Mortua Est

Fclie de veghe pe umezi morminte,

Un sunet de clopot n orele sfinte,
Un vis ce i moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.
Trecut-ai cnd ceru-i cmpie senin,
Cu ruri de lapte i flori de lumin,
Cnd norii cei negri par sombre palate,
De luna regin pe rnd vizitate.
Te vd ca o umbr de-argint strlucit,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornit,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.
O raz te-nal, un cntec te duce,
Cu braele albe pe piept puse cruce,
Cnd torsul s-aude l-al vrjilor caier
Argint e pe ape i aur n aer.
Vd sufletu-i candid prin spaiu cum trece;
Privesc apoi lutul rmas... alb i rece,
Cu haina lui lung culcat n sicriu,
Privesc la sursu-i rmas nc viu i-ntreb al meu suflet rnit de-ndoial,
De ce-ai murit, nger cu faa cea pal,
Au nu ai fost jun, n-ai fost tu frumoas?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioas?
Dar poate acolo s fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu ruri de foc i cu poduri de-argint,
Cu rmuri de smirn, cu flori care cnt;
S treci tu prin ele, o sfnt regin,
Cu pr lung de raze, cu ochi de lumin,
n hain albastr stropit cu aur,
Pe fruntea ta pal cunun de laur.
O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Cnd viaa-i o balt de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori nflorit,
Cnd viaa-i un basmu pustiu i urt. Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune,
Gndirile-mi rele sugrum cele bune...
Cnd sorii se sting i cnd stelele pic,
mi vine a crede c toate-s nimic .

Se poate ca bolta de sus s se sparg,

S cad nimicul cu noaptea lui larg,
S vd cerul negru c lumile-i cerne
Ca przi trectoare a morii eterne ...
-atunci de-ai fi astfel... atunci n vecie
Suflarea ta cald ea n-o s nvie,
Atunci graiu-i dulce n veci este mut...
Atunci acest nger n-a fost dect lut.
i totui, rn frumoas i moart,
De racla ta razim eu harfa mea spart
i moartea ta n-o plng, ci mai fericesc
O raz fugit din chaos lumesc.
-apoi... cine tie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar tie oricine
C ceea ce nu e, nu simte dureri,
i multe dureri-s, puine plceri.
A fi? Nebunie i trist i goal;
Urechea te minte i ochiul te-nal ;
Ce-un secol ne zice, ceilali o deszic.
Dect un vis sarbd, mai bine nimic.
Vd vise-ntrupate gonind dup vise,
Pn' dau n morminte ce-ateapt deschise,
i nu tiu gndirea-mi n ce s o stng
S rd ca nebunii? S-i blestem? S-i plng?
La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, nger, de ce fu s fie?
Au e sens n lume? Tu chip zmbitor,
Trit-ai anume ca astfel s mori?
De e sens ntr-asta, e-ntors i ateu,
Pe palida-i frunte nu-i scris Dumnezeu.