron np, iar un electron np este mai putin ecranat
decat un electron nd.
Ca rezultat al penetrarii si ecranarii ordinea nivelelor de energie in atomi este
ns<np<nd<nf
53

54

Regula de ocupare a nivelelor energetice

cu electroni propusa de Klechkowski

Principiul de constructie Aufbau

55

Configuratii electronice
Distributia electronilor pe straturi, substraturi si orbitali
poarta numele de configuratie electronica.
In realizarea configuratiilor electronice corecte se tine cont de
principiul lui Pauli si de regula lui Hund.
Principiul lui Pauli
Intr-un orbital incap 0, 1 sau maxim 2 electroni. Daca intr-un orbital sunt doi
electroni, acestia trebuie sa fie de spin opus.
Regula lui Hund
Orbitalii se ocupa cu electroni in ordinea cresterii energiei. Mai intai se ocupa
fiecare orbital dintr-u subnivel energetic cu cate un electron si apoi cu
electronul de sprin opus.
Starea energetica in care electronii populeaza nivelele si subnivelele in
ordinea cresterii energiei se numeste stare fundamentala.
Printr-un aport energetic, electronii pot trece de pe un nivel energetic pe altul ;
spunem ca atomul respectiv trece din stare fundamentala in stare excitata.
56

Configuratia electronica
pentru un anumit atom
se poate scrie fie
completand
toate nivelele energetice
in ordinea cresterii lui n,
cu subnivele si orbitali,
fie trecand explicit doar
configuratia stratului de
valenta sau a ultimului
nivel
energetic avand in fata,
intre paranteze drepte
trecut simbolul gazului
rar care
il precede.

1s1

He

1s2

Li

1s2, 2s1

Be

1s2, 2s2

1s2, 2s2, 2p1

1s2, 2s2, 2p2

1s2, 2s2, 2p3

1s2, 2s2, 2p4

1s2, 2s2, 2p5

Ne

1s2, 2s2, 2p6

57

Configuratii electronice - exemple

21Sc [Ar] 3d1 4s2
21Sc

23V

18Ar

1s2 2s2 2p6 3s2 3p6

1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d1 4s2

[Ar] 3d3 4s2

24Cr [Ar] 3d5 4s1

25Mn [Ar] 3d5 4s2
28Ni

[Ar] 3d8 4s2

[Ar] 3d9

29Cu [Ar] 3d10 4s1

[Ar] 3d10

30Zn [Ar] 3d10 4s2

[Ar] 3d10 4s1

58

Izotopi
Atomi aceluiai element pot avea numere diferite de neutroni; Speciile aceluiasi
element care contin numar diferit de neutroni se numesc izotopi.
Exemplu de specii care prezinta izotopi:

Hidrogen 1H1

Deuteriu 2H1

Tritiu 3H1

Un izotop se noteaza : AXZ unde Z este numarul atomic si A este numarul de masa,
A=n+p.
Un alt exemplu de element care perzinta izotopi este oxigenul. Acesta are trei izotopi:
16
O8, 17O8 si 18O8
Uraniul
238
U92, 235U92, 234U92,

Izotopi continuare
Elementele difera intre ele prin numarul de protoni. De exemplu, atomul cu 6 protoni
trebuie este carbonul, iar atomul cu 7 protoni este azotul, in timp ce atomul cu 92 de
protoni este uraniul.
n plus fa de protoni, nucleul atomilor fiecarui element conin neutroni. Izotopi
apar atunci cnd atomii unui element exist in stari cu numere diferite de neutroni.
Prin urmare izotopii unui element difera prin masa atomica A. Cum in reactiile
chimice A ramane aproape nemodificat, reactiile chimice ale izotopilor unui element
diferit sunt aproape identice.
Proprietile fizice ale atomilor, insa, nu depind de masa. Acest lucru permite ca
izotopii sa paota fi separati prin metode specifice cum ar fi difuziunea sau distilarea
fracionat.
Stabilitatea nucleului fiecare atom depinde de raportul p:n Muli izotopi au un raport
p:n care destabilizeaza nucleul i ca urmare, aceste elemente sunt radioactive.
In cazul carbonului, izotopi au masele atomice A = 12, 13 i 14. (mas atomic =
masa protoni + neutroni de mas). Izotopii carbon-12 i carbon-13 sunt stabili.
Carbon-14 este instabil, cu un timp de njumtire de aproximativ 5700 ani. Este
produs n atmosfera Pmntului prin bombardarea cu raze cosmice a izotopului
azot-14.
In cazul uraniului, nici unul din izotopi nu este stabil, datorita raportului p:n din A.

ELEMENT DIFERIT
Cu numar de
protoni diferit
IZOTOP

Cu numar de
neutroni
diferit dar cu
acelasi Z

ELEMENT

prin pierdere
sau
castigare de
electroni

Modalitate
diferita de
aranjare in
retea

ELEMENT cu alta forma ALOTROPICA

ION
(negativ = ANION
pozitiv + CATION)

Radioactivitate-Notiuni generale

In 1896, Henri Becquerel lucrand cu compusi cu uraniu constata ca filmul fotografic

se voaleaza cand acesta este expus in apropierea compusilor cu uraniu.
Acest lucru inseamna ca elemente ca uraniul emit anumite unde luminoase si sunt
supuse fenomenului de dezintegrare radioactiva.

In 1899, le Rutherford descopera ca sistemele ce contin uraniu produc trei tipuri de

raze care in functie de capacitatea lor penetranta se impart in , , . Particulele
corespund nucleelor 4He. Particulele sunt electroni emisi de nucleu cu mare
De exemplu izotopul 14C este instabil, el emite un electron si se transforma in
C ---->

14

14

N + e- +

Razele g sunt de natura electromagnetica si apar ca urmare a redistributiei sa

in nucleu.

63

REACTII NUCLEARE
FISIUNE

n + 235U -> 141Ba + 92Kr + 3n;

Dintr-un nucleu rezulta
mai multe nuclee

FUZIUNE

p + p -> 2 H + e+ + n + 42 MeV,
Din doua nuclee parinte
rezulta un nou nucleu

64

65

232Th 90 -> + 228Ra 88 -> + 228Ac 89 -> + 228Th 90 ->

+ 224Ra 88 -> + 220Rn 86 -> + 216Po 84
Particulele = He

234Th90 + 2He2+
238U
234Th +

Particule =
electron () sau poziton (+) accelerate,
emise de anumite nuclee radioactive ,
mai ales 40K.

238U92

(-)
n0 p+ + e + e
(+)
energie + p+ n0 + e+ + e

66

FUZIUNE

Reaction

Energy
yield

p + p -> 2 H + e+ +

.42 MeV

e+ + e- ->

1.02 MeV

H + p -> 3He +

He + 3He -> 4He + p

+p
3

Procesele de ardere solare

total
Reaction
He + 4He -> 7Be
+
3

5.49 MeV
12.86 MeV
Energy
26.72 MeV
yield
1.59 MeV

Be + p -> 8B + . 13 MeV

B -> 8Be + e+ + 10.78 MeV

8
8

Be -> 4He + 4He

.095 MeV

total

12.595
MeV

67

Schema simplificat a unui reactor

nuclear

1.bar pentru oprire de urgen

2.bare de control
3.combustibil
4.protecie biologic
5.ieirea vaporilor
6.intrarea apei
7.protecie termic

68

Sistemul periodic - istoric

Aranjarea elementelor in triade

Li (7), Na (23), K (39)
Ca (40), Sr (87), Ba (137)
S (32), SC (79), Te (128)

"Dac trei elemente sunt aranjate n ordinea

cresctoare a maselor lor atomice, astfel nct
masa atomica a elementului din mijloc este media
aritmetic a elementelor din stanga si dreapta lui,
atunci aceste elemente vor avea proprietile
similare ". DOBEREINER

Aranjarea elementelor in octave

Oricare opt elemente aranjate in ordinea cresterii masei lor
moleculare, pornind sirul cu orice element, prezinta
proprietati asemenatoare ". Newland
Aranjarea elementelor dupa regula lui Meyer
Aranjeaza elementele (56) dupa proprietatile fizice pe care
le manifesta. Obtine o curba in care elementele cu
proprietati similare ocupa pozitii apropiate.

Sistemul periodic al elementelor

dupa un anumit
numar de elemente
proprietatile acestora
Eb
se repeta periodic

Eb

E1
E1
Ea
E2
E2

Ec

proprietatile unui
element se pot
deduce dupa cele
Ec
ale vecinilor sai de
ordinul I sau de ordinul II

CONTRIBUTII SP
1869 Mendeleev-prima varianta a SP alcatuita din linii verticale si orizontale
1905 se definitiveaza forma scurta a SP
Forma lunga a SP se datoreaza lui Rang si Werner.
Elementele sunt asezate in blocuri de elemente dupa electronii de valenta.
Cele 4 blocuri de elemente din SP sunt
Blocul s
Blocul p (grupele 16-18 din SP)
Blocul d electronul de valenta se afla intr-un orbital d interior
Blocul f electornul distinctif se gaseste intr-un substrat (n-2)f
70

71

7
Numarul de ordine
= numarul atomic Z
= numarul de electroni
din invelisul electronic
= numarul de protoni
din nucleu

Azot

14

Numarul
de masa
A=Z+N

Denumirea
elementului

72

73

Elementele din sistemul periodic sunt aranjate in :

-grupe
-perioade
Grupele : sirurile verticale din sistemul periodic.
Se impart in grupe principale si grupe secundare.
Grupele principale
contin elemente care au electronul distinctiv intr-un orbital de simetrie s sau p.
Grupele secundare
au electronul distinctiv intr-un orbital de simetrie d
iar lantanoidele si actinoidele intr-un orbital de simetrie f.
Elementele unei grupe principale contin acelasi numar de electroni
pe stratul de valenta.
Numarul electronilor din ultimul strat este egal cu numarul grupei .
De exemplu daca luam grupa 6-a :
O 1s2, 2s2 2p4 ;
S 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p4
Se 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6 3d10, 4s2 4p4
Te 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6 3d10, 4s2 4p6 4d10, 5s2 5p4
Po 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6 3d10, 4s2 4p6 4d10 4f14, 5s2 5p6 5d10, 6s2 6p4
74

Perioada: Sirul orizontal din sistemul periodic care cuprinde elemente

care au acelasi numar de straturi electronice ocupate, sau care au
stratul exterior, in curs de completare, caracterizat de acelasi n.
Ex : Consideram elementele :

toate elementele
au stratul al 4-lea
in curs de
completare ceea
ce inseamna ca
aceste elemente
apartin perioadei 4

75

Numarul grupei principale si valenta acestora

Valenta maxima a atomilor elementelor din grupele principale fata de oxigen
corespunde numarului grupei principale cu exceptia oxigenului, fluorului si a
gazelor rare. Fata de hidrogen valenta elementelor din grupele principale 1 4
este egala cu numarul grupei, iar pentru grupele 4-8 este egala cu
8 - numarul grupei.

Atomii elementelor din grupele principale prefera numerele de oxidare

in care se realizeaza configuratii electronice de energie scazuta.

76

77

SP-Proprietati periodice
Legea periodicitatii. Proprietati periodice
Proprietatile chimice ale unui element depind esential de electronii de valenta care
sunt cei mai energetici, deci cei mai reactivi. Cum in SP , elementele sunt asezate in
functie de structura lor electronica este normal ca elementele aceleasi grupe sa aiba
proprietati chimice similare; dar ca aceste proprietati sa varieze (periodic)
de-a lungul unei perioade.

78

Raza atomica RM
RM a unui element este definita ca mijlocul
distantei dintre doi atomi vecini a aceluiasi element in conditii standard.

RM scade de a lungul unei perioade de la stanga la dreapta si

creste pe masura ce coboram in grupe.

79

Grupa
80

Raza atomica

La elementele din grupele principale razele atomice in cadrul unei perioade scad
odata cu cresterea numarelui de ordine Z iar in grupe cresc odata cu cresterea
acestuia. Odata cu razele atomice variaza si volumele atomice.
Valorile cele mai mari ale volumelor atomice se gasesc la elementele alcaline.
Ex: Cum creste volumul si raza atomica in grupa.
Li ))
Na)))
K ))))
Rd)))))
Cs))))))
Fr))))))))
Raza atomica creste odata cu numarul de straturi. La fel si volumul unui atom.

81

Raza ionica dupa Pauling pentru speciile alcaline M+ - in picometri 10 -12 m

Raza ionica dupa Pauling pentru speciile tranzitionale M 2+ - in picometri

Raza ionica scade cu
cresterea lui Z
Raza covalenta perioada a doua in picometri

82

Potentialul de ionizare
Potentialul de ionizare I1 reprezinta energia care se furnizeaza unui atom in stare gazoasa
pentru smulgerea unui elentron. Energia de ionizare are valoare pozitiva si se exprima in eV
sau kJ/mol.

83

La elementele din blocul s si p energia de ionizare a atomilor in cadrul unei perioade

care este necesara pentru eliberarea unui sau mai multor electroni creste odata cu
Z iar in grupe scade in acelasi sens

Se observa cresterea energiei primei stari ionizate,

in fiecare perioada cu mici iregularitati legate de modul de
ocupare cu electroni a orbitalilor in nivele si subnivele energetice.

84

Energia de ionizare (I) pentru primele 10 elemente ale SP

Elementele situate in partea stanga ionizeaza usor (pierde electroni cu

usurinta) in timp ce gazele nobile ionizeaza foarte greu.

85

Afinitatea electronica

Afinitatea electronica Ae a unui element este energia libera consumata cand

atom capteaza un electron.
Ae are valoare negativa in general deoarece reactia de atasare de electroni e
exoterma. Se exprima in eV sau kJ/mol.

Ae creste de la stanga la dreapta de a lungul unei perioade dar variaza foarte putin in grupe.
Pentru captarea celui de al doilea electron exista o alta valaore a afinitatii electronice
(la fel ca si in cazul potentialului de ionizare).

Grupa
86

Exemple de valori ale Ae

87

Electronegativitatea
Electronegativitatea unui element reprezinta tendinta pe care o poseda
acest element de a atrage electroni.
Notiunea de potential de ionizare si afinitate electronica sunt legate de un
singur atom.
Electronegativitatea se utilizeaza in cazul in care atomul in cauza se gaseste
asociat de alti atomi.
Elementele chimice participante la formarea unei legaturi chimice nu au
aceasi electronegativitate. Se produce o polarizare a legaturilor datorata
nesimetriei norului electronic. Un element va avea excedent de sarcina
negativa in timp ce, celalalt va fi partial incarcat pozitiv.
Electronegativitatea creste in perioada cu numarul atomic Z, in timp ce in grupa
scade cu cresterea lui Z. Elementul cu electronegativitatea cea mai mare este F,
iar cel mai electropozitiv este Fr. Elementele cu electronegativitate scazuta sunt
cele tipic metalice iar cele cu electronegativitatea mai mare de 2.0 sunt
nemetalele sau semimetalele.
Consideram ca o legatura este polara daca diferenta de electronegativitate dintre
elementele participante este mai mare de 0.5; daca este inferioara acestei valori
legatura este considerata ca fiind nepolara sau slab polara, deci covalenta. Daca
acesta valoare este peste 1.50, legatura este considerata ca fiind ionica.
88

Formula de calcul a electronegativitatii, introduisa de Mulliken este :

= 0.168 (I1 + Ae) - 0.207
(Calculeaza electronegativitatea ca fiind o valoare teoretica in functie de potentialul
de ionizare si afinitatea electronica)
Acesta formula permite stabilirea unei scale a electronegativitatii elemetelor.
Diferenta de electronegativitate intre doi atomi A si B :

= (A) - (B)

Electronegativitatea se mai poate exprima

dupa Pauling - energia de legatura A-B este superioara in valoare absoluta mediei
aritmetice sau geometrice a legaturilor A-A si B-B, deci |EAB|>1/2|EAA+EBB| sau | EAB|
>|EAAxEBB| 0.5 (ital.in tab) ]
dupa Allred si Rochow - tin seama de contributiile electronilor situati intre
electronul periferic si nucleu (bold in tab)]

89

90

Concluzii

creste de la stanga la dreapta intr-o periada si scade pe masura

ce coboram in grupa.
2) Elementele situate in coltul din stanga, jos al SP au tendinta de a
ceda usor electronii de valenta la un partener in timpul formarii
legaturii chimice.
Spunem despre ele ca sunt electropozitive.
3) Elementele situate in coltul din dreapta , sus al SP au tendinta de a
accepta usor electroni in timpul formarii legaturii chimice.
Aceste elemente se numesc electronegative.

91

Consecinta a electronegativitatii -polarizarea legaturii chimice- prezenta momentului de dipol

Momentul de dipol este reprezentat printr-un vector orientat dinspre polul
pozitiv al legaturii spre cel negativ.
Pentru o molecula poliatomica momentul dipolar al legaturii este dat de
suma vectorilor momentelor dipolare a legaturilor.
Caracterul ionic al unei legaturi se determina prin compararea
momentului de dipol determinat experimental cu valaorea ipotetica de 4.8
considerata pentru o legatura 100% ionica. Lungimea unei legaturi se
masoara in angstrom (A) iar momentul dipolar in debye D.

92

Variatia caracterului metalic si nemetalic

Caracterul metalic al elementelor in grupe creste odata cu cresterea lui Z,
iar caracterul nemetalic scade in acelasi sens.
In perioada caracterul metalic al substantelor scade o data cu cresterea lui Z
iar caracterul nemetalic creste in perioade cu cresterea lui Z.
La tranzitia dintre metale si nemetale se afla substantele care prezinta caracter
atat metalic cat si nemetalic. Aceste elemente se numesc semi-metale.
Proprietatile oxizilor elementelor din grupele principale
Proprietatile bazice ale oxizilor cresc in grupa de sus in jos odata cu cresterea
caracterului metalic.
In perioada caracterul bazic al oxizilor creste de la grupa VII spre grupa I.
Caracterul acid al oxizilor creste in grupa de jos in sus si in perioada de la grupa I
spre grupa VII.

93